Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Anamneza
Sarcina a decurs normal, naşterea făcându-se la termen. La naşterea copilului, mama
avea vârsta de 28 de ani, iar tatăl de 25 de ani. Pe timpul sarcinii mama a avut
diferite conflicte, trecând prin numeroase stari tensive, consumând ocazional si
băuturi alcoolice. Tatăl suferă de bâlbâiala, fiind suspectat de logonevroza. Pana la
vârsta de patru ani si jumătate, copilul s-a dezvoltat normal. Totuşi, evoluţia
limbajului a fost greoaie, la trei ani alterând inca pronunţia unor cuvinte uzuale,
model intretinut insa si de mama, influientat si de vorbirea tatălui. Spre sfarsitul
celui de-al treilea an de viata, vorbirea a devenit clara, cursiva. La vârsta de patru
ani si jumătate, in urma unei sperieturi, se declanseaza bâlbâiala.
2
latitudinea lor. Este antrenat in treburi gospodaresti, la care participa cu plăcere. Este
activ si energic.
3
Ritmul formularii ideilor este mai lent, iar uneori frazele sunt incorecte
gramatical. Cand emotiile sunt mai accentuate, gaseste cu greu cuvintele necesare,
folosind uneori gestul in locul cuvantului. Are nevoie de un timp mai indelungat de
gandire inainte de a raspunde.
V. Prognostic
Evoluţia este lenta, insa poate fi favorabila, susţinuta de un efort bine dozat si
perseverenta atât din partea copilului cat si din partea parintilor si educatorilor care
sa-i acorde sprijin, intelegere si un mediu afectiv securizat.
4
Pentru dezvoltarea memoriei si atenţiei s-au efectuat exerciţii care necesitau
trecerea rapida de la o situaţie la alta, verbalizarea miscarii, schimbarea rapida a
ritmului in mers, exerciţii de memorare logica.
Pentru educarea voinţei s-au urmărit activitati care sa-l obisnuiasca sa
6
VII. Evoluţia pe parcursul terapiei logopedice
S-a putut observa inca de la început o rapida si dinamica integrare in
activitate, dar cu o alternare a perioadelor de insucces cu cele de performanta. In
general, evoluţia este lenta, cu un ritm oscilant.
S-a început mai întâi cu educarea funcţionarii armonioase, ritmice a tuturor
elementelor aparatului de articulaţie, a sunetelor si a vorbirii in întregime, apoi s-a
putut începe exerciţii de corectare a defectelor de pronunţie, exerciţii de vorbire
asociata, vorbire repetata. S-a lucrat concomitent si pe latura dezvoltării memoriei si
atenţiei, dezvoltării voinţei.
A fost folosita mult timp vorbirea pe baza întrebărilor, urmărindu-se prin
aceasta realizarea unei participări active si conştiente, dezvoltarea auzului fonematic
cat si a gandirii si limbajului. Prin intermediul întrebărilor s-a urmărit totodată si
realizarea usurintei de a gândi si vorbi.
S-a insistat si asupra expunerilor libere, a povestirilor, prin acestea copilul
având prilejul sa-si exerseze rostirea corecta, acestea mărind atenţia, sporind
prelucrarea pe plan mintal a unor intamplari variate. Pentru evitarea perseverării
disfluentelor, am alternat exerciţiile de vorbire cu voce sonora, şoptita, mimata,
lenta, rapida, normala.
M-am ocupat si de desensibilizarea logopatului, deoarece, crescând si
accesând medii din ce in ce mai largi, constientizarea tulburării se acutizeaza, iar
daca nu se intervine la acest nivel si din timp, se cronicizeaza. Răspunsul din partea
copilului a fost pozitiv.
Făcând trei ani de gradinita, copilul si-a insusit unele elemente grafice, insa nu
a invatat sa scrie si sa citească. Pe acea baza existenta am incepul invatarea scris-
7
cititului, copilul fiind receptiv la acest tip de exerciţii, progresul fiind evident,
asigurând ulterior un suport in continuarea terapiei tulburării.
S-a obţinut astfel o vorbire apropiata de normal, iar terapia logopedica
continua.