Curs de Consiliere spirituală, Prof. univ. dr.

Paul Negruț

Cursul 7. Organogeniile

Scopul cursului: Studentul va înțelege diferența dintre psihogenii și organogenii. De

asemenea, va înțelege legătura dintre bolile somatice și tulburările psihice. În acest
context, consilierea trebuie coroborată cu tratamentul medical de specialitate.

Oligofreniile sunt forme de tulburări psihice de sorginte organică caracterizate de

dezvoltare psihică incompletă, sau subdezvoltare psihică. Provine din cuvintele
grecești: oligos –puțin şi frenos –suflet – minte. În geneza și evoluția oligofreniilor se
îmbină factorii biologici intrinseci, genetici (anatomia și fiziologia sistemului nervos)
și factorii de mediu (educaţie).

În funcție de criteriile clinice și etiologice, oligofreniile se împart în raport cu

gravitatea deficitului mintal:

- Oligofrenie de gradul III, forme grave – idioţie;

- Oligofrenie de gradul II, forme moderate – imbecilitate;
- Oligofrenie de gradul I, forme ușoare – debilitate mintală.

În idioție, vârsta mintală este între 0 – 2 ani, limbajul este absent, neşcolarizabil,
dependent social, IQ 0 – 19. De regulă au înfățișare caracteristică: facies dismorf,
malformații cranio – faciale de tipul microcefalie, hopotrofici, hipostaturali, cu
malformații ale membrelor, etc. Psihomotor sunt subdezvoltați, de regulă fără control
sfincterian.

În imbecilitate, vârsta mintală este între 3 – 7 ani, limbaj verbal elementar, nu poate
scrie, neșcolarizabil, semidependent social, IQ 20 – 49. Dismorfiile faciale și
somatice sunt mai discrete decât la idioți, tulburări psihomotorii sub forma
tulburărilor de coordonare, tremurături, etc. Vorbirea este limitată la obiecte și acțiuni
simple, nu se dezvoltă limbajul și gândirea conceptuală. Sunt frecvente displaziile și
disartriile. Manifestă labilitate emoțională accentuată, cu predilecție spre a fi apreciați
și recompensați afectiv pentru orice activitate bună.

Debilitatea mintală are vârsta mintală între 8 – 12 ani, limbaj vorbit și scris
elementar, școală specială primele 4 clase, semidependenți social, IQ 50 – 69.
 Curs de Consiliere spirituală, Prof. univ. dr. Paul Negruț

Datorită faptului că reușesc să deprindă limbajul scris și vorbit, chiar dacă în forme
modeste, pot urma o școală ajutătoare (specială) și pot deprinde o meserie simplă.
Din punct de vedere a dezvoltării cognitive, progresează mai lent și mai greoi decât
copiii dezvoltați normal, se opresc în jurul vârstei de 8 – 12 ani și nu pot merge mai
departe. Emoțional sunt labili și stabilesc relații afective de tip infantil – atașament
puternic dar labil.

Intelect de limită, vârsta mintală între 13 – 14 ani, limbaj vorbit și scris, independent
social, IQ 70 – 89, școala normală primele 8 clase. Dificultățile școlare apar de regulă
din clasa a V – a și de cele mai multe ori sunt nevoiți să întrerupă școlarizarea. Nu
pot dezvolta gândirea abstractă, dar pot face față proceselor cognitive simple,
concrete nu abstracte. Pot învăța o profesie și pot fi integrați social, dar cu o notă de
infantilitate pe toată durata vieții.

Din punct de vedere anatomo – patologic, tulburările (suferința) cerebrale se împart

în trei grupe:

I. Modificări organice prenatale:

A) Tulburări de dezvoltare:
- Microcefalia – creier mic, subdezvoltat;
- Macrocefalia – creier mare format din neuroni imaturi, voluminoși sau
craniul este mare datorită hidrocefaliei (lichid la creier), sau porencefaliei
(nu se închide tubul neural la capătul oral).

B) Displazii neuroectodermale:
- Neurofibromatoza;
- Scleroza tuberoasă;
- Angiomatoza encefalo-trigeminală.

C) Tulburări metabolice:
- Perturbări metabolice a lipidelor și proteinelor.

II. Modificări organice paranatale și natale:

- Lezarea creierului la naștere sub forma edemului cerebral sau hemoragii
meningo-cerebrale.

III. Modificări postnatale:

- Leziuni, traumatisme, boli infecțioase, intoxicații.

Din punct de vedere comportamental, oligofrenii sunt:

 Curs de Consiliere spirituală, Prof. univ. dr. Paul Negruț

- Oligofreni armonici – infantili dar cooperanți;

- Oligofreni dizarmonici – tulburări de comportament, impulsivitate,
agresivitate, ne-cooperanți.

Epilepsia

Romilă afirmă că epilepsia „Este un complex de simptome caracterizat prin

modificarea tranzitorie, episodică a conștiinței ce poate fi asociată cu convulsii și/sau
tulburări afective și de comportament.” (Romilă, p. 376). Cu alte cuvinte, epilepsia
este o tulburare paroxistică a funcției creierului sau o tulburare a activității electro-
fiziologice a celulelor din creier, tulburare care provoacă crizele comițiale. Crizele
epileptice sunt de regulă repetitive și pot fi declanșate de „hiperventilație, privare de
somn, stimulare senzorială (strobosco, zgomote puternice, senzații tactile), traume,
febră, stres emoțional, modificări hormonale, (ca, de exemplu, cele din pubertate sau
de ciclu menstrual), substanțe psihoactive, ca alcoolul, fenotiazinele, antidepresivele
triciclice și antihistaminicile” (Romilă, p. 376).

Crizele epileptice sunt:

- Crize generalizate convulsive tonico – clonice (pot fi numai tonice sau
numai clonice);
- Crize generalizate neconvulsive sub forma absențelor tipice sau atipice,
astatice și comatoase fără convulsii.

Criza generalizată convulsivă sau criza de grand – mal este precedată, de regulă, de
anumite semne premonitorii (indispoziție sau alte semne) observate de bolnav cu
câteva zile înainte de declanșarea crizei, iar cu puțin timp înainte de declanșarea
crizei apar alte semne denumite – aura epileptică. Crizele de grand mal sunt
caracterizate de pierderea bruscă a conștienței. Bolnavul cade brusc fără posibilitatea
de a se proteja; poate cădea de la înălțime, în locuri periculoase, pe caldarâm, în apă,
în foc, etc.

Imediat după cădere în inconștiență, bolnavul respiră zgomotos, face spume la gură,
pierde controlul sfincterelor (micțiune), și își poate mușca limba. Revenirea la starea
conștientă este treptată, în interval de 1 – 2 ore, trecând printr-o fază de confuzie
însoțită de amnezie totală. Bolnavul își dă seama că a avut o criză indirect, observând
starea prezentă. În faza de revenire, pe fondul obnubilării conștiinței, bolnavul poate
avea crize de agitație psiho-motorie și pusee de agresivitate (Romilă, p. 376).

Petit mal se manifestă sub forma: absențelor epileptice și echivalentelor epileptice

cu tulburări psihotice.
 Curs de Consiliere spirituală, Prof. univ. dr. Paul Negruț

Absențele sunt întreruperi bruște și de scurtă durată ale conștienței – aproximativ 5 –

30 secunde. Bolnavul nu cade și nu are manifestări tonico – clonice: se întrerupe
brusc firul activității conștiente, intră într-o stare de absență, pe fondul căreia apar
mișcări simple – crize motorii minore, se șterge cu batista, clipește, face alte gesturi
și privește în gol, după care își reia activitatea de unde s-a întrerupt.

Echivalentele epileptice se manifestă prin comportament de tip psihotic timp de

câteva minute: imprevizibil, bizar, agresiv, deja vu, panică, agitație psiho-motorie. Pe
fondul acestei stări bolnavul poate avea accese de furie care să ducă la crimă.

Bolnavul epileptic are o tipologie psiho-afectivă de tip vâscos: aderența psiho-

afectivă, lentoare, aparenta docilitatea, în timp ce în adâncurile psihismului pot
apărea semnele unei explozii agresive.

Bibliografie:
V. Predescu, Psihiatria. Oligofreniile, pp. 764 – 807.
V. Predescu, Psihiatria. Tulburările psihice în epilepsie, pp. 639-671