Retardul Mintal

Realizat : Struță Alina M1510

 Reprezintă o condiţie diagnosticată înainte de 18 ani care include
funcţie intelectuală situată sub medie şi lipsa abilităţilor necesare
Retardul pentru a face faţă vieţii de zi cu zi.

mintal sau Reprezintă oprirea dezvoltării mintale sau o dezvoltare mintală

incompletă care se caracterizeză prin nedezvoltarea globală a
Dizabilitatea funcțiilor psihice , cu afectarea capacităților cognitive , de
vorbire , motorii și sociale.
intelectuală Ea poate apărea cu sau fără altă tulburare mintală sau somatică.
 F70- Retardare mintală ușoară (IQ=69-50)
F71- Retardare mintală moderată (IQ =49-35)
Conform F72- Retardare mintală severă (IQ=34-20)

clasificării F73- Retardare mintală profundă (IQ <20)

ICD-10 F78- Altă retardare mintală

F79- Retardare mintală nespecifică- atunci când există o prezumţie
puternică de retardare mintală, dar inteligenţa persoanei nu este
testabilă cu testele standard
 În Republica Moldova apare la 1% din populație;

Epidemiologie Este o prevalență nesemnificativă în rândul bărbaților , raportul

sexul M: F este de 1,5:1 .
 Cauza este organică sau psihosocială şi este cunoscută în 50–70% din
cazuri.
1. Factori genetici
a. Erori înnăscute ale metabolismului (de ex., fenilcetonuria, boala Tay–
Sachs).
b. Anomalii cromozomiale. Sindromul Down (trisomie 21), 1 la 700
născuţi vii. Facies tipic, hipotonie, hiperreflexie, malformaţii cardiace,
anomalii gastro–intestinale. În majoritate retardare moderată până la
severă. Sindromul cromozomului X fragil – 1 la 1000 băieţi născuţi vii.
Etiologie Macroorhidie postpuberală; cap şi urechi mari; faţă lungă, îngustă. (Unele
femei purtătoare manifestă caracteristicile faciale şi disfuncţia cognitivă).
2. Factori psihosociali. Retardarea mintală uşoară este cauzată frecvent de
absenţa cronică a stimulării intelectuale.
3. Alţi factori. Sechele ale infecţiilor, toxinelor sau ale traumatismelor
cerebrale survenite prenatal, perinatal sau mai târziu (de ex., rubeola
congenitală sau sindromul alcoolic fetal, care constă din microcefalie,
hipoplazie medio–facială, fantă palpebrală scurtă, pectus excavatum, posibile
defecte cardiace, statură mică).
 IQ 50-69
Constituie aproximativ 85 %;
Vârsta mintală este de 9-12 ani

Retardare Dificultăți școlare ( unele dificultăți de învățare, uneori la scris sau

la citit );
(întârziere ) Integrare socială bună ;
mintală ușoară Alte denumiri:
-Arierație mintală ușoară
-Debilitate mintală
-Deficiență mintală ușoară
 IQ 35-49
Reprezintă 10% din numărul total de retart mintal.
La adult vîrsta mintală de 6-9 ani ;
Dificultăți școlare serioase ( întîrziere de întelegere și utilizare a
limbajului , ceea ce provoacă deficiențe de comunicare, unii pot
Retardare lua parte la conversații simple pentru a exprima nevoile obișnuite ,
iar alții nu învață niciodată utilizarea limbajului , deși înțeleg
mintală medie instrucțiunile simple , răspund prin semne);
Integrare socială deficitară , are nevoie de suport ;
Alte denumiri :
-Deficiență intelectuală medie ;
-Imbecilitate .
Majoritatea au o etiologie organică.
De exemplu autismul în copilărie sau alte tulburări globale de
dezvoltare au un efect major asupra tabloului clinic și tipului de
asistență necesară .
De asemenea frecvent întâlnite sunt și epilepsia împreună cu
handicapurile neurologice și somatice .
Uneori se întîlnesc și alte patologii psihiatrice, dar din cauza unui
limbaj limitat și a necesității obținerii informației de la persoanele
apropiate , este greu de stabilit diagnosticul .
 IQ 20-34
Reprezintă 3-4 % .
La adult vîrsta 3-6 ani ;
Nu poate fi școlarizat;
Majoritatea pacienților suferă de un grad marcat de afectare
Retardare motorie sau de alte deficite asociate , indicând prezența lezării sau
nedezvoltării SNC într-un anumit grad clinic semnificativ.
mintală severă Uneori pot pronunța 2-3 cuvinte ;
De regulă însușesc să se autoîngrijească.
Integrare socială nulă, având nevoie de un suport permanent.
Alte denumiri :
Deficiență intelectuală severă.
 IQ sub 20;
Prezintă 1-2%.
Vârsta mintală sub 3 ani ;
Emoțiile sînt absente , motricitate imprecisă , reflexele sînt
Retardare perturbate.

mintală Integrare socială nulă;

profundă Lipsa controlului sfincterian ;

Alte denumiri :
-Deficiență intelectuală profundă ;
-Idioție ;
Înțelegerea și utilizarea limbajului sînt limitate , la nivel de
înțelegere a ordinelor bazale și efectuarea solicitărilor multiple .
Cea mai simplă capacitate vizual-spațială , de a sorta și de a potrivi
, poate fi dobândită și persoanele afectate pot fi capabile cu o
supraveghere și o îndrumareadecvată , să participe în mică masură
la activitățile practice și domestice.
În majoritatea cazurilor se determină o etiologie organică .
Tulburările de dezvoltare globale , în cea mai severă formă a lor, în
special autismul tipic , sunt prezente , mai ales la pacienții mobili .
 A. Funcţionare intelectuală semnificativ sub medie: IQ de
aproximativ 70 sau mai redus la un test de inteligenţă administrat
individual (pentru copiii mici, o apreciere clinică de funcţionare
intelectuală semnificativ sub medie). Cel mai folosit test acreditat
de stabilire a coeficientului de intelect (IQ) este Testul Raven sau
(Matricile Progresive Raven) – el poate fi aplicat și la persoanele
care nu vorbesc sau nu pot citi și scri.
Diagnosticul Deficite sau alterări concomitente ale funcţionării adaptative
Criterii DSM -
B.

prezente (adică, ale eficienţei persoanei în îndeplinirea

standardelor expectate de la cei de vârsta sa de către grupul
IV cultural de apartenenţă) în cel puţin două din domeniile următoare:
comunicare, auto–îngrijire, abilităţi sociale/interpersonale,
utilizarea resurselor comunitare, conducerea de sine , abilităţile
academice funcţionale, munca, timpul liber, sănătatea şi siguranţa.
C. Debut înaintea vârstei de 18 ani.
D.
 Se bazează pe 3 piloni : educațional , farmacologic și psihologic.
Copii cu retard mintal în majoritatea cazurilor nu au nevoie de
tratament medicamentos, ci au nevoie de înstruire (deprinderi de
viață, abilități de autoîngrijire, evitarea pericolelor, apoi achiziții
școlare elementare) și de îngrijire (cu sporirea treptată a autonomiei).
Tratament Educațional :
Şcoli sau clase speciale, care să furnizeze (după cum este necesar)
remediere, pregătire cu educator individual (tutoring), pregătire
vocaţională, pregătire a abilităţilor sociale.
 a. Bolile mintale concomitente, cum ar fi tulburarea prin deficit
atenţional/hiperactivitate (ADHD) sau depresia, pot să necesite
tratament cu stimulante sau, respectiv, antidepresive.
b. Agitaţia, agresivitatea şi crizele nervoase răspund adesea la
antipsihotice. Antipsihoticele atipice (de ex., risperidon – Risperdal,
olanzapină – Zyprexa) sunt preferate pentru că au o probabilitate mai
mică de a cauza simptome extrapiramidale , la care și așa sunt
Tratament predispuși acești pacienți.
Farmacologic c. Comportament auto-agresiv sau auto-abuziv- litiu Carbamazepina
, valproatul şi propranololul.
e. Creșterea randamentului intelectual printr-o medicație neurotrofică
pe termen lung: piracetam , nootropil, piritinol, encefabol,
cerebrolizina.
 a. Terapie comportamentală.
b. Consiliere parentală şi familială.
c. Psihoterapie suportivă individuală. Conştientizarea inadecvărilor
poate să inducă scăderea stimei de sine.
Tratament d. Persoanele cu deficit uşor, cu abilităţi verbale bune, pot să
psihologic beneficieze de alte psihoterapii pentru tulburările concomitente.
e. Activităţile de grup îmbunătăţesc socializarea.
Învăţarea unei meserii.
Se deosebește de demență prin faptul ,că pacientul cu retard mental se
înaște cu un IQ mic.
În autism , este un retrd datorită neinteracțiunii cu mama.
Tulburările psihice în
epilepsie
 Epilepsia este o boală cronică caracterizată prin tulburări
paroxistice convulsive și neconvulsive , modificări tipice de
Definiție personalitate și posibilitatea dezvoltării unor psihoze acute și
cronice în stadiile îndepărtate ale bolii.
 De epilepsie suferă 0,5-1% din populația generală.
G.Huber și H.Penin afirmă că numai 1,2% din pacienți cu epilepsie
nu manifestă tulburări psihice și de comportament.
Reiese că, practic, orice pacient cu diagnostic de epilepsie are
tulburări psihice de diversă intensitate și structură clinică și
Epidemiologie evolutivă.
Prevalența tulburărilor psihice la epileptici la nivel mondial se
evaluează aproximativ la 30-40% și poate depăși 60%, dacă se iau
în considerare și deficitele neurologice asociate epilepsiei.
Morbiditatea psihiatrică este mai mare la cei cu epilepsie de lob
temporal.
 De obicei în primele treimi a somnului norcturn , individul se
Paroxisme ridică sau se scoală cu un țipăt de panică, plâns, vorbire tare,
uneori cu ochii deschiși , cu privire în gol , diferite gesturi simple,
epileptice cu automate , după ce adorm .

dereglări de În timpul paroxismelor bolnavii nu raspund la întrebări.

Dimineața se simt obosiți și nu-și dau seama că pe parcursul nopții
somn au determinat un paroxism . Pe parcursul zilei ei se simt triști ,
obosiți , cu o capacitate de muncă scăzută.
 Uneori debutul coincide cu o boală febrilă .
Fenomenele de somn-veghe sunt combinate .
Somnambulis Individul are o față fărăr expresie , cu privire fixă, nu răspunde la
eforturile altora de a influiența evenimentul.
mul Pacienții se ridică din pat și uneori pot , să iasă pentru operioadă
scurtă de timp din cameră .
La trezire nu-si amintesc de cele petrecute.
 1. Sunt prezente episoadele confuzionale ictale şi postictale.
2. Prevalenţa psihozei în epilepsie este de 7%.
Psihozele în 3. Prevalenţa pe viaţă a psihozei la epileptici este de 10%.
Epilepsie 4. Convulsiile trebuie diferenţiate de pseudoconvulsii .
 a. ELT este tipul de epilepsie cel mai susceptibil de a produce simptome
psihiatrice.
b. Implică adesea psihoză asemănătoare schizofreniei (schizophrenia–like).
c. Adesea se deosebeşte greu de schizofrenia cu agresivitate.
d. Prezintă aure variate şi complexe, care pot să imite o boală funcţională (de ex.,
halucinaţii, depersonalizare, derealizare).

Epilepsia de e.Poate să includă automatisme, efecte autonome şi senzaţii viscerale (de ex., aură
epigastrică, „strângerea“ sau „agitaţia“ stomacului, salivaţie, eritem, tahicardie,
lob temporal ameţeală).
f. Tulburări de percepție (de ex., distorsiuni, halucinaţii, depersonalizare, senzaţia
(ELT) de a fi departe de mediu, senzaţia că un anumit lucru are o semnificaţie
particulară, déjà vu, jamais vu).
g. Halucinaţiile gustative şi olfactive sunt frecvente şi se pot însoţi de plescăit sau
ţuguiere a buzelor, masticaţie sau mişcări de deglutiţie sau de a gusta.
h. Tulburări subiective ale gândirii şi memoriei.
i.Experienţe afective intense, cel mai frecvent de frică sau anxietate.
j. Frecvent ei nu-si pot exprima senzațiile.
 Durează ore sau zile , apare și dispare brusc.
Se manifestă prin îngustarea câmpului conștiinței ,
dezorganizare ,cu executarea numeroaselor acte automate ,
răspunsuri neadecvate la stimulii externi , utilizând fraze
neinteligibile .
Stările Contactul cu acești pacienți este redus , ei fiind într-o stare
confuzională.
crepusculare Pe acest fond apar stări de excitație psihomotorie, cu anxietate
difuză disperare, fenomene halucinatorii predominant vizuale .
Exemplu : pacientul vede o flacără în față de care pacientu
încearcă să se apere.
 Tulburări de conștiință de tip delirant sau oneiroid .
Pacienții prezintă halucinații vizuale cu conținut fantastic , de
război, inundații , incendii.
Oneiroidul Apar și halucinații auditive cu strigăte , țipete.
epileptic Deseori apar idei delirante pe tema religioasă .
Bolnavii devin excitați , au un comportament de adaptare , uneori
periculos pentru cei din jur.
Tulburările Tulburările afective sunt, probabil, principala semnificație a
afective la varietății tulburărilor psihice la pacienții cu epilepsie. Acestea
includ depresiile, tulburările de panică, tulburările anxios-fobice,
pacienții cu tulburările obsesiv-compulsive și disforiile. Acest lucru se
datorează frecvenței lor ridicate la pacienții cu epilepsie.
epilepsie
 Este cunoscut faptul că demența epileptică este o stare de slăbire
progresivă a abilităților congnitive și de memorie și de creștere a
îngustimii de judecată.
Pentru demență este caracteristică incapacitatea de a distinge
importantul de neimportant, incapacitatea de a sintetiza și
generaliza, incapacitatea de a înțelege glumele. La etapele finale de
demență se dezvoltă monotonia, pierderea melodiozității vorbirii și
Demența vorbirea incoerentă
Leziunile cerebrale cauzate în urma crizelor generalizate reduc
nivelul de inteligență, fapt evident peste 10 ani de la debutul
epilepsiei.
Mai frecvent este afectat lobul temporal
Nivelul IQ scade cu 15% la bolnavii care au suportat stare de rău
epileptic de crize convulsive generalizate.
 În special, s-a constatat că procentul de depresie în rândurile
pacienților cu epilepsie este de cel puțin 25-50%.
Principalele motive din care se dezvoltă ,dispoziție sunt factorii
reactivi și neurobiologici (stigmatizarea ,discriminarea socială.
pierderea locului de muncă etc.).
În acest sens, s-a demonstrat că pentru apariția simptomelor
Depresiile depresive sunt importante anumite tipuri de convulsii (complexe-
parțiale) care determină localizarea activității epileptice focale (în
special în lobii mediali, temporali ai creierului), lateralizarea de
focalizare (mai ales în stânga), înalta frecvență de convulsii, durata
bolii și debutul mai devreme al bolii.
S-a constatat că tratamentul prelungit cu fenitoină și barbiturice
duce la dezvoltarea depresiei.
 Este foarte greu de diagnosticat .
Sugestiv este faptul că durata atacurilor de panică la pacienții
Atacurile de epileptici nu depășește niciodată 30 de secunde, spre deosebile de
pacienții fără epilepsie , la care durata este minim de 1 minut.
panică Intensitatea sentimentelor de panică rareori ajunge la o intensitate
mare, așa cum se observă în tulburarea de panică de alură
neepileptic.
 Zilele proaste ale epilepticului.
Se caracterizeză prin anxietate în asociație cu tristețe.
Disforia se caracterizează prin debut rapid și dispariție.
Disforiile Durata este de la minute, ore până la zile.
Caracteristicile principale ale disforiei sunt:
elemente de nemulțumire, frustrare, ranchinitate, furie pentru toată
lumea, amărăciune pentru toată lumea.
 Incidența tentativelor de suicid la bolnavii de epilepsie este
aproximativ de 4-5 ori mai mare decât la populația generală.
Suicidul La pacienții cu epilepsie de lob temporal rata suicidelor depășește
de 25-30 de ori rata populației generale.
 1. Psihoze Ictale- sunt rar întâlnite, dar au o structură delirioasă paranoidă,
caracterizată prin halucinații vizuale și auditive. Prezintă interes principiul
descoperit de G.Huber, care afirmă că nu există un singur simptom și nici un
singur sindrom de schizofrenie, care n-ar apărea la bolnavii de epilepsie, dar nu și
invers.
2. Psihozele Interictale - apar peste 1-2 ani după sistarea acceselor epileptice, de
obicei, convulsive. Aceste psihoze se deosebesc de alte psihoze în cadrul
epilepsiei :
Clasificarea Pe prim-plan apar simpomele de rangul I, în care sunt idei delirante de relație,
urmărire, autoculpabilitate, halucinații diverse, dar mai frecvent vizuale și
psihozelor rareori pseudohalucinațiile;

epileptice Ideile delirante sunt durabile (de lungă durată) și, prin urmare, mai greu se
obține remisiunea terapeutică la pacienții cu TPCE. Din acest motiv, pacienții
la care obținem remisiunea demonstrează discernământ critic parțial față de
comportamentul lor aberant în perioada de psihoză. Totodată, la acești pacienți
se depistează perioade de amnezii lacunare, mai rar totale.
Pentru a face un diagnostic diferențiat în raport cu schizofrenia, cele mai
veridice repere de delimitare sunt schimbările de personalitate și de caracter ale
bolnavului cu TPCE
3. Psihoze Periictale
 Tratamentul depresiilor în tulburările afective organice în epilepsie
se face cu ajutorul antidepresantelor, aplicând următoarele reguli:
Se preferă monoterapia;
terapia cu antidepresnate se efectuează fără a anula
antiepilepticele;
prescrierea antidepresantelor care nu reduc pragul convulsivant;
Tratamentul se acordă prioritate inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei;
se va evita din antiepileptice fenobarbitalul, primidona,
vagabatrina, valproatele, gabapentina și triagabina;
se va recomanda din antiepileptice topiramatul și lamotrigina,
gabapentin, pregabalin etc. ;
se vor lua în considerare interacțiunile famacocinetice dintre
medicamentele antiepileptice și antidepresante
 Psihoterapia se realizează după depăşirea stării acute a bolnavului.
psihoterapia de susţinere în grup (crearea şi păstrarea relaţiilor
sociale);
Psihoterapia trainingul deprinderilor sociale;
psihoterapia de familie, centrată pe crearea unui climat emoţional
empatic;
psihoterapia individuală
 În staţionar (inclusiv spitalizare fără liberul consimţământ, în condiţiile
prevăzute de Legea privind asistenţa psihiatrică) în cazurile dereglărilor
psihotice pronunţate şi de comportament cu pericol pentru societate:
Depresia majoră cu idei autolitice
Stările crepusculare cu comportament delirant - agresiv
Delirul epileptic
Condiții de Halucinozele acute şi subacute
spitalizare Disforiile
Oneroidul epileptic
Stările de extaz
Starea acută halucinator-paranoidă cu afect anxios-fobic şi impulsiv
Stupoarea epileptică
Agitaţia epileptică catatoniformă
 Masurile de profilaxie primară se limitează la consultaţiile medico-
genetice:
Pentru profilaxia epilepsiei o importanţă deosebită are evitarea
căsătoriilor între bolnavii cu această patologie, deoarece riscul
Profilaxia apariţiei bolii la copiii acestora atinge limita de 40%, în timp ce în
situaţia unui părinte bolnav riscul constituie doar 10%.
tulburărilor Profilaxia secundară constă în:
psihice în depistarea precoce a bolii;
epilepsie efectuarea terapiei (în condiţii de staţionar şi/sau ambulatoriu),
care previne progresia, agravarea şi apariţia recidivelor;
crearea unui regim individual de tratament (în colaborare cu
medicul psihiatru).
Profilaxia terţiară include un complex de măsuri (pedagogice,
social-psihologice, profesionale şi altele) care vizează:
antrenarea mecanismelor de compensare;
stimularea compartimentelor intacte ale psihicului pacientului, care
vor permite restabilirea adaptabilităţii la condiţiile vieţii cotidiene;
restabilirea relaţiilor sociale, a cunoştinţelor şi a abilităţilor
profesionale;
asigurarea condiţiilor igienice generale bune, a unui regim
individual, cu excluderea supraefortului mintal sau fizic;
pentru realizarea unei profilaxii maxime, pacientul trebuie să fie
încadrat în regim de muncă şi odihnă raţională
 Sunt supravegheaţi de psihiatrii secţiilor consultative: pe parcursul
primei luni după externare - o dată în săptămână;
pe parcursul următoarelor 5 luni - de 2 ori în lună;

Supravegherea începând cu luna a 6-a până la finele unui an de la momentul

externării - o dată în lună; după perioada menţionată pacienții vor
pacineților cu beneficia de consultaţii, la necesitate.

TPCE Periodicitatea supravegherii pacienţilor cu TPCE de către medicul

de familie.
Medicul de familie monitorizează starea somatică a pacientului
care se află în tratament de susţinere, pentru a preveni apariția
efectelor adverse la administrarea remediilor psihoactive.
 Mulțumesc
pentru atenție!