CELEBRITĂȚI 

ISTORIE PREMIUM
Frida Kahlo, o viață strălucitoare umbrită de suferință.
„Pictura mea poartă în ea mesajul durerii”

Frida Kahlo este considerată una dintre cele mai importante artiste ale secolului al
XX-lea și o figură emblematică pentru Mexic, statul său natal. În ciuda faptului că viața sa a
fost umbrită de durerea fizică care nu-i dădea pace, cumva pictorița și-a găsit puterea să
continue și să trăiască întocmai cum și-a dorit. A fost foarte activă pe plan politic, iar
feministele ce i-au urmat au găsit în personalitatea sa un model.
Copilăria umbrită de boală și depresie

A fost botezată la naștere Magdalena Carmen Frieda Kahlo Calderon, dar mai târziu se
va face cunoscută lumii drept Frida Kahlo. Părinții săi au fost doi oameni simpli, care au
muncit din greu să le asigure celor patru fiice pe care le-au adus pe lume un trai decent. Tatăl
său, Wilhelm Kahlo, era un evreu de origine germană, iar mama sa, Matilde Calderon de
Kahlo, i-a oferit minunatele gene mexicane.
 Frida s-a născut în data de 6 Iulie 1907, însă datorită evenimentelor politice din Mexic
din anul 1910, artista a ținut mereu ca venirea sa pe lume să fie asociată cu această perioadă
istorică, tocmai ca publicul său să o asocieze cu Revoluția din Mexic și începutul erei
moderne pentru acest stat.

Chiar dacă își are originile în Europa, tatăl său s-a mutat în Mexic la o vârstă foarte
fragedă, apoi a decis la vârsta maturității că vrea să-și petreacă tot restul vieții acolo. A
cunoscut-o pe Matilde Calderon y Gonzalez, pe numele său de fată, și și-au întemeiat un
cămin, preluând de asemenea și afacerea de familie a soției sale.

Bunica Fridei din partea mamei sale s-a ocupat toată viața de fotografie, iar mai apoi și-
a învățat ginerele secretele acestei meserii. Willhelm a știut să intre în afaceri și să își asigure
un venit mulțumitor, cel puțin până în momentul Revoluției. Atunci toate eforturile sale au fost
în zadar, căci reușea să câștige banii cu greu, motiv pentru care familia sa a trăit mai degrabă
în sărăcie și în condiții dificile.

Matilde, pe de altă parte, era o femeie foarte strictă și cu convingeri religioase

puternice. Și-a crescut fiicele într-un mod autoritar și a încercat să controleze fiecare aspect al
vieții lor, fiind însă mult prea dură cu ele și uneori având chiar un comportament violent.

Putem spune că Frida a suferit destul de mult în copilărie, mai ales că la o vârstă foarte
fragedă s-a îmbolnăvit și a stat izolată de ceilalți copii de vârsta sa. Din cauza afecțiunii care i-
a răpit cei mai frumoși ani din viață, artista a rămas cu probleme la unul dintre picioare, motiv
pentru care s-a folosit de ajutorul unui baston atunci când se deplasa.

Era foarte apropiară de tatăl său, care a și încurajat-o să se înscrie la Colegiul German
din Mexic. Acolo artista s-a familiarizat cu cei mai cunoscuți filosofi europeni, nume precum
Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Schiller și Arthur Schopenhauer. Acest lucru a ajutat-
o să aibă o viziune diferită asupra vieții față de surorile sale, care urmau cursurile unor școli
normale de stat.

Frida Kahlo, o artistă cu un început neobișnuit

Putem spune că Frida Kahlo a fost o artistă atipică, căci interesul său față de pictură
nu s-a manifestat în copilăria sa. Chiar dacă tatăl său era un pictor amator căruia îi făcea
mare plăcere să se piardă printre creațiile sale, el nu a reușit să îi transmită dragostea pentru
artă și fiicei sale preferate.

Amibițiile Fridei au determinat-o să urmeze cursurile instituției National Preparatory

School, acolo unde s-a numărat printre cele 35 de adolescente admise. Era pasionată de
medicină, botanică și științe sociale, iar mai târziu a devenit interesată de cultura mexicană și
de politică.

Anul 1925 a reprezentat un moment trist în viața artistei, căci a fost implicată într-un
accident rutier deosebit de grav. Frida a avut de suferit enorm în urma acestui incident, iar
impactul i-a provocat numeroase fracturi. Medicii au ținut-o sub atenta lor observație timp de o
lună, ca apoi să o trimită acasă, unde a stat imobilizată la pat timp de luni bune.

Așa a început o lungă perioadă de vindecare, în care Frida și-a pierdut motivația să-și
continue studiile și să devină medic. Astfel, singurul refugiu rămas i-a fost arta, în care s-a
regăsit și cu ajutorul căreia și-a vindecat rănile sufletești.

Artista își petrecea zilele pictând, iar părinții săi i-au confecționat un șevalet special de
care să se folosească fără să fie nevoie să se ridice din pat. Deasupra patului său a fost
așezată cu grijă o oglindă, de care Frida se folosea pentru a-și realiza autoportrete.

Atunci când nu picta, Frida se concentra pe gândurile sale. Își punea la îndoială
identitatea și scopul vieții. Depresia punea ușor stăpânire pe ființa sa, iar gândurile despre
moarte începeau să devină din ce în ce mai dese.

2 ani mai târziu, starea de sănătate i-a permis să-și părăsească patul și să iasă din nou
în lume. S-a încris în Partidul Comunist Mexican și a început să frecventeze cercurile politice
și artistice din orașul său.

Cel care i-a deschis drumul în domeniul artei a fost Diego Rivera, un pictor celebru al
secolului său. Kahlo i-a cerut părerea despre picturile sale, căci era nesigură dacă vocația de
pictor i se potrivește. Bărbatul a știut să vadă în Frida talentul și modul său unic și special de
a-și exprima originile mexicane. S-au căsătorit în anul 1929 în ciuda faptului că familia Fridei
s-a opus vehement acestei uniuni.

Frida și-a dezvoltat de-a lungul anilor o puternică conștiință națională și culturală.
Picturile sale sunt emblematice pentru cultura mexicană, fiind realizate într-un stil suprarealist
care era contopit perfect cu tradițiile indigene. A căutat să se depărteze cât mai mult de
originile sale germane, motiv pentru care și-a și schimbat numele din Frieda în Frida, ca mai
apoi să adopte un stil vestimentar cât mai apropiat de portul său național „tehuana”, o rochie
lungă din timpurile matriarhale.

Frida a plecat în Statele Unite ale Americii de una singură, iar americanii au primit-o cu
mult interes. Costumele sale colorate și exotice, specific mexicane, au fost adorate de public,
așa că expoziția sa s-a bucurat de un succes enorm. A rămas în New York câteva luni bune,
în care și-a făcut numeroase cunoștințe din lumea artei, apoi a pornit spre Paris, unde au
urmat alte expoziții care nu au prins la fel de bine însă la public.

Frida Kahlo se întoarce în Mexic, unde primește aprecierea pe care o merita

S-a întors deci în Mexic, iar primul lucru pe care l-a făcut a fost să depună actele
pentru divorțul de Diego Rivera. Căsnicia lor nu mai putea fi reparată, iar artista a decis să se
mute în casa părinților săi, unde se putea bucura de liniște. Acum picta pe pânze mai mari,
care îi ofereau posibilitatea să se concentreze mai mult pe detalii.

Starea de sănătate a Fridei Kahlo se degrada însă pe zi ce trece, iar acest lucru
a determinat-o să se împace cu fostul său soț. Relația lor era acum mult mai liniștită, iar
popularitatea artistei atinsese cote maxime, datorită naționalismului care se manifesta tot mai
mult în rândul mexicanilor.
 Pictorița a primit numeroase premii, oamenii doreau să aibă contact cu ea și îi
acordau aprecierea pe care o merita. În anul 1942 a devenit membră a Seminarului de
Cultură din Mexic, grup care urmărea să promoveze cultura mexicană. Frida a devenit
profesoară în cadrul Școlii de Pictură și Sculptură, unde susținea cursuri săptămânale
studenților săi.

În tot acest timp, Frida se confrunta cu probleme tot mai grave de sănătate,
consecință a accidentului suferit în urmă cu 20 de ani. A trecut prin numeroase operații, dar
niciuna nu a avut rezultatul așteptat. Durerile de spate erau tot mai puternice, iar corsetul pe
care medicii i-au cerut să-l poarte nu o ajuta prea mult. Pe lângă acestea, artista a făcut o
boală a pielii, iar apoi sifilis. Decesul tatălui său din 1941 i-a accentuat starea de rău, așa că
s-a izolat din nou în casa părinților săi.

Anii următori au reprezentat pentru Frida o lungă serie de operații, fiecare dintre
ele fără succes însă. Singura posibilitate a sa de a se deplasa era acum un scaun cu rotile,
iar în restul timpului era imobilizată la pat. Devenise dependentă de pastile, iar suferințele
sale fizice s-au reflectat și la nivelul picturilor sale, căci tehnica sa se deteriorase.

Publicul însă era foarte interesat de munca sa, chiar dacă artista își selecta
clienții cu multă grijă și nu se supunea mereu dorințelor acestora. Ultima sa expoziție a avut
loc în anul 1953 în Mexic la Galeria Lola Alvarez Bravo’, unde a fost transportată cu
ambulanța. Patul său a fost poziționat în centrul sălii de expoziție, iar ea a stat întinsă acolo
pe tot parcursul evenimentului.

Moartea Fridei Kahlo: sinucidere sau sfârșitul agoniei?

În vara anului 1954 Fridei Kahlo s-a îmbolnăvit de pneumonie, afecțiune care i-a fost
fatală. Și-a dat ultima suflare în casa în care s-a născut, la vârsta de 47 de ani. Chiar dacă
cauza morții a fost în mod oficial boala care i-a afectat sistemul respirator, există zvonuri că
artista s-ar fi sinucis, sătulă de suferințele sale. A murit în data de 13 Iulie 1954, iar soțul său
a descris ultima zi în viață a artistei ca fiind cea mai dureroasă din viața sa.

Moștenirea pe care a lăsat-o lumii nu poate fi însă neglijată. Picturile sale au influențat
mișcările feministe din perioadele următoare, precum și artistele care i-au călcat pe urme. A
rămas un simbol al culturii mexicane și al puterii feminine, atât prin operele sale cât și prin
povestea sa de viață impresionantă și traumele pe care le-a trăit.