Frida Kahlo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Frida Kahlo

Frida Kahlo cu Diego Rivera

Date personale

Nume la Magdalena Carmen Frida Kahlo

naștere y Calderón

Născută 6 iulie 1907

Coyoacán, Ciudad de
México, Mexic

Decedată 13 iulie 1954

Coyoacán, Ciudad de
México, Mexic

Înmormântată Coyoacán[*]

Părinți Guillermo Kalho[*]

Frați și surori Cristina Kahlo[*]

Căsătorită cu Diego Rivera (21 august 1929–6

noiembrie 1939)
Diego Rivera (8 decembrie
1940–13 iulie 1954)
 Naționalitate mexicană

Cetățenie Mexic

Religie ateism

Ocupație pictoriță
biografă[*]
gravor[*]
scriitoare

Activitate

Domeniu
pictură
artistic

Pregătire pictor autodidact

Mișcare Suprarealism, pictură

artistică naivă, Folk art

Opere
Autoportrete
importante

Site oficial http://www.fkahlo.com/

Semnătură

Prezență online

site web oficial

Internet Movie Database

Modifică date / text

Frida Kahlo de Rivera (pronunție în spaniolă: /ˈfɾiða ˈkalo/; născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo
y Calderón; 6 iulie 1907 – 13 iulie 1954)[1] a fost o pictoriță mexicană[2] care s-a făcut cunoscută mai
ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist.[3] Frida Kahlo s-a născut și a murit în
capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul). A
afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-a născut în 6 iulie
1907. Prin aceasta ea voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției
Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este
considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile
indigene.[4] Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de
multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de
curentul suprarealist propriu zis.[5] Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în
curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că
pictura Fridei Kahlo este „o panglică în jurul unei bombe”.[4] Artista a avut o căsnicie tumultuoasă (azi
se spune „deschisă”) cu marele pictor mexican Diego Rivera. A suferit toată viața, având numeroase
probleme de sănătate, multe cauzate de un teribil accident auto suferit în tinerețe. Recuperarea
îndelungată după accident, recuperare care nu s-a realizat niciodată complet, a izolat-o oarecum de
restul lumii, această izolare, închidere în ea însăși, este reflectată în pictura sa, explicând oarecum de
ce majoritatea lucrărilor sale sunt autoportrete. Multe autoportrete sunt un reflex al suferinței fizice
cauzate de urmările accidentului suferit. Frida a afirmat în repetate rânduri: „mă pictez pe mine,
pentru că mult prea adesea sunt singură și pentru că sunt subiectul pe care îl cunosc cel mai
bine”.[6] De multe ori spunea, „M-am născut cățea. M-am născut pictor”.[7]

Cuprins

 1Copilăria și familia

o 1.1Accidentul

 2Cariera artistică

 3Căsătoria

 4Ultimii ani

 5Recunoaștere postumă

o 5.1Sărbătorirea centenarului

o 5.2La Casa Azul

 6Note

 7Alte referințe

 8Bibliografie

 9Legături externe

Copilăria și familia[modificare | modificare sursă]

Frida Kahlo s-a născut în 6 iulie, 1907, în casa părinților săi, cunoscută drept Casa Azul, azi Muzeul
Frida Kahlo, în Coyoacán. În acea vreme, Coyoacán era un mic orășel, în apropiere de Mexico City.
Tatăl Fridei Guillermo Kahlo (1871–1941), se născuse cu numele de Carl Wilhelm Kahlo în 1871, în
Germania, la Pforzheim, fiul unui anume Jakob Heinrich Kahlo și al Henriettei Kaufmann. În timpul
vieții artistei, dar și după decesul acesteia, în mai multe articole de ziar s-a afirmat că tatăl său ar fi
de origine evreiască.[8][9] Se afirmă că artista nu și-ar fi negat niciodată originea evreiască. (Dar nici nu
și-a afirmat-o vreodată.) Cu toate acestea, studii genealogice recente au indicat că tatăl său provine
dintr-o familie luterană, neavând absolut nici o tangență cu etnia evreiască.[10][11] Carl Wilhelm Kahlo
a emigrat în Mexic în 1891, pe când avea 19 ani, iar după sosire, și-a schimbat numele mic, din
Wilhelm, în echivalentul spaniol, Guillermo.[8][9]

Video (extern)
 Frida Kahlo, her
pictures, Museo Frida
Kahlo[12]

Frida Kahlo and Diego Rivera

at the Blue House, San
Francisco Museum of
Modern Art[13]

Frida Kahlo's Frieda and

Diego
Rivera, Smarthistory[14]

Mama Fridei, Matilde Calderón y González, era o credincioasă romano-catolică înfocată, având
origini amerindiene și spaniole.[15] Părinții artistei s-au căsătorit imediat după moartea primei soții a
lui Guillermo, survenită la nașterea celui de-al doilea copil. Deși căsătoria lor nu a fost tocmai
fericită, Guillermo și Matilde au avut patru fiice. Frida a remarcat odată că a crescut înconjurată de
femei. Toată viața a fost apropiată de tatăl său. În 1910 a izbucnit Revoluția Mexicană, moment în
care artista avea trei ani. Mai târziu avea să noteze că mama sa, le-a ascuns pe fete în casă, în
momentul în care au început să se audă focuri de armă prin oraș. Frida s-a îmbolnăvit
de poliomielită pe când avea șase ani, în urma căreia, piciorul său drept a devenit mai subțire decât
cel stâng. Mai târziu, va ascunde acest defect, îmbrăcând rochii lungi, viu colorate. S-a afirmat că s-ar
fi născut cu spina bifida, un defect congenital care ar fi afectat deopotrivă măduva spinării cât și
dezvoltarea piciorului.[16] Cu toate acestea, a practicat multe sporturi, printre care și boxul. În 1922,
Frida Kahlo s-a înscris la Escuela Nacional Preparatoria, una din cele mai bune școli din capitală, una
din cele 35 de eleve. Aici, a intrat într-un grup de băieți și fete, îndrăgostindu-se de băiatul cu cea
mai puternică personalitate, un anume Alejandro Gómez Arias. Din această perioadă, artista își
amintește de violentele lupte de stradă, din timpul revoluției ce continua cu violență.

Accidentul[modificare | modificare sursă]

În 17 septembrie 1925, Frida se găsea într-un autobuz, când acesta s-a ciocnit violent cu un troleibuz.
A suferit un accident grav, cu numeroase fracturi, o fractură de coloană, una de claviculă, fracturi ale
coastelor, fractură de bazin, 11 fracturi ale piciorului, piciorul drept și umărul dislocat. A fost
necesară montarea unei armături metalice, care a perforat uterul și abdomenul. În consecință, nu va
mai putea avea copii niciodată, fapt ce o va afecta enorm, aspect prezent în unele din autoportretele
sale. Accidentul îi va produce dureri îngrozitoare, rămânând imobilizată complet timp de trei luni.
Deși ulterior a reușit să se recupereze și să reușească din nou să meargă, durerile o vor însoți toată
viața. Durerile erau atât de intense, încât era nevoită să se se interneze luni de zile în spital pentru
tratament. În total a suferit 35 de operații, majoritatea la bazin și spate, și la ambele picioare.
Complicațiile medicale în urma accidentului, durerile aproape permanente și armătura metalică au
împiedicat-o să aibă copii. Deși a rămas de trei ori însărcinată, a fost nevoită de fiecare dată să
renunțe.[17]

Cariera artistică[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista lucrărilor lui Frida Kahlo.

Malú Block (left), Frida Kahlo (center), and Diego Rivera were photographed in Manhattan by Carl
Van Vechten in 1932 while Rivera was working on a commissioned mural in Rockefeller Center

După accident, Frida Kahlo a abandonat studiile de medicină pentru a se dedica picturii. Pictase și
mai înainte, în timp ce era imobilizată în spital pentru a-și ocupa timpul. În cele trei luni de după
accident, autoportretele predomină în pictura sa. Mama sa i-a adus un șevalet special, conceput de
așa manieră încât să poată picta fără să se scoale din pat, iar tatăl său i-a adus culori și
pensule.[18] Lucrările sale din această perioadă sugerează durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a
realizat cel puțin 140 de lucrări de pictură, împreună cu alte zeci de desene și studii. Din cele 140 de
lucrări de pictură, 55 sunt autoportrete, care adesea încorporează o simbolistică complexă, legată
adesea de suferințele sale fizice, dar și de mitologia mexicană. Avea să mărturisească la un moment
dat: „Nu pictez niciodată vise. Pictez propria mea realitate”.[19] Pictorul Diego Rivera a avut o
influență considerabilă asupra stilului ei de a picta. De altfel, Frida l-a admirat din totdeauna pe
Diego Rivera. Prima dată s-a apropiat de el în 1925 la Ministerul Educației Publice, unde lucra la o
frescă murală. I-a arătat pictorului patru din lucrările sale, întrebându-l dacă are cumva talent.
Pictorul, impresionat, i-ar fi spus: „Ai talent”. După acest schimb de replici, Diego Rivera a devenit un
oaspete permanent în casa părinților Fridei. Fără discuție, aprecierile pozitive ale pictorului și
comentariile admirative ale acestuia, au determinat-o pe Frida Kahlo să-și urmeze chemarea
artistică.[20] Kahlo a fost de asemenea influențată de cultura indigenă mexicană, o explozie de culori
vii, simbolism dramatic și stil primitiv. În compozițiile sale a introdus adesea maimuțe. În mitologia
mexicană, maimuța este simbolul dorinței, dar artista le-a zugrăvit întotdeauna cu tandrețe,
prezentându-le ca simboluri protectoare. De asemenea, în lucrările sale apar adesea simboluri
creștine.[21] Practic, în majoritatea lucrărilor sale se combină tradițiile și simbolistica religioasă
mexicană cu tratarea suprarealistă a subiectului. În 1938, artista a avut prima și singura galerie solo
în SUA, la galeria Julien Levy. Lucrările sale au fost în general bine primite de public, expoziția
atrăgând o sumedenie de artiști de marcă.[22] La invitația lui André Breton, a mers în Franța în 1939,
deschizând o expoziție și în Paris. Cu această ocazie, Muzeul Luvru a cumpărat una din lucrările
expuse, „Cadrul”("The Frame"). A fost prima operă de artă realizată de un artist mexican în sec. 20,
care a fost cumpărată de celebrul muzeu.

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

În calitate de artist debutant, Kahlo a comunicat îndeaproape cu marele pictor mexican Diego Rivera,
i-a cerut adesea sfatul și, mai ales, l-a întrebat dacă ar putea să înceapă o carieră de pictor. Diego a
recunoscut imediat talentul ei nativ, încurajând-o să continue.[23] Concomitent, au început să aibă și
relații intime. Cu toată opoziția părinților, datorată se pare, reputației proaste a pictorului, dar și
diferenței de vârstă de 21 de ani dintre ei, cei doi s-au căsătorit totuși în 1929. Ea avea 22 de ani, el,
43. Căsătoria lor nu a fost scutită de probleme. Amândoi aveau un temperament extrem de irascibil,
și au avut numeroase relații extraconjugale. Frida, în plus, a avut relații sexuale atât cu bărbați, cât și
cu femei. Dintre femei, cea mai cunoscută a fost cântăreața și dansatoarea Josephine Baker;[1] Frida
Kahlo nu a fost o bisexuală în accepțiunea modernă a termenului, relațiile sale cu alte femei au fost
mai degrabă experiețe sexuale episodice, decât relații stabile. Dacă relațiilor sexuale ale soției sale cu
femei nu le dădea importanță, cele cu bărbați îl înfuriau la culme pe Diego Rivera. Frida a avut
aventuri cu numeroși bărbați, cei mai cunoscuți fiind sculptorul Isamu Noguchi și comunistul Leon
Trotsky (Lev Davidovich Bronshtein). De cealaltă parte, Kahlo s-a înfuriat când a aflat că Diego
avusese o aventură cu sora sa mai mică, Cristina. Cei doi au divorțat în noiembrie 1939, pentru a se
recăsători în decembrie, anul următor. Cu toate acestea, neînțelegerile au continuat. Dormeau în
camere separate, uneori alăturate.[24]

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Atât Frida Kahlo, cât și Diego Rivera erau comuniști înfocați. Cei doi s-au împrietenit cu Leon
Trotsky spre sfârșitul anilor '30. Acesta fugise din Uniunea Sovietică, în urma conflictului de putere
cu Iosif Visarionovici Stalin, fiind expulzat și condamnat la moarte. Inițial a fugit în Norvegia, după
mai multe peregrinări ajungând în Mexic. Inițial, în 1937, Trotsky a locuit acasă la Rivera, apoi s-a
mutat în casa Fridei, cu care a avut o aventură, în timp ce Rivera se zbătea să obțină pentru el azil
politic din partea guvernului mexican.[1] Ulterior, Trotsky, împreună cu soția, s-au mutat în altă casă
în Coyoacán, unde a și fost asasinat, în 1940. În 1939, atât Kahlo, cât și Rivera, au renunțat la
trotskism, devenind adepți entuziaști ai lui Stalin.[25] Frida Kahlo a murit în 13 iulie 1954, la o
săptămână după ce împlinise 47 de ani, și a fost arsă la crematoriu, conform uneia din ultimele sale
dorințe. Câteva zile înainte să se stingă din viață, notase în jurnal: „Sper ca plecarea să fie veselă, și
să nu mă întorc niciodată. Frida”. Cauza oficială a decesului a fost o embolie pulmonară, deși s-a
suspectat că ar fi murit în urma unei supradoze, mai mult sau mai puțin accidentală, chestiune care
n-a fost lămurită niciodată, deoarece nu i s-a mai făcut autopsie. În ultimii ani, starea ei se agravase
considerabil, cu un an înainte i se amputase piciorul drept de la genunchi datorită unei gangrene. De
asemenea, avusese un acces de bronhopneumonie, care o slăbise considerabil.[1] În autobiografia sa,
Diego Rivera avea să noteze că ziua în care Frida s-a stins din viață a fost cea mai tragică din viața sa,
adăugând cu tristețe că abia după moartea ei a realizat, prea târziu, că perioada alături de ea a fost
cea mai frumoasă etapă a vieții sale.[1] O urnă precolumbiană, conținând o parte din cenușa sa este
expusă în casa Fridei, La Casa Azul din Coyoacán, care din 1958 a fost transformată în muzeu,
conținând un număr de lucrări ale sale, și multe obiecte de uz personal.[1]

Recunoaștere postumă[modificare | modificare sursă]

Imagine a Fridei pentru Ziua Morților (Dia de los Muertos) la Muzeul Frida Kahlo

Cu excepția lucrării achiziționate în 1939 de Muzeul Luvru, opera Fridei Kahlo a rămas cvasi-
necunoscută timp de două decenii după moartea acesteia. Lumea își amintea mai mult de ea, doar în
calitate de soție a marelui pictor Diego Rivera. Pe la sfârșitul anilor '70, către începutul anilor '80, în
Mexic a început să se dezvolte un nou curent artistic, cunoscut ca Neomexicanismo, care a devenit
tot mai cunoscut publicului.[26][27] Tot în această perioadă, ca o consecință directă a dorinței de
valorificare a tradițiilor amerindiene ale Mexicului, a început să fie reconsiderată opera unor artiști
precum Frida Kahlo, Abraham Ángel, Ángel Zárraga, și Jesus Helguera, care au devenit tot mai
cunoscuți.[26] În anii '80, alte evenimente au contribuit la recunoașterea valorii operei artistice a
Fridei Kahlo. Prima retrospectivă importantă în afara Mexicului, împreună cu fotografii realizate
de Tina Modotti, a avut vernisajul în mai 1982, la Galeria Whitechapel, (Whitechapel Gallery), în
Londra, organizată și având drept curatori pe Peter Wollen și Laura Mulvey. Expoziția, itinerantă, a
fost organizată și în Suedia, Germania, Manhattan și Mexico City. Filmul Frida, naturaleza
viva (1983), regizat de Paul Leduc, cu Ofelia Medina în rolul Fridei, și pictorul Juan José Gurrola în
rolul lui Diego Rivera, a avut și el un deosebit succes, contribuind substanțial la cunoașterea vieții și
operei artistei. Actrița Ofelia Medina, pentru tot restul vieții, a rămas cunoscută pentru acest
rol.[28] În aceeași perioadă, Hayden Herrera a publicat o biografie a Fridei Kahlo, o lucrare de
referință pentru cunoașterea personalității artistei, Frida: The Biography of Frida
Kahlo (1983).[29] Biografia a devenit în scurtă vreme un best seller de succes, fiind tradusă în toată
lumea. Raquel Tibol, artistă mexicană și prietenă cu Frida, a scris Frida Kahlo: una vida
abierta(2003).[30] Altă lucrare de referință este biografia scrisă de criticul de artă și psihanalistul
mexican Teresa del Conde.[31] Se mai adaugă numeroase texte scrise de diverși critici de artă, cum ar
fi Jorge Alberto Manrique.[26]

 Între 1990-91, lucrarea Diego on my Mind (1943), ulei pe masonit, 76x61 cm., a fost utilizată
ca piesă reprezentativă simbol al expoziției de artă Mexico: Splendors of Thirty Centuries,
organizată la Metropolitan Museum of Art.

 În 1991, opera „Frida” compusă de Robert Xavier Rodriguez, comandată pentru American
Music Theater Festival, a avut premiera la Philadelphia.

 În 1994, compozitorul și flautistul de jazz american, James Newton, a lansat un album

inspirat de Frida Kahlo, album intitulat Suite for Frida Kahlo, la casa de discuri AudioQuest
Music (în prezent Sledgehammer Blues).[32]

 În 21 iunie, 2001, Frida Kahlo a devenit prima femeie de origine hispanică, căreia poșta SUA
i-a dedicat o marcă poștală.[33]

 Un alt film biografic, intitulat „Frida”, a fost lansat în 2002, film regizat de Julie Taymor, cu
Salma Hayek în rolul artistei.[34] Scenariul filmului s-a bazat pe biografia Herrera. Filmul,
distribuit în toată lumea, a adus un profit de 58 milioane de $.

 Între 9 iunie și 9 octombrie, o expoziție internațională cu lucrările artistei a fost organizată în

Londra, la galeria Tate Modern.[35]

 În 2006, lucrarea „Rădăcini”(1943) a bătut toate recordurile deținute de artiști latino-

americani, obținându-se pentru ea la o licitație organizată de Sotheby's, suma record de 5,6
milioane de $.[36]

 În 2008, o piesă de teatru, bazată pe biografia artistei a avut premiera la Edinburgh Festival
Fringe. Intitulată Frida Kahlo: Viva la vida!, piesa a fost scrisă de scriitorul mexican Humberto
 Robles. Actrița Gael Le Cornec, în rolul principal, a primit premiul de excelență artistică
(Artistic Excellence Award) și premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, la Brighton
Festival Fringe în 2009.[37]

 Între 8 mai și 5 iulie, 2009 fotografiile lui Nickolas Muray cu Frida Kahlo, împreună cu
„Autoportret cu maimuțe”(1938) au apărut într-o expoziție organizată la Albright–Knox Art
Gallery, în Buffalo, New York.[38]

 Romanul The Lacuna (2009), scris Barbara Kingsolver, are ca personaj principal pe Frida
Kahlo, și descrie viața ei alături de Rivera, pomenind și de aventura ei cu Leon Trotsky.

 În 6 iulie 2010, pentru a aniversa nașterea ei, Google a expus un logo dedicat artistei,
incluzând un portret al Fridei, realizat în stilul ei caracteristic.[39]

 În 30 august 2010, Banca Mexicului (Bank of Mexico) a emis o bancnotă de 500 peso, având
imprimat pe una din fețe portretul Fridei, împreună cu lucrarea intitulată „Dragostea
îmbrățișează Universul, Pământul, (Mexicul), pe mine, pe Diego, și pe Dl. Xólotl”(1949), și pe
cealaltă față, portretul lui Diego Rivera.[40]

 În februarie 2011, soprana Dawn Upshaw, împreună cu Saint Paul Chamber Orchestra, a
interpretat în premieră La Centinela y La Paloma (Santinela și Porumbița), compusă de
Gabriela Lena Frank, laureată Latin Grammy, pe un text de Nilo Cruz, laureat al premiului
Pulitzer. Ciclul orchestral o imaginează pe Frida Kahlo ca un spirit care îl vizitează pe Diego
Rivera în timpul Zilei Morților.[41]

 Între 9 iulie și 2 octombrie 2011, o expoziție a lucrărilor Fridei Kahlo și ale lui Diego Rivera,
intitulată Frida Kahlo and Diego Rivera: Masterpieces from the Gelman Collection, a fost
organizată la Pallant House Gallery, Chichester, West Sussex.[42]

 Între 20 octombrie 2012 și 20 ianuarie 2013, lucrări ale Fridei Kahlo, împreună cu fotografii
ale acesteia, au fost găzduite de o dublă retrospectivă, a ei, împreună cu Diego Rivera,
expoziție intitulată Frida & Diego: Passion, Politics, and Painting, la Galeria de Artă din
Toronto. Expoziția s-a mutat ulterior la High Museum of Art din Atlanta, între 14 februarie și
12 mai 2013.[43]

 Compozitorul finlandez Kalevi Aho, a compus o operă de cameră în 4 acte, intitulată Frida y
Diego, cu premiera programată în stagiunea de toamnă 2014. Libretul în spaniolă, este scris
de Maritza Nuñez.[44]

 În mini-seria Trotsky (2017) dedicată lui Leon Trotsky apare și Frida Kahlo, ca personaj de
film.

Sărbătorirea centenarului[modificare | modificare sursă]

Aniversarea a 100 de ani de la nașterea Fridei Kahlo a fost comemorată de cea mai mare expoziție
organizată vreodată cu lucrările ei, la Palacio de Bellas Artes în Mexic.[45] Lucrările au fost
împrumutate de la Detroit, Los Angeles, Miami, Minneapolis, Miami, San Francisco - SUA, și Nagoya -
Japonia. Expoziția a cuprins circa o treime din lucrările sale, cuprinzând de asemenea scrisori și
manuscrise care nu mai fuseseră expuse anterior.[45] Expoziția, inaugurată pe 13 iunie 2007, fiind
deschisă până în 12 august, a depășit toate așteptările în ceea ce privește numărul de
vizitatori.[46] Câteva din lucrări au fost expuse în Monterrey, Nuevo León, iar în cursul lunii
septembrie 2007, în diverse muzee din SUA. Altă expoziție, cuprinzând mai bine de 40 de
autoportrete, naturi moarte, și portrete, a fost organizată la Walker Art Center, în Minneapolis, la
Philadelphia Museum of Art și la San Francisco Museum of Modern Art. O expoziție retrospectivă,
intitulată "Frida Kahlo Retrospective", a fost organizată la Walter-Gropius-Bau, Berlin, Germania,
deschisă din 30 aprilie până la 9 august 2010, a reunit peste 120 de desene și lucrări de pictură,
multe expuse în premieră publicului.

La Casa Azul[modificare | modificare sursă]

Casa Azul („Casa albastră”) din Coyoacán, Mexico City, este casa familiei Kahlo, în care Frida a
copilărit, locuind apoi până la sfârșitul vieții. Casa a fost construită în 1907 de către tatăl Fridei,
Guillermo Kahlo. Casa a fost donată de Diego Rivera înainte ca acesta să moară, fiind acum muzeu,
ce adăpostește multe din lucrările Fridei, manuscrise și diverse lucruri personale. Casa este o
destinație extrem de căutată de turiști.


 
Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d e f Herrera, Hayden (1983). A Biography of Frida Kahlo. New York:

HarperCollins. ISBN 978-0-06-008589-6.

2. ^ „Frida Kahlo”. Smithsonian.com. Accesat în 18 februarie 2008.

3. ^ Klein, Adam G. (2005). Frida Kahlo. Edina, Minn.: ABDO Pub. Co. ISBN 9781596797314.
Accesat în 8 iulie 2013.

4. ^ a b Broude, Norma & Garrard, Mary D (1992). The Expanding Discourse: Feminism and Art
History. p. 399.

5. ^ Karl, Ruhrberg; Manfred Schneckenburger; Christiane Fricke; Klaus Honnef (2000). Frida
Kahlo: Art of the 20th Century: Painting, Sculpture, New Media, Photography. Köln: Benedikt
Taschen Verlag GmbH. p. 745. ISBN 3-8228-5907-9.

6. ^ Andrea Kettenmann, Frida Kahlo. Frida Kahlo, 1907–1954: pain and passion page 27

7. ^ Levine, Barbara (2009). Finding Frida Kahlo: An Unexpected Archive. New York: Princeton
Architectural. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) Print.

8. ^ a b „Beyond Mexicanidad: The Other Roots of Frida Kahlo's Identity By Leslie Camhi. The
Forward, September 26, 2003”. Forward.com. 26 septembrie 2003. Accesat în 28 decembrie
2012.

9. ^ a b Hayden Herrara, Frida: A Biography of Frida Kahlo, 1983 p5

10. ^ Ronnen, Meir (20 aprilie 2006). „Frida Kahlo's father wasn't Jewish after all”. The Jerusalem
Post. Accesat în 2 septembrie 2009.

11. ^ Fridas Vater: Der Fotograf Guillermo Kahlo by Gaby Franger and Rainer Huhle

12. ^ „Frida Kahlo, her pictures”. Museo Frida Kahlo. Accesat în 11 februarie 2013.

13. ^ „Frida Kahlo and Diego Rivera at the Blue House”. San Francisco Museum of Modern Art.
Accesat în 11 februarie 2013.

14. ^ „Frida Kahlo's Frieda and Diego Rivera”. Smarthistory at Khan Academy. Accesat în 11
februarie 2013.

15. ^ „Frida Kahlo (1907–1954), Mexican Painter”. Biography. Accesat în 19 februarie 2013.
16. ^ Budrys, Valmantas (februarie 2006). „Neurological Deficits in the Life and Work of Frida
Kahlo”. European Neurology. 55 (1): 4–10. doi:10.1159/000091136. ISSN 0014-
3022. PMID 16432301. Accesat în 22 ianuarie 2008.

17. ^ The History Show. RTÉ Radio 1. 17 aprilie

2011http://www.rte.ie/radio1/thehistoryshow/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

18. ^ Cruz, Barbara (1996). Frida Kahlo: Portrait of a Mexican Painter. Berkeley Heights: Enslow.
p. 9. ISBN 0-89490-765-4.

19. ^ Andrea, Kettenmann (1993). Frida Kahlo Pain and Passion. Köln: Benedikt Taschen Verlag
GmbH. p. 48. ISBN 3-8228-9636-5.

20. ^ Andrea, Kettenmann (1993). Frida Kahlo: Pain and Passion. Köln: Benedikt Taschen Verlag
GmbH. p. 3. ISBN 3-8228-9636-5.

21. ^ „Frida Kahlo”. The Jewish Mexicana. Accesat în 6 iulie 2010.

22. ^ http://www.moma.org/explore/inside_out/2009/12/03/a-close-look-frida-kahlo-s-fulang-
chang-and-i

23. ^ „Movie Review: Frida”. The Life of Frida Kahlo, Famed Mexican. Accesat în 6 iulie 2010.

24. ^ „Mexican painter Frida Kahlo”. Frida Kahlo Google Doodle. Accesat în 6 iulie
2010.[nefuncțională]

25. ^ Lowe, Sarah (2001). The Diary of Frida Kahlo. UK.

26. ^ a b c Emerich, Luis Carlos (1989). Figuraciones y desfiguros de los ochentas. Mexico City:
Editorial Diana. ISBN 968-13-1908-7.

27. ^ Helland, Janice (1990). „Aztec Imagery in Frida Kahlo's Paintings” (PDF). Woman's Art
Journal. 11: 8–13. Accesat în 26 iunie 2013.

28. ^ „Cada quién su Frida, stage piece”. Cada quien su Frida. Accesat în 19 august
2007.[nefuncțională]

29. ^ Herrera, Hayden (1983). Frida: The Biography of Frida Khalo. p. 507. ISBN 978-0060118433.

30. ^ Tibol, Raquel (1983 (original; English translation 1993 by Eleanor Randall)). Frida Kahlo: an
Open Life. USA: University of New Mexico Press. ISBN 0-8263-1418-X. Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)

31. ^ Frida Khalo. Monografias de arte (în Spanish) (ed. 1). Instituto de Investigaciones Esteticas,
Universidad Nacional Autonoma de Mexico. 1992. pp. 144 pages. ISBN 978-9683624369.

32. ^ „Suite for Frida Kahlo”. Valley Entertainment. Accesat în 6 iulie 2010.

33. ^ „Stamp Release No. 01-048 – Postal Service Continues Its Celebration of Fine Arts With
Frida Kahlo Stamp”. USPS. Accesat în 29 octombrie 2010.

34. ^ „Frida (2002)”. Box Office Mojo. Accesat în 29 octombrie 2010.

35. ^ „Frida Kahlo - Tate Modern: Exhibition”. Tate Modern. Accesat în 31 mai 2014.

36. ^ "Frida Kahlo „Roots Sets $5.6 Million Record at Sotheby's” Verificați
valoarea |url=(ajutor). 'Art Knowledge News. 2006. Accesat în 23 august 2011.
37. ^ „London Reviews July-December 2008, Frida Kahlo: Viva La Vida”. Accesat în 31 mai 2014.

38. ^ „Frida Kahlo: Through the Lens of Nickolas Muray”. Accesat în 31 mai 2014.

39. ^ „Frida Kahlo Google logo”. Google. Accesat în 29 octombrie 2010.

40. ^ „Presentación del nuevo billete de quinientos pesos” (PDF). Bank of Mexico. Accesat în 11
septembrie 2010.

41. ^ „Gabriela Lena Frank La Centinela y la Paloma (The Keeper and the Dove) (2010)”. Accesat
în 31 mai 2014.

42. ^ „Frida Kahlo and Diego Rivera: Masterpieces from the Gelman Collection”. Accesat în 31
mai 2014.

43. ^ „Frida & Diego: Passion, Politics, and Painting”. Accesat în 31 mai 2014.

44. ^ „p. 3. Retrieved 18 December 2012” (PDF). Accesat în 28 decembrie 2012.

45. ^ a b „Largest-ever exhibit of Frida Kahlo work to open in Mexico”. Agence France Presse,
Yahoo News (May 29, 2007). Accesat în 30 mai 2007. [nefuncțională]

46. ^ „Centenary show for Mexican painter Kahlo breaks attendance records”. People's Daily
Online (August 14, 2007).