Deficienta mintala

Arcudeanu Andrea Isabel

Clasa a-XII-a B
Colegiul National Pedagogic “Mircea Scarlat”
 Deficienţa mintală (DM) ce afectează 2-3% din populaţie este o
problemă foarte importantă atât din punct de vedere medical,
psihologic cât şi al individului şi al societăţii în general.
DM se defineşte ca stare funcţională specială care apare în copilărie şi care se
caracterizează prin valoarea scăzută a coeficientului de inteligenţă (IQ) şi
limitarea funcţiilor adaptative. Reflectă relaţia între aşteptările mediului în care
trăieşte şi posibilităţile individului.
Stabilirea diagnosticului se face ţinînd cont de
următoarle aspecte:
 Nivelul intelectual rămâne cu mult sub valoarea medie (IQ egal sau sub 70-75).
 Retard semnificativ în cel puţin două dintre capacităţile adaptative.
 Se manifestă înainte de vîrsta de 18 ani.
Cauze & Tratament
Cauze - Deficienta mintala poate fi congenitala: aberatii cromozomiale (trisomia 21), tulburare
ereditara de metabolism, boala endocrina a tiroidei sau paratiroidei, malformatie craniocerebrala,
facomatoza, epilepsie. Ea poate, de asemenea, sa fie dobandita, in urma unei boli infectioase
(rubeoIa, toxoplasmoza) contractata de mama in timpul sarcinii, unei encefalite, unei meningite sau
unei suferinte cerebrale (provocata de o anoxie, o hemoragie, un icter nuclear (sindrom caracterizat
prin leziuni ale nucleilor cenusii ai creierului). In 50% dintre cazuri, cauza ramane necunoscuta.

Tratament - Orientarea si tratamentul copilului depind de mai multi factori: structura afectiva (uneori
foarte bogata); starea functiilor senzoriale, motorii si instrumentale; stabilitatea comportamentului;
armonia familiala; toleranta mediului etc. Copilul are mai ales nevoie sa simta incredere in altii si in
el insusi. Asociata cu o sustinere psihoterapeutica, reeducarea permite adesea sa se obtina progrese
apreciabile; in caz de agitatie sau de agresivitate a copilului, se asociaza uneori neuroleptice usoare.
Insuficienta a dezvoltarii intelectuale. Deficienta mintala se deosebeste de
psihozele infantile primitive, de sindroamele de carenta (spitalismul) si de
deficitele senzoriale, perceptive sau motorii (surditate, instabilitate psihomotorie,
dislexie). Ea grupeaza ansamblul de afectiuni care impiedica accesul copilului la
autonomie si la adaptare sociala.
Mod de manifestare
Limbaj
vorbire dislalică și un vocabular redus (ei înțeleg vorbirea elementară, dar nu întotdeauna
le sunt accesibile exprimările verbale mai complexe.)
tulburări de auz în 10% din situații.
dificultăților senzoriale (auditive sau vizuale) și motorii
Atentia
La copilul cu deficiență mintală (comparativ cu copilul normal)atenția este uşor de
distras, fixată rigid asupra unor elemente frapante dar puţin relevante, deficitară atât din
punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.
Gandirea
În plan semantic, este prezentă sărăcia de idei, un dezacord între ceea ce exprima si
realitatea ca si o înțelegere simplificata sau trunchiata a ideilor vehiculate.
Memorie
Capacitatea redusă de a stoca informații și de reamintire ulterioară a acestora,
deci memoria pe termen lung.
Motivatia
Elevii cu un grad de deficiență ușor au o motivație normală de a învăța încă din
primii ani, dar când ajung la școală și se lovesc din ce în ce mai des de dificultăți
insurmontabile, frustrările care se adună fac ca și motivația pentru a învăța să
dispară