Salvador Dali

Biografie

 Se naste in nord-estul Spaniei (1904), in Figueras, ca fiu al unui notar ateu si al unei
catolice convinse, purtand acelasi nume ca fratele pierdut in urma unei infectii
gastrointestinale. Desi mai avea o sora, Ana Maria, isi dorea mereu sa fie in centrul
atentiei crezand ca afectiunea celor din jur ar putea cumva sa ii alunge gandul ca este
„o replica, o dublura, o absenta.” Aceasta obsesie il va rumari pentru tot restul vietii,
asigurandu-i totodata succesul artistic.
 La scoala nu reuseste sa fie constant. Avea perioade cand era opac la orce fel de
invatatura si altele cand studia frenetic, insa trebuia sa ii fie stimulat interesul numai
prin lucruri care ii placeau. Primul sau invatator ii induce ideea ca Dunezeu nu exista,
ceea ce il determina sa studieze toate cartile tatalui sau, act dublat de admiratia pentru
figura paterna si de dorinta de a-l „imita” in totalitate. Mai tarziu, descoperindu-l pe
Nietzsche afla ca „Dumnezeu a murit!”, astfel incat i se nasc primele indoieli.
Filosoful a reusit sa nasca in Dali ideea de Dumnezeu. Artistul incearca sa se identifice
cu Zarathustra, pe care il considera un „erou maret”, dar mai mult decat atat, isi
propune sa fie mai bun decat el, sa depaseasca slabiciunile puerile ale acestuia. Este
momentul in care se naste prima deviza daliniana: ”singura diferenta intre mine si un
nebun este ca eu nu sunt nebun”, dar incepe si „metamorfoza” fizica, intrucat favoritii
ii acopera in intregime fata, iar parul sau „de abanos a crescut lung, ca al
femeilor.”Atat in aceasta convingere adolescentina pentru care este alungat de acasa,
cat si in aceea ca este o reincarnare a fratelui decedat, sta samburele intentiei de a fi un
salvator al picturii moderne, de a deveni un Dumnezeu al uniersului suprarealist.
 Dand dovada de o mare indemanare artitica, Dali petrece foarte mult timp alaturi de un
pictor local, Roman Pichot, un cunoscut al lui Pablo Picasso, iar la vartsa de numai 14
ani se bucura de prima sa expozitie. Mai tarziu se inscrie la Academia de Arte
Frumoase din Madrid, insa este exmatriculat pentru superioritatea pe care o afiseaza
fata de profesori, indraznind sa afirme ca niciunul intre ei nu este in masura sa il
examineze.
 Pasionat de ideile suprarealiste promovate de Andre Breton, Dali isi propune sa intre
in cercul adeptilor noii miscari, cu intentia de a ajunge cat mai repede liderul acesteia.
Intrucat era vorba de o „scriere automata”, de transcrierea spontana a gandului fara
niciun control din partea ratiunii, a esteticii si a moralei, de o suspendare a activitatilor
intelectuale constiente pentru a i se permite subconstientului sa iasa la suprafata,
tanarul artist considera ca suprarealismul are puterea de a elibera omul de „tirania
lumii practice rationale”. Cu toate acestea, el nu isi dorea sa devina un captiv al
irationalului, ca ceilalti colegi de brealsa, militand pentru o „cucerire a irationalului”
prin rational. In locul automatismului pur si pasiv ce presupunea ca artistul sa lucreze
intr-o stare de transa pentru a nu avea nicio idee preconceputa despre subiectul operei,
Dali introduce tehnica paranoic-critica, cu o natura mai mult psihologica decat
mecanica, astfel incat o simpla forma poate avea dubla semnificatie. Desi foloseste
 propriile vise ca sursa de inspiratie, artistul prefera sa faca schite preliminare la baza
carora se afla o geometrie riguroasa, realizata cu ajutorul unui mester zidar. Adept al
teoriei freudiene despre vis prin care se proclama, pe de o parte, ca visul nu este lipsit
de sens, ca este un fenomen psihic coerent care poate fi supus unei analize profunde
intrucat reprezita o dorinta refulata, iar pe de alta parte ca orice imagine are de fapt o
conotatie sexuala, Dali devine foarte repede „mai suprarealist decat suprarealistii”,
operele sale fiind incarcate de elemente pe care grupul nu le accepta. Atat din cauza
acestui fapt, cat si pentru ca refuza sa ia o pozitie impotriva miscarii fasciste sau
pentru ca era suspectat ca fiind un sustinator al nazismului intrucat in unele opere ale
sale il intruchipeaza pe Hitler doar pentru ca si-l imagineaza in postura de femeie,
dupa 10 ani, este exclus definitiv din cercul suprarealistilor.
 In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial pleaca in SUA, stabilindu-se la New
York, apoi se inoarce la Port Lligat, unde isi cumpara o locuinta impreuna cu Gala, pe
care o dezvolta pe parcurs. Aici continua sa dezvolte universul ceasurilor moi, al
alimentelor si organismelor in putrefactie, al iluziilor optice, incepe sa lucreze la opere
cu tematica religioasa si devine profund interesat de descoperirile fizicii nucleare.
Succesul rasunator, nu numai ca pictor, dar si in domeniul filmului, bijuteriilor,
obiectelor de mobilier, si al fotografiei, dar si datorita talentului managerial al Galei, ii
permit o viata a extravagantelor. Sursa financiara puternica, care desi atrage dupa sine
anagrama „Avida Dollars”, ii permit sa nu fie un angajat, pentru ca „un erou nu se
angajeaza in nimic.”

Lucrari timpurii

 Plaja Llaner
 Autoportret cu gatul lui Rafael (1921)
Artistul se infatiseaza la varsta de 17 ani, intr-o perioada cand experimeta
foarte mult cu o varietate de efecte coloristice si tehnici, precum lucratul cu
cutitul. In spatele acestuia apare satul natal, stralucind in lumina diminetii, un
loc in care mergea adesea sa picteze in plain air. Se pune foarte mult accent pe
atmosfera, motiv pentru care s-a intors in fiecare zi la aceeasi ora ca sa isi
continue lucrarea. Apoi lucra in atelierul sau, in fata oglinzii pentru a-si
surprinde trasaturile cu fidelitate. Lumina puternica si tusele largi, intrerupte
arata clar interesul sau pentru impresionism, un curent despre care declara ca
este singurul care a provocat cea mai puternica impresie intrucat reprezenta
primul sau contact cu o estetica anti-academica si revolutionara. De asemenea
se observa si aprecierea pentru miscarea fauvista al carui adept era Henri
Matisse, care acorda mai multa atentie culorii decat formei prin faptul ca
foloseste o paleta coloristica larga, fara a permite conturului sa se citeasca.
Optiunea de a imita pozitia lui Rafael anticipeaza pozitia de viitor geniu al artei
moderne. Atat atitudina aroganta, cat si chipul straniu lasa sa se citeasca
inceputul unor transformari care il vor defini ca personaj.
  Portretul fratelui meu mort
 Portretul surorii mele (12 lucrari) (1925) – echilibru intre spatiul gol si cel ocupat,
care capata aceeasi valoare compozitionala, motiv pentru care anomalia nu este nici
macar sesizata.
 Portretul tatalui meu (1925)
 Femeie din Figueras (1926)

Universul dalinian suprarealist

 Ingerii – au in general infatisarea Galei, imagine a puritatii si nobletii. Ei au puterea de

a patrunde paradisul si de a comunica cu Dumnezeu. Pictandu-i Dali reusea el insusi
sa exploreze bolta cereasca, sa intre in legatura cu Dumnezeu, pe care nu il percepe ca
ceva cosmic intrucat asta ar insemna pentru el o limitare, dar ramane o idee inefabila,
inposibil de concretizat.
 Melcii – sunt legati de un eveniment cheie in viata lui Dali: intalnirea cu Freud. El
asociaza melcii cu capetele umane. Este fascinat de natura acestei vietati intrucat ea
inglobeaza doua elemente complementare: corpul moale, vascos si cochilia dura. De
asemenea, melcul inglobeaza in cochilia sa perfectiunea curbelor.
 Furnicile – simbol al decaderii, declinului, decadentei, putrefactiei, dorintei sexuale si
efemerului. Dali a ramas marcat din copilarie de imaginea unui animal devorat de
furnici ceea ce i-a generat fascinatie si repulsie in acelasi timp.
 Eleantii – sunt reprezentati cu picioarele lungi ale dorintei invizibile. Contrastul dintre
greutatea trupului si fragilitatea picioarelor conoteaza imponderabilitatea, stare a
visului. Obeliscul pe care il poarta in spate este un simbol al puterii si al dominatiei. In
acelasi timp, elefantul devine si o imagine a omului tintuit pe pamant din cauza
gravitatii. In ciuda aspiratiilor sale de a se inalta, picioarele raman in permanenta in
contact cu solul.
 Painea – se dezvolta ca simbol opus ceasurilor curgatoare, reprezentand mai mult un
simbol al masculinitatii.
 Rinocerul
 Oul – simbol al renasterii, puritatii si perfectiunii, al renasterii, al vietii intrauterine.
Asemenea melcului, oul presupune o carcasa dura si un continut moale, amintind de
mineralitate si aparenta.
 Stalpul/bastonul (props) – sprijin al structurilor moi, sustinerea de care avea nevoie
pentru a-si invinge temerile, simbol al handicapului si slabiciunii, dar si al artei si
inteligentei, instrumente care ii permit omului sa isi depaseasca limitele.
 Ceasurile moi – se leaga de interpretarea diferita pe care fiecare om o poate da
timpului. Desi definit stiintific cu strictete, rapiditatea cu care se scurge timpul variaza
in functie de perceptia individuala. Insusi artistul duce o lupta impotriva timpului. Isi
impune perioade de 15 minute cand lucreaza, astfel incat sa isi eficientizeze munca.
Are impresia ca dupa ce renunta la o zi de lucru i se accentueaza dorinta de a picta si
astfel tabloul se termina intr-un mod latent. El declara ca atunci cand picta i se parea
 ca se incadreaza intr-o dimensiune a atemporalului, de aceea ceasurile moi sunt un
simbol al enernitatii.
 Sertarul – simbolizeaza memoria, inconstientul si misterul secretelor ascunse, dorinta
de a le explora. Conotatia a fost inspirata de imagina copiilor care exploreaza fiecare
sertar al casei in procesul lor de descoperire a lumii.
 Girafa in flacari – monstrul Apocalipsei
 Lacusta – frica.
 Fluturele – simbol al sufletului, metamorfozei, variatatii, culorii, luminozitatii.
 Silueta – conoteaza umbrele psihologice, spiritele, vedeniile, conflicte si dialogurile
interioare, inhibitiile, puterea motivationala, imaginatia, fantezia, visul

Analiza lucrarilor suprarealiste

 Joc lugubru (1929)

 Lebede reflectandu-se ca elefanti (1930)
Pictura se prezinta ca o multitudine de imagini ce pot fi interpretate in mai
multe feluri. Lebedele elegante par sa connoteze aparenta, in timp ce relexia
lacului dezvaluie puterea sufletului si intelepciunea mintii. Personajul din
stanga tabloului, abia observabil, aparent il infatiseaza chiar pe artist in
deplinatatea apiratiilor sale suprarealiste. El este intors cu spatele spre intreaga
scena si ne scoate din cadru prin punctul de interes pe care il fixeaza in afara
lui. Prin prezenta lui, semnificatia elementelor anterior mentionate se intregeste
intrucat ele devin o imagine a ambitiei si a aspiratiei care trece dincolo de
aparenta fragilitate a exteriorului reprezentat de lebede.
 Persistenta memoriei (1931)
Geneza lucrarii sta intr-o bucata de branza Camembert pe care Dali o uitase la
soare, ceea ce l-a dus cu gandul la ideea de moale. Pornind de la aceasta a
completat peisajul adanc, dominat de pustietate cu imaginea ceasurilor care se
scurg sub actiunea dura a soareleui desertic. Chiar ignorand prezenta acestora
si incercand sa ne transpunem in cadru, persista senzatia de atemporalitate, de
abandon intr-un spatiu in care orice eveniment exterior este incapabil sa
intervina. Ea este sustinuta de imaginea marii impietrite, care nu este tulburata
de niciun tremur si de cerul static, pe care nu se remarca prezenta niciunui nor.
Nuantele cuminti de galben si albastru dau cadrului un aspect sinistru, bolnav,
angoasant. Ele permit privirii sa se plimble pe toata suprafata panzei, intrucat
desi se afla intr-un contrast puternic cu doua treimi din suprafata tabloului, nu
realizeaza o rupere intre planul terestru si cel celest, ci o continuitate intre cele
doua intrucat este preluata culoarea obietelor din prim-plan. Sursa de lumina
este ambigua si stranie, contibuind la atmosfera generala a tabloului. Aceasta
pare sa provina din dreapta, insa prim-planul este umbrit, ceea ce da impresia
ca in fata sursei luminoase se mai afla un obiect.
 In ciuda faptului ca intreaga scena este pictata intr-o maniera clasica, realista,
elementele care sunt reprezentate nu tin deloc de domeniul naturalului sau de
cel al rationalului. Sunetem introdusi treptat in cadru, inital prin prezenta unui
obiect cu o greutate considerabila, care sufera de o deformare in perspectiva.
Un grup de furnici iau cu asalt carcasa de bronz a unui ceas de buzunar, care
ramane, in schimb, neafectat de caldura soarelui. Trecerea implacabila a
timpului este in opozitie cu ceasurile moi, care se sustrag contingentului, lumii
industriale aflate sub incidenta progresului, productiei in masa, amagirii
timpului. In tabloul lui Dali, timpul raspunde mediului inconjurator, si nu
invers, luand forma obiectelor pe care stau. Pare ca artistul face lagatura
directa cu teoria timpului care se dilata si se contracta in functie de experienta
individuala.

In ceea ce priveste compozitia, se remarca doua linii orizontale puternice, care

definesc, pe de o parte, limita dintre uscat si mare, iar pe de alta parte, limita
dintre planul terestru si cel teluric. Cele doua directii sunt contrapunctate de
diagonala impusa prin forma amorfa, greu de descifrat. Aceasta linie
compozitionala conecteaza coltul din stanga al tabloului cu cel din dreapta,
unde se definesc stancile ce amintesc de Port Lligat, locul in care Dali isi
petrece o mare parte din viata. Aflandu-se aproape in centrul geometric al
panzei, forma care pare sa acopere solul capata o importanta deosebita,
atribuindu-i-se identitatea de portret al artistului sau a unui fetus. Exista doua
conotatii posibile: fie este vorba de o schimbare in raporturile sexuale ale
artistului, partea feminina devenind mai dominanta, fie creatura este de fapt o
nalucire care apare in vis, a carei forma, compozitie si natura nu pote fi clar
descifrata. In acest din urma context, ceasurile devin un simbol al persistentei
timpului in ochii unui om aflat sub incidenta visului.

 Metamorfoza lui Narcis (1937)

Tema tabloului pleaca de la o legenda conform careia Narcis era un tarnar de o
frumusete nemaintalnita, care ar fi putut cunoaste eternitatea daca ar fi
indeplinit conditia de a nu se privi niciodata. Desi se indragostesc atat femei,
cat si barbati de el, Narcis ramane insensibil, pana cand isi vede reflexia in apa
si se indragosteste de sine. Dorind sa se imbratiseze, cade in apa si moare,
transformandu-se intr-o floare care ii poarta numele.

Dali ne ofera indicatii asupra modului in care ar trebui sa privim tabloul:

initial, ar trebui sa conteplam silueta dintr-un plan indepartat al tabloului pana
cand privirea fuge spre prim plan unde se observa, pe de o parte o figura
umana, iar pe de alta parte, o mana de piatra.

Urmand aceasta directie, decifrarea simbolurilor este mult mai facila. Silueta
aflata pe piedestal infatieaza ipostaza initiala a lui Narcis, inainte de a se
descoperi. Pozitia contrapposto, ce aminteste de sculpturile renascentiste sau
clasice, tradeaza vanitatea, dar si incercarea e a se privi atat cat ii este permis,
fara a incalca conditia prin care i se asigura eternitatea. Rationalitatea acestei
decizii este sugerata prin tabla de sah, dar piedestalul anticipeaza tragedia,
transformara lui intr-o opera de arta, intr-o legenda, devenind o forma de
manifestare a subconstientului.

Daca Narcis este intors cu spatele spre grupul care sugereaza iubirea
heterosexuala, personajele infatisate in culori vii si luminoase traduc
interactiunea sociala, dar in acelasi timp par sa astepte pedepsirea tanarului
pentru insensibilitatea sa si pentru aroganta de a trai in singuratate. Grupul face
legatura vizuala intre imaginea lui Narcis, admirandu-se in oglina apei,
dorindu-se, dar incapabil sa isi intre in posesie, si mana de piatra nascuta din
pamant. Degetele par bolnave, sunt acoperite de furnicile care amintesc de
pierderea eternitatii, decadere, implicit moarte. Dali evidentiaza ca pentru a
putea renaste este necesara, mai intai, moartea, dar si ca odata pierduta
dimensiunea atemporala ea nu poate fi regastigata, iar o noua viata atrage dupa
sine acelasi sfarsit. Simplul fapt ca spatura oului este in acelasi timp umbra
florii proaspat nascute trimite cu gandul spre pacatul originar cu care venim pe
lume dar si la imposibilitatea de a ne desprinde in totalitate de contextul in care
suntem obligti sa traim, oricat de inalte ar fi aspiratiile noastre.

Cadrul din spate al tabloului, reprezentat de case si peisajul montan arata ca

scena in sine se petrece intr-o alta dimensiune, opusa rationalului, intrucat
pictura este o imagine a dorintei puternic ancorante in subconstient, careia ii
dam frau liber, astfel incat ingenuncheaza rationalitatea pana in puncul
distrugerii de sine. Acelasi lucru il sugereaza si rosul puternic care domina
solul, pe suprafata caruia se profileaza o umbra fara trup, o imagine tenebroasa
a sufletului si a mintii care ia amploare. El este imaginea pasiunii si a
instinctului, dar totodata pune in evidenta elementele prim-planului care se
contrabalanseaza intr-un contrast domol. Pe de o parte, personajul ghemuit este
infatisat in culori de aur topit, astel incat pare a se contopi maselor de stanci,
deci apartine naturii, cadrului etern. Ocrul traduce in totalitate versul lui Ovidiu
in care „ceara de aur se topeste la foc incet...astfel a fost incet consumat si tocit
din dragoste.” In opozitie, se afla culorile reci, albastrul de prusia, albul,
negrul, umbra naturala, care sustin angoasa mortii, singuratatea si
individualitatea.

Lucrarea este un exemplu clar al metodei „paranoic-critice”, intreaga scena

fiind compusa din elemente cu dubla semnificatie ce definesc avangarda
picturii de pana atunci. Pe de o parte, se observa influenta academica datorita
faptului ca fiecare detaliu, suprafata, linie, umbra sunt pictate foarte atent, cu
precizie, intr-o maniera realista. Compozitia este de asemenea conservatoare,
intrucat se remarca o relatie conventionala intre personajele mitologice si
elementele din planul cel mai indepartat, legatura dintre cele doua facandu-se
 prin intermediul unui drum care se pierde in persectiva. Astfel se creeaza o
contopire intre o viziune oarecum conservatoare asupra picturii si imaginatia
bizara, dezlantuita a lui Salvator Dali care nu proclama partea morala a
legendei lui Narcis ce tine de refularea dorintelor, ci mai curand invazia
subconstientului asupra rationalului, are permite revolutionarea modului in
care individul se percepe.

 Somn (1937)
Tema tabloului surprinde suspendarea existentei in timpul visului fiind redata
cu fidelitate prin intermediul capului desprins de corp a carui ochi se dizolva in
starea onirica. Moliciunea si vulnerabilitatea acestuia sunt reprezentarea
plastica a imposibilitatii de a controla subconstientul, iar carjele care il sustin
devin o expresie a ancorarii in realitatea de care nu ne putem desprinde in
totalitate. Dali marturisea ca mereu si-a imaginat „monstrul somnului ca un cap
greu, gigant, cu un corp ingust, sustinut de carjele realitatii. Cand acestea se
rup, apare sentimentul de cadere in gol.” Dincolo de structura inedita care
ocupa o suprafata considerabila a panzei si care este scoasa in evidenta prin
contrastul armonios dintre ocru si albastru fundalului, in cadrul desertic,
suspendat in timp, se zaresc cateva elemente aparent lipsite de logica: un caine,
o barca si un oras sub forma unui munte. Dimensiuea lor contrasteaza puternic
cu cea a elementului central tocmai pentru a scoate in evidenta opozitia dintre
real si oniric, dintre constient si subconstient.

 Girafa in flacari (1937)

 Chipul razboilui (1940)
Lucrarea a fost realizata la trei ani de la inceperea razboiului civil spaniol si se
remarca prin tema aparte abordata de artist prin intermediul careia isi exprima
propriile trairi in raport cu evenimentele contemporane lui.

Paleta cromatica ramane fidela predilectiei lui Dali pentru ocru, albastru,
umbra naturala si negru, prin intermediul careia reda un peisaj sterp,
atemporal, ca simbol al sentimentului colectiv de singuratate, abandon si
distrugere provocat de razboi. Craniul plasat central pare intrat in putrefactie,
iar ochii au fost devorati de trecerea implacabila a timpului. Imaginea fricii si a
groazei se multiplica la nesfarsit, ca o structura fractala, ca sugestie a mortii
infinite.

 Visul adus de o albina zburand in jurul unei rodii cu o secunda inainte de trezire
(1944)
Titlul este o trimitere directa spre o teorie freudiana conform careia visul este
generat atat de stimuli interni, cat si externi. Freud explica faptul ca uneori un
vis se produce exact inainte de trezire, in urma unui stimul care conduce spre
iesirea din starea de somn si ca durata acestuia este foarte scurta desi pare ca ar
fi vorba de o inlantuire de evenimente care ar putea insemna mai mult de o
 jumatate de ora. Totodata, el mentioneaza ca subconstientul repreaza stimulii
care genereaza visul si ii reproduce sub forma de alte elemente, care prezinta
caractere comune.

Prin urmare, starea onirica a Galei a fost produsa de zumzetul unei albine in
jurul unei rodii. Imaginile dezlantuite in visul ei se afla in stricta legatura cu
cele doua elemente ale realitatii. Dintr-o rodie supradimensionata se naste un
peste din care ies succesiv doi tigri si o arma. Daca animalele salbatice isi
justifica prezenta prin faptul ca au atat un colorit, cat si un imprimeu asemenea
albinei, arma trimite cu gandul la intepatura povocata de aceasta. Succesiunea
fantasmelor subconstiente face apel la ideea gandurilor ascunse. Cu cat
patrundem mai adanc, cu atat dorintele se reveleaza intr-o forma mai clara.

Se remarca faptul ca pictura, in ciuda temei ei irationale, are o compozitie

foarte bine gandita. Este evidenta delimitarea planului maritim de cel teluric
atat prin culorile contrastante de ocru pal si albastru, cat si prin dispunerea
echilibrata a elementelor in cele doua cadre. Pe de o parte, femeia sta intinsa pe
o platforma stancoasa ca semn al ancorarii ei in realitate, in ciuda manifestarii
subconstientului. Pe de alta parte, fanteziile onirice populeaza cealalta jumate a
tabloului, definind o forma circulara ampla. Aceasta este contrabalansata de
elefantul al caror picioare formeaza o piramida. Optiunea pentru a compune
astfel elementele sustine si ideea potrivit careia visul poate fi o renastere a
dorintelor refulate, astfel justificandu-se picaturile de apa care amintesc de
nasterea lui Venus, sau rodia care poate fi vazuta in acelasi timp si ca o inima
ce pulseaza.

 Ispitirea Sfantului Anton (1946)

Tabloul a fost pictat pentru un concurs in urma caruia urma sa sealeaga coperta
pentru filmul Bel- Ami a lui Guy de Maupassant. Dali alege sa il infatiseze pe
Sfantul Anton, un pustnic ale carui obiceiuri de ascet i-au provocat halucinatii
ce au pus la incercare convingerile sale. Aceste naluciri luau forma unor femei
ispititoare si a unor demoni care ataca. Tabloul il prezinta pe Sfantul Anton in
partea stanga a lucrarii, incercand sa biruiasca prin credinta nalucirile care i se
infatiseaza. In acest context, calul devine un simbol al senzualitatii nestrunite,
idee completata de nudul femeii voluptoase, imagine explicita a poftelor
carnale. Trupul acesteia este reprodus in usa bisericii miniaturale pentrua arata
pervertirea spiritualitatii de catre fortele lumesti.
 Portretul Galei

Lucrari religioase

 Fecioara din Port Lligat (1950)

 Iisus al Sfantului Ioan al Crucii (1951)
 Rastignirea (1954)