Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Vâlcea

Centrul Logopedic Interșcolar Vâlcea

Prof. Mariana Lazăr - Colegiul Național de Informatică „M.Basarab”

și Liceul Sanitar „A. Ivireanu” Rm.Vâlcea

BALBISMUL

BALBISMUL sau bâlbâiala este o tulburare care afectează fluența vorbirii. Ritmul vorbirii
este afectat, anumite sunete sau grupuri de sunete sunt repetate, blocate, întrerupte, produse cu
exces fizic. Mai ales musculatura feței se contractă, cuvintele sunt pronunțate forțat.
Bâlbâiala este foarte strâns legată de starea psihofizică a individului respectiv, de
personalitatea sa, de relațiile şi comunicarea sa cu cei din jur, având o clară componentă
emoțională și volitivă. Poate fi însoțită de crisparea feței, grimase, gesturi ale mâinilor, chiar
ticuri, sentimente de jenă, pauze mari în vorbire, vorbire precipitată.
Factorul esenţial al bâlbâielii este încordarea şi instabilitatea emotivă a bâlbâitului. Emoţiile
se formează şi se manifestă în prezența celor din jur. Viața socială a individului, raporturile cu
lumea înconjurătoare, cerințele celor din jur, propriile obiective, toate influențează latura sa
emoțională.
La vârstă mică, balbismul apare datorită unor tensiuni percepute de un copil sensibil în casă
sau în afara casei, datorită unui obiectiv prea înalt pe care subiectul și-l propune, - ori i se cer
constant performanțe pe care copilul nu le poate încă atinge, dar le percepe ca fiind stresante,
rezultând stări emoționale repetate -, sau din alte cauze ce afectează sfera emoțională.
Poate să apară la vârste fragede, 4-5 ani, sau la diferite vârste pe un fond psihic mai puțin
puternic, la copiii care au nevoie să se simtă în siguranță sau la persoane sensibile, introvertite.
De asemenea, bâlbâiala poate să apară după un accident sau, pur și simplu, datorită faptului că
persoana se simte nefericită.
Bâlbâiala este întâlnită sub diferite aspecte și nu corespunde termenului de logonevroză.
Pentru că are o componentă emoțională, tratarea este, în general, anevoioasă.
 Într-o altă ordine de idei, este lesne de înțeles că nu putem controla individul în toate
situațiile în care el se poate găsi, în afara cabinetului logopedic. Activitatea logopedică devine un
fel de construcție fragilă care se năruie odată cu întîlnirea persoanei care se bâlbâie cu o nouă sau
veche situație stresantă pe care nu o poate controla, odată cu conștientizarea grimasei care îi
apare pe chip, a încordării involuntare a musculaturii și a situației jenante în care se află. Mai
mult, metodele cunoscute până acum conțin predominant… recomandări, care sunt respectate
sau nu, în alte medii decât cabinetul logopedic.
Istoria și media contemporană spun că Demostene, Aristotel, Erasmus, Darwin, primul
ministru britanic Winston Churchill, actrița Marilyn Monroe, actorii Bruce Willis, Jimmy
Stewart și mulți alții, erau bâlbâiți. Unii copii depășesc problema, dar se presupune că 1% dintre
adulți se bâlbâie. Prin urmare, tratamentul merită atenția și efortul specialiștilor, dar și grija și
aportul efectiv și realist al familiei.
De aceea, soluția stă în învățarea logopatului să-i facă față situației prin mijloace învățate la
cabinet, dar care pot fi aplicate independent.
Metoda Vlaja, întâlnită într-o școală slovenă, este rodul multor ani de studiu fiind concepută
și dezvoltată de Dr. Cvetko Brajovic și adaptată modalităților de lucru la cabinetul logopedic de
către doamnele logopede Vlasta Podbreznik și Jana Capeljnik pe care am avut deosebita onoare
de a le cunoaște și de a asista la activitățile acestora de corectare a balbismului la cabinet.
Prin Metoda Vlaja, corectarea balbismului se realizează în trei etape:
Faza I:
Corectarea ritmului și expirației,
Exerciții de atenție concentrată,
Exerciții specifice,
Exerciții cu sunete ajutătoare,
Exerciții pentru controlul motricității.
Faza II:
Citirea textelor,
Povestirea frazei,
Povestirea textului,
Povestirea din imaginație.
Faza III:
 Identificarea pozitivă,
Dramatizarea,
Apariția publică,
Practica în mediul natural,
Povestirea spontană și liberă.
Fiecare etapă este bine monitorizată de către logoped și logopat. Ordonarea vieții ocupă
primul loc, ca și stăpânirea timpilor alocați diferitelor activități. Terapia durează, în cel mai bun
caz un an, dar este concepută pentru trei ani de lucru intens la cabinet, și mai ales, acasă.
Metoda pare să ordoneze exercițiile pe care logopedul le lucrează cu logopatul, iar
recomandările se transformă, din simple îndemnuri, în activități ce determină în mod real
obiectivele specifice propuse.
Desigur, este nevoie de efort, și din partea noastră, pentru a realiza materialele necesare și
pentru a pune la punct metoda spre a putea fi utilizată cu succes.
Trebuie să ținem cont că efortul corectării balbismului se bazează și pe:
-atitudinea familiei și a colectivului clasei / grupei față de copil;
-educarea la copil a unei atitudini corecte faţă de cei din jur şi faţă de defectul său;
-educarea elementelor aparatului fonoarticulator pentru o funcționare armonioasă, ritmică, clară a
vorbirii;
-autocunoașterea și dezoltarea armonioasă a personalităţii copilului.
-educarea logopatului pentru a face față situației prin exerciții care pot fi aplicate independent, în
orice situație în care el trebuie să comunice.

Încetinirea ritmului vorbirii poate fi realizată prin mai multe exerciții:

- Citirea unui text scris cu majuscule. Acesta poate fi o poveste scurtă sau un text potrivit
vârstei copilului / persoanei.
- Numărarea cuvintelor dintr-un text (concomitent cu citirea cu voce tare) cu ajutorul unei
figuri geometrice: patru puncte : : , unite prin diagonale, respectiv X , apoi prin trasarea
laturilor. În final, figura geometrică va arăta ca un pătrat cu diagonalele trasate și cu
colțurile marcate de câte un punct. În total, vor fi 10 caractere. Copilul va desena câte un
semn pentru fiecare cuvânt citit. În final, se numără cu rapiditate câte figuri au fost
 desenate și se înmulțește cu 10. Jocul face plăcere copiilor și aduce satisfacție prin
cunoașterea rapidă a numărului de cuvinte dintr-un text mai lung.
- Susținerea / bâtaia ritmului concomitent cu citirea. Acest lucru poate fi realizat prin scurte
apropieri ale degetelor, insesizabile pentru cei din jur.
- Controlul respirației (inspirația, înainte de a citi).

Păstrarea ritmului vorbirii.

- Terminarea cuvântului după o silabă iniţială dată. Copilul va continua cuvântul (ma –
șină, co – coș...). După un antrenament oarecare, jocul poate fi limitat la o anumită temă,
ceea ce va cere un efort în plus copilului.
- Subiectul termină o frază începută de educator. Este important, nu atât înţelesul
conţinutului, cât capacitatea de a redacta fraza repede, fără a pierde ritmul.
- Formularea de propoziții scurte cu atenția concentrată pe exprimarea clară.
- Susținerea ritmului concomitent cu vorbirea.
- Controlul respirației, inspirația corectă înainte de a vorbi. În cutia toracică trebuie să se
afle suficient aer pentru terminarea frazei rostite. În caz contrar, copilul va mări ritmul
vorbirii și bâlbâiala va apărea spre finalul frazei.
- Vorbirea cu accent pe prima silabă (cu lungirea primei vocale).
- Alcătuirea unei fraze cu un cuvânt dat de logoped, pronunţarea cu voce tare.
- Povestirea după imagini este un pas important în recuperare. În funcție de vârsta
copilului, numărul imaginilor și conținutul trebuie să stârnească interesul copilului de a
povesti și de a se face înțeles.

BIBLIOGRAFIE

 M.E. Hvatțev – Logopedie. Manual pentru studenţii din institutele pedagogice şi

învăţătorii din şcolile speciale. Editura pedagogică RSFSR Moscova, 1959.
 Verza Emil – Tratat de logopedie, volumul II, Editura Semne, București, 2009.
 Priectul C.J.R.A.E. Vâlcea “Logopedie – Metode si tehnici”, Programul Leonardo da
Vinci - VETPRO, Școala pentru surzi “Zavod za gluhe in naglusne” din Liubliana,
Slovenia, 2011.
 http://psihodiagnoza.ro
 https://newsmed.ro