Francisco José de Goya y Lucientes (1746 – 1828) este unul dintre cei mai

cunoscuți pictori și creatori de gravuri spanioli ai tuturor timpurilor, trăind cu

un secol înaintea lui Picasso și un secol după Velázquez.  

Maestru al ironiei, dar și al eleganței, a fost văzut ca fiind ultimul dintre marii și vechii artiști și
părintele artei moderne. Francisco Goya a considerat că marile sale inspirații au fost natura
umana, Velázquez și Rembrandt.

Născut în provincia Zaragoza (Aragon), Goya a făcut parte dintr-o familie numeroasă, dar
destul de înstărită. Pasiunea pentru desen a avut-o de mic, iar pe parcursul vieții a încercat să
își șlefuiască acest talent înscriindu-se la diferite ateliere și școli de pictură.
În anul 1763, pleacă la Madrid motivat fiind de dorința de a se alătura Academiei Regale
San Fernando, încercările lui eșuând, din păcate, de două ori. Nu renunță, se ambiționează
mai tare și pornește către Roma unde, din nou, se confruntă cu tot felul de eșecuri, până când,
la un moment dat, reușește să obțină certificatul de maestru.
Tentativele, zbaterile. ambițiile, marea pasiune pentru pictură vor culmina, până la urmă, cu
titlul de pictor de curte al Coroanei Spaniole (1786), perioadă în care Francisco Goya
creează numeroase portrete ale aristocraților și figurilor regale spaniole. Devine, astfel, cel mai
faimos și mai apreciat portretist al vremii. „Cine dorește ceva de la mine, trebuie să mă caute,
dar eu nu lucrez pentru nimeni decât dacă este o personalitate de înalt rang sau un prieten”.
Avântul și motivațiile personale care-i țineau spiritul viu în ceea ce privește pictura i-au fost
umbrite în anul 1795, odată cu o boală care îi afectează auzul lăsându-l surd, experiență pe care
Goya nu a putut să o gestioneze prea bine, astfel că stilul său artistic suferă schimbări radicale,
devenind unul pesimist, sumbru, întunecat în viziuni. Cu toate acestea, faima sa este în
continuă ascensiune. Este numit director al Academiei Regale (1795), iar câțiva ani mai
târziu (1799) primește titlul de Primul Pictor de Curte – cel mai înalt grad oferit unui
pictor al curții regale.
In 1772, este angajat de catre administratorii Bisericii Pilar pentru a decora bolta catedralei din
Zaragoza. Pictorul si-a desavarsit opera, intitulata “Adoratia numelui lui Hristos”, in doar 4 luni,
fiind ajutat doar de un asistent care ii prepara culorile pentru fresca inalta de 15 metri si lata de 7
metri.
In 1774, in urma interventiilor cumnatului sau, care devenise un pictor renumit al Curtii
Regale, Francisco Goya este chemat la Madrid de catre Mengs, conducatorul pictorilor de aici. A
fost angajat pentru a picta tapiseriile regelui Carol al III-lea, iar picturile au constat in scene
rurale, de vanatoare, dar si scene reprezentand “majos” si “majas”, adica o categorie a tinerilor din
clasa de jos, recunoscuta pentru stilul de viata usuratic. Pana in anul 1778, artistul a realizat peste 35
de tapiserii pentru Casa Regala, tapiserii care au imbogatit sala de mese, dormitorul si anticamera
din Palatul Predo.

1
In 1789, Carol al IV-lea devine regele Spaniei, iar acesta va acorda o atentie deosebita
artei si in special lui Goya. Insa artistul se imbolnaveste grav la varsta de 46 de ani, boala de care
suferea producandu-i paralizie, orbire si apoi surzire. Restul vietii sale il petrece izolat, avand o stare
aproape de nebunie, in timp ce stilul sau de a picta se schimba total – incepe sa abordeze teme
intunecate si sinistre, printre tablourile din aceasta perioada numarandu-se “Curtea cu nebuni”,
“Atacarea unei diligente de catre talhari”, “Incendiul nocturn”.
Desi era in starea aceasta cumplita, Francisco Goya nu ducea lipsa de clienti noi. Se spune chiar ca
una dintre ei, ducesa de Alba, ar fi fost amanta pictorului si ar fi fost sursa de inspiratie pentru cele
mai celebre nuduri ale lui Goya, “Maja dezbracata” si “Maja imbracata”.
Goya a fost un artist de război strălucit, mărturie fiind picturile reprezentând scene ale
revoltelor politice și sociale la care a asistat în timpul Războiului Peninsular purtat de
Napoleon împotriva Spaniei. Inspirat de aceste aspecte, Goya a realizat chiar o serie de picturi
numite „Dezastrele războiului”.
Activitatea la Curtea Regala a Spaniei a lui Francisco Goya s-a incheiat prin tabloul
“Familia regelui Carlos al IV-lea”, finalizat in aproape un an. Dupa razboi, pictorul s-a retras
in afara Madridului, insa nu a renuntat definitiv la pictura, decorandu-si peretii casei cu imagini
intunecate si pline de furie, care infatisau batranetea sau vrajitoriile. Aceste lucrari au primit
numele de “Picturile negre”, iar cea mai infricosatoare dintre ele este considerata “Saturn
devorandu-si unul dintre fii”. Dupa finalizarea acestora, Goya se muta in Franta, unde moare in
anul 1828, lasand in urma sa un adevarat tezaur.

Capriciile” lui Francisco Goya

Los Caprichos (Capriciile) este o serie de 80 de gravuri în acvatintă realizate între anii 1797
și 1798 ele reprezentând, așa cum însuși autorul spunea,  „nenumăratele slăbiciuni, prostia și
nebuniile care se găsesc în orice societate civilizată”, „prejudecățile, ignoranța, superstițiile,
deficiențele pedagogice, practicile înșelătoare și declinul rațiunii pe care obiceiul sau interesul
personal le-au făcut să devină ceva obișnuit, ceva comun”.

Se poate spune că Francisco Goya a criticat cu artă și prin artă abuzurile politice,
religioase și sociale ale timpului în care trăia. „Imaginația abandonată de rațiune
produce monștri imposibili, imaginația unită cu rațiunea este mama artelor și originea
minunilor”.

Una dintre lucrările reprezentative ale acestei serii este „Somnul rațiunii naște monștri”
(1799), fiind a 43-a din cele 80 de lucrări ale sale, potrivit Britannica.

Odată cu suferința cauzată de misterioasa afecțiune care l-a lăsat surd (speculațiile s-au învârtit
în jurul unor boli precum botulismul, poliomielita, intoxicația cu plumb, hepatită etc)
Francisco Goya a trecut la un cu totul stil artistic abordat în picturile sale. Există o serie de 14

2
lucrări supranumite „Picturile negre”, realizate între 1819 și 1823, opere care abundă în
imagini violente, scene de disperare și culori sumbre, grave.
Acestea au fost descifrate ca fiind mesajele pesimiste ale artistului surd, lovit de depresie,
dezamăgit de frământările din Spania și de consecințele politicilor dezastruoase
promovate  de Regele Ferdinand.

Opera lui Goya în cifre

În perioada sa artistică (1762 – 1828), Francisco Goya a pictat aproximativ 700 de tablouri,
280 de gravuri și câteva mii de desene. O bună parte a operelor sale se află în muzeele din Los
Angeles, Amsterdam, Washington, Madrid, Houston și Zaragoza, cele mai multe dintre picturi
fiind, însă, găzduite de Museo del Prado din Madrid, acolo unde vizitatorii îi pot admira 152 de
picturi, peste 620 de gravuri și 123 de scrisori și alte documente scrise de mână.

Goya și-a petrecut ultimii ani de viață în exil 

Cu toate că s-a bucurat de un foarte mare succes la curtea regală spaniolă, fiind atât de apreciat
și respectat, ultimii ani de viață a preferat să îi petreacă izolat de lume. Se prea poate ca această
dorință să îi fi fost amplificată și de faptul că auzul lui cedase, dar și de frica de bătrânețe și de
nebunie.

Atunci când climatul politic din Spania a devenit prea instabil și insuportabil pentru el, artistul
a decis să se exileze la Bordeaux, acolo unde, în ciuda vârstei și a sănătății șubrede, Francisco
Goya a continuat să picteze, în special portretele unora dintre prietenii săi. A murit în anul
1828, la vârsta de 82 de ani.