Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiție: Balbismul, în termeni populari, bâlbâiala este o tulburare de vorbire in care fluența
vorbirii este intrerupta de repetiții frecvente sau prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte sau de
inabilitatea individului de a incepe pronunția cuvântului (Watkins et al., 2008).
Prevalență: Balbismul apare mai frecvent la copiii mici, intre 2 si 6 ani, când se dezvoltă
limbajul. Băieții au risc de 3 ori mai mare de a face balbism decât fetele. Bâlbâiala persistă după
pubertate la aproximativ 1% din populația generală (Sommer et al., 2021).
Pentru copiii cu bâlbâială din ciclul primar, scrisul şi mai ales cititul sunt afectate. În citirea
elevilor cu bâlbâială se întâlnesc trei tipuri de disfluenţe: repetările, cuprind sunete, silabe sau
cuvinte, respectiv particule de cuvinte, în care se află o vocală, prelungirile constau din alungirea
anormală a duratei de pronunţie a unor sunete (foneme), în special a celor continue, pauzele: sunt
întreruperi de o anumită durată în desfăşurarea fluxului citirii (Sabou, 2016).
Boșcaiu (1983) afirma că pauzele mai lungi sunt mai frecvente înaintea unor cuvinte
semnificative, decât în faţa celor funcţionale, împreună cu celelalte disfluenţe se accentuează în
cazul unor cuvinte: când acestea sunt plasate la începutul frazelor lungi; când frecvența utilizării
cuvintelor este mai scăzută; când frazele incidente se situează la joncţiunea a două segmente de
frază.
Majoritatea copiilor cu bâlbâială nu respectă semnele de punctuaţie din text. Adeseori, virgula
este trecută cu vederea sau confundată cu punctul şi, în urma acestei confuzii, vocea se coboară în
loc să se ridice. Apar dificultăţile controlului şi efectuării mişcărilor articulatorii. Aspecte
respiratorii, legate de stările emotionale pe care aceștia le trăiesc: La copiii cu bâlbâială, foarte
evidente sunt încercările de a recurge la o respiraţie forţată, cu debit mare respirator, consumând
aerul pulmonar de rezervă pentru pronunţarea ultimelor cuvinte. Inspiraţiile după expiraţiile
forţate, devin din ce în ce mai profunde şi mai rapide sau superficiale, cu expiraţii scurte.
Datorită spasmelor citirea nu are cursivitate, fluiditate, se pierde logica conținutului.La școlarul
mic tabloul bâlbâielii implică și tulburări de alimentație, tulburări de somn, oboseală fizică,
intelectuală, tulburări afective, ideea persecuției, modificări neurovegetative, precum și o serie de
manifestări psiho – comportamentale. La școlarul cu bâlbâială e afectată nu numai structurarea
motorie a limbajului, ci și funcționarea cognitivă ( Butta,2016).
Bibliografie
Sommer, M., Waltersbacher, A., Schlotmann, A., Schröder, H., & Strzelczyk, A. (2021).
Prevalence and Therapy Rates for Stuttering, Cluttering, and Developmental Disorders of
Speech and Language: Evaluation of German Health Insurance Data. Frontiers in Human
Neuroscience, 15. https://doi.org/10.3389/fnhum.2021.645292
Watkins, K. E., Smith, S. M., Davis, S., & Howell, P. (2008). Structural and functional
abnormalities of the motor system in developmental stuttering. Brain, 131(1), 50-59.
Sabou, A. (2016). Particularităţile citirii la elevii cu bâlbâială. Revista Română de Terapia
Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare, 2(1), 47-
55. http://www.asttlr.ro/e107_files/reviste/rrttlc2/07_particularitati_but_ana.pdf
Butta, M. (2016). Strategii terapeutice psiho-comportamentale în bâlbâială la vârsta școlară.
Revista Română de Terapia Tulburărilor de Limbaj şi Comunicare, 2(1), 11-18.
Boşcaiu, E. (1983). Bâlbâiala. Prevenire şi tratament. Editura Didactică şi Pedagogică.