Tulburarile limbajului si comunicarii

- Note de curs -
Prof. Univ. Dr. Emil Verza
Master Terapii loopedice in procesele de comunicare
!omunicarea totala. !omunicarea perfecta
Comunicarea perfecta a luat nastere, la nivel de concept, in domeniul stiintelor pedagogice.
Cand profesorul comunica perfect, inseamna ca el este acceptat de elev.
Conceptul de comunicare totala a aparut din nevoia de a determina pe copiii surzi sa
vorbeasca, sa comunice verbal. De altfel, comunicarea totala a aparut ca o reactie la asa-zisele
mijloace non-verbale care erau folosite frecvent in demutizare. Ulterior, s-a demonstrat ca aceasta
nu este numai apanajul copiilor sau persoanelor surde, care se afla in curs de demutizare. Asadar,
comunicarea totala nu se limiteaza doar la aceste lucruri si nu are implicatii doar in
psihopedagogia speciala sau doar in logopedie, ci este o caracteristica ce imbraca si aspecte
psihologice, pedagogice, lingvistice si mai ales psiholingvistice.
entru aprofundarea conceptului in cauza, trebuie indeplinite trei conditii!
". Comunicarea totala este o conditie pentru educarea si inter-relationarea surzilor sau a
persoanelor cu alte deficiente, in scopul integrarii lor in societate.
#. Comunicarea totala este deosebit de activa si in cazul copiilor, a persoanelor fara deficiente,
cand mai mult ca in cazul unor deficienti are rolul de a dinamiza, de a orienta preferintele de
e$presie ale personalitatii.
%. Comunicarea totala se constituie ca o componenta psihologica a personalitatii, pentru ca
asigura reusita & nereusita activitatii prin faptul ca energizeaza individul si e$pansiunea acestuia,
astfel incat comunicarii totale i se confera rolul de aptitudine intelectiva si rolul de atitudine
motivationala, atat fata de sine cat si fata de cei din jur.
Comunicarea totala depaseste sfera comunicarii verbale pe care o completeaza practic cu
mijloace e$tralingvistice si prozodice, precum! gesturi, intensitate, pauzele in vorbire, reactiile
vegetative, ritmul vorbirii, infle$iunile verbale etc. 'u este e$clusiv comunicare verbala, dar o
cuprinde. (a fel, nu este nici comunicare non-verbala, ci mai degraba o trecere de la o forma
sau alta, cea mai eficienta fiind folosirea concomitenta a comunicarii verbale si non-verbale.
Cand un individ este afectat la nivel psihic sau senzorial, se produce o dominanta a unei
forme de comunicare. )ndividul este afectat, deoarece noi primim mesaje atat verbale cat si non-
verbale, care trebuie sa aiba un anume impact si trebuie totodata sa implice o anume ajustare a
ascultatorului. )n cazul unei afectari in plan intelectual, el nu se straduieste sa produca un
echilibru intre cele doua forme.
)n comunicarea afectiva, ca latura a C*, este in mod direct implicata inteligenta emotionala a
individului. Aceasta componenta la unele persoane se poate dezvolta atat de mult incat
estompeaza per ansamblu comunicarea totala. )n ontogeneza, comunicarea verbala si cea non-
verbala evolueaza in paralel. Cand nu se intampla asa ceva, copilul poate fi afectat nu doar pe
planul comunicarii, ci si pe cel al intelectului, al personalitatii in general. e de alta parte, trebuie
sa avem in vedere ca, in plan anatomo-fiziologic, cele doua emisfere se specializeaza, capata
importanta pentru o componenta a comunicarii sau pentru o componenta a inteligentei sociale,
emotionale. Cand predomina comunicarea intelectiva si respectiv comunicarea verbala, atunci
continutul informational al comunicarii este punctul central pe care se a$eaza individul, spre
deosebire de comunicarea afectiva unde se comunica predominant in plan atitudinal.
Cele doua forme de comunicare afectiva si verbala nu se e$clud! cand ele se prezinta intr-un
echilibru care sa varieze in functie de situatia data, atunci comunicarea totala se constituie ca un
apanaj ce defineste o personalitate.
)nca de la aparitia termenului de comunicare totala +prin anii ,-./, ea a trecut prin stadiul
de limbaj gestual la surzi cu scopul de a se evita metodele oraliste, ca ulterior sa se puna un
accent mai deosebit pe e$ersarea vorbirii in diferite situatii sau cu ajutorul unor proteze si aparate,
iar in 0landa s-a adoptat un termen nou numit acupedenie, prin care se incearca justificarea
educarii vorbirii e$clusiv prin metoda orala.
Comunicarea totala nu se refera doar la persoanele normale, dar ea devine eficienta prin
calitati si continuturi transmise atunci cand beneficiaza de toate mijloacele posibile! verbale, non-
verbale, verbale-gestuale, verbale-prozodice, verbale-actionale s.a.m.d. Cand comunicarea totala
intruneste calitati deosebite, se faciliteaza adaptarea individului la societate, dar cu mentiunea ca
nu intruneste aceste calitati daca ea nu e adaptata la varsta cronologica a individului, la varsta
mintala a sa, la nivelul de cultura, educatie si al capacitatilor intelectiv-senzoriale.
Copiii surzi care provin din parinti surzi sunt mai avantajati fata de cei care provin din parinti
auzitori, dar sunt surzi. arintele care aude produce o comunicare cu copilul de la nivelul sau si
nu coboara la nivelul copilului surd.
Din toate evaluarile, pana in prezent se stie ca in cadrul unei comunicari, -1 reprezinta
cuvintele, %21 paralimbajul si 331 limbajul non-verbal +gesturi, actiuni, privire etc./. 4enomenul
cel mai interesant este ca intr-o comunicare totala, individul care comunica total nu reuseste sa
isi ascunda suficient intentiile pentru ca aspectele non-verbale il face sa se dezvaluie in fata
auditorului. 5e apreciaza ca in comunicarea totala omul devine mai sincer decat este in mod
obisnuit. Din acest punct de vedere, se ajunge usor la comunicarea afectiva si in mod special la
inteligenta sociala.
6$ista pentru comunicarea non-verbala o serie de factori si conditii de care aceasta depinde si
anume! varsta cronologica si mentala a subiectilor, nivelul de educatie si cultura, prezenta &
absenta intimitatii si simpatiei, mediul de provenienta al subiectului, spatiul si timpul in care se
desfasoara si e$perienta in codificarea & decodificarea mesajelor. Daca aceasta forma de
comunicare non-verbala se desfasoara sub conditiile respective si se actioneaza in paralel cu
comunicarea verbala, se indeplinesc urmatoarele functii!
- precizarea mesajului verbal prin sublinierea sensului si semnificatiei acestuia7
- completeaza si dinamizeaza raporturile dintre vorbitor si auditor7
- e$prima stari emotional-afective care depasesc e$primarea lor prin comunicarea verbala7
- e$prima interesul pentru comunicare al interlocutorilor7
- poate da alte sensuri care sunt transmise e$clusiv pe comunicarea verbala si pe care vorbitorul
doreste sa le ascunda7
- prin comunicarea totala se introduce o nota suplimentara de claritate si sinceritate.
Comunicarea se realizeaza prin intelegeri si trasmiteri de informatii. Aceste informatii sunt in
principal limitate la % categorii! cognitive, afective si volitionale. )n conditiile omului normal,
comunicarea prin limbaj pune accent pe latura semantica tocmai pentru ca operationalitatea
ideativa este superioara si este coordonata in permananta de prezenta constiintei. (a toate
categoriile de handicapati, chiar si la cei cu tulburari de limbaj daca sunt mai grave dar mai ales la
deficientii de intelect, se comunica mai putin in planul ideatiei si mai mult in cel atitudinal. 5i
comunicarea afectiva inglobeaza aspecte legate de gestica, mimica, intonatie etc.
entru normali, centrarea este facuta pe informatie in comunicare, iar pentru cei cu
dificultati, este facuta pe relatii si pe conte$t. 5e poate aprecia ca atunci cand deficientii inteleg
starile afective ale celor din jur si mai ales pe ale lor, atunci se inregistreaza un progres in
dezvoltarea lor intelectiva. )ndiferent de persoana, de normalitate, latura afectiva creeaza in orice
imprejurare tonus psihic de confort.
"elatia si locul comunicarii in cadrul
comportamentului si al personalitatii
4iecare individ poseda asa-numitul nucleu ereditar al energiei psihice '66. 4iecare se
naste, asadar, cu o asemenea structura. Ca in orice alta situatie, ea poate suferi unele ajustari prin
influentele mediului si a altor structuri de personalitate, dar nu se schimba fundamental. 8a mai
mult, am putea spune ca acest '66 este diferit de la un individ la altul, fiind unicat si constituie
si diferente de la un se$ la altul. '66 il orienteaza pe individ spre o anume activitate, care sa il
propulseze pe individ la un anume nivel de activism, care poate fi sau nu constientizat.
Acest nucleu contribuie si la conturarea anumitor trasaturi de personalitate, pe care le
faciliteaza la instalare, sau le stagneaza pe o anumita perioada de timp. 'u luam in considerare
strict insusirile pozitive sau negative. Aceste insusiri se brodeaza pe acest '66. 5unt influentate
mai ales sub aspectul formarii lor intr-un timp dat. Unii autori vorbesc chiar de mii de insusiri,
dar cei mai multi amintesc peste 3... )n acest conte$t, unele insusiri de personalitate au o
importanta mai mare, altele mai mica. 9ai mult, unele insusiri sunt atat de generale, incat
inglobeaza si altele mai mici, particulare.
utem afirma ca sunt niste insusiri de personalitate bazale, fundamentale in jurul carora
graviteaza alte insusiri mai mici, particularizate. Aceste insusiri bazale se afla la poli opusi de
regula! depresie - euforie, incoerenta - coerenta, agresivitate - timiditate, egoism - altruism,
egocentrism : sociabilitate, masculinitate - feminitate, adaptabilitate - neadaptabilitate,
e$traversie - introversie, conformism - nonconformism, sugestibilitate - nonsugestibilitate. Aceste
insusiri il structureaza pe individ in functie de modul in care se combina pe o anumita tipologie.
)ndivizii se incadreaza in cateva tipologii ale personalitatii. Din jocul acestei tipologii a
personalitatii si prin influenta '66 iau nastere formele comportamentale! cognitiv, verbal,
ludic, afectiv si psihomotor. Aceste tipuri comportamentale tind sa se e$teriorizeze in continuare,
iar la nivelul cel mai ridicat se e$teriorizeaza in comunicare si avem urmatoarele forme! verbala,
actionala, gestuala, comportamentala.
Comunicarea este cea mai sensibila la modificarile de mediu. Comunicarea verbala este
superioara tuturor formelor de comunicare, pentru ca ea se desfasoara nemijlocit sub controlul
constiintei. 0ricand este posibila o ajustare, o reorientare, o dirijare spre un anume aspect sau
spre altul. 0rice modificare la nivelul comportamentului are impact si asupra tipologiei
personalitatii. Aceasta diminueaza sau accentueaza unele trasaturi de personalitate. 'u modifica
fundamental '66 dar prin modul de fi, de a se motiva, individul poate masca partial
caracteristici ale '66.
'ucleul ereditar al energiei psihice este intr-o legatura nemijlocita si influentat direct de
patru sfere psihice! afectiv-motivationala, comprotamentala, comunicationala si sfera trebuintelor.
Aceste sfere genereaza tipurile de personalitate! matura : imatura. )ntre ele e$ista o legatura care
se modifica prin sferele respective. ambele coreleaza cu alte doua tipuri de personalitate!
armonica si dizarmonica.
#biectul loopediei
*ermenul vine de la logos si paideia +cuvant si educatie/. (a ora actuala, s-a depasit
aceasta idee si mai ales odata cu o lucrare celebra a lui Froschels aparuta in anul ";.; si s-a
considerat de atunci ca logopediei i se poate da acceptiunea moderna, in sensul ca nu putem sa
reducem logopedia la educarea vorbirii, ci apar mai multe aspecte! educarea limbajului nu se
poate face rupta din conte$tul personalitatii, ci trebuie actionat in paralel si asupra comunicarii
dar si asupra personalitatii si comportamentului. Un dereglaj in planul psihic nu se produce izolat,
ca principiu general, de unde intelegem ca s-a dat aceasta idee a polivalentelor. *ot de la
4orschels se trage ideea ca logopedia nu se reduce doar la analiza tulburarii ca atare, pentru ca a
studia o tulburare de comunicare & limbaj inseamna mai intai a compara tulburarea respectiva cu
ceea ce inseamna vorbirea corecta la altul.
(ogopedia porneste de la studiul limbajului, a comunicarii in general si se opreste asupra
tulburarilor de limbaj, inclusiv a corectarii acestora. 5e pare ca 5ocrate a folosit pentru prima data
termenul de logopedie. (ogopedia face parte integranta din stiintele psihopedagogiei speciale.
6ste o ramura stiintifica a psihopedagogiei speciale si poate cea mai bine dezvoltata. (ogopedia
s-a nascut din nevoia de a corecta tulburarile de vorbire si are un pronuntat caracter practic si,
spre deosebire de alte stiinte, logopedia s-a dezvoltat pe latura practic-aplicativa mai intai si abia
ulterior au aparut teoretizari mai deosebite. Dovada o constituie si faptul ca preocuparile legate de
logopedie sunt foarte vechi. Asemenea preocupari au aparut la grecii antici, dar si ulterior. 9ai
mult chiar, vorbirea corecta era in acea perioada antica un adevarat cult. 0rice dereglaj care
aparea implica o cautare de mijloace pentru corectare, deoarece individul respectiv, chiar daca
avea merite deosebite in vreun plan, nu putea urca social prea mult daca avea tulburari de
comunicare. Cultul pentru oratorie si pentru vorbirea corecta a fost afirmat frecvent de lutarh,
<erodot, <eraclit, laton, Aristotel, care fac apel la calitatile vorbitorului +oratorului/.
0 cotitura majora se produce odata cu aparitia lucrarii lui Plutarh intitulata =ieti paralele.
lutarh il analizeaza pe marele orator Demostene, inainte de a fi celebru orator precum si dupa ce
s-a intamplat acest lucru. 5e observa si legatura dintre personalitatea individului si limbaj.
Demostene avea o logonevroza dificila, dar lutarh nu descrie tulburarea ca atare, ci si modul sau
de a fi! era irascibil, nervos, nesociabil, respingand pe oricine se apropia de el, nu avea apetit
pentru activitate etc. Dupa ce a scapat de tulburarea respectiva, Demostene si-a schimbat si
comportamentul si personalitatea. )nteresante sunt si fazele prin care trece acesta, precum
observarea ca daca vorbeste cand este zgomot, nu se mai balbaie, sau e$ercitiile pentru
motricitatea linguala pe care le facea s.a.m.d.
Cicero, in lucrarea De 0ratore, scoate in evidenta ca in 5enatul roman nu era niciun individ
cu tulburari de vorbire. 9ai tarziu, in 6vul 9ediu, Avicena vorbeste prima data de rolul
inspiratiei si e$piratiei pentru desfasurarea vorbirii corecte. 6l afirma ca tulburarile de voce se
produc prin aceste dificultati de respiratie. Dupa aceasta perioada logopedia intra in asa-zisa
perioada trista +orice dereglaj se punea pe seama influentelor unor forte negative
supranaturale/.
)n secolul al >=))-lea apar unele lucrari si e$ista idei noi, nu foarte bine conturate si izolate.
(a noi, o cronica vorbeste de vindecarea gangaviei +balbaiala/. ractica logopedica in tara noastra
a fost legalizata doar in ";?; si intarita in legislatie in anul ";3-. 5poradic, inainte de aceasta
legalizare au fost infiintate cabinete particulare in care actionau diversi specialisti de o formatie
sau alta. (egalizarea propriu-zisa a practicii s-a produs in mai toata lumea in aceasta perioada in
secolul >>. rimul Congres de logopedie s-a tinut in ";?#.
!auzele care determina tulburarile de vorbire
Cauze in timpul sarcinii! into$icatiile, infectiile, bolile infectioase, incompatibilitatea
factorului @<, carentele nutritive, traumele psihice si mecanice suferite de gravida sau fat7
Cauze care actioneaza in perioada nasterii! nasterile grele si prelungite, care afecteaza 5',
asfi$iile cu hemoragii la nivelul 5', traumele fizice s.a.
Cauze care actioneaza dupa nastere!
A. Cauzele organice, care pot fi de natura centrala sau periferica, provocate de traumele
mecanice, senzoriale, anomaliile dento-ma$ilo-velo-palatine, prognatismul si progenia, infectiile,
into$icatiile, bolile primei copilarii, meningita, encefalita, scarlatina, pojarul etc.
8. Cauzele functionale, care afecteaza atat sfera senzoriala, receptoare, cat si pe cea motorie si
efectoare. Aceste cauze pot afecta oricare componenta a pronuntiei +e$piratie, fonatie,
articulatie/7 aici intra si insuficientele 5'C, afectiunea auzului fonematic s.a.
C. Cauzele psihoneurologice, care afecteaza mai ales pe acei indivizi cu o constitutie anatomo-
fiziologica patologica +bolnavi psihic, cei cu tulburari senzoriale etc./
D. Cauze psihosociale, precum metodele gresite de educatie, mentinerea obisnuintelor deficitare,
imitarea modelului gresit de vorbire, oboseala e$agerata, stresul s.a.
!lasificarea tulburarilor de limbaj
6$ista multe clasificari in literatura de specialitate, fiecare autor mai cunoscut elaborand una.
Deoarece se folosesc criterii diferite, clasificarile nu seamana foarte mult intre ele. Unele
clasificari sunt mai restranse, altele sunt mai e$tinse.
Parrel a dat una din cele mai cunoscute clasificari. 6l imparte tulburarile de limbaj dupa
forma de manifestare +simptomatologie/ si considera ca sunt doua categorii de tulburari +dislalii si
disfonii/. Dislaliile sunt tulburarile de pronuntie, iar disfoniile sunt tulburarile de voce. 6l
numeste defecte de emisiune, de rezonanta si de motricitate laringiala.
Un alt autor, Riper, gaseste patru categorii de tulburari si anume!
- tulburarile de ritm, in care include balbaiala, bolboroseala, tumultus sermonis7
- tulburarile de articulare, unde include dislaliile7
- tulburarile de fonatie, unde include afonia, nazalitatea, stridenta, guturalitatea7
- tulburarile de simbolizare, cum este cazul disfaziilor.
Hvattev se refera in clasificarea sa la sase categorii de tulburari!
- dislaliile7
- tulburarile de ritm si cadenta7
- tulburarile de limbaj cu etiologie organo-cerebrala7
- tulburarile de voce7
- tulburarile de vorbire si voce psihogena7
- tulburarile de vorbire la oligofreni si orbi.
0 alta clasificare este cunoscuta in literatura de specialitate ca fiind clasificarea lingvistica!
- deficientele fonetice, cand pronuntarea gresita a unor sunete nu este determinata de dificultati in
discriminarea acustica7
- deficientele fonetico-fonematice, cand sunt prezente tulburarile de mai sus, dar apar si deficiente
acustice7
- deficientele fonetico-fonematice, le$ico-gramaticale. Aici este vorba de prezenta tulburarilor in
primele doua categorii, la care se adauga sindromul general de nedezvoltare a limbajului7
6$ista de asemenea si clasificarea etiologica!
". *ulburari senzoriale si motorii.
#. *ulburarile primare +cele dominante, mai grave, mai e$tinse sau tulburarile care apar la inceput
si declanseaza si alte tulburari/ si secundare.
%. *ulburarile senzorial-primare si motorii-secundare.
Clasificare mai ampla, dupa criteriile simptomatologic, etiologic, psihologic, logopedic si
pedagogic +E. Verza/!
". *ulburarile de pronuntie sau de articulare! dislaliile, rinolaliile si dizartriile.
#. *ulburarile de ritm si fluenta! balbaiala, logonevroza, aftongia, tahilalia, bradilalia, tumultus
sermonis.
%. *ulburarile de voce! afonia, disfonia, fonastenia.
?. *ulburarile scris-cititului! disle$ie, disgrafie, ale$ia, agrafie.
3. *ulburarile polimorfe! alalia si afazia.
A. *ulburarile de dezvoltare a limbajului si comunicarii! tulburari asociate, retardul verbal,
mutism electiv +psihogen sau voluntar : termeni echivalenti/.
-. *ulburarile limbajului si comunicarii bazete pe disfunctii psihice! dislogiile, ecolaliile, jargon-
afaziile, bradifaziile etc.
$eile loopediei
". 0rice abatere in forma si in continut de la vorbirea : standard constituie o tulburare.
#. 0rice tulburare de limbaj si de comunicare are tendinta de a se agrava si consolida in timp
ca deprindere negativa.
%. *ulburarile de limbaj si de comunicare nu presupun un deficit de intelect sau senzorial,
dar, cand apar pe acest fond, ele sunt mai grave si mai variate, mai e$tinse.
?. *ulburarile de limbaj si de comunicare au o frecventa mai mare in copilarie si mai ales in
cea timpurie din cauza fragilitatii aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in
producerea limbajului.
3. *ulburarile de limbaj si comunicare au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile printr-o
terapie adecvata.
A. *ulburarile de limba si comunicare produc efecte negative asupra comportamentului si a
personalitatii, pentru ca ele sunt traite tensional de subiect.
-. *ulburarile de limbaj si comunicare nu sunt transmise ereditar dar pot e$ista structuri
anatomo-fiziologice care le favorizeaza.
2. *ulburarile de limbaj si comunicare, pana la varsta de % ani : % ani jumatate a copilului, nu
au o semnificatie defectologica sau logopedica, ci una fiziologica.
;. *ulburarile de limbaj si comunicare au o incidenta mai mare la se$ul masculin fata de cel
feminin.
".. 9etodologia corectiv-recuperativa a tulburarilor de limbaj se realizeaza in relatie cu cea
de stimulare a intregii activitati psihice.
%recventa tulburarillor de limbaj
'u e$ista statistici foarte e$tinse si fidele. Autorii in general nu sunt interesati de a da o
statistica bine pusa la punct. )n 4ranta, pe populatia scolara, se citeaza e$istenta a #-1 copii cu
tulburari de limbaj din care #1 repeta clasa e$clusiv in cauza disgrafiei. Un alt studiu desfasurat
pe copiii de %-3 ani releva ca sunt ?.." 1 cu tulburari de limbaj asociate cu tulburari psihice. )n
6lvetia, un studiu mentioneaza ca la varsta scolara mica, in functie de regiune, tulburarile de
limbaj variaza de la "# la %#1. 5e apreciaza ca studiul lui 5heridan arata ca, la 3 ani, dislaliile au
o frecventa de #A1 la fete si %?1 la baieti, iar la 2 ani, dupa acelasi autor, tot dislaliile sunt
prezente in proportie de "31 la fete si "A1 la baieti.
Un studiu elaborat in 5UA pe ?2 de orase mentioneaza identificarea a un milion de copii cu
tulburari de limbaj. Un studiu facut in fosta @DB a luat in evidenta copii de %-A ani, unde se
precizeaza ca %31 din acestia aveau tulburari de limbaj, din care "A1 au nevoie de o terapie
logopedica speciala. )n fosta U@55, un grup mare de logopezi au desfasurat un studiu pe
populatia infantila din (eningrad care releva ca in scoala de cultura generala si in scoala medie
sunt "..-1 cu tulburari de limbaj.
(a noi, e$ista un studiu facut in Cluj si in suburbii, unde pentru prescolari se mentioneaza
e$istenta a "?.3%1 cu dislalie, iar pentru scolarii mici ;.3#1 cu tulburari de limbaj.
Tulburarile de pronuntie& dislalii' rinolalii' dizartrii
Dislalia
Din punct de vedere terminologic, dislalia provine de la dis +indepartat/ si lalia +vorbire/.
ot fi afectate in dislalie atat sunetele izolate, cat si silabele sau chiar cuvintele. 4recventa cea
mai mare o au sunetele. Cand sunt afectate silabe si cuvinte, dislalia este automat mai grava. Asta
se intampla mai ales pe fondul unui deficit de intelect sau al unor deficiente senzoriale. e de alta
parte, sunetele cel mai frecvent afectate sunt cele ce apar mai tarziu in vorbirea copilului. Aceasta
inseamna ca sunetele care se pronunta printr-o antrenare mai deosebita, de mare finete a
elementelor de la nivelul aparatului fonoarticulator sunt cele mai afectate. Cel mai putin afectate
sunt vocalele. rintre cele mai afectate sunete sunt @, 5, grupa siflantelor si suieratoarelor C, 4.
9ai este afectat mai des sunetul (, apoi si altele.
Dislalia este de mai multe feluri. 5e foloseste in diagnoza cel mai frecvent impartirea in
dislalie partiala +simpla, monomorfa/, dislalie generala +polimorfa/ si dislalie totala +toate suntele
sunt afectate/.
Dislalia partiala presupune afectarea unui singur sunet sau grupa de sunete ce apartin acestui
sunet +e$. siflante si suieratoare/. )n dislalia polimorfa, este afectata majoritatea sunetelor.
Dislalia mai este impartita in primara si secundara, dar si in congenitala si dobandita. Cand
avem de-a face cu o dislalie in care este afectat aparatul fonoarticulator din punct de vedere
anatomic dislalia poarta numele de dislalie mecanica sau disglosie, iar daca este afectat aparatul
pe baza functionala dislalia este si ea functionala.
(a nivelul 6uropei, frecventa dislaliei este estimata la "%1. )n practica, sunetele cel mai des
afectate sunt numite critice si s-a incercat ca atunci cand este afectat un sunet, sa aiba o
denumire proprie. 6rau cunoscute foarte bine denumirile pentru sunetul 5 si sunetul @, dar pentru
celelalte sunete nu erau vehiculate denumiri in mod specific. Cateva denumiri! 8 : betacism7 C :
capacism7 D : deltacism, 4 : fitacism7 = : vitacism7 B : gamacism7 < : hamacism7 ( :
lambdacism7 @ : rotacism7 5 : sigmatism s.a.m.d.
(imatismul' rotacismul' lambdacismul
entru emiterea corecta a sunetului 5, pozitia aparatului fonoarticulator este! deschizatura
dintre dinti este de circa ".3 : # mm. Comisurile labiale sunt usor trase inapoi spre urechi. =arful
limbii este rela$at pe planseul bucal, astfel incat acesta sa atinga incisivii inferiori. Detul de aer
necesar emiterii trebuie sa se scurga pe varful limbii si prin spatiul interdental in afara.
Daca ne referim la sunetul C! buzele se tuguiaza usor, dar deschizatura este mai mare.
(imba este usor ridicata atingand varful incisivilor inferiori. Detul de aer se scurge cu putere pe
varful limbii.
)n cazul lui @! spatiul interdental este de apro$. ? sau 3mm. =arful limbii este orientat si
atinge baza incisivilor superiori, iar jetul de aer necesar emiterii de proiecteaza cu putere pe
varful limbii care, fiind in pozitie rela$ata, intra in vibratie, minimum #-% vibratii.
5unt mai multe forme de sigmatism!
". 5igmatism interdental +forma cea mai frecventa/! varful limbii este introdus usor in spatiul
interdental.
#. 5igmatism peridental! varful limbii se sprijina cu putere si incordat pe dinti.
%. 5igmatism suierator! jetul este aer de puternic incat subiectul suiera.
?. 5igmatism strident! suierat cu rezonanta, deranjant.
3. 5igmatism labiodental! ! comisurile labiale sunt prea apropiate si prin proiectarea jetului de aer
da impresia ca vibreaza ma$ilarul.
A. 5igmatismul lateral! este de trei feluri! de$ter +varful limbii tinde sa se orienteze spre coltul
drept al gurii/, sinister +fenomen opus/, bilateral +limba produce un joc cand spre dreapta, cand
spre stanga/.
-. 5igmatismul nazal! calea nazala se blocheaza sau este prea deschisa si deformeaza pronuntia.
Cand 5 este nazal, apare un sunet nazalizat dizgratios.
2. 5igmatismul addental si palatal! in ambele forme varful limbii este retras pe bolta palatina si,
cand este addental, jetul de aer provoaca o vibratie a ma$ilarelor. Cand e palatal, intra usor in
vibratie si se aude sunetul pe cerul grurii, se pierde pana la iesire.
rincipalele forme de rotacism!
". @otacism interdental! varful limbii coboara de la nivelul dintilor superiori spre deschizatura
dintre dinti si are tendinta de a intra in spatiul respectiv. 'u se mai produce vibratia.
#. @otacism labiodental, cand se produce vibrarea buzelor ca urmare a rigiditatii limbii aflate in
proiectare pe deschiderea gurii si sprijinita de ambele parti.
%. @otacism palatal, cand varful limbii se sprijina cu putere, rigid, pe incisivii superiori si nu ii
permite vibrarea.
?. @otacism apical, cand limba capata o forma latita, sprijinindu-se pe alveole ce intra in vibratie
tot ca urmare a rigiditatii limbii.
3. @otacism velar, cand varful limbii e retras mult in interior si ridicat in sus, proiectand jetul de
aer pe valul palatin, care tinde sa vibreze.
A. @otacism nazal, cand jetul de aer se scurge aproape e$clusiv pe cale nazala.
-. @otacismul uvular, cand varful limbii este retras mult in interior si ridicat spre uvula, care intra
in vibratie.
rincipalele forme de lambdacism!
". (ambdacism interdental, cand se introduce varful limbii intre dinti, afectand sonoritatea
sunetului respectiv.
#. (ambdacism nazal, produs prin coborarea valului palatin si iesirea aproape e$clusiv pe nas a
aerului.
%. (ambdacism afon, cand coardele vocale participa prea putin sau deloc la emiterea sunetului
respectiv.
)n paralambdacism, ( este inlocuit cu ', *, ), D, B, @. )n alte situatii se dubleaza vocala care
urmeaza sunetul intr-un cuvant.
Dislalia se accentueaza si prin fenomenul de sonorizare a consoanelor sau atunci cand se
emite in locul sunetelor sonore perechile lor surde, cum ar fi *, , 4, C, C, 5.
"inolalia
6$ista o simptomatologie comuna in dislalie si toate tulburarile de pronuntie. 4enomenele
intalnite in dislalie pot e$ista si in rinolalie, dar sunt si aspecte diferite de cele din dislalie si chiar
dizartrie. =om insista pe acestea din urma.
Clasificarea rinolaliei!
1. Aperta, care poate fi organica si functionala. Cand este organica, structura organica a
cailor nazale poarta o anumita deficienta, in sensul ca inchiderea caii nazale nu se realizeaza in
mod obisnuit. Aerul necesar emiterii se scurge aproape in totalitate pe cale nazala. 4ie ca
musculatura e deficitara, fie ca este deficitara constructia caii nazale, este determinata prin
deschiderea e$agerata a caii nazale scurgerea aerului chiar la sunetele care sunt prin e$celenta
labiale pe cale nazala.
)n rinolalia deschisa functionala, musculatura de inchidere si deschidere a elementelor de la
nivelul fosei nazale nu este coordonata de catre centrul nervos de obicei sau de unele afectiuni si
are aceleasi efecte ca in rinolalia organica.
. !lausa, care poate fi anterioara si posterioara. Detul de aer este in ambele forme impiedicat
sa adopte traiectul nazal. )nclusiv sunetele nazale precum 9 si ' se pronunta cu traiectoria jetului
de aer pe cale bucala. )n rinolalia inchisa anterioara, narinele sunt blocate iar in cea posterioara
nazofaringele este blocat.
". #i$a, cand se intalnesc fenomene din primele doua categorii. )ntotdeauna unul din acestea
joaca rol dominant.
Avem de-a face cu tulburari de voce si de rezonanta. (a aceste fenomene, se adauga si cele
dislalice, care au si ele o structura specifica, pentru ca sunt determinate de zgomotul anormal al
glotei. Cele mai afectate sunete sunt cele in care, desi sunt predominant bucale, au componenta
nazala totusi implicata. Dintre acestea mai afectate sunt , 8, D, C, *, <, B, 9, =, C, 5, E, D.
Cand aceasta caracteristica se adauga si la dificultati de suflu nazal si cand este afectat suflul in
general si capata o caracteristica ragusita, devin afectate si sunetele 4, C6, C), B6, B). Ca
fenomen general, se prezinta nazonarea sunetelor. Aceasta inseamna ca orice sunet, chiar si
vocala uneori, capata o forma nazala.
entru rinolalie desprindem ca elemente specifice urmatoarele!
". 'azonarea vorbirii si a sunetelor.
#. Coe$istenta tulburarilor de fonatie cu cele de articulatie.
%. Deficiente partiale ale vocii.
?. 'azalitatea, ca fenomen prezent, apare sub o forma mai accentuata, ce poarta denumirea de
palatolalie. Avem de-a face cu o rinolalie grava produsa prin despicaturile palatine.
3. 5pre deosebire de dislalie, fenomenele intalnite in rinolalie tind in toate imprejurarile si
formele sa se e$tinda si la nivelul silabelor.
A. )n formele grave de rinolalie, subiectul are dificultati in a respecta regulile de emitere care sunt
specifice dislaliei. Apare fenomenul aleatoriu de substituire a sunetelor.
-. )n genere, chiar si partial in formele usoare de rinolalie, sunt afectate si vocalele.
2. @espiratia si, mai ales, echilibrul dintre e$pir si inspir, nu numai ca este deficitara, dar se si
agraveaza pe masura ce dureaza tulburarea respectiva.
Dizartria
Dizartria este mai grava decat dislalia si ronolalia, de unde imprumuta simptome dar mai
adauga si unele noi. Daca ne referim la etiologia dizartriei, aceasta este determinata de afectiunea
cailor nervoase centrale si a nucleilor care participa in pronuntie. *ocmai aceasta cauza determina
in dizartrie, pe langa fenomene de tip dislalic si rinolalic, ca elemente specifice, vorbirea confuza,
neclara, disritmica, disfonica, monotona si cu rezonanta nazala pronuntata.
)n dizartrie, avem de-a face cu o vorbire greu de decodificat de auditoriu, nu numai ca
element din punct de vedere semantic, dar si ca dificultate de codificare a fiecarui cuvant. 0data
emis cuvantul, si dizartricul are dificultati de a isi decodifica propria vorbire, de a se raporta la
intelesul celor transmise si de a isi reprezenta, in sensul de a-si aminti elementele principale
e$primate in discursul sau. Cu toate acestea, se pastreaza vorbirea impresiva, in schimb este
profund alterata vorbirea e$presiva.
Un alt fenomen specific este faptul ca etiologia si, respectiv, dificultatile de adaptare la
sistemul sau de vorbire provoaca o serie de complicati psihice. Aceste complicatii creeaza
impresia celor din jur ca subiectul respectiv se incadreaza intr-o categorie inferioara dezvoltarii
sale psihice. Complicatiile psihice se pot imparti in urmatoarele categorii!
". *ulburari de motricitate, incepand de la mers si pana la motricitatea fina. 6le se corecteaza
odata cu corectarea tulburarii de limbaj si nu separat.
#. *ulburari senzoriale! dificultati de vedere, de auz, iar cel mai pronuntat este afectat auzul
fonematic.
%. 6$istenta unor forme de intarziere mintala si se apreciaza ca %.1 dintre dizartrici sunt
intarziati mintal.
?. Complicatii in sfera afectivitatii. Constientizand dificultatile pe care le are, subiectul
dramatizeaza situatia in care se afla.
3. Complicatii psihosociale, legate de modul de relationare cu cei din jur, de raportare la
acestia.
Din punct de vedere etiologic, toate formele de dizartrie pot fi provocate in oricare perioada
de e$istenta a individului incepand cu cele din viata intrauterina. Astfel, in perioada prenatala,
sunt infectiile virotice suferite de gravida mai ales in primele "A saptamani de la concepere. 9ai
este vorba aici de incompatibilitatea factorului @< dar si de bolile gravidei precum diabetul,
bolile psihice s.a.
)n perioada perinatala, sunt cauze legate de nasterea grea, prelungita, asfi$ia la nastere si
chiar prematuritatea.
)n perioada postnatala, pot e$ista cauze precum icterul, starile convulsive, deformarile
congenitale, ce devin dificultati pentru evolutia corecta a subiectului. Ca frecventa, imaturitatea
motorie cerebrala genereaza dizartrie, estimandu-se ca la ".. de mii de copii se nasc ;A-".. de
copii cu )90C, dar mortalitatea este foarte mare chiar si la ora actuala si fenomenul dizartric
reprezinta astfel "1 din totalul nasterilor.
Clasificarea dizartriei se face pe baza etiologica!
1. %izartrie corticala, determinata de deficiente ale scoartei cerebrale.
. %izartrie subcorticala, cauzata de tulburari ale sistemului piramidal si e$trapiramidal.
". %izartrie cerebeloasa, determinata de tulburari ale cailor cerebeloase.
&. %izartrie bulbara, determinata de tulburari ale nervilor motori de la nivelul bulbului.
'. %izartrie pseudobulbara, cand avem de-a face cu tulburari ale cailor cortico-bulbare.
Tulburarile de ritm si fluenta a vorbirii
)albaiala *balbism+
8albaiala determina trei caracteristici importante!
". 0 diminuare a inteligibilitatii vorbirii, prin dezordinile din sistemele motorii si senzoriale ce
stau la baza productiei verbale.
#. 0 infirmitate, determinata de evenimentele perceptive si fizice care, de fapt, sunt disfluente.
%. 8albaiala este un handicap in comunicarea verbala, ca si in e$ercitarea profesiei sau in
relationarea cu cei din jur.
095! 8albaiala este o dezordine in ritmul cuvantului, in care subiectul stie cu precizie ceea
ce ar vrea sa spuna, dar in acelasi timp nu este in stare sa spuna din cauza unor opriri involuntare,
a repetitiilor si & sau prelungirilor unui sunet. e langa opriri, prelungiri etc. apar fenomene
legate de vorbirea precipitata, tensionata, agitata, de interferare a unor sunete in vorbire, de
prezenta unor sunete parazite, de aparitia logofobiilor, a spasmelor la nivelul aparatului
fonoarticulator si a disfluentelor verbale.
Cu toate aceste dificultati, dezvoltarea psihica a subiectului nu este impiedicata.
(a nivel de frecventa, se constata ca balbaiala scade de la Apus spre @asarit pe Blob -
4ranta! 3.-1, Bermania #1, @usia ".#1, 8ulgaria ".""1, @omania "1. 8albaiala este mai
prezenta la barbati decat la femei.
Cand balbaiala este foarte grava si are caracter de logonevroza, dificultatile din planul
vorbirii orale se pot transpune si in scris si chiar in cantat. 8albaitul are o preferinta pentru a se
balbai la anumite sunete si, pe langa faptul ca sunt cuvinte critice +legate de esecul pe care l-a
avut in emiterea lor/, e$ista preferinta pentru sunetele e$plozive , 8, apoi in cuvintele scurte de
legatura s.a.m.d. Adopta diverse strategii de evitare, chiar mintind uneori pentru a nu se balbai,
utilizand alti termeni.
8albaiala se imparte in trei categorii!
". 8albaiala clonica, denumita si primara. )n principal, ca fenomene se produce o contractie
musculara de scurta durata, odata cu introducerea unor sunete si clonii ce se repeta de #-% ori.
#. 8albaiala tonica, sau secundara, produsa prin spasme de scurta durata ce impiedica emiterea
cuvantului, dupa care apare o emitere e$ploziva. 5pasmele se pot produce la nivel fonator,
articulator.
%. 9i$ta, care este cea mai grava si poate fi clono-tonica sau tono-clonica in functie de
dominanta.
(ogonevroza este o balbaiala constientizata si traita dramatic. Cel mai frecvent se
constientizeaza balbaiala la intrarea in scoala. Apare logobofia, iar constientizarea nu il ajuta pe
individ sa o depaseasca.
!elelalte tulburari de ritm si fluenta, intr-o anume proportie, prezinta si simptome ale
balbaielii. Unii autori le considera asemanatoare balbaielii si logonevrozei iar alti autori le
trateaza separat. @etinem ca, pe masura in care o balbaiala se apropie de logonevroza, usoare
fenomene din celelalte tulburari sunt si aici prezente. )n toate celelalte forme caracteristicile
balbaielii sunt prezente.
*ahilalia presupune o vorbire intr-un ritm e$trem de rapid in asa fel incat auditoriul are
dificultati de decodificare a vorbirii. )n bradilalie, fenomenul este e$act invers, iar subiectul
vorbeste intr-un tempo foarte lent.
)n aftongie, se produce la subiect la nivelul muschilor limbii un spasm tonic de lunga durata
ce impiedica fie emiterea corecta, fiind nevoit sa repete cuvantul, fie sa repete intreaga fraza. 5unt
prezente spasmele si cloniile si caracteristicile acestor doua forme de balbaiala sunt foarte active
aici. 4enomenele din aftogie sunt relativ asemenatoare cu cele petrecute in tulburarile de limbaj
pe baza de coree, cand ticurile insotesc vorbirea, subiectul constientizeaza, se jeneaza si
accentueaza caracteristica balbaielii.
*umultus sermonis este o forma grea, unde se realizeaza o vorbire in care cuvintele se
suprapun in emitere, incat se pierde nu numai din sonoritatea sau claritatea emiterii, ci si din
distinctia unui cuvant de celalalt si pentru subiectul vorbitor, si pentru auditor. 6ste prezent
fenomenul emiterii cuvintelor pe jumatate sau pe sfert, urmand celalalt cuvant si creand o vorbire
neinteligibila.
Teoriile e,plicative ale balbaielii
6$ista multe teorii e$plicative ale balbaielii, multi specialisti fiind preocupati cu e$plicarea
mecanismelor de producere ale acestei tulburari. *oate acestea au relevanta pentru domeniul
logopediei, dar si unele neajunsuri.
". *eoria ereditara! se considera si se stie, empiric, ca vorbirea nu este un apanaj al ereditatii,
dar ca anumite structuri cu care omul vine pe lume pot facilita un anumit tip de vorbire sau altul.
*oata fenomenologia psihica are o baza ereditara, dar nu se pot nega factorii sociali, ambientali,
culturali etc. *eoria ereditara afirma ca, desi vorbirea nu este predeterminata de o anume structura
biologica, daca individul a mostenit o structura biologica favorabila, compatibila cu conditiile
mediului inconjurator, acest individ receptioneaza influentele mediului inconjurator. 'u pot fi
invocate ca fiind fundamentale pentru o anume tulburare structurile mostenite.
#. *eorii centrale, care sunt partial inspirate din teoriile ereditare. 5-a constatat ca e$ista o
compozitie chimica a creierului, o structura bine determinata a creierului, cu mai multe sau mai
putine celule, denivelari etc. Creierul nu se considera a functiona la paremetri normali, in
acceptiunea teoriilor centrale, mai ales structura care participa in producerea limbajului.
%. *eoria legaturii dintre retardul verbal si tulburarile de ritm si fluenta. *oti cei ce prezinta
tulburari de limbaj de o factura sau alta si mai ales cei cu tulburari de ritm si fluenta au avut
intarzieri in copilarie in ceea ce priveste insusirea limbajului. 5e produce prin aceasta intarziere
de limbaj un decalaj intre posibilitatile intelectului si posibilitatile verbale manifestate
+productivitatea verbala/.
?. *eoria refle$ologica porneste de la teoria clasica a refle$elor conditionate a lui avlov.
=orbirea este un sir de refle$e si se constituie un lant al refle$elor conditionate, cu multe verigi.
Cum acestea sunt legate unele de altele si cum vorbirea constituie actul cel mai ritmic din viata
omului, o ruptura la nivelul unei verigi poate insemna ruperea lantului. Un factor stresor din
mediul e$terior poate actiona! o boala, o tensiune psihica etc.
3. *eoria conform careia balbaiala are un caracter nevrotic.
9ai multi autori pun disfunctiile globale din 5'C drept o urmare a particularitatilor
fiziologice! deficitul motor global, imaturitatea cailor piramidale, tulburarile endocrine,
tulburarile de organizare si lateralizare spatiala, disfunctiile circuitelor de control de la nivelul
limbajului. 5e considera ca orice repetare de sunet, de silabe cu incarcatura afectiva reprezinta o
clonie. rezenta spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator determina o tonie.
Au fost studiate %. de perechi de gemeni si s-a constatat ca gemenii monovitelini au o
concordanta a ratei balbaielii sau a tulburarilor asemanatoare in proportie de %%1, in timp ce
gemenii bivitelini au numai ";1. 5eeman si altii au demonstrat ca perechile de gemeni uni- si
bivitelini pot e$plica implicarea factorului ereditar in balbaiala si a stabilit ca, pe linia mamei, se
transmit de doua ori mai mult conmparativ cu tatal caracteristici pentru tulburarile respective.
*ulburarile asemanatoare +tahilalia etc./ au fost numite deseori in literatura de specialitate
drept disfemii, iar alti autori incadreaza aici si balbaiala. Disfemia este definita de 095 ca
disfunctionalitate spasmodica, variabila, intermitenta, involuntara care poate compromite
fluiditatea si articularea cuvantului din cauza unor disfunctionalitati de realizare si coordonare
pneumo-fono-articulatorie. Disfemia devine un sindrom cu mai multe tipuri de tulburari!
". Disfemia deschisa +tonica, spasmodica, tetatonica, guturo-tetatonica/.
#. Disfemia inchisa +clonica, labiocoreica/ : domina repetarea de sunete, silabe si cuvinte.
%. Disfemia clono-tonica +mi$ta/.
?. Disfemia cripto-genetica +oculta, cand subiectul a invatat sa ascunda simptomele/.
3. Disfemia fanero-genetica +se intalnesc toate caracteristicile balbaielii7 balbaiala propriu-zisa/.
*eoriile balbaielii si respectiv ale tulburarilor asemanatoare se pot imparti in doua grupe
mari!
". *eoriile de evolutie si invatare, prin care se afirma ca balbaitul se deosebeste de normal
atat sub raport psihologic, cat si constitutional, iar balbaiala apare ca urmare a unor conditii
negative de mediu.
#. *eoriile disfemice, prin care se afirma ca balbaitul este diferit de normal prin constitutia sa
biochimica, neurologica, psihologica sau genetica.
De aici ideea ca, pe de-o parte, sunt teoriile organiciste +care pun accentul pe deficite
neurologice, motorii, dominanta cerebrala, ereditate/ si teoriile psihologizante +relatia parinte-
copil, copil-frate, copil-mediu, comportament invatat/. Cu totul partial, unii autori invoca si un
aspect de natura foniatrica in care se evidentiaza tulburari ale feedbacF-ului audioverbal.
Au fost alcatuite statistici cu privire la factorii implicati in geneza si evolutia balbaielii, dintre
care trei sunt importanti!
- factorii organici! 3"1
- factorii de mediu! #?1
- factorii emotionali! ""1
(a baieti, balbaiala este prezenta de trei ori mai mult decat la fete, iar cand mediul este
defavorabil prin lipsa de calm, de ritmicitate de viata lenta, femeile pot fi mai afectate. *oamna si
primavara accentueaza tulburarile de limbaj sau le determina, mai ales cand sunt traume, stres,
oboseala, subapreciere.
*oate aceste caracteristici, toti acesti factori determina o simptomatologie cu doua grupe de
manifestari, doua directii!
- biologico(fiziologice7 de acestea sunt legate spasmele, convulsiile, chiar tulburari la nivelul 5'C
o fragilizare a sanatatii fizice.
- psihosociale7 de acestea sunt legate intreruperile, blocajele din vorbire, logofobia, subterfugiile
diferite, atitudinea negativa fata de vorbire, dereglari emotionale. Cu toate acestea, in balbaiala,
ca si in alte tulburari asemanatoare, functia de gandire a vorbirii se mentine integra, dar se
perturba comunicarea prin disfluentele verbale care se pot manifesta sub forma verbalismului,
prin folosirea unor forme lacunare, repetirii, prelungiri.
Aspectele generale ale simptomatologiei balbaielii sunt relativ diferite de la o forma la alta de
balbaiala, dar e$ista si asemanari. )n balbaiala clonica, se produc modificari la nivel!
". 4onoarticulator! repetitii de sunete, silabe, cuvinte, perseverari nu numai la nivelul limbajului,
dar si la nivel actional. Cele mai frecvente perseverari se produc la cuvintele de legatura si la
pronume
#. rozodic! sunt afectate ritmul, intonatia, tempoul, pauzele in vorbire. Aceste elemente se
perturba mai accentuat in starile emotionale.
%. @espirator! se inverseaza timpul de respiratie caracteristic se$ului, dar se remarca si tendinta
subiectului de a vorbi in inspir.
?. Comportamental : apar dificultati ca urmare a cresterii an$ietatii, a izolarii, a irascibilitatii etc.
(a nivelul balbaielii tonice, e$ista o simptomatologie pe aceleasi paliere, dar cresterea
incordarii de la nivelul intregului corp, mai ales al coardelor vocale si laringelui, determina
caracteristici accentuate!
". 5e adauga fragmentarea cuvintelor, a propozitiilor si creste ideea de teama de vorbire.
Conteaza si temperamentul individului.
#. Dereglarea ritmului, pauzei, accentului in mod e$agerat.
%. 6$agerarea simptomelor.
?. 6$agerarea simptomelor
8albaiala se transpune si in limbajul scris-citit. (a nivelul cititului! miscari ale buzelor la
inceperea randului de citit, fara verbalizare7 inlocuirea de cuvinte asemanatoare din punct de
vedere acustic7 omisiuni de cuvinte7 sarirea unor randuri7 recitirea aceluiasi rand, adaosuri de
cuvinte. (a nivelul scrisului! prezenta agramatismelor, caracterul infantil al compunerilor, sarirea
de idei, compunerile nu au un inceput si o incheiere7 foloseste cuvinte imprecise si cu sens
confuz7 repeta cuvinte si propozitii7 apar contopiri de cuvinte.
Tulburarile scris-cititului
6$ista doua tipuri de tulburari! totale +ale$ia si agrafia/ si partiale +disle$ia si disgrafia/. Cele
totale nu se intalnesc de sine statator, ci doar in asociere cu alte tulburari grave, precum cele
polimorfe, deficientele de intelect accentuate etc. *ulburarile de scris-citit depind de specificul
limbii, avand ponderi variabile de la o zona la alta. Uneori se foloseste doar termenul de disle$ie
+mai ales autorii de limba engleza/, prin aceasta intelegandu-se si tulburari de scris. 5e presupune
ca intotdeauna cand e$ista o tulburare de scris, avem de-a face si cu o tulburare de citit, chiar
daca e mai restransa. ot fi relativ asemanatoare ca dificultate, dar de cele mai multe ori e$ista
diferente intre ele legate de specificul limbii.
)n limba romana, tulburarile de scris sunt mai frecvente decat cele de citit, mai grave si mai
e$tinse. 6ste mai usor sa se transpuna din limbajul oral in scris dificultati. Cand e$ista o greseala
sau mai multe in scris, ele nu se reflecta neaparat in limbajul oral +cel putin la limba noastra/.
)n anul ";A2, in cadrul 4ederatiei 9ondiale de 'eurologie, s-au elaborat definitii pentru
aceste tulburari, la aceasta reuniune participand logopezi, pedagogi, medici, neurologi. rima
definitie! o tulburare manifestata in invatarea cititului, in ciuda unei instruiri conventionale, a
unei inteligente adecvate si a unor factori socio-culturali oportuni +corespunzatori/. Depinde de
dizabilitati fundamental cognitive, care frecvent sunt de natura +origine/ constitutionala. A doua
definitie! o tulburare la copii, care in ciuda unei e$periente de clasa conventionala, nu pot
dobandi abilitatea de a citi, de a scrie, de a silabisi corespunzator abilitatilor lor intelectuale.
entru un diagnostic, trebuie sa treaca un anume timp de instruire in scris-citit. entru a putea
adopta un diagnostic valid, trebuie sa luam in considerare copilul spre finalul clasei ) +copilul fara
deficienta mintala sau senzoriala/. Daca e vorba de un copil cu deficienta mintala, luam in
considerare finalul clasei a ))-a. Daca studiile demonstreaza ca sunt tulburari ale aparatului
vestibular in perioada prescolara, acestea se presupune ca provoaca dificultati de scris-citit.
8albaiala se poate transpune si ea in scris-citit.
*ulburarile de scris-citit au atras atentia specialistilor inca din cele mai vechi timpuri. 5-a
adoptat chiar o terminologie foarte diversa pentru aceste tulburari ale scris-cititului. rintre
termenii intalniti, folositi si azi de unii autori, amintim! legastenie, ambliopia cuvantului,
bradile$ie, tiflole$ie, cecitate scriptica, intarziere in citirea specifica, cititori inceti, cecitate
psihica, confuzia simbolului s.a.
Definitie descriptiva! disle$o-disgrafia reprezinta o incapacitate parado$ala in invatarea scris-
cititului, ce se manifesta prin confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic,
literele si grafemele lor, inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere, grafeme, cuvinte, propozitii,
dificultati in combinarea cuvintelor, tulburari ale lizibilitatii, plasarea defectuoasa in spatiul
paginii a grafemelor, alcatuirea lor inegala ca marime si forma, prezenta te$tului lacunar,
neorganizat si ilogic.
Copiii cu disle$o-disgrafie se impart in patru categorii, dupa nivelul de constientizare si
ritmul de corectare a tulburarii!
". Disle$o-disgraficii care nu isi dau seama de tulburarile respective, nici la ei si nici la altii.
#. Disle$o-disgraficii care isi dau seama de tulburarile respective la altii, dar nu si la ei.
%. Disle$o-disgraficii care constientizeaza tulburarile respective atat la ei cat si la altii dar nu
reusesc sa le inlature spontan.
?. Disle$o-disgraficii care constientizeaza tulburarile respective si la ei, si la altii si sunt foarte
sensibili la progresele evidente pe care le fac.
*ulburarile motricitatii globale si mai ales fine constituie cauzele majore ale tulburarilor de
scris-citit +mai ales de scris/. De asemenea, tulburarile vestibulare sunt in legatura cu tulburarile
motricitatii fine.
Disle,o-disrafia se clasifica astfel!
1. %isle$o(disgrafia specifica sau propriu-zisa. )n aceasta forma, este evidenta incapacitatea
parado$ala in formarea abilitatilor de scris-citit. Doua fenomene sunt de baza aici si profunde!
disle$o-disgraficii nu reusesc sa lege simbolurile de grafeme si ei nu reusesc sa lege sunetele
auzite de procesul scrierii. Aceasta categorie de subiecti fac cele mai frecvente greseli la nivelul
compunerilor si dictarilor.
. %isle$o(disgrafia de evolutie +de dezvoltare, structurala/. (a baza ei se pare ca sta o cauza
genetica +nu totdeauna aceasta poate fi descoperita cu precizie ci de cele mai multe ori aceasta
este ipotetica/. 5ubiectii respectivi nu pot realiza progresul in scris-citit, desi fac un efort sustinut.
Ca fenomene principale, remarcam prezenta fenomenelor de tip dizortografic, omisiuni,
inversiuni, substituiri, confuzii, adaugiri si o slaba intelegere a te$tului.
". %isle$o(disgrafia spatiala +spatio-temporala/. 6ste o forma de disle$o-disgrafie descrisa
de <ecaen si aceasta se manifesta printr-o scriere si citire in diagonala. Apar ca fenomene
separarea cuvintelor in silabe si o anumita frecventa a scrierii ondulate. Al doilea fenomen este
legat de imprecizia care se manifesta mai ales la nivelul scrierii.
&. %isle$o(disgrafia pura +consecutiva/. Cand aceasta forma este foarte grava atunci se
transforma in agrafie sau ale$ie. Aceasta forma apare frecvent pe fondul afaziei, al alaliei, al
hipoacuziei grave etc. Aici se pot manifesta toate fenomenele amintite. 'u e$ista in acest caz o
ierarhizare dupa gravitate sau dupa frecventa acestor fenomene7 dimpotriva, este o mare labilitate!
la un moment dat de e$emplu, cu o gravitate mai mare se produc confuzii, apoi substituri, apoi
omisiuni etc.
'. %isle$o(disgrafia motrica. (a baza acestei forme stau cauzele motrice, dificultatile de
motricitate. 4enomenul este foarte e$tins la nivelul scrisului si mai putin la nivelul cititului.
5crisul este ilizibil, este neglijent, este neregulat, este inegal, tremurat, tensionat, rigid,
neorganizat, neproportionat si confuz. )n citit, dificultatile cele mai mari sunt legate de urmarirea
randurilor +citeste un rand, apoi sare la al patrulea de e$./.
). %isle$o(disgrafia liniara. Aici apare ca fenomen principal incapacitatea de a trece de la
randul parcurs la urmatorul si in scris, si in citit. 5unt astfel randuri si spatii libere in te$tul
logopatului.
Aceasta este o clasificare clasica, dar e$ista si alte clasificari. Cea de mai sus este in
principal facuta dupa criteriul simptomatologic.
Dupa criteriul genetic, e$ista!
- disle$o-disgrafie constitutionala7
- disle$o-disgrafie de evolutie7
- disle$o-disgrafie afectiva.
Dupa criteriul instabilitatii senzoriale!
- disle$o-disgrafie fonematica7
- disle$o-disgrafie optica7
- disle$o-disgrafie literala7
- disle$o-disgrafie verbala.
Dupa criteriul etiologic, avem!
- disle$o-disgrafie instrumentala7
- disle$o-disgrafie falsa +afectiva/7
- disle$o-disgrafie pura +primara : un deficit de structurare spatio-temporala/7
- disle$o-disgrafie secundara +asimbolica/.
Dupa criteriul predominarii structurilor tulburate!
- disle$o-disgrafie auditiva7
- disle$o-disgrafie optica7
- disle$o-disgrafie verbala7
- disle$o-disgrafie motorie.
A*uriaguerra ajunge la concluzia ca, in toate tulburarile de scris, cu implicatii si in cele ale
cititului, avem niste situatii de stare a individului pe plan motric, pe planul de a fi +de modul in
care cineva se prezinta/ si de modul in care percep fenomenele social-culturale. 5e recurge la
impartirea copiilor pe cinci grupe, in functie de ce fenomen predomina!
". Brupa rigizilor : scrisul este inclinat spre dreapta, cu forme colturoase si inghesuite,
ingustate datorita rigiditatii si incordarii7
#. Brupa subiectilor astenici : sunt lipsiti de vigoare si realizeaza un scris cu dimensiune
neregulata, neglijenta, labartata si un scris totodata lent7
%. Brupa impulsivilor : traseul este rapid, precipitat, lipsit de organizare, lipsit de fermitate, fara
contururi, cu confuzii si o proasta organziare a spatiului paginii7
?. Brupa subiectilor neindemanatici : scrisul este distrofic, cu multe retusuri si cu o slaba
calitate a traseului. 6ste prezenta impulsivitatea, lipsa de organziare si dificultatile motorii7
3. Brupa subiectilor ce scriu incet, precis : scrisul este ingrijit, este ordonat, respecta traseul
paginii dar apare fragilitatea din cauza tremuraturilor si a neindemanarii. Curbele prezente in scris
au cocoasa.
Atunci cand disle$o-disgraficul citeste sau scrie cifre, nu manifesta simptomatologia
caracteristica acestei tulburari. Breselile sunt nesemnificative in aceste cazuri. Acest lucru e$plica
si de ce la limba japoneza,spre e$emplu,nu sunt fenomene e$tinse de disgrafie. Aceste linii
verticale-orizontale se realizeaza in general usor.
!ateoria simptomelor comune oricarei tulburari de tip disle,o-disrafic
onderea acestor tulburari poate fi diferita de la un caz la altul. Avem legaturi cu
personalitatea subiectilor, etiologia tulburarilor si cu modul in care evolueaza scris-cititul si
dificultatile acestuia. Aceasta simptomatologie este in principal studiata pe disle$o-disgraficii de
limba romana, dar este intalnita si la altii cu alta limba materna.
". 5cris-cititul incet, lent, stacato +actiune care incepe si se termina brusc/. 5ubiectii incadrati
aici prezinta repulsie pentru scris-citit. )n scoala ei trec frecvent neobservati, pentru ca fenomenul
respectiv este pus pe seama temperamentului. )n alte situatii, aceiasi subiecti dau impresia ca sunt
retardati mintal si au capacitati reduse de invatare. Aceasta categorie de subiecti manifesta
dificultati mai mari de scris-citit si in mod special de scris in copierea unui te$t si citirea acestuia.
Ca aspect, ca fenomen, scrisul acestor subiecti este marunt, puchinos, ei inghesuie grafemele pana
la suprapunere sau realizeaza grafeme inegale ca marime, unele din ele chiar depasind spatiul
paginii. *oate aceste fenomene se asociaza frecvent cu ambide$tria si mai ales cu stangacia, cand
acesti subiecti scriu cu mana dreapta. Acestia sunt constienti de dificultatile pe care le au. )n
general, sunt bine dezvoltati intelectual. Acestia mai prezinta lentoare si in desfasurarea unor
miscari generale si mai ales a miscarilor fine. De aici si adoptarea termenului de bradile$ie si
respectiv bradigrafie.
Cand subiectul devine constient si traieste disle$ia&disgrafia ca pe o drama, aceasta lentoare
in motricitate se transforma intr-o instabilitate motorie ce genereaza si instabilitate psihica si
neatentie.
#. Dificultati in corelarea comple$ului sonor cu simbolul grafic si cu intelegerea. 5ubiectii
acestia nu reusesc sa citeasca cuvantul ca un intreg, ci il separa in parti dand impresia ca citesc pe
silabe. )n acelasi timp, au dificultati in ceea ce priveste sinteza cuvantului. )n citire, se centreaza
pe forma propriu-zisa a cuvantului, inclusiv a literelor mari, mici. Deseori, se produce o ghicire a
cuvantului de citit, ca atunci cand sunt la inceputul invatarii citirii. 0mit foneme si cuvinte din
citit. )nainte de inceperea randului si chiar la jumatatea si pe parcursul randului, se produc miscari
ale buzelor si numai in interior se declanseaza pronuntia cuvantului. Accentul este plasat in
general incorect. )n scris, se produce o alungire e$agerata a buclelor si limbilor de legatura dintre
grafeme. De asemenea, se mai produc omisiuni, adaugiri, inlocuiri si contopiri. Uneori, la aceasta
categorie de subiecti, apare si scrisul ca in oglinda +o rotire a grafemului totala sau partiala/.
%. Dificultati in respectarea regulilor gramaticale si caligrafice. )n primul rand, ei isi
formeaza o serie de abilitati de a ocoli ceea ce nu stiu +ori e mult mai des folosit decat sau
spre e$emplu/. 4enomenul de tip dizortografic se poate transforma intr-o forma particulara de
disle$o-disgrafie, dar numai cand apare in afara conte$tului celorlalte particularitati, celorlalte
simptome. Daca simptomele sunt dominante si fenomentul dizortografic este manifestat sporadic,
el nu reprezinta o disle$o-disgrafie de tip sindrom sau separata ca entitate, ci o manifestare
secundara. *ot la aceasta categorie de subiecti se alungesc unele grafeme, in timp ce altele sunt
unite, sunt contaminate.
?. 0misiuni de litere, grafeme si cuvinte. Aceste carcacteristici sunt mai frecvente la subiectii
care manifesta si tulburari de pronuntie si care se transpun in limbajul scris-citit. De asemenea,
este e$tins acest fenomen in dictari si compuneri si este frecvent fenomenul in deficienta mintala
si in cea de auz. Acest fenomen are o frecventa mare in cuvintele lungi, ca si la sfarsitul
cuvantului si la sfarsitul propozitiei.
3. Adaugiri de litere, grafeme si cuvinte. 6$ista aici o ipoteza generala care numai partial
poate fi verificata si anume ca acest fenomen apare cu precadere la acei subiecti care prezinta
dereglari ale perceptiei si atentiei. utem spune doar ca este mai frecvent pentru ca sunt subiecti
care prezinta o asemenea situatie fara sa aiba dereglari semnificative ale perceptiei sau atentiei. )n
schimb, s-a constatat ca toate persoanele care prezinta acest fenomen au si e$acerbari ale
e$citatiei si motricitatii. )n functie de aceste e$acerbari, intalnim si fenomenul de adaugiri mai
pregrant sau mai putin pregnant.
A. 5ubstituiri si confuzii de litere, grafeme si cuvinte. Acest fenomen se produce dupa doua
reguli! intai, pe baza regulii asemanarii optice, cum ar fi D, , 8 : U, ' : 9, ' : A, G : 5, C - *,
H . Apoi, pe baza asemanarii acustice si Finestezice. Aici se produc confuzii de tipul 4,= : 8, :
C, B : 5, E : D, * : (, @ - H, C si invers.
-. Contopiri si comprimari de cuvinte. )n primul rand, se constata ca te$tul este ilizibil in
aceste conditii. )n al doilea rand, se remarca faptul ca se accentueaza acest fenomen printr-o
alungire e$agerata a liniilor de legatura dintre grafeme. )n citit, sunt dificultati de intelegere a
celor citite.
2. 'erespectarea spatiului paginii, sarirea si suprapunerea randurilor. 5ubiectii cu aceste
dificultati prezinta usoare ambliopii, sau pot fi stangaci si scriu cu dreapta. (a acestia din urma,
te$tul scris este si mai putin organizat.
;. 5crisul servil si citit-scrisul ca in oglinda. (a scrisul servil, grafemele sunt foarte inclinate
spre stanga sau spre dreapta. Cea mai spectaculoasa forma presupune desenarea unor floricele,
trifoiase la realizarea anumitor bucle, cu o viteza foarte mare. Unii autori au cerut chiar sa fie
invatati toti copiii sa scrie in acest fel, avand in vedere estetica acestei forme de scriere.
Manifestarile de tip disle,o-disrafic in )raille&
(a formarea abilitatilor de scris-citit in 8raille, participa patru analizatori! auditiv, verbo-
Finestezic, tactil si Finestezic. 6$ista unele caracteristici intalnite si in scrisul alb-negru. Ca
aspecte specifice ale scris-cititului in 8raille sunt urmatoarele!
". 0misiuni de litere si silabe. 9ai frecvent apare acest fenomen spre sfarsitul te$tului, ca
urmare a oboselii. Cele mai frecvente omisiuni sunt in cazul urmatoarelor grafeme! ), 5, A, *, 9,
@, 0, U, I, ', 0A, 6A.
#. 0misiuni de cuvinte, propozitii si sintagme. Aici fenomenul are o cauza bine definita si
anume cea a desfasurarii mai rapide a gandurilor decat pot fi ele transpuse in spatiul paginii sau
chiar decat pot fi citite.
%. Contopiri de cuvinte. 4enomenul este frecvent in dictari, la baza acestuia stand, aparand
starea de perseverare si de neatentie prin trecerea punctatorului dintr-o casuta in alta.
?. 5ubstituiri de grafeme! U cu G, ) cu 6, 0 cu U, 0 cu 6, 6 cu ) , cu 9, ( cu @, 5 cu E, A
cu 0, 4 cu , G cu U, 9 cu C, = cu U, ( cu 8. Cele care sunt subliniate se intalnesc si pe fondul
intelectului normal si pe cel alb-negru. Celelalte, numai in 8raille. De asemenea, cele care au fost
subliniate au un caracter labil mai mare in 8raille.
3. 5ubstituiri si deformari de cuvinte, care apar pe baza de asimilare si prin scrierea
cuvintelor la plural, cand sunt dictate la singular si invers.
A. Adaugiri de grafeme si cuvinte. 6ste mai frecventa adaugirea grafemelor la sfarsitul
cuvantului, cand acestea se gasesc si in cuvantul urmator. (a nivelul literelor, cele mai frecvente
adaugiri sunt! (, *, @, 8, . 6$ista si un fenomen al repetarii unor cuvinte scurte, cum ar fi
bine, la.
-. )nlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor. Acest fenomen este in general rar si de
obicei nu schimba sensul te$tului! invatatoare schimbat cu profesor de e$.
2. Dizortografii ca fenomen de sine statator.
;. @anduri libere sau suprapuse. 5e produce o slaba intelegere si de obicei are la baza
controlul slab al mainii stangi.
".. 'esiguranta in scriere. *e$tul este zdrentuit sau are puncte slab reprezentate.
"". Alcaturirea unor te$te neorganizate, ilogice, incoerente. 'eintelegerea te$tului citit.
%enomene disle,o-disrafice specifice in debilitatea mintala&
". )nlocuiri sau substituiri, in mod deosebit! m : n, u : n si invers, J - t, b : d si invers, s - K, a
: v, L : e, s : z, b : p, d : t si invers, b : g, f : v si invers, ghe : ge, chi : ci, l : r, c : g, i : e si
invers, J - s si invers. *oate aceste fenomene apar si la cel cu intelect normal, dar cu o frecventa
mai mica. 6$ista si aici reguli legate de asemanarea optica.
#. 0misiuni de litere, grafeme si in mod deosebit apar aici omisiunile de silabe.
%. Adaugiri, cu trei grafeme prezente foarte des! ), 6, '.
?. Deformari de cuvinte! spre deosebire de normali, ele se produc prin constituirea unui asa-
zis cuvant ce nu are niciun sens. *ot acest fenomen se manifesta si in citit.
3. Contopiri sau fuziuni de cuvinte.
A. rezenta dizortografiilor, un fenomen chiar mai e$tins decat in 8raille.
-. 'eregularitati in dimensionarea si ordonarea cuvintelor. Drept urmare, la aceasta categorie
de subiecti, scris-cititul este scindat, fara o desfasurare succesiv-consecutiva, lipseste
simultaneitatea si unitatea. Ca frecventa, disle$o-disgrafia la debilii mintal este prezenta in
proportie de A.-2.1 din ei.
2. Confuzii pe baza de asemanari, care sunt de doua feluri! optice +9 cu ', D cu 8, D cu si
invers/ sau acustice + cu 8, * cu D, 4 cu =, 5 cu E, C cu D, C6 cu C) si invers/7 ele se intalnesc si
pe fond de intelect normal.
Disle,o-disrafia in bolile psi-ice
Cu cat boala este mai grava, cu atat frecventa tulburarilor de scris-citit este mai mare. Cum
bolile psihice sunt foarte variate si cum inainte de imbolnavire subiectul se incadra intr-un tip de
personalitate, toate tulburarile scris-cititului poarta amprenta bolii si amprenta personalitatii
individului inainte de a se imbolnavi. )n toate bolile psihice grave, apar fenomene de tip agrafic si
ale$ic, din care transpare o serie de caracteristici legate de bizaritate, mai ales in scris. Daca in
formele usoare de psihopatologie precum isteria, nevroza etc. subiectul este constient de
eventualele tulburari ale scris-cititului, in psihopatologia propriu-zisa, in psihoze mai e$act,
subiectul nu e constient de acestea. *oate tulburarile de scris-citit ce apar in psihoze sunt insotite
de spasme, de ticuri, de manierisme care duc la intreruperi pe anumite trasee, la oscilatii +se
schimba vocea sau forma de scris/, la nesincronizare s.a.m.d.
5e ia in considerare nu doar aspectul impresiv ci si cel e$presiv al scrierii, caracteristica
fundamentala fiind aceea ca, in timp, se ajunge la o mazgaleala. 5crisul, in psihoze, apare sub
forma de ghirlanda mai ales in starile de involutie. *rasatura de infantilism este prezenta la toti
bolnavii psihic cu asemenea tulburari.
De asemenea, e prezent cu o frecventa mai mare aici scris-cititul ca in oglinda, ca urmare a
faptului ca multi bolnavi au leziuni parietale.
)n alte forme de boli in care e$ista o asociere a simptomelor de la o boala la alta, se poate
inversa scrierea, cand se scrie de la dreapta spre stanga.

!oncluzii
*ulburarile disle$o-disgrafice pot fi apreciate ca fiind specifice sau nespecifice. 5unt
apreciate ca fiind specifice atunci cand apar la subiectii care nu prezinta deficit de intelect sau
dereglari psihopatologice si sunt nespecifice cand apar la cei cu tulburari de dezvoltare, cum e
cazul deficitului de intelect, deficitului senzorial, psihic. )ndiferent ca sunt sau nu specifice, ele
ascund o serie de caracteristici care sunt mai greu de pus in evidenta. Dintre aceste aspecte
mascate, mai importante sunt!
". )ntarzieri in aparitia si dezvoltarea limbajului.
#. *ulburari de motricitate.
%. <iperFinezie cu e$citabilitate crescuta.
?. (ateralitate nefi$ata.
3. 4atigabilitate crescuta.
A. 'edezvoltarea auzului fonematic si a constiintei fonologice.
-. 4unctionalitate scazuta a analizatorului vizual-auditiv si motor.
2. *ulburari psihice de natura negativismului, timiditatii, inhibitiei, nevrozelor de esec.

Ca frecventa, disle$o-disgrafia, indiferent de limba, este apreciata ca fiind in proportie de
".1. 9ajoritatea simptomelor evidentiate in disle$o-disgrafie se produc in urmatoarele sectoare!
- cognitiv7
- perceptiv7
- psiho-afectiv7
- relational.
Cand organizarea mintala este deficitara si capacitatea intelectului scazuta, structurile si
performantele le$ografice se afla in dificultate, adica se pot produce dificultati in legarea literelor,
a cuvintelor, confuzii, ezitari, deformari iar toate acestea pot fi cuprinse sub denumirea de
parale$ie.
Tulburarile polimorfe afazia si alalia
*ermenul de alalie provine din grecescul alalis, care inseamna fara vorbire. Acest
termen a fost introdus prima data in stiinta de catre +ordat, in anul "2?%. Ulterior, acest termen a
fost inlocuit de catre ,rousseau printr-o serie de alti termeni, printre care cel de afazie, care se
considera ca acopera aceasta categorie. entru a se evita aceasta confuzie dintre termenii
respectivi, unii autori propun sa fie inlocuit termenul de afazie cu alte denumiri. 5pre e$emplu,
Arnold propune cativa termeni pe care sa si-i aleaga specialistii, toti avand aceeasi semnificatie!
alalie prelungita, mutism fiziologic prelungit, afazie congenitala sau intarziere innascuta a
vorbirii. Alt autor, -eeman, propune termenul de dezvoltare intarziata pe baza constitutionala a
vorbirii sau termenul de mutenie a auzitorilor, sau mutenia ideopatica. 8erendes propune
termenul de audimutitate. Cel mai folosit termen ramane cel de alalie, dupa care urmeaza
audimutitatea.
5ubiectul se naste fara posibilitatea de a comunica verbal in alalie. 5unt nenumarate aspecte
ale fenomenului, pentru ca este greu de pus in evidenta cauzele acestuia. Alalia se confunda cu
nedezvoltarea vorbirii surdomutilor, sau cu nedezvoltarea vorbirii in deficienta de intelect
accentuata. Diagnosticul de alalie poate fi pus cu precizie ma$ima numai dupa implinirea varstei
de % : 3 ani de viata. Alalia este o tulburare grava in care subiectul nu vorbeste, nu intelege
suficient, dar nu este oligofren. 5e mentioneaza datele cunoscute de la ,rougold, in care el a
demonstrat ca alalicii cu o forma de tip motor inteleg vorbirea in felul urmator! ea e tulburata in
".1 din cazuri, in #.1 scazuta si in -.1 normala.
Alalicii, desi prezinta dificultati de motricitate inclusiv la nivelul aparatului fonoarticulator,
nu au capatat tulburarea in urma influentei de la bun inceput a acestor dificultati.
Arnold imparte cauzele alaliei in ideotipice si paratipice. )n categoria cauzelor ideotipice
Arnold include! imboldul deficitar in vorbire +lipsa sa, mai precis/, capacitatea redusa de imitare
si lipsa, imposibilitatea acesteia in ontogeneza timpurie, factorii ereditari +se estimeaza prezenta
acestor factori in proportie de #3-3.1 din totalul cazurilor de alalie si de doua ori mai multi
factori ereditari provin pe linie paterna/. )n cauzele paratipice, include! traumele din timpul
nasterii, care provoaca sangerari in regiunea centrala a vorbirii, bolile grave repetate din perioada
copilariei, precum *8C-ul, rahitismul, encefalita, variola +se estimeaza ca in %.1 acesti factori au
fost prezenti/.
.erendes vorbeste de doua categorii de cauze! interne si e$terne. )n cauzele interne, el
include! slaba dezvoltare a auzului fonematic in primul rand si slaba dezvoltare a auzului
biologic, fizic7 lipsa innascuta a imboldului in vorbire7 intarzierile in dezvoltarea motorie7
traumatismele din timpul nasterii. )n categoria cauzelor e$terne el vorbeste despre masurile
gresite de educatie si de bolile din primii trei ani de viata, care franeaza dezvoltarea corporala
generala.
<vattev vorbeste despre factorii! insuficienta dezvoltarii sistemelor cerebrale7 prezenta
deficientelor de dezvoltare a auzului fonematic7 prezenta deficientelor de perceptie spatiala, care
duc la ingreunarea imitarii vizuale a articulatiilor7 greutati legate de generalizare si abstractizare7
insuficienta activitatii manifestata printr-o vointa slaba si printr-o emotivitate scazuta.
(a nivelul 8ucurestiului, prin anii ";A2-";-., studiindu-se copiii alalici pana la varsta de "2
ani, s-au evidentiat trei categorii de factori!
- Cauzele generale! alcoolismul parintilor in perioada de concepere +al mamei in primele %-3
luni/, rudenia de sange a parintilor, sifilisul si tuberculoza parintilor si rahitismul parintilor
in perioada de concepere, pe parcursul sarcinii si rahitismul parintilor.
- Cauzele psihice! lipsa imboldurilor in vorbire, teama si timiditatea bolnavicioasa,
dificultati in dezvoltarea memoriei, prezenta unui tonus psihic limitat, scazut.
- Cauzele motorii! intarzierea motorie si psihomotorie, dezvoltarea cu intarziere motorie in
perioadele copilariei mici si prezenta repulsiei pentru miscari.
Alalia se clasifica in alalie motorie, senzoriala si alalie mi$ta +cu predominarea unei dintre
primele doua/. )n alalia motorie, subiectul are dificultatile cele mai mari in vorbirea e$presiva, in
emitere. )ntelegerea este relativ buna. )n alalia senzoriala, subiectul are mari dificultati de
intelegere dar poate emite mai multe cuvinte +#.-%./.