Pricope Paula, master Psihologie Clinică și Psihoterapie, anul 1, grupa 2

STUDIU DE CAZ

dislalie polimorfă periferică

Prezentarea cazului : A.S. născut pe 29 aprilie 2009, în Galați,sex feminin. A început

terapia logopedică în martie 2016, la vârsta de 7 ani și 6 luni.

Anamneza

Antecedente patologice: sarcină dificilă, copilul s-a născut la termen, a fost necesară
intervenția de tip cezariană, făt 2200 g. La vârsta de 3 ani a avut mâna stângă ruptă, la
vârsta de pe 5 ani a suferit o căzătură puternică de pe leagăn.

Date familiale :

Structura și componența familiei: a fost crescut de ambii părinți până la vârsta de 4 ani,
apoi a rămas doar cu mama, s-au mutat în casa bunicilor, ulterior a rămas doar în grija
părinților mamei pentru că aceasta a plecat în Spania să muncească. Tatăl este o
persoană alcoolică, cu un comportament violent, acest comportament ajungând să se
manifeste uneori și asupra copilului, prin lovituri la nivelul capului.

Istoricul dezvoltarii:

Copilul prezintă o dezvoltare fizică relativ normală, conform vârstei, cu ușoare

întârzieri ale limbajului. Acesta a rostit primul cuvânt la vârsta de 1 an și 6 luni, încă de
la început limbajul a fost unul mai lent, a învățat greu cuvinte noi. La vârsta de 6 ani a
început să pronunțe greșit greșit și să inverseze sunetele și silabele. Așadar simptomele
dislaliei apar la vârsta de 6 ani și sunt datorate funcționării defectuase a aparatului
verbo-articulator.

Ancheta sociala:

1
Pricope Paula, master Psihologie Clinică și Psihoterapie, anul 1, grupa 2

Este primul copil,la nașterea copilului mama avea 22 de ani, iar tatăl 24.
Mama lucrează în Spania,unde lucrează ca bucătar, a terminat 12 clase liceu cu profil
horeca. Tatăl nu are aceeași pregătire ca și mama, acesta are 9 clase, muncește ca și
constructor. În prezent copilul locuiește cu părinții mamei, condițiile de locuit sunt
satisfăcătoare, casă la curte cu 5 camere, copilul dispune de propria sa cameră.
Condițiile de igienă psihică sunt bune. Regimul de viață este unul ordonat, alimentația
este rațională.

Examenul somatic

Copilul prezintă o dezvoltare staturală, ponderală și toracică normală, corespunzătoare

vârstei. Sunt prezente dificultăți de coordonare în diferite sarcini.

Dezvoltarea limbajului: date obţinute atunci când a fost înscris la şcoală

 Gângurit: 4 luni.
 Primele cuvinte: 1 an și 6 luni “mama”; “mami”.
 Înțelegerea vorbirii adultului: înțelege tot ce i se spune
 Comportamentul copilului:
 Primele propoziții: 2 ani și 4 luni
 Atitudinea copilului: dornic să vorbească
 Mobilitatea organelor: mobilitatea este una dificilă, lentă.
 Ritmul vorbirii: rapid.
 Expresivitatea vorbirii: nu se disting sunetele și silabele.

Examen psihopedagogic

Trăsături de personalitate

Copilul este dezvoltat normal, are un aspect fizic îngrijit, agreabil, este ordonat. Este
emotiv plânge atunci când nu reușește ce și-a propus, în momentele în care nu reușește
devine nervos, agitat și nu mai răspunde cerințelor. Este foarte apropiat de învățătoarea
lui, evită să stea cu colegii de clasă deoarece copii râd de dificultatea lui de limbaj și
tocmai de aceea preferă să stea mai retras. Acest lucru îl face să nu aibă încredere în el,
suferind din cauza tulburărilor de limbaj pe care le are și pe care le conștientizează. Îi

2
Pricope Paula, master Psihologie Clinică și Psihoterapie, anul 1, grupa 2

lipsește sprijinul din partea mamei deoarece aceasta fiind plecată din țară nu îi poate fi
alături tot timpul, însă nu îi lipsește afecțiunea din partea bunicilor, aceștia îi susțin
fiecare progres făcut de la ședință de terapie la alta.

Examinarea logopedică:

În momentul începerii terapiei, s-au observat următoarele aspecte: deformări, confuzii și

substituiri între unele sunete și silabe, cum ar fi: r,s,z,j,ge-gi,ce-ci,che,chi,ghe-
ghi.Ritmul vorbirii este unul lent, sacadat, dificil.

Examinarea neuropsihiatrică: Copilul suferă de dislalie polimorfă periferică aceasta

poate fi datorată funționării defectuoase a aparatului verbo-articulator, neexersarea
mușchilor limbii și a buzelor.

Comportarea generală: are mici dificultăți în a-și menține atenția mai mult de 30 de
minute, este cooperativ, răspunde cererilor logopedului.

Propuneri și strategii:

 Încurajarea și consolidarea activităților cu caracter artistic ( cântat, recitat,

desenat)
 Inițierea și menținerea unei comunicări deschise
 Exerciții de gimnastică a aparatului fonoarticulator
 Implicarea părinților sau a tutorilor copilului în planul afectiv al copilului

Prognostic: Dezvoltarea unui vocabular adecvat vârstei, prevedem evoluția lentă, dar
favorabilă impostării sunetelor și silabelor în vorbire.

Obiective: dobândirea unei vorbiri corecte, pronunțarea corectă a sunetelor fără

inversiuni, omisiune sau substituire a sunetelor, obișnuirea cu noul mod de vorbire.

Planul de intervenţie personalizat

Terapie logopedică:

În cadrul terapiei logopedice am folosit metode și procedee generale :

3
Pricope Paula, master Psihologie Clinică și Psihoterapie, anul 1, grupa 2

 Exerciții de dezvoltare a mobilității generale

 Exerciții de dezvoltare a mobilității aparatului fonoarticulator specifice fiecărei
litere sau silabe.
 Exerciții de dezvoltare a respirației corecte, de gimnastică respiratory
 Exerciții pentru educarea auzului fonematic.
 Educarea și înlăturarea refuzului față de vorbire.
 Obșinuirea copilului cu noul mod de vorbire.

Terapie ocupaţională: Imitarea mişcărilor generale; imitarea acţiunii cu obiectele;

imitarea unor aranjamente de cuburi şi a altor lucării; se aplică tehnica feţelor
zâmbitoare, a bătutului din palme şi a încurajărilor verbale atunci când realizează o
sarcina dată, sau când reuşeşte să rămână liniştită pentru o perioadă mai mare de timp
fiind aşezată la masă.

Limbaj şi comunicare: Cu ajutorul jetoanelor se introduc termeni uzuali pentru

îmbogăţirea vocabularului : identificarea părţilor corpului şi funcţionalitatea lor,
urmărirea unor instrucţiuni simple, identificarea obiectelor, imaginilor, persoanelor
familiare, sunetelor din mediu, identificarea unor emoţii şi a pronumelor .

Terapia logopedică: exerciții pentru dezvoltarea capacității de folosire a întregului

corp,imitarea la mișcărilor la nivelul feței, exerciții de articulare fono-articulatorie,
obișnuirea copilului cu noul mod de vorbire.

Desfăşurarea terapiei

La începutul terapiei s-a încercat emiterea corectă a sunetelor, folosindu-ne de

onomatopee sau coarticulare. În fața oglinzii i s-a arătat copilului care este poziția
corectă a limbii, a buzelor, obrajilor, deschiderea gurii, actul respirației, intensitatea
vocii. I s-a cerut copilului ca prin imitație să realizez articularea corectă a sunetului.

Următoarea etapă a terapiei a fost formată din pronuțarea sunetelor, atât a

sunetelor surde cât și a celor sonore, după aceea sunetul a fost introdus în silabe directe,
indirecte între vocale, apoi asociat cu consoaone – ocupând poziție inițială, mediană și
finală. Pentru consolidarea și automatizarea cuvintelor în vorbire aceastea au fost
introduse în propoziții. De asemenea, pentru consolidarea și automatizarea cuvintelor au
fost memorate versuri în care predomina sunetul impostat.

4
Pricope Paula, master Psihologie Clinică și Psihoterapie, anul 1, grupa 2

În scopul corectării vorbirii din punct de vedere articulator, dar și formarea

deprinderii exprimării în propoziții scurte, corecte – fonetic,lexical și gramatical – au
fost folosite poveștile, exersându-se totodată memoria, gândirea și atenția. Poveștile
utilizate au fost ilustrate, pe planșe, care au fost comentate pe rând și la final rezultând o
poveste scurtă, respectându-se ordinea momentelor principale ilustrate în imagini.
Pentru etapa de verificare a sunetelor impostate și a nivelului de automatizare în vorbire
logopedul s-a folosit tot de ajutorul poveștilor, care au fost de data aceasta mai
complexe în ceea ce privește conținutul acestora, copilul având astfel posibilitatea de a
interpreta ceea ce ilustra povestea.

Ultima etapă a terapiei a presupus introducerea sunetului în texte obișnuite

din cadrul vorbirii curente. Logopatul a fost responsiv, atent la indicațiile logopedului
reușind să pronunțe cât mai corect sunetele afectate. În vorbirea spontană s-a observat o
vorbire fluentă, fără inversiuni, omisiune sau substituire a sunetelor. Copilul a reușit să
realizez o scriere cât mai lizibilă, corectă.

Terapia s-a axat pe exerciții în care se foloseau sinonime, paronime și i se

cerea copilului să identifice, să diferențieze și să construiască alte cuvinte noi. De
asemenea, au fost folosite exerciții pentru realizarea corectă a expirației și inspirației.
Un alt aspect important al terapiei a fost acela de educare a personalității copilului,
acesta reușind să-și recapete încrederea în sine. Un factor important în evoluția copilului
a fost sprijinul din partea bunicii, aceasta îl ajuta în realizarea temelor, îi oferă
afecțiunea și sprijinul moral de care nevoie, totodată se asigură că și celelalte nevoi
primare îi sunt îndeplinite ( alimentație corectă, condiții bune de locuit, haine curate).
După corectarea tulburării de limbaj copilul a înregistrat rezultate mai bune la școală.