PSIHOLOGIA CREATIVITĂȚII

Frida Kahlo

Pictor mexican
Curent: Suprarealism
Născută: 6 iulie 1907- Coyoacan, Mexico City, Mexico
Decedată: 13 iulie 1954

Frida Kahlo de Rivera născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderóna fost o pictoriță

mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil
suprarealist. Frida Kahlo s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa,
cunoscută sub numele de “Casa Albastră”. A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși
certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie 1907. Prin aceasta ea voia ca data sa de
naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început
odată cu nașterea Mexicului modern.
Copilăria și familia: Părinții săi au fost doi oameni simpli, care au muncit din greu să le asigure
celor patru fiice pe care le-au adus pe lume un trai decent.Tatăl ei era un emigrant german,
dintr-o familie cu rădăcini evreiești și maghiare, Carl Wilhelm Kahlo, un fotograf apreciat, artista
câștigând o oarecare apreciere pentru lumină și perspectivă de la el. Mama, Matilde, mexicană
cu rădăcini indigene, este descrisă adesea drept o femeie ‘’dură’’, foarte strictă și cu convingeri
religioase puternice. Și-a crescut fiicele într-un mod autoritar și a încercat să controleze fiecare
aspect al vieții lor. În 1910 a izbucnit Revoluția Mexicană, moment în care artista avea trei
ani. Frida s-a îmbolnăvit de poliomielită pe când avea șase ani, în urma căreia, piciorul său drept
a devenit mai subțire decât cel stâng. Mai târziu, va ascunde acest defect, îmbrăcând rochii
lungi, viu colorate. S-a afirmat că s-ar fi născut cu spina bifida, un defect congenital care ar fi
afectat deopotrivă măduva spinării cât și dezvoltarea piciorului. Cu toate acestea, a practicat
multe sporturi, printre care și boxul.
În 1922, Frida Kahlo s-a înscris la Escuela Nacional Preparatoria, una din cele mai bune școli din
capitală, visând să urmeze o carieră în medicină. Pe vremea aceea, a fost una din cele 35 de fete
acceptate să studieze la o școală prestigioasă Pregătitoare (2000 de băieți studiau acolo!).
Alejandro Gomez Arias, Jose Gomez Robleda și Alfonso Villa, care vor fi cunoscuți ca figuri
importante ale vieții intelectuale mexicane în viitor, i-au devenit prieteni la școală. Tot în
această perioadă s-a alăturat unui grup literar anarhist- Kachuchas, comportamentul ei a fost
deseori descris drept scandalos – în contextul acelor vremuri, fiind conturată personalitatea ei
puternică. Din această perioadă, artista își amintește de violentele lupte de stradă, din timpul
revoluției ce continua cu violență.
Accidentul: La 18 ani a fost victima unui accident de autobuz, cînd coloana vertebrală i-a fost
afectată grav, pentru totdeauna. A suferit numeroase fracturi, o fractură de coloană, una de
claviculă, fracturi ale coastelor, fractură de bazin, 11 fracturi ale piciorului, piciorul drept și
umărul dislocat. A fost necesară montarea unei armături metalice, care a perforat uterul și
abdomenul. În consecință, nu va mai putea avea copii niciodată, fapt ce o va afecta enorm,
aspect prezent în unele din autoportretele sale. Accidentul îi va produce dureri îngrozitoare,
rămânând imobilizată complet timp de trei luni. Deși ulterior a reușit să se recupereze și să
reușească din nou să meargă, durerile o vor însoți toată viața. Durerile erau atât de intense,
încât era nevoită să se se interneze luni de zile în spital pentru tratament. În total a suferit 35 de
operații, majoritatea la bazin și spate, și la ambele picioare.
Carieră artistică: După accident, Frida Kahlo a abandonat studiile de medicină pentru a se
dedica picturii. În cele trei luni de după accident, autoportretele predomină în pictura sa.
Lucrările sale din această perioadă sugerează durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a realizat
cel puțin 140 de lucrări de pictură, împreună cu alte zeci de desene și studii. Din cele 140 de
lucrări de pictură, 55 sunt autoportrete, care adesea încorporează o simbolistică complexă,
legată adesea de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. Avea să mărturisească la
un moment dat: „Nu pictez niciodată vise. Pictez propria mea realitate”. Pictorul Diego Rivera,
care i-a devenit ulterior și soț (L-a cunoscut între anii 1921-1923 la Școala Pregătitoare, când
acesta lucra la pictura Creația),a avut o influență considerabilă asupra stilului ei de a picta. La
sfîrșitul anilor 30 Frida Kahlo a început să se afirme ca artistă. A făcut la NY prima expoziție
personală. Apoi la Paris, sub patronajul lui Andre Breton și al grupului suprarealist. A avut
succes, presa de stînga a susținunt-o, tablourile ei se vînd. A dus o viață intensă, nu doar artistic
ci și personal. In 1939 a divorțat de Diego Rivera. Despărțirea nu a durat, în 1940 s-au
recăsătorit.
În plastica ei, Frida Kahlo este fidelă stilului clasic (cu elemente preluate din arta lui Boticelli,
Bronzino) hrănit din belșug cu elemente preluate din cultura populară mexicană, mai ales cu
simboluri etnografice ale Mexicului de dinainte de cucerirea spaniolă.

Frida Kahlo s-a înscris în Partidul Comunist la 21 de ani și a militat pentru emanciperea femeilor
în societatea profund machistă mexicană, și și-a exprimat crezurile și cauzele prin artă, în care a
abordat subiecte sensibile precum avortul, dominația patriarhală, sexualitatea și chiar și-a
folosit aspectul inedit oferit de sprâncenele ei pronunțate pentru a sfida presiunile și normele
sociale ale vremii impuse asupra femeilor.

Picturi celebre: The Two Fridas (1939), Autoportret cu părul tăiat (1940), Autoportret cu colier

cu spini și Colibri (1940)
Premii și distincții : Premiul Național al Artelor și Științelor (conferit de Ministerul Educației
Publice din Mexic, 1946)
Personaliatate: Frida avea o personalitate puternică, mereu optimistă, deși aceasta a cunoscut
boala de la o vârstă fragedă, în urma căreia rămas cu un picior mai scurt, acest lucru nu a
doborât-o, făcând-o mereu să exclame: “ Picioare, de ce să am nevoie de voi când am aripi să
zbor?”. Era caracterizată de cei din jur drept “o fetișcană inteligentă”, la vremea aceea fiind una
din cele 35 de fete acceptate să studieze la o școală prestigioasă Pregătitoare.
A trăit înversunat și sfidător, un personaj feminin controversat. Avea credințe și pasiuni
puternice pe care le-a turnat în pictura ei și asta este cu adevărat ceea ce oamenii văd în ea
acum. Fridei îi plăcea să fie singură. Ea a crezut că este un privilegiu să fie cu ea însăși și să se
exprime cum dorea ea. Din cele 143 de picturi ale ei, 55 au fost autoportrete. Frida a spus
odată: „Mă pictez pentru că sunt adesea singură și sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai
bine.”

A fost unul dintre primii pictori care au îndrăznit să rupă stereotipurile feminine și să ofere
femeilor posibilitatea de a avea o imagine nouă și liberă, respingând convențiile tradiționale.
Imaginea ei nonconformistă ne-o arată adesea pe Frida Kahlo îmbrăcată în haine bărbătești, cu
un pahar de tequila în mână și cu o țigară în colțul gurii. Deși a fost văzută mereu zâmbind în
preajma celorlalți, ea era sumbră în picturile ei. Îi plăcea să vadă, să atingă, să simtă și să
experimenteze. Nu era o femeie care să gândească bine lucrurile, atât în viață, cât și în arta ei.
„Întotdeauna pictez orice îmi trece prin cap, fără alte considerații.”, fiind motivată de o
puternică motivație intrinsecă.
Cuvântul care definește probabil cel mai bine înfățișarea Fridei este abundența. Abundența de
culori, de forme, de materiale, de straturi. Dacă hainele puteau fi observate cu ușurință de la
depărtare, nici micile detalii nu lipseau. În majoritatea fotografiilor sale atrag atenția imediat
șiruri de mărgele, talismane, cercei și inele, de obicei purtate câte unul pe fiecare deget al
mâinii stângi – toate supradimensionate.

James Kaufman şi Ronald Beghetto (2009) ne propun o abordare numită modelul 4C al

creativităţii., si m-am gandit sa I raportez creativitatea la modelul celor 2: Astfel am incadrat
creatia la nivelul pro-c - este o formă de creativitate care se referă la oamenii care prin ideile lor
sau prin ceea ce fac ajung să facă diferența într-un anumit domeniu, fiind validată de către un
grup de experţi și care poate aduce schimbări majore în domeniul respectiv.

Dimensiuni ale produsului creativ: Runco (2007) vorbea despre creativitate făcând referire la
necesitatea satisfacerii a două atribute: originalitate și utilitate. Astfel, originalitatea, respectiv
gradul de noutate diferă foarte mult de la un domeniu la altul. Raportat la opera Fridei, aceasta
este considerată emblematică, fiind pentru prima data cînd stilul suprarealist a fost îmbinat cu
tradițiile indigene. Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura
Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate
de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis, opera sa puternic ancorată tradițiilor și
culturii țării sale, căreia îi aduce un aport deosebit de originar.

Teorii ce pot explica creativitatea artistei:

Perspectiva psihanalitică asupra creativităţii
Pespectiva psihodinamică se plasează în cadrul teoriilor individualiste, centrarea teoriei fiind pe
explicarea creativităţii ca fiind rezultat al sublimării. Sublimarea, după Freud (1996, p. 155) este
un proces/ mecanism prin care anumite pulsiuni inconștiente detașate de obiectele lor
primitive sunt integrate în personalitate, fiind investite cu o valoare socială pozitivă. Cu alte
cuvinte, tensiunea de natură sexuală, sau pulsiunile inconştiente ajung să fie transpuse spre
scopuri acceptate social, rezultând produse acceptate şi apreciate. Artistul creator caută
eliberarea de pulsiuni, iar arta rezultată are rolul de a permite şi eliberarea consumatorului de
artă, care recunoaşte în produs acealeaşi tensiuni primare pe care el le resimte.
Creația artistica poate reprezenta, pentru artist, împlinirea dorinței sau satisfacere prin fantezie
a dorințelor negate de legile morale. Arta este astfel o modalitate de a exprima și de a face față
unor diferite presiuni psihice. Artistul poate lucra cu fanteziile sale acestea fiind un substitut
pentru satisfacere și prin sublimare, dându-le o formă acceptabilă social, transformându-le in
produse artistice, de care se pot bucura si ceilalți. Freud a recunoscut incapacitatea psihanalizei
de a putea explica de fapt, in totalitate- talentul artistului.
Asta ar putea explica abordarea temelor ‘’ interzise’’ în opera sa, bisexualitatea, erotismul,
avortul, asta putând fi modalitatea sa de a face față, de a răspunde convențiilor tradiționale.

Modele sistemice ale creativităţii

Teoriile sistemice susţin faptul că abordarea creativităţii nu se poate face izolat de contextul
social şi cultural în care ea se manifestă. La modul general, creativitatea înseamnă realizarea de
produse, sau comportamente originale şi valoroase. Validarea este realizată de către societate,
în funcţie de interesele, nevoile şi deschiderile existente. De aceea, creativitatea nu poate fi
privită doar din perspectivă individualistă, ca o aptitudine, ca o succesiune de procese cognitive
sau ca o manifestare cu substrat biologic.
Teoria sistemică a lui Csikszentmihalyi
pare a explica cel mai bine creativitatea artistei. În această paradigmă creativitatea este
întotdeauna circumscrisă unui context social , înţeles în sens larg ca mediu, care este în egală
măsură responsabil de manifestarea creativităţii ca şi persoana care produce acest
comportament, fiind propus un model cu trei componente pentru a explica creativitatea:
domeniul, aria de specialitare şi persoana.
Domeniul- este influențat de cultura care influenţează creativitatea prin diferenţele care există
la un moment dat în privinţa mai multor dimensiuni cum ar fi: modul de stocare al informaţiilor,
accesibilitatea informaţiilor, gradul de diversitate , importanţa domenilor într-o cultură, gradul
de integrare al diferitelor domenii, deschiderea faţă de alte culturi.
Frida și-a început activitatea într-un context ce încuraja manifestările artistice, Mexicul între
1900-1950, este asociat cu o puternică renaștere artistică, ce a permis manifestarea
modernismului mexican, mai ales în artă, perioadă descrisă drept: “perioada de reînflorire, a
existat această energie care a făcut cu adevărat din Mexic un punct de destinație la acea
vreme.”
Aria de specialitate reprezintă organizarea socială a unui domeniu – cei care “stabilesc ce
aparţine şi ce nu aparţine unui domeniu”, conform lui Csikszentmihalyi.
Modul în care societatea intervine şi influenţează manifestarea creativităţii este legat de câteva
criterii: energia socială disponibilă, locul creativităţii în societate , structura socială,
disponibilităţile economice, mobilitatea socială şi conflictualitatea, complexitatea sistemului
social. Conflictualitatea, respectiv guvernele de stînga care doreau sa prelueze puterea, i-au
pemis Fridei manifestarea în domeniul artei ( Frida era comunistă convinsă, și milita pentru
cauzele care se cereau a fi impuse).
-Comunismul, rampa de lansare a Fridei- Mexic a fost una dintre primele țări din lume care a
stabilit un cadru critic pentru legarea artei de dezvoltarea forțelor productive în societate în
general. În primele decenii ale secolului al XX-lea, guvernele de stânga au grupat talentele
artiștilor pentru a-și promova cauza. Programul mural condus de Diego Rivera (1886–1957) este
cea mai cunoscută manifestare a ceea ce poate fi descris drept artă politică. Rivera și asociații
săi au acoperit pereții instituțiilor în principal publice cu imagini convingătoare care transmiteau
mesaje politice bine reglate. 
Legătura dintre politică și tipărituri, care a continuat să fie punctul central al artiștilor mexicani
în prima jumătate a secolului al XX-lea, este apogeul de manifestare în cazul Fridei.

În afara condiţiilor enunţate mai sus, autorul prezintă şi alte constrângeri legate de aria de
specialitate care pot favoriza sau bloca creativitatea:
-resursele financiare disponibile pentru o anumită arie ( Frida se bucura de finanțare din partea
partidului, promovîndu-le ideologia, și permițîndu-i promovarea)
-importanţa ariei de specializare (ritmul alert în care se prindeau contur manifestațiile artistice,
au fost un alt imbold în manifestarea creativității)
Societăţile dezvoltate, care au disponibile resurse materiale şi în care mobilitatea socială este
posibilă şi care sunt deschise spre alte comunităţi, favorizează schimbarea şi progresul.
Societatea din aceea perioadă incuraja creația, iar Frida își aducea aportul la îmbunătățirea
condițiilor de mediu.

Persoana creativă reprezintă nivelul individual al paradigmei, şi intră în ecuaţie cu mai multe
caracteristici:  caracteristici ce ţin de mediul social al persoanei: capitalul cultural al persoanei,
resursele familiale şi exemplele din familie, accesul la aria de specializare, locul individului în
societatea contemporană lui, condiţiile sociale ale timpului.
 Aici pot fi amintite resusele de care s-a bucurat Frida, aceasta avea acces la o mulțime
de informații, tatăl său fiind un cunoscut fotograf, educația la una dintre cele mai bune
școli, care și-au pus amprenta asupra viziunii sale, accesul la aria de specialitae care s-a
realizat mai ales prin soțul său, un remarcabil pictor al acelei perioade, care a integrat-o
 pe Frida în cercul celor mai cunoscuți artiști, cîștigînd un statut foarte cunoscut odată cu
oficializarea căsătoriei.
 caracteristici ce ţin de aptitudinile şi personalitatea individului: aptitudini speciale, gândire
divergentă, motivaţie intrinsecă, perseverenţă, deschidere, curiozitate, capacitate de
convingere, încredere în sine.
 Frida întrunește de asemenea aceste caracteristici, încrederea și capacitatea de
convingere fiind atuurile sale principale, varia scene fiind prezentate în bibliografia ei,
momente în care artista îl convinge pe viitorul său soț de capacitățile ei, solicitându-i
îndrumarea artistică.
La nivel individual, creativitatea este experimentată ca “stare de flux” celebra sintagmă a
autorului prin care acesta înţelege o stare caracterizată prin: atenţie intens concentrată pe ceea
ce faci în momentul prezent, fără a mai fi conştient de propria persoană ca actor social,
experimentarea distorsionată a timpului şi trăirea satisfacţiei prin însăşi acţiunea în care eşti
implicat, Frida afirmând adesea că ea pictează și vizualizează doar prezentul, trăiește cu, și prin
pensula ei.
Concluzionând, Frida este percepută și astăzi drept un artist care a revoluționat arta mexicană,
o aversiune față de suprarealism, bazat pe exprimarea prin explorarea subconștientului și
deplina libertate de expresie, lucruri care se băteau cap în cap cu propriile ei crezuri. Frida s-a
inspirat întotdeauna în arta sa din propriile ei experiențe, pe care le-a transpus în lucrările ei –
boala, accidentul, presunea socială, poveștile de dragoste complicate, avorturile, bisexualitatea,
încălcarea convențiilor, astefl opera sa putând fi vizualizată prin perspectiva psihanalitică, dar
cum validarea este realizată de către societate, în funcţie de interesele, nevoile şi deschiderile
existente, creativitatea Fridei nu se poate face izolat de contextul social şi cultural în care ea se
manifestă, asfel Mexicul între 1900-1950, asociat cu o puternică renaștere artistică, ce a permis
manifestarea modernismului mexican, numeroasele resurse precum accesul la informații,
încurajarea artiștilor din aceea perioadă, educația la un din cele mai bune școli, integrarea sa în
cercuri cunoscute de artiști, toate aceste lucrui au făcut posibilă explicarea creativității artistului
și din prisma teoriei sistemice a lui Csikszentmihalyi.