I.

Biografie

Salvador Felipe Jacinto Dali i Domenech s-a nascut pe 11 mai 1904 in oraselul
Figueras din provincia Catalonia, in apropierea granitei cu Franta. Fiu al unui notar
instarit, isi petrece copilaria atat in orasul natal, cat si in satul pescaresc Cadaques unde
familia sa avea o casa de vacanta. Peisajele coastei mediteraneene cu stancile calcaroase
al caror aspect se schimba in functie de intensitatea luminii si de anotimp vor marca
definitiv imaginatia tanarului pictor si vor reprezenta pentru acesta o oaza de pace si
inspiratie pana in ceasul mortii sale.
Inca de timpuriu, Salvador devine constient de locul sau in cadrul familiei. Al
doilea fiu al parintilor sai, el s-a nascut la doar noua luni dupa moartea prematura a
primului lor copil, care purtase exact acelasi nume. Marcat de acest fapt, Salvador va face
totul pentru a se impune ca fiu unic si pentru a sterge amintirea ominprezenta a disparitiei
fratelui sau, a acestei dubluri. Inca de timpuriu, el descopera cheia succesului sau:
surpriza permanenta si provocarea. In ciuda timiditatii sale maladive, el practica fara jena
exibitionismul, victimele preferate fiind in primul rand membrii familiei sale.
Spre disperarea tatalui sau, Salvador este mai preocupat de cercetarile si
experientele sale artistice decat de o educatie de factura clasica, traditionala. Pentru a
evita o catastrofa, in octombrie 1921 el il inscrie cu forta la Academia de Arte din
Madrid, cu gandul ca cel putin va face din el un profesor respectabil. Dar Academia
reprezenta tot ceea ce dispretuia Salvador astfel ca el se va opune sistematic stilului de
invatamant clasic al profesorilor sai, mergand pana intr-a fi exmatriculat de 2 ori.
In sfarsit, copilul rege adulat de familie devine o data cu adolescenta un
contestatar anarhist, un protestatar absolut din principiu, in opozitie cu lumea inreaga.
Aceasta imagine il va conduce chiar in ciuda lui insusi la inchisoare ( 35 de zile pentru
asa-zisa incendiere a drapelului spaniol) transformandu-l intr-un erou pe plan local.
Mitul se va perpetua amplificandu-se treptat, spre furia tatalui sau.

In primii ani de studii, Dali exploreaza arta moderna, iar in paralel, la scoala,
analizeaza si reproduce operele marilor maestri cubisti si futuristi. Este fascinat de
Picasso, Chirico si Juan Gris. Datorita talentului sau natural, in ciuda timiditatii maladive,
leaga o stransa prietenie cu Garcia Lorca si Luis Bunuel, doi studenti, dar si lideri ai
artistilor avangardisti spanioli. In afara picturii, Dali este interesat de psihanaliza, el
studiind in detaliu toate operele lui Sigmund Freud, in care vede salvarea sa personala si a
suprarealismului in acelasi timp.
 Prima recunoastere de proportii a talentului sau survine in 1925, o data cu
expozitia sa personala din Barcelona. In 1928, Dali si Bunuel scriu impreuna un scenariu
suprarealist pentru un film pe care Bunuel urma sa-l graveze anul urmator, intitulat
„Cainele andaluz”. Dar rezultatul exploziv din punct de vedere mediatic ”ca un pumnal in
inima Parisului spiritual, elegant si cultivat” l-a deceptionat profund pe Dali, care insa
profita de ocazie pentru a reintalni principalii membrii ai avangardei dadaist-suprarealiste
instalati in capitala: Tristan Tzara, Max Ernst, Paul Éluard, André Breton, René Magritte
et Man Ray. In ciuda timiditatii sale, Dali se impune in ochii acestora ca un tanar artist
suprarealist extrem de talentat si promitator.
Vara urmatoare, ca raspuns la o invitatie anterioara a lui Dali, Magritte, Bunuel,
Eluard si sotia sa, Gala, ii fac o vizita la Cadaques. Dali, exagerat de nervos, se confrunta
cu mari probleme psihologice care ii provoaca crize violente de ras necontrolat, atingand
usor nebunia, astfel ca echilibrul sau mintal apare ca fiind foarte fragil in ochii noilor sai
prieteni. Oaspetii sunt fascinati de ultimele picturi ale lui Dali, dar raman sceptici in
privinta elementelor scatologice ale unor panze.
Inca de la primele discutii, Dali vede in Gala femeia visurilor sale din copilarie si
se se indragosteste nebuneste de aceasta. El ii face curte cu o frenezie deliranta, astfel
incat, la finele sejurului, pleaca toti invitatii, mai putin Gala. Fascinata de acest tanar
timid, lipsit de autocontrol, dar promitator, Gala va face tot ce-i sta in putinta pentru a
alunga nebunia schizofrenica ce il chinuia pe Dali lasand astfel loc unui delir creator in
mod pozitiv din punct de vedere artistic.
Intre timp, departe de a fi recunoscatoare pentru atentia acordata fiului lor,
familia lui Salvador respinge categoric aceasta idila pasionala. Gala este o femeie
maritata, de moravuri usoare, ea pastrandu-si imaginea de imigranta rusoaica ce traieste
in desfraul artistilor parizieni, abandonandu-si copilul in favoarea escapadelor amoroase.
Inca o data, Dali isi infrunta familia intransigenta, fiind in final dezmostenit de
tatal sau din aceasta cauza. El se regaseste practic in strada, fara nici un ban, acesta fiind
momentul crucial incepand cu care Gala incepe sa se afirme in postura de amanta, luand
in propriile maini fraiele vietii pictorului. Ea se transforma in centrul nervos al
organizatiei Gala-Dali, jucand roluri multiple: impresar, purtator de cuvant, manechin,
gazda etc. Ea vegheaza pentru ca Dali sa nu-si neglijeze pictura si panzele. Ea va fi cea
care ii va vinde operele si va cauta mijloace de finantare. Il stimuleaza pe Salvador pe
toate planurile, incusiv intelctual si sexual.
Sustinut de Gala, pictorul reuseste sa-si depaseasca fobiile, descoperind un
univers erotic stimulant, nu terifiant ca in trecut. Incetul cu incetul, sub ochiul atent al
iubitei, el se afirma in cadrul grupului suprarealist, devenind in final cel mai stralucitor
actor al sau. Depasindu-si timiditatea, Dali se tranforma intr-un personaj mediatic situat
complet in afara oricaror norme, gata oricand sa provoace.
Departe de a avea daruri innascute de femeie de casa, femeia conduce si
organizeaza viata cotidiana a cuplului, lasandu-i lui Salvador o singura sarcina: aceea de
a crea si de a-si dezvolta geniul intr-o atmosfera de pace si confort. Dali afirma despre
Gala: „ Ea iti trezeste dorinta de a fi barbat. Ea este sangele meu, aerul meu, ingerul
echilibrului.”
 Dali o infatiseaza pe Gala prin prisma fantasmelor sale, dar nu doar conform
interpretarii pe care i-o sugereaza delirul lui ci si asa cum este ea de fapt, fidel corpului si
expresiei cu un realism uimitor, fara prea multa tandrete.
Din punct de vedere fizic, ea apare ca avand proportii perfecte: umerii sunt drepti,
bazinul lat, iar bustul generos. Dar desi corpul sau superb este caracterizat de proportii
ideale intocmai ca statuile antice, Gala nu este frumoasa. Dali nu incearca niciodata sa-i
imblanzeasca trasaturile. De aceea, ea apare mereu pe panza doar ca impunatoare si
aceasta datorita prezentei elegante, pline de orgoliu de sine, cu o privire rece, adeseori de
nepatruns. Ea umple panza, radiaza, misterioasa si atragatoare.
Dali a transpus cu fidelitate magnetismul naturii ei. Gala reprezenta pentru Dali
instinctul vietii si echilibrul lumii, iar el picteaza o Gala hiper realista. Aparent docila, ea
pastreaza insa ceva indescriptibil, un aer de mister care ii caracterizeaza personalitatea.

Pe parcursul anilor, activitatea lui se intensifica. Astfel, expune la New York,

realizeaza diverse proiecte de decor pentru balet si publica poeme, scenarii de film, eseuri
si articole de critica artistica. Una dintre cele mai controversate lucrari ale sale ramane
fara indoiala autobiografia „Viata secreta a lui Salvador Dali”.
Odata cu apropierea razboiului, apoliticul Dali intra in conflict cu Breton si grupul
suprarealist, din care va fi expulzat in anul 1934. Acest lucru nu l-a impiedicat sa-si
expuna lucrarile la toate expozitiile internationale ale decadei, declarind plin de
infatuare:"le Surrealisme c'est moi ". In acelasi an, Dali si Gala se casatoresc civil.
In timpul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, Dali si Gala s-au refugiat in SUA,
unde s-au instalat in Virginia, locuind la prietena lor, milionara Caresse Crosby. Datorita
activitatii sale intense, dar si excentricitatii sale (este vazut adeseori in ipostaze bizare:
coboara dintr-un automobil incarcat cu sute de conpide, iese dintr-un cub "metafizic",
plimba un tapir in lesa etc), pictorul s-a bucurat de o faima covarsitoare. El creeaza in
aceasta perioada bijuterii, redecoreaza apartamentul Helenei Rubinstein, colaboreaza cu
revista Vogue pentru un numar special „Salvador Dali”.
Aceste activitati numeroase generate de mana de fier a Galei le-au adus celor doi
foarte multi bani, astfel ca, spre deosebire de ceilalti suprarealisti care in exil, Dali si Gala
traiau in lux si opulenta. Acesta este momentul in care Breton ii adreseaza anagrama
devenita celebra „Avida Dollar”.
In 1946 colaboreaza cu Walt Disney la un film „Destino” care nu va fi terminat
niciodata, iar ulterior lucreaza cu Alfred Hichcock pentru decorul filmului " Spellbound,
la maison du Dr Edwards ".
Dupa 1945, obsedat de diferite teme stiintifice, istorice sau religioase, studiindu-i
pe Millet, Rafael si Vermeer, pictorul creeaza noi capodopere. Reintors la credinta
catolica insuflata din copilarie, Dali se recasatoreste cu Gala, o a doua ceremonie,
religioasa, avand loc intr-o capela la Girona, in Spania.
Anii '60 sint dedicati unor alte experimente, el descoperind noi metode de a picta
folosindu-se de o pusca, creind asa-numita "Bomba a Apocalipsului", dezvaluind astfel
capodopere de mari dimensiuni, caracterizate printr-o surprinzatoare bogatie tematica si
coloristica.
 In anul 1974, Dali deschide in Figueras Teatro Museo Dali, la data de 25
septembrie. Alaturi de creatii proprii, sunt expuse panze si sculpturi ale prietenilor sai
(Ernst Fuchs, Arno Brecker, Pichot). Concomitent, Dali realizeaza primele holograme,
auto-denumindu-se Polyeder. Una din primele holograme infatiseaza un dublu portret al
Galei: Angelus Gala. Cu ajutorul arhitectului Emilio Pèrez Piñero, Dali transforma teatrul
din Figueras intr-o "Sfanta Capela Cinetica", o noua propunere de arta dinamica, in
concordanta cu noua fizica.
Urmeaza retrospective ale operei sale, la Paris si Londra. In anii '80, Dali revine la
teme mai vechi si incepe sa-l studieze pe Michelangelo, in asteptarea imortalitatii.
Megalomania se transforma in umilinta si sovaiala, in teama de a muri, dar artistul inca
incearca, cu ultimele sale puteri, sa penetreze secretele marilor maestri.
La 10 iunie 1982, Gala moare si Dali ramane singur. Incearca sa se sinucida, de
mai multe ori, sanatatea incepand sa i se subrezeasca, progresiv. Ultimii ani ai vietii si-i
petrece in Torre Galatea, in Figueras. In 1989, pe 23 ianuarie, pictorul sufera un atac de
cord fatal, lasandu-si intreaga avere (130 de milioane de dolari) si lucrarile statului
spaniol. In mai acelasi an, o impresionanta retrospectiva are loc in Stuttgart, apoi in
Zurich, iar in 1990 Muzeul de arta din Montreal deschide o expozitie cu peste o suta de
panze semnate de Dali, iar alte 130 sunt expuse in Catalonia, in diferite localitati.
 II. Erotismul dalinian
“ Nici o dorinta nu e vinovata, ea reprezinta o greseala doar in
stadiul de refulare ”.

“ Dorintele pe care le consider cele mai nobile sunt cele pe care le

consider cele mai omenesti, adica cele mai perverse ".

Erotismul prezent inca de la inceput in opera lui Dali exprima raporturile ambigue
ale acestuia cu sexualitatea. In scrierile sale, pictorul se defineste inca de la cea mai
frageda varsta ca fiind un “ perfect pervers polimorf ”. Din unghiul psihanalitic,
sexualitatea daliniana apare ca motor principal al tuturor traumatismelor si pulsatiilor sale
din tinerete. Putem defini in mod categoric 2 faze ale sexualitatii lui Dali: inainte si dupa
intalnirea sa cu Gala.
In copilarie, sexualitatea sau mai bine zis jocurile erotice sunt definitorii pentru
personalitatea lui Dali. Dornic de a soca permanent audienta si mai ales propria familie,
el se preteaza frecvent unor jocuri exibitioniste, oferindu-si corpul in fiecare dimineata
persoanei care venea sa-l trezeasca.
Primele contacte cu literatura sexual explicativa il traumatizeaza profound, el
povestind mai tarziu cum a descoperit un material medical extrem de amanuntit despre
bolile venerice care-i apartinea tatalui sau. Din aceasta cauza, Dali isi va imagina vreme
indelungata actul amoros sub forma unei mici morti, barbatul fiind devorat mort de catre
femeie ( conceptual mantei religioase).
Adolescent fiind, exploreaza onanismul cu multa fervoare. Anumiti analisti ai
operei timpurii a pictorului afirma ca au deslusit presenta unei fantasme incestuoase pe
fundalul numeroaselor portrete ale surorii sale Maria. Aceasta opinie este intarita de un
tablou pictat 30 de ani mai tarziu: ”Tanara fecioara autosodomizata de propria castitate”.
Sexualitatea este folosita de Dali ca instrument de provocare controlat. Cu toate
acestea, putem deslusi, privind primele sale tablouri suprarealiste cum ar fi “Jocuri
lugubre” , tulburari psihologice profunde din adolescenta (impotenta). O data ce ajunge
sa-si domine obsesiile, Dali va dezvolta o iconografie erotica debordanta, cu Gala pe post
de actrita principala.
 III. Marile teme daliniene
 Carjele

" Fiecare dalinian trebuie sa posede carja sa personala ca pe o bagheta magica ". De la
cea mai frageda varsta, Dali adopta bastonul ca obiect de joc provenit de la un costum de
Rege Soare care devine progresiv un element indispensabil al personajului sau. Pentru el,
acesta a reprezentat dintotdeauna autoritatea, misterul si magia. El transforma acest
simplu obiect intr-un adevarat totem de putere si vointa, vector al sigurantei si al
arogantei.

" Carja intruchipeaza realitatea, fixatia la sol a realului, care mentine in echilibru
dezvoltarea monstruoasa a sexualitatii celebrale si inteligenta imaginara umflata de
sexual ". Semnificatia atribuita ei vine din amintiri indepartate din copilarie cand carja a
jucat pentru Dali un rol glorios, strans legat de dragoste si moarte.

Carja/bastonul este elementul central al fetisismului dalinian. Aspectul de obiect sexual

nu este nici el mai putin neglijabil.

 Moalele si durul

In opozitie prin insasi natura sa, acest concept ilustreaza foarte bine dualitatea
personajului Dali. Moalele reprezinta delirul, putrefactia, moartea, timpul care trece
(persistenta memoriei). Durul intruchipeaza stabilitatea ilustrata prin rocile calcaroase
specifice tinutului mediteranean natal, refugiu si spatiu al reveriei.

 Peisajele

" Natura adora sa se ascunda " .

Una dintre constantele picturii lui Salvador Dali este locul ocupat in cadrul acesteia de
peisaj. Priveliste linistitoare a copilariei sale, litoralul mediteranean cu rocile sale
calcaroase nu inceteaza a fi o sursa de inspiratie pentru artist. Aceste structuri
contorsionate ofereau un adevarat spectacol ochiului, lasand imaginatiei umane sarcina
de a gasi o interpretare subiectiva. In functie de timp, natura se transfigureaza si se
metamorfozeaza in fata ochilor nostri.

 Pictura si matematica

Fascinat de stiinta si de toate descoperirile majore ale vremii sale in general ( bomba
atomica, AND, cibernetica ), Dali redescopera incepand cu anii 40 legile matematice care
guverneaza echilibrul, frumosul, proportia divina, Numarul de Aur.

Acest Numar de Aur (1618) se regaseste in raportul lungimilor suprafetelor si formelor.

Regasim aceste calcule la elaborarea piramidei lui Keops, a Partenonului si a picturii
renascentistilor italieni ( Rafael, Leonardo da Vinci ).
 Obsesia cornului de rinocer

Gratie metodei sale paranoico-critice, in anii 50, Dali descopera un nou centru de interes
artistic: cornul de rinocer. De o simbolistica sexuala evidenta ( afrodisiac, putere ), Dali
se umple de fascinatie pentru acest animal si atributele lui mistice, descoperindu-i virtuti
de proportii divine.

Analizand propriul sau parcurs artistic si social, Dali descopera ca fusese stimulat de
prezenta acestui animal inca de la o varsta frageda (adoratia pentru o masa de fildes,
adoratia pentru carja din fildes de rinocer ca element fetisist, credinta mistica, sceptrul
puterii). Si in opera sa el regaseste in mod constant prezenta acestei forme geometrice.