Logonevroza 1

CONȚINUTUL PREZENTĂRII
Definirea și identificarea Simptomatologia în

01 logonevrozei 04 logonevroză
02 Etiologia logonevrozei 05 Indicații terapeutice

• Asistenţa psihosocială şi
terapeutică a
logonevroticilor
03 Considerații privind evoluția
bâlbâielii spre logonevroză
• Atitudinea logonevroticilor
privind bâlbâiala și relațiile
interpersonale
01 Definirea și identificarea
logonevrozei
Logonevroza este atunci când bâlbâiala este
conștientizată și se manifesta cu trăiri interioare de
mare intensitate, pe un fond nevrotic și cu prezența
fobiei față de vorbire.
Fobia vorbirii se întăreşte sub forma unor legături

durabile şi obsedante.
Personalitatea logonevroticului sub unele aspecte se
dezorganizează, iar reţinerea în discuţii şi teama de
vorbire creează o stare de inerţie, de rigiditate.
Dificultăţile permanente de exprimare şi înţelegere a vorbirii duc la irascibilitate, nervozitate,
tulburări de somn, tulburări de comportament etc.
Teama de insucces, teama că nu pot vorbi corect determin ă în permanen ţă o stare stresant ă ce
conduce la o stare de oboseală intelectuală şi fizic ă, hipersensibilitate afectiv ă şi refuzul de a mai
vorbi.
Astfel se stabileşte un cerc vicios.
Criterii și manifestări specifice logonevrozei
● lipsă de adaptare ● mişcări însoţitoare

● repetări, prelungiri şi blocări nu ● tensiune în tractul vocal
numai la începutul silabelor ● evitarea unor sunete, cuvinte sau
● tulburarea fluenţei în vorbire situaţii
● vorbitorul este deosebit de timorat ● teama de a vorbi
● repetarea peste medie din punct de ● teama faţă de situaţiile sociale
vedere statistic a sunetelor lungi ● obsesia bâlbâielilor
02 Etiologia logonevrozei
În apariţia logonevrozei sunt implicaţi atât factorii etiologici
ai bâlbâielii, cât şi un complex de factori ce determin ă
evoluţia și agravarea bâlbâielii, adic ă instalarea logonevrozei.
Dacă în etiologia bâlbâielii concură un complex
de factori declanşatori, putem afirma că în
logonevroză aceşti factori se înscriu într-un
vast complex multifactorial de origine
somato-fiziologică, psihologică, pedagogic ă
şi socială.
Folosim termenul de logonevroză pentru bâlbâiala ajunsă la un stadiu cronic,

când cel în cauză, conştientizând în mod acut deficienţa sa de exprimare,
ajunge să-şi accentueze această tulburare până la stadiul instalării unei stări
nevrotice
03 Considerații privind evoluția
bâlbâielii spre logonevroză
Bâlbâiala se manifestă de obicei între 3 şi 8 ani, cu
caracteristicile iniţiale: mici opriri şi pauze în exprimare şi
caracteristica bâlbâielii primare este absenţa din partea
bâlbâitului a conştientizării disfluenţei verbale
Pe parcursul înaintării în vârstă, în anturajul copilului apar

evaluări ale diferitelor situaţii, care determină anxiet ăţi
privind modul său de a vorbi şi con ştientizarea de
către copil a disfuncţionalităţilor verbale. Tocmai în
acest moment copilul devine logonevrotic.
Aspectele care provoacă anxietatea apar la un anumit procent de bâlbâiţi.
Anxietatea trebuie considerată ca o consecinţă indusă patologic şi putem
considera că este vorba de o corespondenţă unică în ambele sensuri: în
care este imposibil să se stabilească un punct de început şi de sfârşit, o
cauză şi un efect.
Simptomatologia în
04 logonevroză
În apariţia logonevrozei apar ca trăsături caracteristice diferite
tulburări motorii ale vorbirii (spasme în vorbire, ticuri, mimica
feţei, muşchii gâtului) precum şi reacții spontane.
În cadrul reacțiilor intră mişcările ajutătoare la care recurg
bâlbâiţii pentru a masca sau uşura vorbirea dificil ă.
Nu rareori se observă o încordare psiho-motorie general ă,
stângăcie în mişcări, nelinişte prelungită sau mole şeal ă.
Pentru a da un verdict clar, simptomatologia se va analiza în
funcție de 3 nivele
Nivelul activității Nivelul

Nivelul cognitiv și
lingvistice și de comportamental și
atitudinea față de
limbaj de personalitate
învățare
La nivelul activității lingvistice şi de limbaj
01 se remarcă prezenţa unor repetiții de sunete/silabe/cuvinte

care desincronizează fluența vorbirii și vor apărea şi
grimase, ticuri.
La nivelul cognitiv şi al atitudinii față de învățare
02 deşi pacienții sunt inteligenți, potențialul manifestat nu este

pe măsura capacităților pe care le deţin.
La nivelul comportamental şi de personalitate
Pacientul prezintă teamă de a vorbi şi de eșec, ceea ce va determina un

negativism şi refuzul de a vorbi.
Uneori comunicarea se limitează la un număr de cuvinte sau expresii succinte,
03 lucru care poate să creeze impresia unor capacități intelectuale reduse.
Dacă tulburarea de ritm şi fluență a devenit conştientă, s-a instalat logonevroza
care are un impact devastator la nivelul comportamental şi cel al
personalității.
Logonevroticul la nivel psihic manifestă o stare de nelinişte şi de agitație care
se va amplifica în momentul inceperii vorbirii
Se impune ca în prezentarea simptomatologiei logonevrozei, pe lâng ă prezentarea
particularităţilor fono-articulatorii, respiratorii, atenţia trebuie s ă fie îndreptat ă în mod
accentuat asupra particularităţilor comportamentale.
Să se insiste asupra simptomelor nevrotice ca: st ările de excitabilitate,

agresivitate sau izolare, insomnii, plâns nemotivat etc.
Acestea sunt câteva caracteristici, deoarece simptomatologia logonevroticului
este variată, complexă şi, totuşi, diferită de la un subiect la altul.
De aceea, nu se poate schiţa un tabel cu o strict ă simptomatologie, ci se impune
cercetarea fiecărui caz în parte.
Indicații terapeutice
Terapia logonevrozei este una complexă și cuprinde o gamă
largă de intervenții logopedice, psihologice, pedagogice,
medicale, sociologice și prin intermediul lor sunt vizate toate
componentele care contribuie la dezvoltarea individului, la
restabilirea echilibrului psihofizic și la formarea capacității de
relaționare și adaptare la condițiile normale de viață.
Forme de terapie
Terapia centrată pe funcțiile afectate

01
• Metode și procedee menite să producă prevenirea,
ameliorarea și corectarea oricărei abateri de la
normalitate;
02 Terapia cognitivă
• Centrată pe cunoașterea și înțelegerea informației
pentru a evita vulnerabilitatea pacientului și a
stăpâni autocontrolul emoțional.
Terapia poate fi realizată prin:
o jocuri și acțiuni distractive;
o muzică;
o dans;
o desen și pictură;
o psihodramă - contribuie la fortificarea

spiritului și la înlăturarea anxietății, la
reducerea stărilor conflictuale, la
stimularea motivației și la dezvoltarea
trăsăturilor pozitive de personalitate și
comportament.
 În cadrul terapiei pot fi utilizate și dispozitive electronice;
 Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru a controla fluența

discursului verbal, prin feedback;
 Acestea redau vocea purtătorului ca un ecou; distorsionează discursul

atunci când purtătorul vorbește prea repede, blochează sunetul vocii,
astfel încât vorbitorul nu se poată auzi.
„Cerc al bâlbâielii̋ Burns, D. şi Brady, P. (1980)
Bâlbâiala se află într-un cerc în care componentele

Circuitul bâlbâielii: comportamentale, cognitive şi emoţionale sunt integrate într-un
cerc închis.
„Cerc al fluenței ̋ Burns, D. şi Brady, P. (1980)
Scopul tratamentului este de a dezvolta în cadrul acestui cerc o fluenţă

Circuitul fluenţei: îmbunătăţită, o atitudine pozitivă şi relaxare care să se integreze într-un
sistem încurajator.
 Această metodă contribuie la reducerea sentimentelor negative legate de
bâlbâială şi la adaptarea unei atitudini acceptabile faţă de fenomenul ca atare.
 După terminarea terapiei, momentele de bâlbâială trebuie însoţite de o teamă

minimă şi de un sentiment redus al penibilului pentru a evita reactivarea
circuitului bâlbâielii.
 Cele mai bune rezultate ale terapiei se bazează pe formarea capacităţilor de

control care să ducă la o teamă foarte redusă.
Asistenţa psihosocială şi terapeutică a logonevroticilor
● Din primele decenii ale secolului nostru s-au răspândit anumite modalităţi de tratament prin
munca desfăşurată de Albert Gutzmann care se ocupa de persoanele surdo-mute, şi mai târziu prin
lucrările fiului său, medicul Hermann Gutzman.
● Înflorirea economică a facilitat utilizarea unor mijloace financiare asigurate de stat în desfăşurarea
muncii terapeutice. După cum se poate conchide, din istoria tratamentului, nu numai terapia unei
tulburări ar trebui luată în considerare ci şi contextul socioeconomic care influenţează formele de
tratament.
● Unii autori erau de părere că bâlbâiala ar fi o boală transmisibilă deci "ar putea să fie contagioasă
din punct de vedere psihic", din această cauză a apărut opinia îndepărtării bâlbâiţilor din şcoală şi
îndreptarea lor spre instituţii specializate.
Experiențe terapeutice
Henkenjohann, J. (1984)
2
21,5% Discuţie asupra bâlbâielii Hipnoză
%
17%
Exerciţii privind tehnicile
de vorbire 12% Exersare pe roluri
Exerciţii de relaxare pe baza unor

16,5% exerciții autogene 12% Exersarea autostăpânirii
de sine
Exerciţii de respiraţie
12% 7% Alte elemente
Atitudinea logonevroticilor privind
bâlbâiala și relațiile interpersonale
● Logonevroza influenţează întregul comportament al individului, punându-şi adânc
pecetea asupra dezvoltării personalităţii. Din aceste motive, este susținut că
reeducarea vorbirii logonevroticului trebuie să se facă concomitent cu influenţarea
personalităţii, conduitei şi relaţiilor interpersonale ale acestuia;
● De la începutul sec. XX s-a subliniat că trăsătura specifică logonevrozei este

acea stare în care persoanele realizează defectul lor de vorbire, fixându-şi
atenţia pe propria persoană şi pe propriul defect, şi cu cât atenţia se fixează mai
mult pe simptomul propriu de boală, cu atât acesta devine mai puternic. Astfel,
apare acel cerc vicios din care bâlbâitul nu este capabil nici într-un fel să iasă.
Atitudinea logonevroticilor privind
bâlbâiala și relațiile interpersonale
● Cu cât persoana îşi dispreţuieşte propria pronunţie defectuoasă cu atât mai
dificilă devine propria reglare a vorbirii. Această stare după mai multe
încercări nereuşite devine o condiţie patologică reflexă şi apare din ce în ce
mai des, chiar înainte de a începe o discuţie.
● De la prima reacţie emoţională involuntară asupra defectului logonevroticii îşi

formează treptat propria relaţie cu ei înşişi, legată de trăsăturile emoţionale şi
care se oglindesc în propria luptă fără succes cu bâlbâiala.
BIBLIOGRAFIE
● Tobolcea, I., (2009). Suport Curs Logopedie;
● Tobolcea, I., (2000). Orientări psihologice şi

logopedice în logonevroză, Editura Axis, Iaşi;
● Tobolcea, I., (2008). Terapia tulburărilor de

limbaj.

Logonevroza 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Logonevroza 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONȚINUTUL PREZENTĂRII

Definirea și identificarea Simptomatologia în

02 Etiologia logonevrozei 05 Indicații terapeutice

Fobia vorbirii se întăreşte sub forma unor legături

● lipsă de adaptare ● mişcări însoţitoare

Folosim termenul de logonevroză pentru bâlbâiala ajunsă la un stadiu cronic,

Pe parcursul înaintării în vârstă, în anturajul copilului apar

Nivelul activității Nivelul

01 se remarcă prezenţa unor repetiții de sunete/silabe/cuvinte

La nivelul cognitiv şi al atitudinii față de învățare

02 deşi pacienții sunt inteligenți, potențialul manifestat nu este

Pacientul prezintă teamă de a vorbi şi de eșec, ceea ce va determina un

Să se insiste asupra simptomelor nevrotice ca: st ările de excitabilitate,

Terapia centrată pe funcțiile afectate

o jocuri și acțiuni distractive;

o psihodramă - contribuie la fortificarea

 Aceste dispozitive pot fi utilizate pentru a controla fluența

 Acestea redau vocea purtătorului ca un ecou; distorsionează discursul

Bâlbâiala se află într-un cerc în care componentele

Scopul tratamentului este de a dezvolta în cadrul acestui cerc o fluenţă

 După terminarea terapiei, momentele de bâlbâială trebuie însoţite de o teamă

 Cele mai bune rezultate ale terapiei se bazează pe formarea capacităţilor de

Exerciţii de relaxare pe baza unor

● De la începutul sec. XX s-a subliniat că trăsătura specifică logonevrozei este

● De la prima reacţie emoţională involuntară asupra defectului logonevroticii îşi

● Tobolcea, I., (2009). Suport Curs Logopedie;

● Tobolcea, I., (2000). Orientări psihologice şi

● Tobolcea, I., (2008). Terapia tulburărilor de

S-ar putea să vă placă și