Balbaiala

Istoric Dintre tulburarile de ritm si fluenta, balbaiala este fara indoiala una sintre patologiile cele ma complexe. Balbaiala a fost consemnata inca din antichitate, in Biblie profetia lui Isaia se spune: si limba celor balbaiti va vorbi repede. Demostene, mare orator si politician atenian, se numara printre cei mai ilustri balbaiti, astfel in primele interventii oratorice nu a obtinut succes; ulterior si-a imbunatatit discursul, recitand la malul marii, intarindu-si expresia vocala, tinand pietricele in gura. Balbaiala, compromitand comunicarea lingvistica normala, determina trei factori (McLean. 1990, Prins 1991): 1) diminuarea inteligibilitatii = aceasta apare in urma dezordinelor sistemelor motor si senzorial 2) infirmitate = este data de evenimentele perceptive si fizice 3) handicap = efecte negative produse de catre infirmitate asupra capacitatilor individuale de comunicare verbala acestea conditionand dezvoltarea personala, experienta educativa, alegerea personala.

Definitii OMS 1977 a propus urmatoarea definitie pentru balbaiala: balbaiala este o dezordine in ritmul cuvantului, in care pacientul stie cu precizie ceea ce vrea sa spuna, dar in acelasi timp nu este in stare din cauza unor opriri involuntare, a repetitiilor sau prelungirilor unui sunet. Pauzele din vorbire produc o fragmentare naturala a rostirii, utilizabila pentru realimentarea cu aer prin inspiratie dar ele sunt de un real ajutor si pentru ascultator pentru a intelege enuntul. Pe langa aceste discontinuitati normale in vorbire mai exista si altele mai putin normale printre care se numara prelungirile, opririle si repetarile de silabe acestea facand parte din disfluente. Disfluentele sunt considerate simptomul patognomonic al balbaielii, pe baza ei putandu-se evalua gravitatea balbaielii. Ele pot sa apara in maniera vizibila sau mascate atat la inceputul cat si la sfarsitul productiei verbale. A defini o persoana ca disfluent din cauze psihologice (e balbait pentru ca e nervos..) este in realtate o evaluare imprecisa. Balbaiala este o perturbare a fluiditatii vorbirii caracterizata prin repetitii sau prelungiri involuntare, perceptibile auditiv sau silentioase, in timpul emisiei unor unitati scurte ale cuvantului Wingate Epidemiologie Odinioara se considera ca balbaiala ar prezenta o mai mare incidenta la populatiile mai civilizate si mai dezvoltate socio-economic. Cercetarile lui Lemert, Sheenan si van Riper au sustinut ca balbaiala e prezenta la toate popoarele din lume, inclusiv triburile din Africa, popoarele primitive din Pacific s.a.

Instrumente de diagnostic
Anamneza = este primul instrument utilizat in diagnosticarea pacientului balbait. Istoricul familiei permite cunoasterea cazurilor similare intre frati. Trebuie cercetat cursul sarcinii, faza de maturizare a fatului, nasterea si toate tipurile de suferinte ale fatului in timpul sarcinii si dupa nastere. Anamneza are un rol important si constituie un instrment indispensabil pentru cunoasterea dinamicilor de reactie, fie ambientale, fie subiective legate de balbaiala. Prin intervievarea directa a persoanei se va face lumina asupra evenimentelor din trecut sau din prezent care au legatura cu aceasta problema. In balbaielile din perioada evolutiei limbajului sunt foarte importante informatiile referitoate la comportamentul parintilor si asupra interactiunilor familiale. Stilul de comunicare din interiorul familiei si stilul de viata al acesteia.

Evaluarea fluentei Analiza tulburarilor de fluenta trebuie sa fie efectuata pe diverse esantioane de expresie verbala inregistrate sau inregistrari video care permit o analiza mai aprofundata. La varsta prescolara, esantioanele de limbaj se fac in situatii ca monologuri, dialoguri si jocuri. La varsta scolara si la adulti esantioanele de expresie verbala sunt facute invitand pacientul sa vorbeasca timp de cel putin 3 minute despre un subiect bine stabilit. Campbell si Hill 1987 au propus un procedeu de analiza al tulburarilor de fluenta denumit Sistematic Disfluency Analysiscare trebuie sa fie urmarit pe un esantion de 100 de cuvinte. Astfel dupa ce s-a transcris textual esantionul verbal se procedeaza la identificarea si la semnalarea diverselor tulburari ale fluentei care vor fi numarate si calculate procentual anticipand diferentele.

Evaluarea variabilitatii fluentei Una din caracteristicile proprii ale balbaielii este variabilitateain raport cu severitatea. In timp ce unii factori de variabilitate sunt ntrinseci(starea de oboseala, frica, nerabdare) altii sunt de natura xtrinsecasi depind de situatiile de comunicare. Evaluarea variabilitatii fluentei este importanta pentru ca: 1. permite diagnosticul diferential cu alte tulburari ale fluxului verbal 2. poate indica tehnica cea mai potrivita pentru fiecare pacient in parte 3. face posibila individualizarea situatiilor care micsoreaza sau maresc dificultatea.

Indicarea defectelor verbale si continutul defectelor Schindler 1980 defineste fluenta verbala ca fiind curgerea armonica a secventelor expresive pentru unitati mari, mici si medii in cantitati adecvate. Continuitatea si secventialitatea expresiei verbale sunt parametri care definesc fluenta. Deoarece si vorbitorii normali prezinta in mod obisnuit episoade de balbaiala este important de stabilit un criteriu care sa ajute la diferentierea episoadelor de balbaiala patologica, de balbaielile normale.

Propuneri de procedee pentru evaluarea pacientului balbait Premisa terapiei o constituie o evaluare riguroasa si obiectiva. De aceea s-au impus exigente deosebite in ceea ce priveste evaluarea. Riley si Riley 1983 considera trei componente diferite legate de dezvoltarea balbaielii la copii: 1 componentele neurologice = cuprind tulburari ale atentiei, perceptiei auditive, ale codificarii limbajului si ale productiilor verbale curente. 2 componentele intrapersonale = cuprind asteptari excesive din partea pacientului si caracteristicile personalitatii sale 3 componentele interpersonale = cuprind relatia de comunicare inadecvata, expectante nerealiste si protectie exagerata din partea parintilor Gregory si Hill 1984 propun un procedeu de evaluare al balbaielii in perioada de evolutie structurat pe 3 niveluri: primul nivel cuprinde observarea limbajului copilului si a modalitatilor de interactiune parintecopil al doilea nivel cuprinde anamneza al treilea nivel prevede utilizarea de teste si colaborarea cu alti specialisti in scopul de a obtine o analiza formala a elementelor culese la primele doua nivele

Aspecte tematice ale desenului ca forma de exprimare grafica Desenul-instrument de baza in psihodiagnostic si psihoterapie Desenul reprezinta o modalitate speciala de exprimare a personalitatii, contine trasaturi specifice ale personalitatii subiectului: reprezentari, tendinte, emotii, sentimente, atitudini. Tematica desenului propusa copilului pentru a se exprima grafic poate reprezenta: un anumit nivel mental = QI-ul, nivelul intelectual, potentialul intelectual modalitatea de comunicare = care poate eventual indrepta un defect de stapanire a limbii, nareaza grafic ceea ce copilul simte dar nu poate verbaliza mijloc de explorare a sferei afective a copilului modalitate de explorare si cunoastere a propriului corp si a situarii spatio-temporale

Desenul permite explorarea personalitatii copilului datorita valorii sale expresive, proiective, asociative. Etapele evolutiei desenului pe grupe de varsta Perioada petelor in care copiii care au mai putin de 1 an vor face singuri pete Primul stadiu sau faza mazgalelilor (1-2 ani). In jurul vartsei de 1 an copilul trece prin primul stadiu al mazgalelilor, stadiu foarte important uneori chiar revelatoriu. Creionul este prelungirea mainii, liniile sunt in relatie directa cu EU-l copilului.

Al doilea stadiu sau faza definii mazgalelilor (2-5 ani), in sensul aparitiei liniilor ca modalitate de realizare grafica a formelor geometrice de baza. Mazgalitura devine cerc sau spirale divizate,la care sunt antrenate miscari de finete, ceea ce demonstreaza evolutia procesului de maturizare mielinica si psihica. In primele doua stadii nu intra nici un factor intelectual, NAVILLE afirmand: copilul simte nevoia de a mazgali asemeni celei de a murdari. Stadiu muletului mormoloc (3/4-5 ani) omul este ilustrat printr-un cerc reprezentand in acelasi timp capul si corpul vazute din fata carora le sunt atasate doua bastonase. Stadiul cuprins intre 5 si 6 ani reprezinta una din etapele de salt calitativ ale grafismului. Incepand cu 5 ani se defineste fenomenul numit de CH. BUHLER schematismcare pana la 8 ani se transforma in simbolism grafic. Stadiul intre 6 si 7 ani Aici apar elemente de precizie executorie si disciplina in redare. Un element interesant observat de CH. BUHLER e anticiparea mentala a actului grafic, desenul omului e aproximativ complet. Stadiul de 7-8 ani notiunile de linii, forme, suprafata incep sa devina operatorii si copilul le stabileste relatii reciproce. Corpul uman apare cu caracteristici generale ale sexului pe care il reprezinta Stadiul de 8-9 ani este caracterizat de modalitatea grafica numita realism vizual, apar detaliile si continutul obiectelor. Stadiul 9-10 ani este caracterizat de faptul ca spatiul capata semnificatie si este redat ca o structura in care exista o variarie- copilul descrie grafic Stadiul 10/11-12 ani e caracterizat de intensificarea procesului de structuralizare spatiala