Studiu de caz

B.A. - copil de sex masculin, născut la data de 05.09.1998, domiciliat in Targu

Neamţ. S-a prezentat la cabinetul logopedic la vârsta de sapte ani si doua luni.

I. Anamneza
Sarcina a decurs normal, naşterea făcându-se la termen. La naşterea copilului, mama
avea vârsta de 28 de ani, iar tatăl de 25 de ani. Pe timpul sarcinii mama a avut
diferite conflicte, trecând prin numeroase stari tensive, consumând ocazional si
băuturi alcoolice. Tatăl suferă de bâlbâiala, fiind suspectat de logonevroza. Pana la
vârsta de patru ani si jumătate, copilul s-a dezvoltat normal. Totuşi, evoluţia
limbajului a fost greoaie, la trei ani alterând inca pronunţia unor cuvinte uzuale,
model intretinut insa si de mama, influientat si de vorbirea tatălui. Spre sfarsitul
celui de-al treilea an de viata, vorbirea a devenit clara, cursiva. La vârsta de patru
ani si jumătate, in urma unei sperieturi, se declanseaza bâlbâiala.

II. Ancheta sociala

Este al doilea copil al familiei. Celalalt frate, mai mare cu doi ani decât B.A., nu
prezintă tulburări de limbaj.
Mama a absolvit liceul, in prezent lucrând ca secretara, iar tatăl este şofer,
angajat al unei cunostinte, reuşind sa termine opt clase.
Condiţiile de locuit sunt modeste, familia detinand doua camere intr-o casa in
care mai locuiesc alte doua familii (spaţiul de locuit a fost moştenit de la parintii
mamei, care au decedat, fiind impartit intre fraţi).
Condiţiile de igiena psihica sunt modeste. Regimul de viata este influientat de
activitatile parintilor. Aceştia sunt plecaţi pe tot timpul zilei, venind abia seara acasă,
de B.A. având grija fratele mai mare. Copii sunt neglijaţi, utilizarea timpului fiind la

2
latitudinea lor. Este antrenat in treburi gospodaresti, la care participa cu plăcere. Este
activ si energic.

Din punct de vedere somatic B.A. este dezvoltat normal.

Din punct de vedere psihic dezvoltarea sa este normala, inteligenta de nivel
mediu. Prezinta o accentuata instabilitate psihomotorie, având o atenţie labila, cu o
slaba putere de concentrare, irascibilitate.
De la varsta de patru ani, acesta a fost dat la gradinita cu program normal, in
prezent frecventând aceeaşi instituţie.
Intelegerea este bine conservata. Se observa faptul ca acest copil
constientizeaza defectul ce ii îngreunează comunicarea cu cei din jur si este frustrat
de acest fapt, colegii amuzandu-se pe seama vorbirii sale.

III. Observaţii logopedice

La începutul terapiei s-a constatat întreruperea vorbirii in timpul pronunţiei
sunetelor, din cauza unor spasme care produc repetarea unor silabe sau sunete,
copilul prezentând aceste tulburări de ritm si fluenta de la vârsta de patru ani si
jumătate, factorul declanşator fiind o sperietura produsa in copilărie, existând insa si
o receptivitate specifica, un fond predispozant (tatăl sau suferă de asemenea de
tulburări de ritm si fluenta a vorbirii – bâlbâiala). Aceste tulburări au fost intretinute
si accentuate pe parcursul existentei sale de trăiri emoţionale perturbatoare,
provocate de un mediu familial si social nu prea favorabil.
Intensitatea bâlbâielii este oscilanta, alternând perioade de intensitate maxima,
cu perioade in care ea se reduce semnificativ, influientata de conţinutul emoţional al
celor comunicate. Dificultatile de vorbire sunt insotite de grimase, convulsii ale fetei
si musculaturii gatului, gesticulaţii ale mâinilor, miscari ale picioarelor, ajungând la
o agitaţie accentuata a întregului corp, incercand sa compenseze astfel dificultatile
verbale.

3
 Ritmul formularii ideilor este mai lent, iar uneori frazele sunt incorecte
gramatical. Cand emotiile sunt mai accentuate, gaseste cu greu cuvintele necesare,
folosind uneori gestul in locul cuvantului. Are nevoie de un timp mai indelungat de
gandire inainte de a raspunde.

IV. Diagnostic logopedic

Datorita faptului ca întreruperea vorbirii in timpul pronunţiei sunetelor se datorează
unor spasme care produc repetarea unor silabe sau sunete, consider ca aceasta
tulburare este o bâlbâiala clonica, declanşata de o sperietura la vârsta de patru ani si
jumătate, pe un fond predispozant si intretinuta de trăiri emoţionale perturbatoare.

V. Prognostic
Evoluţia este lenta, insa poate fi favorabila, susţinuta de un efort bine dozat si
perseverenta atât din partea copilului cat si din partea parintilor si educatorilor care
sa-i acorde sprijin, intelegere si un mediu afectiv securizat.

VI. Terapia logopedica

Activitatea terapeutica se începe cu stabilirea obiectivelor, obiectivul principal
fiind schimbarea ritmului vorbirii, formarea unei vorbiri fluente, fara întreruperi si
sacade. In acest sens, un prim pas l-am făcut prin asigurarea stării calme a copilului
si întărirea sanatatii generale si a sistemului nervos. Acest lucru s-a realizat prin
elaborarea unei linii de conduita sănătoasa a copilului fata de mediu, de defectul
propriu si fata de rolul sau in lupta împotriva bâlbâielii. Stabilirea raporturilor
intime, pline de încredere, cu logopatul, s-au făcut prin întâlniri bine planificate,
convorbirile efectuate fiind sincere si vioaie. S-au înlăturat convingerile ca defectul
sau este de neînvins si s-a dezvoltat încrederea ca bâlbâiala este pasagera si nu
trebuie privita ca o nenorocire. S-a întipărit in constiinta ideea ca lichidarea
bâlbâielii e o sarcina a muncii lui personale asupra lui insusi.

4
 Pentru dezvoltarea memoriei si atenţiei s-au efectuat exerciţii care necesitau
trecerea rapida de la o situaţie la alta, verbalizarea miscarii, schimbarea rapida a
ritmului in mers, exerciţii de memorare logica.
Pentru educarea voinţei s-au urmărit activitati care sa-l obisnuiasca sa

acţioneze calm, echilibrat, stăpânit, sa respecte programul de lucru, pauzele, durata

activitatilor. S-a impus si disciplinarea conduitei si a gândirii, realizate prin exerciţii
care sa-l determine sa respecte disciplina in jocuri si in viata de zi cu zi, ritmuri
calmante, încete de gimnastica ritmica, jocuri de vorbire, jocuri in care sa fie nevoit
sa stea mult in picioare, sa se ridice, sa tacă, jocuri in hore, cu cântece si cu miscari
lente. S-au mai realizat povestiri din memorie, redarea precisa a conţinutului unui
tablou, povestirea precisa a celor auzite.
Este importanta dezvoltarea dinamicii concomitent cu corectarea vorbirii, prin
exerciţii de corectare a defectelor de pronunţie, prin exerciţii de gimnastica de
dezinhibare (ritm accentuat in vorbire si in miscari, jocuri bogate in miscari).
Discriminarea auditiva s-a exersat prin exerciţii de pronunare ritmica, exerciţii
de reliefare a elementelor prozodice din propoziţie, cu variaţia intonaţiei, accentului,
intensitatii tempoului.
O alta categorie de exerciţii efectuate au vizat insusirea deprinderilor corecte
de vorbire si preîntâmpinarea pierderii lor in condiţii de vorbire practica. S-a urmărit
educarea unei funcţionari armonioase, ritmice a tuturor elementelor aparatului de
articulaţie a sunetelor si a vorbirii in întregime prin educarea respiraţiei (pentru care
s-au efectuat exerciţii de inspir regulat, profund, care sa crească încet in volum,
expiraţie completa, regulata, exerciţii de rostogolire a unei mingi de tenis pe masa,
cu dirijare către un anumit punct, printr-un jet de aer in expir lent, egal si prelungit,
umflarea baloanelor de sapun). Educarea motricitatii aparatului fonator s-a realizat
prin exerciţii ce presupuneau imitarea miscarilor căscatului, gura deschizându-se
încet si complet, ridicarea obrajilor, umflarea simultana si alternativa a obrajilor,
suptul si retragerea obrajilor, ghemuirea si răsucirea limbii. Exerciţiile de gimnastica
5
generala realizate prin jocuri care sa dezvolte precizia miscarilor si echilibrul
(aruncarea mingii peste si pe sub mana in ţinta fixa si apoi mobila, aruncarea mingii
in cos de la distante variabile, săriturile cu coarda, prinderea mingii cu amândouă
mâinile la piept, deasupra capului, la abdomen; evitarea mingii aruncate prin miscari

ale corpului), au avut ca scop educarea armoniei miscarilor.

A fost vizata si punerea in ordine a miscarilor, educarea miscarilor
fundamentale ale corpului, trunchiului, braţelor, picioarelor prin: imitarea de către
logopat a miscarilor mele; prin dirijarea cu mana a bătăilor metronomului; prin
miscari combinate, ritmice, de mâini si de picioare; prin miscari ritmice ale corpului,
coordonate cu respiraţia si vorbirea.
Vorbirea asociata, realizata prin: exerciţii de pronunţare concomitenta cu mine
a unor silabe, cuvinte, insotind pronunţarea de mişcarea ritmica a degetelor, braţelor,
picioarelor; exersarea propoziţiilor simple, dezvoltate, afirmative, interogative,
imperative, concomitent cu mine, acestea fiind pronunţate strâns inlantuite, cu
miscari labiale bine conturate, fara efort, cu modulaţii prozodice; repetarea împreuna
cu logopatul a povestirii după ilustraţii; pronunţarea unor fraze invatate, după o
ilustraţie cunoscuta.
Vorbirea reflectata, efectuata prin repetarea unor propoziţii rostite de mine,
povestind după ilustraţii.
Vorbirea independenta, realizata prin: recitări de poezii invatate, întrebări si
răspunsuri cunoscute, după ilustraţii; alcătuirea unor fraze scurte utilizând cuvinte
date, asamblarea cuvintelor si alegerea ritmului propriu; asociaţii de cuvinte sub
forma de joc; continuarea unei propoziţii începute; povestirea după imagini a unor
povesti cunoscute.
Ultima etapa a terapiei vizează exersarea vorbirii naturale in activitatea
practica si in orice situaţie: in magazin, in vizita, conversaţii cu colegii pe diferite
teme, dialoguri in cadrul jocului, in excursii.

6
 VII. Evoluţia pe parcursul terapiei logopedice
S-a putut observa inca de la început o rapida si dinamica integrare in
activitate, dar cu o alternare a perioadelor de insucces cu cele de performanta. In
general, evoluţia este lenta, cu un ritm oscilant.
S-a început mai întâi cu educarea funcţionarii armonioase, ritmice a tuturor
elementelor aparatului de articulaţie, a sunetelor si a vorbirii in întregime, apoi s-a
putut începe exerciţii de corectare a defectelor de pronunţie, exerciţii de vorbire
asociata, vorbire repetata. S-a lucrat concomitent si pe latura dezvoltării memoriei si
atenţiei, dezvoltării voinţei.
A fost folosita mult timp vorbirea pe baza întrebărilor, urmărindu-se prin
aceasta realizarea unei participări active si conştiente, dezvoltarea auzului fonematic
cat si a gandirii si limbajului. Prin intermediul întrebărilor s-a urmărit totodată si
realizarea usurintei de a gândi si vorbi.
S-a insistat si asupra expunerilor libere, a povestirilor, prin acestea copilul
având prilejul sa-si exerseze rostirea corecta, acestea mărind atenţia, sporind
prelucrarea pe plan mintal a unor intamplari variate. Pentru evitarea perseverării
disfluentelor, am alternat exerciţiile de vorbire cu voce sonora, şoptita, mimata,
lenta, rapida, normala.
M-am ocupat si de desensibilizarea logopatului, deoarece, crescând si
accesând medii din ce in ce mai largi, constientizarea tulburării se acutizeaza, iar
daca nu se intervine la acest nivel si din timp, se cronicizeaza. Răspunsul din partea
copilului a fost pozitiv.
Făcând trei ani de gradinita, copilul si-a insusit unele elemente grafice, insa nu
a invatat sa scrie si sa citească. Pe acea baza existenta am incepul invatarea scris-
7
cititului, copilul fiind receptiv la acest tip de exerciţii, progresul fiind evident,
asigurând ulterior un suport in continuarea terapiei tulburării.
S-a obţinut astfel o vorbire apropiata de normal, iar terapia logopedica
continua.