Locul Si Rolul Ariei Curriculare Actual de Invatamant: Consiliere Si Orientare in Sistemul

Locul si rolul ariei curriculare
Consiliere si orientare in sistemul

actual de invatamant
Consiliere educaţională. Consiliere vocationala

Obiective
• definirea specificului consilierii în şcoală
• identificarea obiectivelor ariei curriculare

consiliere şi orientare
• argumetarea rolurile profesorului în

învăţământul contemporan
• Aria curriculară “Consiliere şi orientare” este
nou introdusă în curriculum românesc,
vizând preponderent atingerea unor
obiective socio-afective, necesare împlinirii
personalităţii elevului.
• Consilierea este o arie de servicii în cadrul

cărora educatorul oferă asistenţă şi suport
emoţional grupului de elevi/elevului în
scopul dezvoltării personale şi al prevenirii
situaţiilor-problemă ori a crizelor.
Aria curriculară “Consiliere şi orientare” în sistemul
actual de învăţământ
• este prezentă la cele trei niveluri preuniversitare – primar,
gimnazial şi liceal
• Consilierea şi orientarea îi ajută pe copii într-o varietate de

moduri:
– primesc suport emoţional,
– îşi înţeleg sentimentele şi problemele,
– îşi rezolvă conflictele,
– încearcă noi soluţii pentru problemele cu care se confruntă.
• Scopul fundamental: a-i ajuta pe copii să vadă lumea din

jurul lor aşa cum este ea în realitate, să se descopere pe
ei şi lumea înconjurătoare.
Rolul ariei curriculare
• a oferi copilului sprijin pentru învăţare, a evita eşecului
şcolar şi a stimula dezvoltarea personală acestuia;
• a optimiza relaţiile din grupul-clasă, relaţiile

interpersonale ale elevilor şi a favoriza participarea
acestora la viaţa comunităţii locale;
• a răspunde nevoilor de intercunoaştere şi

autocunoaştere ale elevilor, a întări stima de sine;
• a forma/dezvolta capacitatea de orientare şcolară şi a

sprijini orientarea pentru carieră;
• a oferi profesorului un climat mai adecvat predării.

Domenii de competente-cheie
competente-cheie
• competente interpersonale,
interculturale, sociale si civice;
• „a învata sa înveti”;
• competente digitale (bazate pe
deprinderi de utilizare a tehnologiei
pentru gestionarea informatiei si
comunicarea electronica);
• competente antreprenoriale.
Valori si atitudini promovate
• respect si încredere în • motivatie si flexibilitate în

sine si în ceilalti; elaborarea propriului
• recunoasterea unicitatii traseu educational si
fiecarei persoane; profesional;
• responsabilitate si
• receptivitate la emotiile disponibilitate pentru
celorlalti; decizii si actiuni privind
• valorizarea relatiilor propria cariera;
interpersonale; • interes pentru învatare
• valorificarea critica si permanenta într-o lume
selectiva a informatiilor; în schimbare si în
• adaptare si deschidere societatea cunoasterii;
la noi tipuri de învatare; • orientare spre o viata de
calitate, în prezent si în
viitor.
Module tematice
• Autocunoastere si dezvoltare personala
• Comunicare si abilitati sociale
• Managementul informatiilor si al învatarii
• Planificarea carierei
• Calitatea stilului de viata

Ce este consilierea psihopedagogică?
• relaţia interumană de ajutor dintre o persoană

specializată, consilierul, şi o altă persoană care
solicită asistenţă de specialitate,clientul (Egan,
1990).
• relaţia dintre consilier şi persoana consiliată

este una de alianţă, de participare şi
colaborare reciprocă (Ivey, 1994).
• arie de servicii oferite unui client (individ sau

grup) care constau în informare, orientare,
sfătuire pentru a-şi rezolva problemele sau
pentru a-şi planifica viitorul (Reber, 1985).
Note distincte ale consilierii
educaţionale
 oferă informaţii;
 este suportivă, vizează dezvoltarea capacităţii de planificare
a carierei şi formează abilităţi pentru atingerea sau
menţinerea stării de bine; aceleaşi obiective sunt prezente,
cu ponderi diferite şi în alte forme de consiliere, dar specifice
acestei categorii sunt publicul ţintă (elevii) şi larga arie de
probleme vizate;
 consilierul este învăţătorul/profesorul;
 se adresează elevului normal, ţintind prevenirea acutizării
sau cronicizării problemelor, evitarea crizelor; relativ la
publicul-ţintă
 ţinta consilierii nu sunt elevii aflaţi în situaţii de criză, dar
pentru aceştia, educatorul oferă „primul ajutor” semnalând
situaţia, direcţionând spre persoanele competente.
Comparatia intre consilierea psihologică
şi consilierea educaţională (Băban, 2001).
CONSILIERE CONSILIERE
EDUCAŢIONALĂ PSIHOLOGICĂ
CINE? Profesorul abilitat pentru Psihologul şcolar

activităţile de consiliere
educaţională
UNDE? în cadrul orelor de consiliere In cabinetul de consiliere
şi orientare şi dirigenţie
GRUP Clasa de elevi, părinţi Persoană (elev, părinte,
ŢINTĂ Dezvoltare personală profesor) sau grup
Dezvoltare personală
OBIECTIVE Promovarea sănătăţii şi stării Promovarea sănătăţii şi stării de
de bine bine
Prevenţie Prevenţie
Remediere
T • Cunoaştere şi imagine de sine • Evaluare psihologică
• Dezvoltarea unor abilităţi de • Consilierea în probleme:
E comunicare şi management al - emoţionale (anxietate, depresie)
M conflictelor - comportamentale (agresivitate,
• Dezvoltarea abilităţilor sociale - hiperactivitate)
A asertivitate - de învăţare (eşec şcolar, abandon
T • Dezvoltarea abilităţilor de şcolar)
I prevenire a consumului de alcool, • Consiliere vocaţională
tutun, droguri • Dezvoltă proiecte de
C • Dezvoltarea unei psihosexualităţi prevenţie(prevenţia suicidului)
A sănătoase • Terapie individuală şi de grup
• Prevenire HIV/SIDA, sarcini • Realizează cursuri de informare şi
nedorite formare pentru profesori şi părinţi pe
• Dezvoltarea abilităţilor de teme de psihologie educaţională şi
prevenire a afectivităţii negative: promovarea sănătăţii.
anxietate, depresie, agresivitate,
suicid
T •Consiliere vocaţională •Realizează materiale informative

• Controlul stresului pentru elevi, părinţi şi profesori
E • Responsabilitate socială • Formează elevii-consilieri
pentru programele de "peer
M • Rezolvare de probleme
counseling"
• Decizii responsabile
A • Intervenţie în situaţii de
• Tehnici de învăţare eficientă criză(divorţ, boală, decesul
T • Managementul timpului părintelui)
I • Dezvoltarea creativităţii • Materiale informative pentru
• Informarea privind resursele de mass-media
C consiliere - cabinete şcolare, • Cercetare în domeniul
A cabinete de consiliere privind consilierii
cariera, • Elaborează metode de
organizaţii non-guvernamentale evaluare valide, standardizate şi
etalonate
• Consilierea educaţională - relaţie
interumană de asistenţa şi suport dintre
persoana specializată în psihologia şi
consilierea educaţională (profesor) şi
grupul de elevi în scopul dezvoltării
personale şi prevenţiei situaţiilor
problematice şi de criză (Băban, 2001).
Bibliografie
• Băban, A. (coord). (2001). Consiliere educaţională. Cluj-Napoca:
Editura Imprimeria Ardealul.
• Cocoradă, E. (coord). (2004). Consilierea în şcoală. O abordare psiho-

pedagogică. Sibiu: Editura Psihomedia.
• Egan, G. (1990). The Skilled Helper: A Systematic Approach to

Effective Helping. Monterey, CA:Brooks/Cole.
• Ivey, A.E., Ivey M.B. (1994). Intenţional Interviewing and Counseling:

Facilitating Client Development in Multicultural Society. Monterey, CA:
Brooks/Cole.
• De Peretti, A. (1993), Controverses en éducation. Paris: Hachette.

• Reber, S.A. (1985). The Penguin Dictionary of Psychology. London:
Penguin
• Rogers, C.R. (1961). On Becoming a Person: A Therapist's View of

Psychoterapy. London: Constable.
APLICAŢII
1. Ce este consilierea?
• Cum credeţi că ar defini consilierea un profesor
de nivel mediu azi?
• Dacă aţi locui pe altă planetă şi aţi avea
misiunea de a descoperi ce se întâmplă în
clădirile pe care pământenii le numesc „şcoli
publice" şi aţi vizita, fără a fi văzut, nişte
grădiniţe şi nişte clase I-IV, ce i-aţi scrie
superiorului dumneavoastră?
• Nu uitaţi că nu aţi mai văzut niciodată o şcoală,
aşa că, pentru a da un răspuns bun, nu va
trebui să gândiţi în limitele normelor.
APLICAŢII
2. Stilurile de conducere
• Varianta 1.
• 3 voluntari joacă rolul de orbi. Fiecare
dintre ei va adopta un stil de
comportament diferit: docil, cooperant
sau ostil. Alte 3 persoane vor juca rolul
de însoţirori. Insoţitorii trebuie să-i
conducă pe orbi pe un traseu cu
obstacole pe care orbii nu îl cunosc.
APLICAŢII
• Varianta 2.
• 3 voluntari joacă rolul de orbi. Fiecare dintre ei
va adopta un stil de comportament diferit: docil,
cooperant sau ostil. Alte 3 persoane vor juca
rolul de însoţitori. Insoţitorii trebuie să-i
conducă pe orbi pe un traseu cu obstacole pe
care orbii nu îl cunosc. Insoţătorii vor adopta şi
ei 3 stiluri diferite de conducere: autoritarist,
laissez –faire, democratic.
APLICAŢII
• Cum v-aţi simţit în timpul jocului?
• Cum aţi încercat să rezolvaţi situaţia
conflictuală apărută?
• Cum a influneţat desfăşurarea sarcinii
comportamentul persoanei asistate? Dar stilul
de conducere al însăţitorului?
• Care stil este mai eficient?
• Ce similitudini există între situaţia reprezentată
în acest joc şi relaţia educator/consilier – copil?
APLICAŢII
3. Amintiri din copilăria mea
• În ce măsură amintirea notată reflectă teme importante

din trecut sau din prezent? - de exemplu, natura
relaţiilor cu ceilalţi semnificative, conflicte, emoţii,
atitudini, etc.
• - Este amintirea exactă? Sunt detaliile semnificative?
Există interferenţe cu alte amintiri?
- Cum şi-ar aminti alţii semnificativi acest eveniment?
De ce oamenii îşi amintesc acelaşi eveniment diferit?
• - Sunt amintirile noastre reprezentarea exactă a
realităţii?
• - Care sunt cele mai frecvente teme amintite?
3. Pornind de la aceste teme, realizaţi o listă a
problemelor care pot fi abordate în consilierea copiilor.
Profilul de competente al
consilierului scolar
Consiliere educaţională. Consiliere vocationala

• Consilierea educaţională - relaţie
interumană de asistenţa şi suport dintre
persoana specializată în psihologia şi
consilierea educaţională (profesor) şi
grupul de elevi în scopul dezvoltării
personale şi prevenţiei situaţiilor
problematice şi de criză (Băban, 2001).
Competenţele consilierului şcolar
• să creeze un mediu securizant, în care

copilul să îşi poată exprima sentimentele,
nevoile, emoţiile, fricile, anxietăţile.
• să cunoască modul cum se dezvoltă şi

învaţă copiii,
• să înţeleagă momentele importante care

corespund fiecărui nivel particular de
vârstă şi nevoile copilului.
Pregătirea consilierului
☼ psihologia dezvoltării
☼ psihologia comportamentului
☼ psihologia personalităţii
☼ psihologia sănătăţii
☼ psihologia socială
☼ teorii şi tehnici de consiliere
☼ autocunoaştere
ATITUDINI DESCRIERE
Respect pentru respect dependent de valoarea intrinsecă a fiecărei persoane, rezultată din
cel consiliat unicitatea ei
Întâmpinare acompaniere a persoanei de-a lungul evoluţiei simptomelor sale, readaptare
susţinută permanentă la ceea ce exprimă copilul/clientul care încearcă să-şi elucideze
problemele interioare
Acceptare recunoaşterea demnităţii persoanei, fără a o critica indiferent ce spune şi ce

necondiţionată face aceasta
Empatie capacitatea de a te transpune în rolul copilului, “de pătrundere în universul
celuilalt, aşa cum este perceput de acesta, pentru a te simţi acolo ca în
propriul tău univers”, deci “a te substitui celuilalt fără a emite judecăţi”
Congruenţă concordanţa dintre comportament, sentimente şi vorbe; conform exprimării

lui Rogers “aceasta implică ca el (consilierul - n.n) să fie el însuşi, deplin
conştient de atitudinile pe care le adoptă, să se simtă în stare să-şi accepte
sentimentele reale
Colaborare antrenarea copilului în rezolvarea propriilor probleme

Gândire pozitivă bazată pe încrederea educatorului în sine şi în copii
Responsabilitate concretizată în implicarea cognitivă în problemele copilului
1. Toate persoanele sunt speciale şi
valoroase pentru că sunt unice.
2. Fiecare persoană este responsabilă

pentru propriile decizii.
Abilităţile consilierului
• ascultare activă - rogersiană
nu este tăcere prelungită ci dialog, luare de
cuvânt în sprijinul interlocutorului care este
consiliat
Consilierul ascultă şi vorbeşte fără a concepe
proiecte în legătură cu celălalt, fără a frâna
dialogul
este participativă, fără grabă sau nerăbdare,
fiind centrată “pe lupta cu sine, pe trăirea
interioară” a celuilalt;
• observare
• formulare şi adresare de întrebări
• Reformularea si parafrazarea
pot fi neutre, dubitative sau interogative, dar
vor evita repetarea formulei;
de tip “oglindă” care reflectă relaţia de
comunicare, sau oferă o imagine trecătoare (
“îmi spuneţi” tocmai acum …”sau“ observ
că abordaţi atent discuţia...”);
 pentru a obţine garanţia corectei înţelegeri a
clientului;
• sumarizare
• furnizare interactivă de informaţii;
 folosirea unui limbaj adecvat nivelului de înţelegere a

copilului;
 prezentarea unor informaţii corecte;
 prezentarea secvenţială a informaţiilor, în funcţie de
derularea evenimentelor;
 sprijinirea copiilor pentru a căuta şi identifica singuri
informaţii;
 analiza informaţiilor copiilor şi co-evaluarea lor pentru a
le elimina pe cele eronate;
 evitarea prezentării unei cantităţi insuficiente de
informaţii, care ar afecta corectitudinea deciziei
(Băban, 2001).
• comprehensiune, exprimare prin
reverberaţie şi rezonanţă
 ecoul este produs în numeroase moduri: adverbe şi

interjecţii obişnuite (a, aha, da, exact), expresii
(înţeleg, te-am auzit, nu sunt sigură că am înţeles
bine, ceea ce spuneţi mă interesează);
 reflectare a modului în care interlocutorul spune
ceva sau reflectare a gesturilor, poziţiei corpului, a
mimicii, a accentului vorbirii;
 reverberare: o transpunere a ascultării aşa cum a
fost memorată, prin reluarea unor enunţuri
anterioare, care articulează contrastele fără să le
respingă, care reaminteşte discret ce s-a spus sau
completează pentru a reexprima ceea ce a spus
clientul;
• dezvăluirea propriilor sentimente trăite în

relaţia cu copilul/clientul
implicarea emoţională în relaţie, în limite

normale, pentru a crea o atmosferă
călduroasă şi a-şi pune energia în serviciul
acestuia
Cunoştinţele consilierului
• să identifice corect cunoştinţele pe care le

posedă copiii;
• să identifice cunoştinţele care le sunt
necesare, pentru a nu oferi un surplus
inutil de informaţii care pot împiedica
rezolvarea problemelor;
• să posede abilităţi de furnizare interactivă
a informaţiilor.
REPLICI CU EFECTE NEGATIVE SEMNIFICAŢIE
1. Ai dreptate categoric/Întotdeauna. Absenţa implicării
2. Ai greşit/greşeşti mereu/ E rău! Moralizare, dădăceală, învi–novăţire,
prognoză negativă
3. Dacă se mai întâmplă… Ameninţare

4. De ce nu procedezi aşa…? A da soluţii, a arăta lipsă de respect
Ar trebui să…/ În cazul tău…
5. Îmi placi când… Condiţionarea acceptării

6. Lasă… Non-acceptare mascată, indiferenţă
7. Nu e nici o problemă/ Nu te mai Minimalizarea problemei
necăji…
8. Nu trebuie să simţi asta.. Respingerea sentimentelor copilului

9. Te voi aprecia dacă.. Condiţionarea acceptării
10. Totul va fi bine…/ Se va rezolva..! Suport nedeterminat
Bibliografie



Brooks/Cole.

Penguin

APLICAŢII
• Scopurile mele….
• Completati următoarele fraze, care vizează scopurile pe care şi le propun în consiliere:
• Scopul meu pentru săptămâna următoare în activitatea de consiliere este să:
……………………………………………………………………
• Dovada că trebuie să lucrez în acest scop este că
……………………………………………………………………
• Avantajele atingerii acestor scopuri sunt:
• 1. …………………………………………………………………
• 2. …………………………………………………………………
• 3. …………………………………………………………………
• Problemele pe care s-ar putea să le întâmpin sunt:
• 1. …………………………………………………………………
• 2. …………………………………………………………………
• 3. …………………………………………………………………
• Cui pot cere ajutorul, la ce resurse aş putea apela?
• ……………………………………………………………………
• ……………………………………………………………………
• După ce am analizat aceste aspecte, îmi voi schimba scopul astfel:
• ……………………………………………………………………
• ……………………………………………………………………
Proiectarea si implementarea
activitatilor de consiliere.
Proiectarea activităţii de consiliere
• Proiectarea este o anticipare a demersului

didactic pentru o perioadă dată de timp,
realizată în scopul atingerii obiectivelor
propuse.
• Proiectarea activităţii de consiliere şi

orientare se realizează pentru perioade
limitate de timp – 3-6 săptămâni – în care se
vor aborda una-două unităţi tematice,
urmând ca după evaluarea activităţii să se
proiecteze alte intervenţii.
Etape ale proiectării unităţii de consiliere
1. Va identifica la începutul activităţii şi

periodic “probleme” ale clasei sau ale unor
grupuri de elevi din clasă
2. Antrenarea elevilor în identificarea
problemelor
3. Definirea şi descrierea problemei
4. Problemele vor deveni obiectul unei unităţi
de intervenţie.
Definirea problemelor grupului de elevi
• identificarea problemei;
• descrierea succintă a problemei;
• identificarea factorilor care determină,
menţin şi activează problema;
• elaborarea planului de intervenţie psiho-
pedagogică.
• Identificarea problemei presupune reperarea indicilor

cognitivi, afectivi şi comportamentali şi analiza lor pentru a
descrie problema creionată
Indici Cognitivi Afectivi Comportamentali
Aşteptări, predicţii, descrieri, Emoţii observate frecvent, Comportamente

povestiri care relevă dorinţe, durată prea mare, neadecvate situaţiei sau
nevoi, aspiraţii nerealiste ale intensitate puternică, comportamente de evitare
unor elevi. lipsa de adecvare la frecvente
situaţie, fluctuaţii.
E Aş dori…, aş vrea…, nu-mi Disconfort creat de Ostilitate, agresivitate

X
place…, nu ştiu cum să conflicte între elevi sau fizică sau verbală ori
E procedez grupuri de elevi, plâns, pasivitate, eşec şcolar,
M semne de oboseală indisciplină în timpul
P
L persistentă, tremurat etc. orelor, slabe interese
E pentru învăţare
Elaborarea planului de intervenţie
• să formuleze obiective de referinţă pentru unităţile
de intervenţie prezumate, din care să derive, ulterior,
obiectivele subordonate: afective, cognitive ori
psihomotorii, preponderente fiind cele afective;
• să distribuie obiectivele pe unităţile de intervenţie
activităţi;
• să descrie rezultatele aşteptate;
• să selecteze metode corelate cu obiectivele şi
sintalitatea grupului;
• să selecteze sau să elaboreze materialele necesare;
• să fixeze criteriile şi metodele de evaluare, să
elaboreze instrumente;
• să rămână flexibil şi să opereze modificări în funcţie
de evoluţia clasei.
Secvenţele lecţiei de consiliere şi
orientare la elevi
1. Exerciţii de încălzire (spagerea ghetii)

2. Stabilirea regulilor grupului
3. Împărţirea clasei în grupuri mici
4. Activitatea grupurilor mici
5. Prezentarea rezultatelor activităţii
grupului
6. Sumarizarea
7. Evaluarea activităţii de către
participanţi
Bibliografie
• Gheorghe, D.M., Mastan, B. (2005). Ghid de bune practice. Tehnici
creative. Bucureşti: Editura Vanemonde.
Brooks/Cole.
• Mahony, P. (1996). Competences and the first year of teaching. In D.
Hustler, D. McIntyre (eds). Developing competent teachers, London:
David Fulton Publishers.
Penguin.
APLICAŢII
• Identificaţi exemple de probleme care pot
fi întâlnite în clasa de elevi şi care fac
oportună desfăşurarea activităţilor de
consiliere.
• Listaţi secvenţele unei activităţi de

consiliere şi comparaţi-le cu
evenimentele unei activităţi obişnuite pe
care o realizaţi cu elevii.
Proiectarea si implementarea
activitatilor de consiliere.
Secventele lectiei de consiliere.
Secvenţele lecţiei de consiliere şi
orientare la elevi
1. Exerciţii de încălzire (spagerea ghetii)

3. Împărţirea clasei în grupuri mici
grupului
6. Sumarizarea
participanţi
1. Exerciţii de încălzire (spargerea gheţii)
• Pregătirea elevilor pentru activitate
• Focalizează atenţia pe noile activităţi
• Detensionează şi produc voie bună
• Durată: 3/5-7 min
• Se pot asocia cu tema activităţii
• Exerciţii de ingeniozitate, care solicită imaginaţia
• Exerciţii de mişcare, mimă
• Exerciţii individuale sau de grup

Exemplu 1
• Toţi copiii sunt aşezaţi în zona de joc a grupei. Consilierul

solicită un număr şi un obiect. Copiii formează spontan
grupuri care cuprind numărul solicitat de consilier, şi
realizează o statuie pentru a simboliza obiectul solicitat,
folosindu-şi doar corpul.
• De exemplu: 2 balanasoare!
• După realizarea primei cerinţe, se solicită alte obiecte
amuzante. De exemplu: maşină de spălat, pian, cascadă,
elefant etc. Regula este ca de fiecare dată să se formeze
grupuri cât mai diferite şi copiii să îşi schimbe poziţia şi
coechipierii.
• Se poate termina într-o manieră amuzantă: Toată lumea,
un carusel!
EX. 2 Căutătorii de comori
• Copiii sunt împărţiţi pe grupuri (4-5 copii).

Toate grupurile primesc ca sarcină să
găsească în 10 minute cât mai multe obiecte
care se găsesc pe o listă. Lista poate fi
reprezentată prin simboluri sau desene, pentru
ca toţi copiii să o poată urmări. Se poate alege
un lider în fiecare grup care are sarcina să
monitorizeze progresul şi să taie de pe listă
obiectele găsite. Este declarată câştigătoare
echipa care găseşte cele mai multe obiecte.
• Profesorul va stabili, din prima întâlnire cu
grupul normele care vor fi respectate de
elevi.
• Regulile vor fi negociate cu copiii
• Asumarea regulilor de desfăşurare a
activităţii este mai sigură dacă ele sunt
propuse chiar de elevi
• La activităţile cotidiene, se reamintesc
regulile generale, dacă este cazul sau se
completează
3. Împărţirea clasei de elevi în
grupuri mici
• Elevii: tendinţa de inerţie, de păstrare a

grupurilor de lucru.
• Profesorul: tendinţa de a grupa elevii
după preferinţele personale
• tehnici diverse – amuzant, surprind,
induc sentimentul unui tratament
echitabil.
Tehnici de grupare
• prin vecinătate;
• prin tragere la sorţi; de exemplu, se extrag bilete
sau jetoane colorate, imagini diferite;
• prin desemnare de către consilier sau de către
copil;
• pe bază de voluntariat – exprimare directă a
dorinţei, înscriere pe o listă, alegerea unei teme sau
a unei metode de lucru
• pe baza unor criterii: rezultate la diverse jocuri,
desene animate preferate, culori preferate etc.;
• prin reunirea unor grupuri mai mici sau
segmentarea unor grupuri mai mari
☼consilierul va prezenta grupurilor

activităţile programate
☼va asigura condiţiile de lucru,
☼va anunţa timpul programat.
☼va acorda sprijin diferenţiat copiilor.

grupului
• prin expunere liberă de către raportorul
(reprezentantul) grupului;
• prin expunere liberă de către raportorul
(reprezentantul) grupului completat, ajutat de
un asistent (membru al grupului);
• prin afişarea unor imagini, desene; se pot
organiza galerii, expoziţii, fapt care
valorizează activitatea desfăşurată;
• prin simularea unei emisiuni radiofonice.
6. Sumarizarea
• Abilitatea de a concentra intr-o maniera

organizata cele mai importante aspecte ale
discursului interlocutorului.
• Scop – recapitularea discursului

• Incheierea discutiei
• Stabilirea prioritaítior si a alternativelor
• Clarificarea perspectivelor
participanţi
• ameliorarea activităţilor ulterioare

• creşterea satisfacţiei elevilor
Exemplu:
• Evaluarea aşteptărilor elevilor se poate
realiza individual ori în grup, direct sau în
forme metaforice, la începutul/finalul
anului şcolar sau pe parcurs
• Alege o faţă veselă, tristă, curioasă etc

care sugerează cum te simţi după
activitatea de astăzi!
Bibliografie
• Gheorghe, D.M., Mastan, B. (2005). Ghid de bune practice. Tehnici
Brooks/Cole.
• Mahony, P. (1996). Competences and the first year of teaching. In D.
Hustler, D. McIntyre (eds). Developing competent teachers, London:
David Fulton Publishers.
Penguin.
APLICAŢII
• Imaginaţi 2-3 modalităţi noi de prezentare
a produselor grupului. Evidenţiaţi efectele
lor formative asupra elevilor.
• Propuneţi o variantă a unuia dintre

jocurile prezentate în curs şi explicaţi
avantajele folosirii lor, obiectivele pe care
le urmăreşte şi caracteristicile grupului la
care este adecvat.
Metode si tehnici de lucru in
consiliere
1. Metodele de consiliere nu sunt identice cu
metodele de predare-învăţare
2. Descrierea unor metode şi procedee de
consiliere psiho-pedagogică
1. Metode de lucru în grupuri mici
2. Metode bazate pe imagistică
3. Metode metaforice
4. Metode art-creative
5. Metode de mişcare
6. Metode combinate
3. Ce rezultate au aceste metode folosite cu
elevii ?
4. Metode de facilitare a interacţiunii şi
comunicării dintre elevi
5. Jocul ca metoda de consiliere
• Notele specifice activităţilor de consiliere şi orientare
 formarea de atitudini, convingeri, interese, abilităţi care să influenţeze
pozitiv conduita elevilor,
 dezvoltarea personalităţii lor sau
 funcţionarea optimă a grupului de studiu.
• Alegerea metodelor de lucru la nivelul acestei arii curriculare trebuie

să asigure cât mai multe interacţiuni copil-copil, copil-consilier şi
consilier-grup, să accentueze învăţarea de comportamente, atitudini,
să ocazioneze activităţi plăcute.
• Nicio metodă nu este perfectă, aplicabilă în orice situaţie,
• Combinarea metodelor, a tehnicilor în funcţie de obiectivele

urmărite, de particularităţile de vârstă şi de sintalitatea grupului, de
preferinţele/competenţele educatorului.
• amortizează efectele competiţiei
• permit interacţiuni mai complexe între
copii
• o mai bună intercunoaştere
• sunt optime pentru rezolvarea de
probleme sau confruntarea de opinii
(Cocoradă, 2003).
Tehnica triunghiurilor sau cvartetelor
• Copiii se grupează câte 3, respectiv 4, după
diverse criterii
• Consilierul distribuie fiecărui grup sarcini variate,
dar care vizează acelaşi obiectiv, solicitând un
raport final al grupului, parte a sintezei colective.
• Grupurile lucrează câteva de minute
• Prezintă, în 2-3 minute, produsul activităţii, pentru
grupul reunit.
• Consilierul realizează sinteza, corectând şi
întregind răspunsurile.
• Dati exemplu de activitate in care puteti folosi
tehnica triunghirilor!
Turul de masă
 consilierul explică modalitatea sau o anunţă dacă a mai

fost folosită; fiecare copil va prezenta scurt, dar cât mai
complet, opinia sa momentană în legătură cu tema
anunţată;
 stabileşte locul de unde se începe emiterea mesajelor
(dreapta, stânga, faţă, spate etc.);
 veghează ca toţi copiii să se exprime indicând chiar
ezitări, incertitudini, contradicţii sau sentimente nu
numai opinii;
 comentariile şi reacţiile celorlalţi nu sunt permise la
“turul de masă”;
 discuţia se reia, ulterior, cu orice altă metodă.
Metode bazate pe imagistică –
Posterul/ Colajul
• analiza temei de către grupul care va realiza
posterul;
• selectarea materialelor necesare (ilustraţii, litere,
culori, hârtie);
• organizarea grafică a materialelor într-un întreg
pentru a exprima concepţia grupului asupra temei
date;
• prezentarea posterului realizat în grupul reunit;
• realizarea unor expoziţii de postere.
• Identificati avantaje si dezavanataje pentru
folosirea acestei metode!
Metoda fotografiilor
• se foloseşte pentru aprofundarea înţelegerii

unor situaţii, atitudini, stări sufleteşti
(Niculescu, 2000).
• se caută fotografii relevante pentru tema
aleasă;
• se stabilesc sarcinile grupurilor şi sarcinile
copiilor în grup;
• se aleg şi se ordonează fotografiile în funcţie
de temă, dacă există un singur set, fotografiile
se lasă pe suport şi se ordonează doar
numerele lor, în funcţie de opţiunile fiecărui
grup.
Descrierea unei imagini
• gruparea copiilor, după o tehnică

oarecare;
• prezentarea imaginii de către consilier
• construcţia în grup a relatării, precedată
de analiza imaginii, emiterea de ipoteze
şi testarea lor;
• finisarea povestirii/ legendei/poveştii şi
redactarea ei;
• prezentarea produselor în grupul reunit.
Exemplu – Tufa de flori (Gheorghe & Mastan, 2005)
• Este nevoie de un spaţiu bine aerisit, muzică de relaxare. Apoi, copiii sunt
rugaţi să închidă ochii , să se proiecteze în propriul spaţiu (univers) şi să-şi
imagineze că sunt tufe de flori.
• Pe fondul unei muzici de relaxare, le oferim copiilor mai multe situaţii, ei
alegând ceea ce li se potriveşte mai bine. De exemplu: "Ce fel de floare eşti
tu? Eşti una foarte mică? Eşti una mare? Eşti înflorit`? Sau poate doar
îmbobocit`? Ai frunze? Ce fel de frunze? Cum arată rădăcinile tale? Sau
poate nu ai rădăcini? Dacă ai rădăcini, acestea sunt lungi, drepte? Sunt
foarte adânc înfipte? Ai spini? Unde te afli? Într-o curte? Într-un parc? Într-un
oraş? în mijlocul oceanului? Eşti într-un ghiveci sau creşti în pământ? Ce
este în jurul tău? Mai sunt alte flori sau eşti singur`? Cum este să fii o tufă
de flori? Cum supravieţuieşti? Cine are grijă de tine? Cine te sperie/ De ce
anume ţi-e teamă?
• Copiii nu vor verbaliza răspunsul la aceste întrebări. Apoi, le cerem copiilor
să deschidă ochii când sunt gata. Le oferim câte o foaie de hârtie şi
creioane colorate ş sunt rugaţi să deseneze propria tufă de flori. După
terminarea desenelor, copiii sunt rugaţi să-şi prezinte tufa de trandafiri şi să
povestească despre ea. Se pot utiliza întrebările de mai sus pentru a ajuta
copilul în expunerea sa. Jocul poate fi folosit atât în şedinţele de consiliere
individuală, dar şi de grup.
Metode metaforice -
Fabula, povestirea şi basmul
• fabula/ povestirea este relatată de către

consilier;
• se solicită copiilor explicarea finalului, a
comportamentului personajelor, a relaţiei
dintre acţiuni, a efectelor unor acţiuni;
• se găsesc analogii cu viaţa grupei de
copii;
• se stabilesc asemănări şi deosebiri;
• se transpune acţiunea în desen ori se
ilustrează anumite părţi.
Avantajele folosirii basmelor si metodelor
metaforice
• Sunt interactive
• Sunt atractive
• Reuşesc sa distrugă rezistenţele
• Stimulează creativitatea
• Dezvoltă abilităţile de rezolvare a
problemelor
• Stimulează luarea deciziilor
• Transmit valori şi oferă modele de
comportament (Burns, 2005)
Recomandări pentru folosirea basmelor şi
povestirilor în consiliere
• alegeţi mesajul cel mai potrivit al basmului;
• selecţia basmului se face în funcţie de mesajul pe care doriţi să-l
transmiteţi copilului (creşterea încrederii în sine, autoevaluarea
pozitivă);
• este bine să transformaţi titlul, conţinutul basmului, personajele,
anturajul personajelor, vârsta, sexul pentru a fi cât mai
asemănători copiilor pentru care îl folosiţi;
• profitaţi de momentele în care copilul vă ascultă, este atent la
dumneavoastă, pentru a-i spune basme;
• urmăriţi reacţia imediată a copiilor (faţa, gesturile, tresăririle,
comentariile, atenţia, tăcerile), astfel veţi observa care basm i s-a
părut mai semnificativ;
• observaţi ce efecte a avut în timp basmul;
• reluaţi basmele care le-au plăcut copiilor după un interval de timp,
printre alte povestiri;
• nu comparaţi copiii în mod direct cu eroul basmului (după
Gheorghe & Mastan, 2005).
Gândiţi-vă la una dintre poveştile care au avut o imprtanţă majoră
pentru voi. Analizaţi
■ ce informaţii v-au oferit
■ ce valori v-au transmis
■ ce experienţe au favorizat
■ cum au stimulat rezolvarea unei probleme
■ au facilitat schimbarea unui comportament
(Scutul de aparare)
Exemplificaţi 1-2 modalităţi prin care puteţi folosi poveştile în
consilierea educaţională.
Burns,
2005
Metoda comparaţiei (metaforei)
• consilierul determină domeniul, tema de aprofundat;

• prezintă problema de transpus într-o metaforă (ca
exemple: de ilustrat generozitatea, într-ajutorarea, de
transpus metaforic confliftul între copii, între copii-
părinţi etc.);
• grupează copiii, după un procedeu adecvat;
• se găseşte de fiecare grup o comparaţie, însoţită de
explicaţia, comentariile necesare;
• fiecare grup mic prezintă în grupul reunit comparaţia
produsă;
• se analizează comparaţiile, se extrag elementele
comune, viabile.
APLICAŢII
1. În grupuri mici, imaginaţi o secvenţă dintr-o activitate
de consiliere în care să folosiţi 2-3 metode prezentate
în curs. Prezentaţi secvenţa unui alt grup, care va
evalua prestaţia dumneavostră didactică pe baza unei
liste de control.
2. Explicaţi modul în care puteţi folosi un basm sau o
poveste anume accesibile elevilor într-o activitate de
consiliere. Precizaţi obiectivele pe care le urmărţi şi
argumentaţi valenţele formative ale poveştii alese.
3. Comparaţi metodele de consiliere cu metodele de
predare-învăţare.
Bibliografie
1. Băban, A. (coord.). 2001. Consiliere educaţională. Cluj-Napoca :
2. Burns, G. (2005). 101 Healing Stories for Chlidren and Teens Using
Metaphors in Therapy. New Jersey: John Willey and Sons.
3. Cocoradă, E. (coord). 2004. Consilierea în şcoală. O abordare psiho-
4. De Peretti, A., Legrand, J.-A., Boniface, J. (2001). Tehnici de
comunicare. Iasi: Editura Polirom.
5. Gheorghe, D.M., Mastan, B. (2005). Ghid de bune practice. Tehnici
6. Jigău, M. (coord). (2001). Consiliere şi orientare. Ghid metodologic.
Bucureşti: Editura Sigma.
7. Lemeni, G., Mihalcea, L., Mih, C. (2005). Consiliere şi orientare.
Ghid de educaţie pentru carieră. Cluj: ASCR.
8. Niculescu, R.M. (2000). Formarea formatorilor. Bucureşti: Editura
All.
9. Santagostino, P.(2008). Cum sa te vindeci cu o poveste. Bucuresti:
Editura Humanitas.
consiliere (2)
6. Metode combinate
elevii ?
Metode art-creative
• Folosirea acestor metode este o invitaţie

adresată copilului de a crea, conduce o
piesă în care jucăriile sunt personaje.
• Copiii proiectează propriile trăiri, temeri,
impresii asupra păpuşilor, dându-le
personalitate, comportament,
împrumutându-le propriile trăsături sau
ale persoanelor semnificative pentru el.
Marionete, păpuşi, animale…
Obiective Tipuri de jucării folosite:

• provocarea unor amintiri din viaţa • figuri reprezentând membrii ai
copilului; familiei;
• dezvoltarea capacităţii de • animale sălbatice sau
rezolvare a problemelor; domestice;
• îmbunătăţirea abilităţilor de • jucării deghizate: clovni,
comunicare şi sociale; persoane mascate.
• dezvoltarea insight-ului Moduri de folosire
(înţelegerea cauzelor unor • folosirea spontană a jucăriilor;
evenimente, a semnificaţiei unor • a-l invita pe copil să creeze o
comportamente); scenă, un spectacol de
• retrăirea unor experienţe din păpuşi;
viaţa copilului; • a combina folosirea păpuşilor
• Identificarea copilului cu anumite cu poveşti;
persponaje. • a folosi păpuşile în dialogul cu
consilierul.
Modelajul
• Modalitate în care copiii îşi pot spune povestea

atât prin figurinele modelate cât şi prin
cuvintele, expresiile verbale care acompaniază
activitatea de modelaj.
• Exerciţiul cu lut oferă atât o experienţă tactilă,
cât şi una kinestezică.
• Copiii pot fi ajutaţi să-şi cunoască sentimentele
exersându-şi simţurile.
• Figurinele tridimensionale create pot debloca şi
facilita comunicarea verbală a copilului despre
cele petrecute şi despre trăirile lui.
Pictura, desenul
• copilul devine conştient de • Culorile, hârtia, creta pot

sine şi de existenţa sa în stimula pe copii să
lume. povestească cele întâmplate,
• copilul îşi exprimă să scoată la iveală scene din
sentimentele, trăirile, nevoile, viaţa lor, probleme cu care se
se exprimă pe sine însuşi şi confruntă
îşi descoperă astfel • Desenul poate fi folosit:
identitatea.  ca mijloc de comunicare
• pot deveni un mijloc de  ca mijloc de explorare al
comunicare. afectivităţii copilului;
• un mod de a descrie  ca mijloc de cunoaştere al
povestea care nu poate fi propriului corp şi al orientării
spusă în cuvinte. în spaţiu (Gheorghe şi
• . Mastan, 2005).
Exemplu: ROTATIA DESENELOR!
 Copiii stau în jurul unei mese.

 I se dă fiecărui copil o coală de hârtie şi o cutie de
creioanecolorate sau pensule şi acuarele.
 Fiecare copil poate desena/picta pe foaia lui ce doreşte până când
conducătorul grupului/animatorul spune “STOP JOC!”.
 După aceea fiecare copil îi va da desenul său, colegului din
dreapta. Timp de 5 minute vor desena pe foaia colegului lor ce
doresc, apoi când conducătorul de grup/animatorul spune “STOP!
SCHIMB!”, vor da foia pe care o au în faţă, colegului din dreapta.
 Desenele merg doar în aceiaşi direcţie dreapta sau stânga, cum
decideţi, astfel încât un desen să ajungă pe la toţi cei prezenţi în
grup.
 Este un exerciţiu care poate aduce copilul şi implicit grupul într-o
situaţie delicată. După acest exerciţiu grupul poate trece în etapa
“furtunii”. Dacă la început, copiii sunt încântaţi de ideea
schimbului de desene, pe parcurs pot să apară conflicte între ei.
Propuneti o alta variantă pentru metoda
rotaţiei desenelor.
(Scutul de aparare)
Formulaţi obiectivele acestei activităţi!
Metode de mişcare
• Dansul şi mişcarea creativă
• Dansul este o modalitate de exprimare a
trăirilor.
• modalitate de comunicare care-l face pe copil
să se simtă în siguranţă, diminuându-i
anxietatea.
• procedeu prin care copilul poate fi ajutat să-şi
cunoască propriul corp şi să se simtă
confortabil în el.
• copilul îşi poate expune toate sentimentele şi
îşi poate lăsa libere resentimentele (Gheorghe
şi Mastan, 2005).
Exemplu 1
• Toţi copiii sunt aşezaţi în zona de joc a grupei.
Consilierul solicită un număr şi un obiect. Copiii
formează spontan grupuri care cuprind numărul
solicitat de consilier, şi realizează o statuie pentru
a simboliza obiectul solicitat, folosindu-şi doar
corpul.
• De exemplu: 2 balanasoare!
• După realizarea primei cerinţe, se solicită alte
obiecte amuzante. De exemplu: maşină de
spălat, pian, cascadă, elefant, etc. Regula este
ca de fiecare dată să se formeze grupuri cât mai
diferite şi copiii să îşi schimbe poziţia şi
coechipierii.
• Se poate termina într-o manieră amuzantă: Toată
lumea, un carusel!
Ex. 2: CĂUTĂTORII DE COMORI
• Copiii sunt împărţiţi pe grupuri (4-5 copii). Toate

grupurile primesc ca sarcină să găsească în 10 minute
cât mai multe obiecte care se găsesc pe o listă. Lista
poate fi reprezentată prin simboluri sau desene, pentru
ca toţi copiii să o poată urmări. Se poate alege un lider
în fiecare grup care are sarcina să monitorizeze
progresul şi să taie de pe listă obiectele găsite. Este
declarată câştigătoare echipa care găseşte cele mai
multe obiecte.
• In funcţie de locul de desfăşurare a jocului (în sala de
grupă, în curte sau în parc), lista poate conţine obiecte
precum: o floare cu petale roşii, o frunză în formă de
inimă, un obiect alb, o cheie, o piatră, o pană, un creion,
un ambalaj de bomboană etc.
Exemplul 3:
GHEMUL ŞI PLOAIA / PÂNZA DE PĂIANJEN
UTILIZARE
OBIECTIVELE URMARITE
• Realizarea unei prime cunoaşteri a
• Dezvoltarea abilităţilor de grupului;
comunicare şi cooperare in grup;
• Eliminarea inhibiţiilor şi conflictelor
• Cunoaşterea interpersonala; datorate primului contact inter-
• Integrarea în grup; relaţional;
• Cunoaşterea numelui fiecărui • Facilitarea libertăţii de manifestare,
coleg de grup; încurajare a exprimării;
• Spargerea blocajelor emoţionale, • Reducerea anxietăţilor, eliminarea
de relaţionare intra-grupala; inhibiţiilor, descărcarea tensiunilor;
• Dezvoltarea atenţiei şi a • Realizarea unui contact verbal şi
memoriei; nonverbal între membrii grupului;
• Respectarea regulilor de grup; • Integrarea fizică şi emoţională în
grup.
 Înainte de începerea jocului copiii sunt aşezaţi în cerc. Se ia un ghem
destul de mare, apoi fiecare îşi spune numele şi îi unui alt coleg ghemul.
Capătul sforii rămâne la copilul care a început jocul. Ghemul va fi dat mai
departe până ce toţi copii si-au spus numele, fiecare copil păstrează
partea din aţă care îi revine astfel încât la final se formează o reţea.
 O alta variantă este ca fiecare copil să îi spună celui căruia ii dă ghemul,
ce apreciază cel mai mult la el. (De aceea, jocul mai poarta denumirea
Plasa iubirii) Copiii se ridica apoi în picioare şi ţinându-se de sfoară se vor
învârti, în sensul acelor de ceasornic şi invers, apoi se vor opri şi se vor
aşeza pe scăunele sau pe salteluţe.
 A doua fază a jocului este refacerea ghemului. Ghemul este în mâna
ultimului membru al grupului, apoi îl dă celui care a început jocul. Acesta
va lua ghemul, va spune numele celui de la care l-a primit, apoi va
spune : “Am primit ghemul de la…”, “Pe mine mă cheamă…”, “Mie îmi
place…”.Ultimul copil ajunge să spună numele întregului grup.
 Înainte de a rula ghemul, sunt puşi să-şi imagineze că a venit o ploaie
mare şi că sunt nevoiţi să intre pe rând sub un “acoperiş”, protejând foarte
bine ghemul de ploaie. Cine rămâne afară este în mare pericol, aşa că
trebuie să se ajute unii pe alţii şi să-şi facă loc sub acest “acoperiş”.
Metode combinate – Jocul de rol
• consilierul descrie situaţia în care se află actorii,

• se prezintă o schiţă de scenariu, care va fi completată, concretizată prin
jocul copiilor, absenţa precizării unor detalii favorizând “personalizarea
rolului”;
• se distribuie rolurile: de regulă o parte dintre copii sunt actori, alta
spectatori (cu rol de potenţiali observatori), alta observatori declaraţi;
• se asigură decorul specific situaţiei alese;
• se joacă “piesa” în faţa spectatorilor;
• se analizează derularea jocului de rol de către: actori (relativ la dificultăţi,
probleme, percepţia rolului etc.), de către observatori, eventual, de către
spectatori;
• se realizează o dezbatere finală cu întreaga grupă, condusă de consilier
pe baza unui plan, propus de acesta sau construit cu copiii, privind
problema vizată de jocul de rol; dezbaterea finală poate fi înlocuită de o
masă rotundă sau de analiza pe grupuri mici ale căror rapoarte se
prezintă în grupul reunit;
• se extrag concluzii de către consilier.
Ce rezultate au aceste metode folosite cu
elevii?
 Dezvoltarea capacităţilor de exprimare verbală şi nonverbală a
dorinţelor, sentimentelor, trăirilor;
 Respectul faţă de sine şi încrederea în sine;
 Strategii personale de rezolvare a problemelor şi a conflictelor intra- şi
inter-personale;
 Spargerea blocajelor emoţionale;
 Perfecţionarea capacităţii de autocunoaştere şi autoacceptare;
 Dezvoltarea valorilor morale şi spirituale;
 Dezvoltarea capacităţilor cognitive (memorie, atenţie, limbaj, gândire
etc.) şi a creativităţii;
 Eliberarea de tensiuni, anxietăţi acumulate, stres, frustrări şi sentimente
negative;
Cresterea capacitatii de integrare în grupuri.
APLICAŢII
liste de control.
Bibliografie
All.
Editura Humanitas.
consiliere (3)
6. Metode combinate
elevii ?
Metode de facilitare a interacţiunii şi
comunicării dintre elevi (Baban, 2001)
• Jocul cu portocala: toţi elevii se aşează în cerc. Se trece pentru început
portocala sau mingea din mână în mână; ulterior portocala se trece de la
elev la elev, prinzând-o cu ajutorul gâtului.
• Ionel a spus să ...: un elev voluntar dă comenzi celorlalţi elevi. Ei trebuie
să răspundă numai dacă elevul conducător spune "Ionel a spus să ...".
Intre comenzile obişnuite ("Ionel a spus să staţi într-un picior!") voluntarul
va spune şi una sau două comenzi neobişnuite, neacceptabile ("Ionel a
spus să-i dai o palmă colegului.").
• Ghicirea unui cuvânt: un elev se gândeşte la un cuvânt, iar colegii lui
trebuie să-1 identifice prin întrebări închise şi deschise.
• Picasso: un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare elev
trebuie să spună care este semnificaţia figurii pentru el.
• Încrederea: fiecare elev îşi alege o pereche; una dintre persoane
conduce perechea şi cealaltă se lasă condusă timp de câteva minute prin
clasă. Persoana condusă este legată la ochi cu o eşarfă. După o perioadă
de timp rolurile se schimbă.
• Cutremurul: se dă elevilor o problemă - "la radio s-a anunţat că va fi
un cutremur puternic peste 10 minute". Fiecare persoană trebuie să
îşi aleagă maxim 5 lucruri de valoare pentru el/ea. Fiecare elev îşi
prezintă lista cu lucrurile alese.
• Oglinda: elevii formează perechi; în pereche unul dintre elevi se
mişcă în timp ce celălalt are rolul de oglindă, trebuie să facă exact ce
face perechea lui.
• Bomboane: fiecare elev este rugat să ia bomboane dintr-un bol;
după ce elevii s-au servit cu bomboane fiecare trebuie să spună
atâtea lucruri pozitive despre sine câte bomboane a luat.
• Surpriza: elevii sunt aşezaţi într-un cerc şi li se spune că într-o cutie
este un lucru deosebit şi special. Fiecare elev este invitat să vadă
acel lucru "secret" astfel încât "el să se reflecte în oglinda care este
aşezată în cutie. Elevilor li se spune să nu spună colegilor care este
lucrul special pe care l-au văzut în cutia magică.
• Pantomima: se scriu pe câte o hârtie 4 roluri. Elevii sunt împărţiţi în 6
grupe şi li se oferă o hârtie cu un rol. Ei vor trebui să încerce să
exprime rolul prin limbajul nonverbal (fără cuvinte) pentru ca celelalte
grupe să poată identifica despre ce rol este vorba. Rolurile trebuie să
fie amuzante şi complexe - de exemplu, "Nu am apă caldă de trei
zile!".
• Zodiile: elevii sunt rugaţi să stea într-un cerc şi să se aşeze în
ordinea lunii şi zilei de naştere fără să comunice verbal, utilizând
numai limbajul nonverbal.
• Desenul: unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figură
geometrică (vezi fişa 2 la anexe). Ceilalţi elevi nu au văzut figura.
Sarcina elevului voluntar este să descrie numai verbal figura, în timp
ce ceilalţi elevi încearcă să o reproducă pe hârtia lor. Ceilalţi elevi nu
au voie să pună întrebări, doar să încerce să redea prin desen cât
mai exact figura descrisă. în final figurile desenate se compară cu
figura iniţială.
Jocul ca metoda de consiliere
• În timpul jocului putem
observa aspecte despre
maturitatea, inteligenţa,
imaginaţia şi creativitatea
copilului, organizarea
cognitivă, orientarea în
spaţiu, volumul atenţiei,
abilităţile de rezolvare a
problemelor.
• Jocul poate fi chiar o

formă de auto-terapie, prin
care copilul lucrează
adesea asupra confuziilor,
anxietăţilor şi conflictelor
sale.
Motivaţii pentru utilizarea
jocului ca metodă de consiliere
• Jocul este pentru
copii activitatea
fundamentală. Este
un prilej pentru
exprimarea
sentimentelor,
pentru explorarea
relaţiilor, descrierea
experienţelor,
mărturisirea
dorinţelor şi
împlinirea de sine.
• Copiii îşi dezvăluie sentimentele interioare
prin intermediul jucăriilor şi al materialelor pe
care ei le aleg, prin ceea ce fac cu acestea
sau cum se joacă cu ele.
• Procesul de consiliere prin joc poate fi văzut

ca o relaţie între consilier şi copil, relaţie în
care copilul utilizează jocul pentru a explora
lumea sa personală şi pentru a realiza
contactul cu consilierul într-un mod care
asigură siguranţa emotională a copilului.
Situaţii de consiliere in care poate fi folosit jocul:
 Explorarea experienţelor ce ţin de viata reala;

 Explorarea unei game variate de sentimente;
 Testarea limitelor;
 Explorarea si examinarea unor situaţii fără
verbalizare;
 Îmbunătăţirea aptitudinilor de comunicare şi a
aptitudinilor sociale;
 Construirea conceptului de sine şi a stimei de
sine;
APLICAŢII
liste de control.
Bibliografie
All.
Editura Humanitas.
Grupul în activităţile de
consiliere educatională
1. Specificul grupului în consiliere
2. Grupurile în activitatea de consiliere cu
copiii
adolescenţii
4. Aspecte specifice ale activităţilor de
consiliere de grup
5. Avantaje si dezavantaje ale utilizării
grupului în consiliere
 Grupurile reprezintă un decupaj din viaţa reală în care copiii şi

adolescenţii au posibilitatea să experimenteze. Nu toate
experienţele trăite grup sunt pozitive.
 Chiar şi un grup disfuncţional poate deveni o influenţă pozitivă.
 Principala resursă în crearea unor experienţe de grup pozitive o
reprezintă înţelegerea proceselor grupului.
 Grupurile de consiliere eficiente trebuie să includă grupuri
coezive.
 Coeziunea este esenţială pentru crearea unei atmosfere în care
factorii schimbării pot acţiona eficient.
 Procesele de grup trebuie folosite pentru a determina
schimbarea nu doar la nivelul grupului ci şi la nivel individual.
Nevoia de apartenenţă la grup
 O structura interpersonală care dezvoltă şi
menţine o cultură proprie.
 Coeziunea şi solidaritatea grupului rezultă
din abilitatea grupului de a satisface nevoile
psihologice ale membrilor
 Interacţiunile eficiente care încurajează
implicarea în luarea deciziilor a membrilor
vor duce la creşterea gradului de coeziune.
 Cu cât un grup este mai coeziv, cu atât
mai mare este presiunea socială care se
exercită asupra membrilor şi este mai
probabil ca aceste presiuni să provoace
schimbarea.
 Capacitatea de deschidere, auto-
acceptarea sau acceptarea celorlalţi a
membrilor grupului sunt indicatori ai
gradului de coeziune a grupului.
 Creşterea duratei în care indivizii lucrează la
un proiect comun ajută la creşterea
impactului proceselor de grup care
promovează schimbarea.
 Grupurile eficiente şi coezive îşi încurajează
membrii să gândească creativ, să fie
inovativi, să exploreze soluţii diverse de
rezolvare a problemelor.
 Motivaţia pentru participarea la activităţi este
mai mare atunci când performanţele pot fi
atribuite grupului decât eforturilor unei
singure persoane.
Cum se produce schimbarea prin
intermediul proceselor de grup?
 Prin intermediul lecţiilor de consiliere
urmărim 2 tipuri de obiective:
activităţile propuse trebuie să faciliteze
schimbarea la nivel individual
schimbarea la nivel individual trebuie să
se transfere apoi asupra întregului grup
şi să aibă o anumită dinamică în timp.
 Factorii care susţin schimbarea în
consilierea de grup sunt: încrederea,
universalitatea, altruismul, tehnicile de
socializare, comportamentul imitativ,
învăţarea socială, coeziunea de grup
(Yalom, I. D., & Leszcz, M., 2005).
2. Grupurile în activitatea de consiliere
cu copiii
 Jocul este principala forma de comunicare a copiilor
Observam procesul copilului.
 Cum se joaca el, cum se apropie de materiale, pe care
le alege, pe care le respinge?
 Care este stilul său general de joacă? Este organizat
sau dezorganizat? Care este pattern-ul (stilul) său de
joacă?
 Se joacă el după anumite teme? Agresiunea?
Îngrijorarea?
 Există o seamă de accidente de maşini, de avioane etc?
Observam modurile de contact ale copilului. Realizează el
un bun contact cu sine şi cu jocul când se joacă?
 Climatul grupului propune un mediu motivant în
care copilul poate învăţa, permitându-i totodată
să înainteze în sarcină în propriul său ritm.
 Grupul le permite să exerseze abilităţi sociale şi
să se implice activ în sarcină.
 Învăţarea şi schimbarea se produc prin
structurarea comportamentului copilului.
 Copiii lucrezeaza dincolo de nivelul lor actual de
dezvoltare.
3. Grupurile în activitatea de consiliere
cu adolescenţii
 Structura grupului şi feedback-ul din partea celorlalţi
participanţi influenţează învăţarea.
 Dacă feedback-ul este pozitiv şi suportiv, creşte
probabilitatea ca indivizii să îşi schimbe
comportamentele indezirabile.
 Implicarea în grup devine o formă de recompensă
sau o întărire pozitivă dacă grupul corespunde
cerinţelor emoţionale şi sociale ale adolescentului.
 formarea unor grupuri care le oferă clienţilor
posibilitatea să să crească şi să îşi dezvolte
comportamente pozitive
consiliere de grup
 stabilirea scopurilor grupului

 structurarea activităţilor
 implicarea adulţilor (părinţii)
 stabilirea regulilor şi asigurarea disciplinei
şi a confidenţialităţii (Sharry, 2004).
Stabilirea scopurilor
 scopul grupului de consiliere este

formarea unei identităţi pozitive centrate
pe scopurile clienţilor
 A formula obiectivele în termeni
pozitivi.
pozitivi
 Formularea unor obiective în termeni
negativi poate duce la rezultate
contraproductive
Structurarea activităţilor
 Pendularea intre activitati variate
 Deşi flexibilitatea este crucială, rutina şi

structura sunt importante pentru a
ajuta grupurile să funcţioneze eficient!!!
 Aspectul social şi distractiv al activităţilor

reprezintă cel mai atrăgător motiv pentru
participare.
Implicarea adulţilor (părinţii)
 se asigură astfel adeziunea părinţilor şi
implicarea lor în activitate.
 o activitate care vizează dezvoltarea abilităţilor
sociale ale copiilor precum managementul furiei
nu va avea niciun efect dacă părinţii nu sunt
suportivi şi nu oferă copiilor modele adecvate de
comportament.
 Modul în care poate fi câştigată încrederea
părinţilor depinde de abilităţile consilierului.
Stabilirea regulilor şi asigurarea
disciplinei şi a confidenţialităţii
 Regulile vor fi negociate cu copiii.

 Pentru respectarea regulilor profesorul va
acorda, la început, recompense mai dese, apoi
mai rare, dar fără a neglija recompensarea;
 pentru încălcarea regulilor se vor preciza
sancţiuni simbolice care se vor aplica de fiecare
dată când regula este încălcată.
 Negocierea este utilă nu numai pentru
stabilirea regulilor dar şi pentru alegerea
activităţilor.
Strategii pentru stabilirea regulilor şi a
disciplinei (Sharry, 2004):
 stabilirea şi alegerea regulilor (ascultăm ce
spun ceilalţi, nu îi întrerupem pe cei care
vorbesc etc)
 fiţi clari şi expliciţi atunci când le cereţi
copiilor să respecte anumite reguli
 faceţi referire la comportamentele pozitive,
valorizaţi-i pe copiii care respectă regulile
 ignoraţi încălcările minore ale sarcinilor şi
recompensaţi comportamentele pozitive
 structuraţi sarcinile grupurilor într-o modalitate care
facilitează respectarea regulilor.
 Gânditi-vă cum veţi lucra cu copiii care au tendinţa
să deranjeze mereu activităţile.
 Imaginaţi, de exemplu, un sistem Time out prin care
copilul poate fi trimis in alt colt al camerei pe un alt
loc pentru ca apoi activitatea să se poată relua.
 Recrutaţi părinţi care vă pot ajuta în anumite
activităţi.
 Identificaţi modalităţi prin care părinţii
pot fi implicaţi în activităţile de
consiliere de grup! Formulati 3 exemple
de activităţi!
Bibliografie
1. Clanton Harpine, E. (2008). Group Intreventions in
Schools. Promoting Mental Health for At-Risk. New York:
Springer.
2. Cocoradă, E. (coord). 2004. Consilierea în şcoală. O
abordare psiho-pedagogică. Sibiu: Editura Psihomedia.
3. Landreth, G. L. (2002). Play therapy: The art of the
relationship. New York: Brunner-Routledge.
4. Oaklander, V. (1988). Windows to Our Children. New
York: The Gestalt Journal Press.
5. Sharry, J. (2004). Counselling Children, Adolescents and
Families. A Strengths Approach. London: Sage
Publications.
6. Yalom, I. D., & Leszcz, M. (2005). The theory and practice
of group psychotherapy (5th ed.). New York: Basic Books.
Grupul în activităţile de
consiliere educatională
copiii
adolescenţii
consiliere de grup
5. Avantaje si dezavantaje ale utilizării
grupului în consiliere
CREAREA GRUPULUI
 Scopul grupului
A raspunde la nevoile copilului
Preventia
 Grupurile sunt unice

 Membrii se schimba cognitiv si afectiv!
 Scopurile se schimba!
 Orice grup terapeutic este o creatie!

CERINTE DE MEDIU
 Spatiu securizant
 Fara distractori
 Intimitate si confidentialitate
 Toate sedintele pentru un anumit grup

trebuie derulate in acelasi spatiu!
 Durata – depinde de varsta participantilor
IDENTIFICAREA MEMBRILOR GRUPULUI
 Pe baza unor comportamente care trebuie

optimizate sau schimbate
 Observatii atente ale copiilor in diverse
situatii naturale
 Analiza rezultatelor scolare si a
documentelor scolare
INTERVIEVAREA
 Interviuri, discutii cu posibilii membri ai
grupului
 Scopul: identificarea problemei si a
motivatiei de a participa
Aspecte scolare
Relatiile cu egalii
Relatiile cu altii semnificativi
Relatiile cu autoritatea
 Decizia:
Decizia consiliere inidividuala
 consiliere de grup
PREVENTIA PROBLEMELOR DE
COMPORTAMENT
 Monopolizarea discutiilor
 Porecle, etichetari, remarci nepotrivite
 Agresivitate fizica
 Copiiii nu stiu ce inseamna sa fii membru al

unui grup pana cand nu fac parte din el.
 Grupul de prieteni ≠ grupul de consiliere

SUBIECTE PENTRU PREGATIREA
GRUPULUI
 Discutii individuale
 Identificarea scopurilor comune
 Identificarea asteptarilor membrilor
 Sa participle la sesiune de grup
 Sa permita celorlalti sa isi exprime sentimentele fara a-i
judeca
 Sa decida pe cont propriu cat si cand sa dezvaluie
despre ei
 Sa fie atenti la propriile sentimente si sa le exprime prin
cuvinte adecvate
 Sa experimenteze comportamente noi in cadrul grupului
 Sa pastreze confidentialitatea
 PLANIFICAREA SEDINTELOR DE
GRUP
 Documentarea pentru tema propusa
 Planul de consiliere
 SCOPURI, OBIECTIVE, STRATEGII

 STABILIREA REGULILOR
EVALUAREA ACTIVITATII
 Perceptii ale membrilor grupului

 Schimbari comportamentale
 Aspecte de modificat
 Strategii eficiente/ ineficiente
 Sugestii de imbuntatire
5. Avantaje ale utilizării grupului în
consiliere
 elevii nu mai urmăresc doar scopuri personale, apar
sentimente de acceptare, simpatie între participanţii la
acelaşi grup;
 apare fenomenul de “facilitare socială”- învăţare mai
rapidă în prezenţa altei persoane ;
 în munca intelectuală sau în crearea de soluţii noi,
grupul produce performanţe mai mari decât cele
realizate de un membru mediocru al lui;
 hotărârile luate în grup, prin acord general, tind să se
fixeze mai bine şi influenţează mai mult
comportamentele participanţilor;
 sentimentele de inferioritate ale elevilor mai puţin dotaţi
scad în intensitate, creşte stima de sine, încrederea în
forţele proprii;
5. Avantaje ale utilizării grupului în
consiliere
 se diminuează anxietatea, teama de eşec;
 scad agresivitatea, rivalitatea sau invidia dintre elevi;
 se intensifică atitudinile pozitive faţă de profesor;
 nivelul interacţiunilor pozitive dintre elevi creşte, este
stimulat interesul pentru succesul grupului;
 copiii cu probleme emoţionale, minoritarii sunt mai bine
acceptaţi;
 se dezvoltă competenţele sociale foarte importante la
adolescenţi (timizii, nonconformiştii sunt avantajaţi);
 elevii învaţă să comunice fiind obligaţi să-şi exprime cât
mai precis opiniile spre a se face înţeleşi;
 permite dezvăluirea treptată a informaţiilor despre
propria persoană, scăzând sentimentul de izolare, de
singurătate şi crescând sentimentul de încredere în sine.
5. Dezavantaje ale utilizării grupului în
consiliere
 la început, grupul evoluează spontan şi nu se obţin
rezultatele scontate;
 uneori se pierde motivaţia pentru învăţare, mai ales când
motivaţia de afirmare este foarte puternică;
 distribuţia sarcinilor nu este întotdeauna cea mai bună -
unii elevi au prea multe sarcini, alţii se sustrag fiindcă nu
pot fi controlaţi şi lasă totul pe seama altora, fenomen
numit “lene socială”;
 elevii dominatori au tendinţa de a monopoliza activitatea;
 apar conflicte datorate diferenţelor de opinii, diferenţelor
de implicare în activitate;
5. Dezavantaje ale utilizării grupului în
consiliere
 unii indivizi suportă “efectul de aţipire”; pentru că nu-şi pot
evalua propriul aport, lucrează mai puţin; această
deficienţă s-ar putea contracara furnizându-se elevilor
standarde şi criterii de autoevaluare;
 apare comportamentul de complezenţă – unii elevi se
declară de acord cu alţii doar pentru a închide controversa;
 pentru profesor activitatea este mai dificilă: el trebuie să
devină consultant şi facilitator de relaţii sociale;
 menţinerea disciplinei este mai dificilă – oricând lecţia se
poate transforma în bârfă sau în haos
 ritmul de învăţare cognitivă pentru elevul bun este încetinit;
 elevii agresivi pot încerca să domine, distrugând
organizarea democratică.
APLCATII
 Studiu de caz (copii/ adolescenti) - Sharry, 2004, pp.
118-121.
1. The Dinosaurus Club
2. The Chill Out Club
 Cerinte:
1. Descrieti programul
2. Identificaţi principiile consilierii care se reflectă în cazul analizat.
3. Formulaţi obiectivele care credeţi că au stat la baza
programului.
4. Propuneţi variante de îmbunătăţire a progtamului propus.
5. Analizaţi implicaţiile, punctele tari şi punctele slabe ale
programului analizat.
6. Propuneti modalităţi prin care programul poate fi folosit la o altă
grupă de vârstă la alegere.
Bibliografie
1. Clanton Harpine, E. (2008). Group Intreventions in
Schools. Promoting Mental Health for At-Risk. New York:
Springer.
2. Cocoradă, E. (coord). 2004. Consilierea în şcoală. O
abordare psiho-pedagogică. Sibiu: Editura Psihomedia.
3. Landreth, G. L. (2002). Play therapy: The art of the
relationship. New York: Brunner-Routledge.
4. Oaklander, V. (1988). Windows to Our Children. New
York: The Gestalt Journal Press.
5. Sharry, J. (2004). Counselling Children, Adolescents and
Families. A Strengths Approach. London: Sage
Publications.
6. Yalom, I. D., & Leszcz, M. (2005). The theory and practice
of group psychotherapy (5th ed.). New York: Basic Books.
Evaluarea si optimizarea activităţilor
de consiliere
Prima lecţie de consiliere
• Stabilirea regulilor grupului
• Desfăşurarea activităţilor iniţiale de

intercunoaştere
• Evaluarea rezultatelor
Etape în fixarea prin negociere a
regulilor
1. se anunţă sarcina de lucru: „Vom propune reguli
pe care să le respectăm cu toţii pentru a ne
desfăşura activitatea cât mai bine posibil”;
2. profesorul precizează talia unui grup: 3-4 sau
mai mulţi elevi, dar fără a depăşi cifra opt;
3. se constituie grupurile;
4. se fixează şi anunţă timpul afectat activităţii;
5. în grupuri mici, elevii se sfătuiesc asupra
regulilor pe care le cred necesare în propria
activitate; cei mari le scriu pe o hârtie, carton;
6. un reprezentant al grupului prezintă regulile în
faţa clasei;
7. regulile prezentate de fiecare grup sunt
analizate de elevii conduşi de profesor şi se
acceptă cele cu care majoritatea elevilor este de
acord;
• Consilierul trebuie sa ajute elevii să aleagă reguli
adecvate, fără a impune reguli ale adultului;
• profesorul poate propune unele reguli, dar nu prea
multe (una-două), încât elevii să perceapă regulile ca
propuse ei înşişi (De pildă: dreptul de a schimba
regulile, când este necesar, cu acordul tuturor/al
majorităţii elevilor).
8. regulile se scriu pe un carton mare şi se
afişează într-un loc din care sunt vizibile;
9. la clasele dificile, cu probleme de disciplină,
fiecare elev îşi va scrie regulile pe o hârtie
pentru a putea, la date fixate de educator, să-
şi autoevalueze comportamentul în funcţie de
ele;
10. pentru respectarea regulilor profesorul va
acorda, la început, recompense mai dese, apoi
mai rare, dar fără a neglija recompensarea;
pentru încălcarea regulilor se vor preciza
sancţiuni simbolice care se vor aplica de
fiecare dată când regula este încălcată.
Desfăşurarea activităţilor iniţiale de
intercunoaştere
• tehnica „de la pereche la grup”

• tehnica triunghiurilor
• tehnici metaforice
• tehnica blazonului (Exemplu: Scutul de
aparare)
• Se oferă fiecărui copil un scut (asemănător cu cel
folosit în lupte de soldaţi). Se explică grupului că
acest scut îi apăra pe soldaţi de duşmani şi le
salva viaţa.
• Acest scut este împărţit în patru. Ei trebuie să
completeze aceste părţi.
• Ce-mi place,
• Cine sunt prietenii mei,
• Care sunt calităţile mele,
• Talentul meu ascuns.
Propuneti o varianta pentru jocul
prezentat anterior!
(Scutul de aparare)
Scutul de aparare!
Evaluarea rezultatelor
• Evaluarea rezultatelor activităţii poate fi

efectuată de elevi (individual, în grupuri mici)
sau de educator.
• Vizează cunoştinţe dobândite în activitate,

atitudini, comportamente ale elevilor
• Se realizează cu ajutorul unor chestionare de

cunoştinţe sau atitudini, a scalelor de
apreciere, a fişelor de autoobservaţie
/observaţie, prin studiul documentelor şcolare.
• sporirea motivaţiei, a efortului şi perseverenţei
elevilor;
• sporirea numărului comportamentelor aşteptate
conform proiectelor de intervenţie;
• manifestarea la elevi a plăcerii de lucra în grup, a
competenţelor sociale, creşterea tendinţei de
colaborare spontană între elevi;
• creşterea numărului de întrebări, probleme
semnalate de elevi;
• creşterea gradului de toleranţă între elevi;
• creşterea obiectivităţii autoevaluării;
• apariţia nevoii de experimentare şi monitorizare a
comportamentelor
FIŞA DE EVALUARE ANONIMĂ
Data ……
• Completaţi următoarele enunţuri privind

activitatea de azi:
• 1. Cel mai plăcut am lucrat cu ...
• 2.Am avut probleme de cooperare cu x
colegi.
ANUNŢUL DE MICĂ PUBLICITATE
• Elevii vor avea o foaie de hârtie şi un creion şi vor citi sau

asculta câteva anunţuri de mică publicitate dintr-un ziar.
• Fiecare dintre ei va redacta un anunţ care priveşte
aşteptările, nevoile, problemele personale la care aşteaptă
sprijin din partea celorlalţi în activităţile de consiliere.
• După realizare, elevii se vor grupa câte 4-5 şi vor analiza
anunţurile realizate. Ei vor produce un nou afiş în grup care
să conţină aşteptările, nevoile, probleme convergente
prezente în afişele personale.
• După ce vor fi colectate, anunţurile vor fi clasate de
raportorii pe teme şi raportorul raportorilor sau educatorul
va prezenta o sinteză.
• Concluziile se reţin pentru ameliorarea proiectării sau a
desfăşurării activităţii viitoare.
Chestionar pentru evaluarea muncii în
grup
• Elaborati un chestionar cu 10 itemi

pentru evaluarea muncii in grup, pentru
clasa a VI-a!
Bibliografie



Brooks/Cole.

Penguin

Optimizarea activităţilor de consiliere
Ameliorarea activităţii de consiliere
• Activitatea didactică desfăşurată în

absenţa unui adult competent
• profesorul lucrează în izolare, lipsit de

feed-back-urile adulţilor competenţi
• riscurile lui sunt preponderent morale

Parteneriat în scopul realizării activităţii
☼ Cadrele didactice îşi pot acorda reciproc

asistenţă (parteneriat) în pregătirea şi
desfăşurarea orei
☼ participarea altor adulţi (părinţi ai elevilor, alţi
membri ai comunităţii).
☼ Avantaje :
☼grupurile de copii primesc ajutor diferenţiat,
☼supravegherea grupului de copii este mai atentă,
☼se economiseşte timp,
☼cantitatea de idei/ soluţii de rezolvare a diverselor
probleme este mai mare etc (Cocoradă, 2003).
Autoevaluarea
• Reflectare asupra propriei activităţi, bazată pe

înţelegerea teoriilor care explică propria conduită
şi pe cea a elevilor săi,
• Acceptarea responsabilităţii pentru propria
activitate şi pentru poziţia teoretică adoptată
(Mahony, 1996).
• Educatorul îşi va evalua propriile conduite
utilizând fişe de autoobservaţie, liste de control
sau un jurnal de bord (Cocoradă, 2003).
Elaborati o fisa de control pentru
autoevaluarea comportamentului
didactic
Parteneriat în scopul obiectivizării
autoevaluării
• Evaluarea în cuplu –
– Unul dintre profesori desfăşoară activitatea, celălalt

observă şi apreciază, pe baza unei fişe construite/
alese în comun
– La o nouă activitate, rolurile se inversează
– Analiza comună a datelor colectate
– Pe baza analizei comune, profesorul asistat ia
decizii privind ameliorarea activităţii sale.
Parteneriat în scopul obiectivizării
autoevaluării
• Supervizarea
• presupune planificarea evaluării, observarea activităţii şi

întâlnirea de concluzii.
• Evaluarea propriu-zisă se realizează pe baza datelor
culese, care se raportează la normativitatea pedagogică
şi la eficacitatea activităţii.
• Evaluatorul-expert trebuie să sublinieze aspectele
pozitive, ale lecţiei, să valorizeze profesorul observat,
dar să furnizeze un feed-back realist, să ajute profesorul
evaluat să ia decizii, să găsească mijloace de a-şi
ameliora activitatea.
• Elaborati o secventa a unui proeict de lectie
pentru o clasa si un modul tematic la alegere!
• Lucrati in echipe de cate 2 persoane.
• Evaluaţi proiectul diadei din dreapta dv.
• In grup de 4 listaţi dificultăţile întâmpinate

•
Bibliografie



Brooks/Cole.

Penguin

Consilierea si
orientarea carierei
Ce urmareste consilierea pentru
cariera?
• dezvoltarea eficacităţii de sine pozitive, precum şi a
expectanţelor şi a stilului de atribuire legate de carieră;
• formarea identităţii profesionale prin implicarea în activităţi
de explorare şi de planificare a carierei, de stabilire a
scopurilor legate de carieră şi de asumarea
responsabilităţilor faţă de aceste scopuri;
• învăţarea unor comportamente prosociale şi a unor abilităţi
sociale adecvate integrării profesionale;
• dezvoltarea abilităţii de înţelegere a sinelui, a lumii muncii,
precum şi a modalităţilor de integrare în lumea muncii;
• cristalizarea intereselor vocaţionale (Turner & Lapan,
2005);
Scopurile formulate pentru disciplina
“Consiliere şi orientare şcolară
• respectul de sine şi promovarea propriei

persoane
• responsabilitate socială şi relaţionare pozitivă cu
ceilalţi
• stare fizică şi mentală de bine
• managementul procesului de învăţare şi
dezvoltare personală
• implicare activă în planificarea vieţii şi carierei.
Obiective cadru
• Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor
pozitive faţă de propria persoană.
• Dezvoltarea responsabilităţii sociale şi
formarea deprinderilor de interacţiune socială.
• Dezvoltarea aptitudinilor şi comportamentelor
adecvate promovării propriei sănătăţi fizice şi
mentale.
• Dezvoltarea capacităţii de management al
învăţării.
• Dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei
Profesie, meserie, ocupaţie, cariera
• Meserie = Complex de cunoştinţe şi deprinderi obţinute

prin şcolarizare sau calificare, practică, necesare pentru
executarea unor operaţii de prelucrare a obiectelor muncii
sau pentru prestarea unor anumite servicii.
• Profesie = Calificare obţinută de o persoană prin studii
• Ocupatie = Activitate utilă, aducătoare de venit, pe care o
desfăşoară o persoană, în mod obişnuit, într-o unitate
economico-socială şi care constituie pentru aceasta o
sursă de existenţă. Ocupaţia unei persoane se poate
exprima printr-o “funcţie”, “meserie” sau “profesie”.
• Cariera?
Care este relatia dintre dezvoltarea
carierei si dezvoltarea personal?
– „procesul de dezvoltare a carierei poate fi

înteles ca un proces de învatare în care
clientii, ca indivizi implicati în învatare
permanenta, sunt participanti activi, iar
consilierii sunt facilitatori ai procesului de
învatare (Patton, McMahon, 2006).
Teoriile consilierii pentru cariera
• De ce avem nevoie de teorii in

domeniul consilierii pentru
cariera?
Teoriile consilierii pentru cariera
• Ce teorii cunoasteti, care au aplicabilitate in

consilierea pentru cariera?
• Alegeti o teorie, descrieti pe scurt
postulatele sale teoretice.
• Precizati avantajele si dezavantajele sale.
• Propuneti o activitate derivata/ instrument
de evaluare care porneste de la aceasta
teorie si pe care ati folosit-o in activitatea
dvs.
Teoria Holland
– orientarea personală, definită ca o combinatie complexă de
factori ereditari şi culturali, numită ulterior alegere vocaţională,
care ajunge să fie considerată criteriu pentru o tipologie a
personalităţii
• Care sunt avantajele teoriei lui Holland?
– Ne ajuta sa intelegem mediile profesionale
– Este usor de inteles
– Stabila in timp, dar stabile si sociocultural.
• Care sunt dezavantajele acestei teorii?
– Nu ofera informatii despre cum se dezvolta tipologiile
– Nu ofera sugestii despre cum poate fi valorificata in activitatea cu elevii.
• Ce metode si tehnici de consiliere a carierei pot fi dezvoltate pornind
de la teoria lui Holland?
– Strong Campbell interest inventory – Construit de Campbell
– Self directed search SDS- tradus si in romana - SDS este un ghid
pentru planificarea educationala si de cariera construit de catre Holland
– My Vocational Situation - 1980 John L. Holland, Denise C. Daiger, si
Paul G. Power.
Tip Caracteristicile tipului de personalitate
Realist - se raportează la mediu într-o manieră obiectivă
- evită sarcinile care presupun subiectivitate, elaborare
intelectuală sau abilităţi sociale
- masculin, materialist şi stabil emoţional
- preferă activităţile ce presupun forţă fizică şi lucrul cu
echipamente.
Investigati - se raportează la mediu într-o manieră teoretică,
v investigativă: este interesat de aflarea cauzelor, de
(intelec înţelegerea interdependenţelor
tual) - masculin, introvert, nesociabil, studios, perseverent
- nu are aptitudini de lider
- preferă sarcini de natură academică, ce presupun
manipularea simbolurilor, cuvintelor, ideilor.
Artistic - atras de exprimarea artistică
- nesociabil, feminin, submisiv, introspectiv, sensibil, flexibil
- preferă activităţi creative din domeniile muzicii, artelor
plastice, teatrului, literaturii.
Tip Caracteristicile tipului de personalitate
Social • abil în relaţionarea cu ceilalţi şi în manipularea lor
• are o intensă motivaţie socială
• preferă activităţile din domeniul educaţional, religios,
terapeutic.
Întreprinză - entuziast, aventuros, dominator, impulsiv, persuasiv,
tor extravert, încrezător în sine, agresiv, motivat de putere şi
recunoaştere socială, preferă activităţi din domeniul
vânzărilor, supravegherii, conducerii.
Convenţio - abordează problemele într-o manieră stereotipă, corectă,
nal conformistă şi lipsită de originalitate, acordă o mare
importanţă valorilor materiale, îngrijit, sociabil, conservator,
se percep ca fiind masculini, rigizi, dominatori, stabili,
preferă muncile de birou.
Abordarea lui D. Super - Life-Span, Life-
Space
• 5 trepte ale dezvoltãrii personale: crestere (debutul pe piaþa
muncii), explorare, stabilizare, mentinere, declin (iesirea de pe piata
muncii, pensionarea); vorbeste despre concepte precum rolurile de
viata, valorile munciii, rolul ocupational.
• Ce metode si tehnici de consiliere a carierei pot fi dezvoltate pornind
de la teoria lui Super?
– Studiul importanţei muncii (Work Importance Study)
– Inventarul de salienţă (Salience Inventory),
– Inventarul valorilor muncii (Work Values Inventory)- tradus şi la noi
– Career Development Inventory (Super)
– Assessment of Career Development (Super)
– Life Career Rainbow (Super)
– Life Role Rainbow – ce stiti despre el?
• Rolurile de viaţă constituie un “curcubeu”, în care fiecare rol are o
culoare, amploare şi strălucire variabilă de la un individ la altul, în
funcţie de determinanţii personali (biologici şi psihologici) şi
determinanţii situaţionali (istorici şi socioeconomici).
– Semicerc cu 7 segmente pe care sunt reprezentate
etapele de varsta de la 10 la 70 ani. Elevul este
rugat sa coloreze viziunea sa despre rolurile trecute
si cele viitoare. Trebuie sa marcheze etapa din viata
in care crede ca va juca unul dintre roluri.
1. fiecare arc de cerc trebuie etichetat cu un rol de viata.
2. sa va marca exact atapa de varsta prin colorarea partii
care corespunde varstei.
3. Importanta rolului va fi marcata prin grosimea liniei care
delimiteaza un rol de altul
Postulatele teoriei lui Super
• Oamenii diferă în privinţa aptitudinilor, trăsăturilor de
personalitate, intereselor şi valorilor. Fiecare persoană
are o configuraţie unică de trăsături motive şi interese,
cu grade de dezvoltare diferite.
• În virtutea acestor caracteristici personale, indivizii sunt
potriviţi cu un număr variabil de ocupaţii, re-conversia
profesională fiind posibilă datorită faptului că puţine
ocupaţii au cerinţe aptitudinale rigide.
• Fiecare ocupaţie are un configuraţie flexibilă de cerinţe
aptitudinale şi de personalitate, care permite o
variabilitate a indivizilor în raport cu o ocupaţie,
respectiv o variabilitate a ocupaţiilor în raport cu
individul.
Postulatele teoriei lui Super (2)
• Competenţele şi preferinţele vocaţionale, ca şi
imaginea de sine, evoluează de-a lungul vieţii, dar
prezintă o continuitate şi o stabilitate din ce în ce mai
mare, începând din adolescenţă până în maturitatea
târzie.
• Traiectoria în carieră – nivelul ocupaţional atins, tipurile
de ocupaţii şi durata lor, perioadele de căutare, depind
de statutul socio-economic al părinţilor, de aptitudinile
şi trăsăturile sale de personalitate, de nivelul de
educaţie, de gradul de maturitate în carieră şi de
oportunităţile la care este expus.
• Reuşita în confruntarea cu mediului ocupaţional în
fiecare stadiu depinde de gradul de maturitate în
carieră adică de măsura în care el este pregătit să
facă faţă acestor cerinţe.
• Maturitatea în carieră este un construct ipotetic, care
măsoară gradul de adecvare la cerinţele mediului
ocupaţional.
• Dezvoltarea de-a lungul stadiilor carierei poate fi
ghidată prin favorizarea dezvoltării aptitudinilor,
intereselor, conceptului de sine şi prin testarea lor în
situaţii reale.
• Dezvoltarea carierei este un proces de dezvoltare a
conceptelor de sine asociate rolurilor ocupaţionale, a
căror bază este interacţiunea dintre aptitudini,
învăţarea ocazionată de asumarea unor roluri sociale
şi ocupaţionale şi evaluarea rezultatelor activităţii
proprii de către superiori şi colegi.
• Satisfacţia în muncă şi satisfacţia în viaţă depind de
măsura în care individul găseşte modalităţi de a-şi
dezvolta aptitudinile şi interesele, personalitatea şi
conceptul de sine. Stabilizarea în carieră depinde de
găsirea unei ocupaţii şi a unui stil de viaţă care să fie
potrivit pentru personalitatea sa.
• Măsura satisfacţiei în viaţă şi muncă depinde de
măsura în care individul a reuşit să-şi transpună în
viaţă conceptul de sine.
Teoriile învãtãrii sociale (Krumboltz)
• încearcã sã explice deciziile cu privire la carierã prin

prisma proceselor de învãþare: preferintele pentru o
activitate sunt învãþate, experientele de învãtare
influenteazã comportamentul cu privire la alegerea unei
meserii.
• defineste douã tipuri de învãtare: instrumentalã

(recompense pentru succes si pedepse pentru insucces;
astfel copilul învatã sã „prefere” performanta si succesul)
si asociativã (atunci când persoanele-model sau
reprezentative pentru un individ recompenseazã sau
pedepsesc un copil pentru ceea ce face; astfel, acesta
îsi construieste imaginea de sine si asupra lumii care-i
va influenta si ghida atât învãtarea, cât si alegerile
privind cariera).
Ginzberg, Ginsburg, Axelrad şi Helma -
alegerea vocaţională
Este influenţată de patru factori:
– realitatea înconjurătoare - care ne obligă pe oricare dintre
noi să răspundem la presiunea exercitată de mediu -
influenţează luarea deciziei în alegerea ocupaţională;
– procesul educaţional/nivelul de instruire condiţionează
alegerea carierei unei persoane, datorită nivelului acesteia
de pregătire;
– factorii emoţionali impun răspunsurile individului, iar
aceste răspunsuri sunt în funcţie de personalitatea lui;
– valorile individuale au un rol important în alegerea
profesiei/meseriei, în sensul că această decizie este
influenţată de calitatea alegerilor efectuate în virtutea
diferitelor valori subînţelese implicate în diferite cariere.
Bibliografie
• Cocoradă, E. (coord). 2004. Consilierea în şcoală. O abordare psiho-pedagogică. Sibiu:
Editura Psihomedia.
• Herr, E. L. (2001). The impact of national policies, economics and school reform on
comprehensive guidance programs. Professional School Counseling, 4, 236–245.
• Hoyt, K.B. (2001). Career education and education reform: Time for a rebirth. Kappan,
83, 327–332.
• Lemeni, G., Mihalcea, L., Mih, C. (2005). Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie
pentru carieră. Cluj:ASCR.
• McIntosh, P.I. (2000). Life career development: Implications for school counselors.
Education, 120, 621–626.
• McDaniels, C., & Gysbers, N. C. (1992). Counseling for career development:
Theories, resources, and practice. San Francisco: Jossey-Bass.
• Stevenson, L., Miclea, M., Opre, A. (2007). Orientarea în carieră. Ghid pentru
profesori. Bucureşti: Editura Atelier Didactic.
• Turner, S.L., Richard, T.L. (2005). Promoting Career Development and Aspirations in
School-Age Youth. In S.D. Brown & R.W Lent (ed.). Career development and
counseling: putting theory and research to work. New Jersey: John Wiley & Sons.
• Worzbyt, J.C., O’Rourke, K., Dandeneau, C. (2003). Elementary school counseling: a
commitment to caring and community building. New York: Francis & Taylor Books
Consilierea si
orientarea carierei
Exemple de proiecte specifice
consilierii pentru cariera
• 10X10X10
• Umbra
• Detectivi in lumea profesiilor
10X10X10 (cls a 10-a)
1. Constituirea echipei şi elaborarea “planului de bătaie”: planificarea
activităţilor (agenda de proiect), responsabilităţilor şi termenelor.
2. Documentare asupra profesiei /ocupaţiei: discuţii informale cu părinţi,
rude, cunoscuţi, consultarea unor documente (profile ocupaţionale,
articole de revistă, Internet, altele). Orice sursă de informaţii despre
profesie /ocupaţie este utilă şi implicarea părinţilor, sau altor adulţi
apropiaţi, în sprijinirea echipei este de dorit, constituind o modalitate de
dezvoltare a capacităţii de comunicare şi cooperare cu adulţii.
3. Sinteza documentării: microechipa va selecţiona informaţiile relevante
in sursele documentare susmenţionate, le va organiza şi sistematiza
pentru a vedea ce informaţii ar mai trebui obţinute de la invitat pentru a
avea o imagine cât mai completă a profesiei /ocupaţiei.
4. Pregătirea interviului: stabilirea “ţintei”, întocmirea listei de întrebări,
contactarea invitatului, fixarea datei, discuţia pregătitoare cu invitatul.
Microechipa face o invitaţie din partea clasei (la telefon, prin scrisoare
sau E-mail) şi stabileşte o întâlnire pregătitoare. Intervievatorul se
întâlneşte cu invitatul şi discută aşteptările clasei (ce doresc colegii să
afle despre profesia respectivă) şi cere permisiunea de a-l fotografia
/înregistra pentru micromonografie, eventual îi prezintă ghidul de interviu.
Clasa va fi pregătită de către microechipă să pună întrebări suplimentare.
5. Derularea orei de dirigenţie cu invitat: microechipa pregăteşte
primirea invitatului, aranjarea clasei, aparatură foto / video.
Microechipa întâmpină invitatul la intrare, îl conduce în clasă şi îl
prezintă. Intervievatorul pune întrebările şi moderează dezbaterea.
Coechipierul(ii) se ocupă de înregistrări foto / video, mulţumiri, flori.
6. Redactarea micromonografiei şi prezentarea ei: microechipa
redactează o sinteză sistematizată a informaţiilor obţinute în
etapele 2,3 şi 5, o scrie /tipăreşte în format cât mai îngrijit. În cadrul
unei ore ulterioare, prezintă clasei micromonografia şi împărtăşeşte
experienţa dobândită pe parcursul derulării proiectului.
7. Popularizarea proiectului: dacă proiectul este reuşit, echipa poate
fi “exportată” la o altă clasă pentru a prezenta profesia aşa cum au
descoperit-o în cursul investigaţiei proprii.
Detectivi in lumea profesiilor (cls a 8-a)
1. Constituirea echipelor şi elaborarea “planului de bătaie” al fiecărei
echipe: planificarea activităţilor, responsabilităţilor şi termenelor.
2. Pregătirea preliminară: spre deosebire de proiectul precedent, nu
este neapărat necesară alocarea unui număr mare de ore pentru
tema explorării lumii profesiilor, 1-2 ore de formare pentru
elaborarea proiectului fiind suficiente (vezi mai sus condiţiile
prealabile).
3. Documentare asupra profesiei /ocupaţiei: discuţii informale cu
părinţi, rude, cunoscuţi, consultarea unor documente (profile
ocupaţionale, articole de revistă, Internet, altele).
4. Organizarea rubricilor posterului şi realizarea lui practică de către
fiecare echipă.
5. Prezentarea se poate face printr-o “sesiune de postere”. Echipele
prezintă, pe rând, în cadrul unei ore de dirigenţie, proiectul
propriu, iar posterele pot fi păstrate pe pereţii clasei mai multă
vreme şi pot fi invitaţi elevi ai altor clase pentru a li se prezenta
proiectele.
Umbra (cls a 5-a)
1. Alegerea unei profesii ca “temă de studiu “pentru
fiecare elev.
2. Pregătirea preliminară: instruire asupra modului de
culegere a informaţiilor.
3. Documentare asupra profesiei /ocupaţiei: prin
observare directă şi discuţii informale cu persona
urmărită.
4. Redactarea unui eseu sau a unui “raport de cercetare”
care să cuprindă categoriile de informaţii enumerate
mai sus.
5. Prezentarea se poate face într-o oră de dirigenţie în
care mai mulţi elevi îşi prezintă proiectele individuale şi
răspund la întrebările colegilor despre ceea ce au aflat,
în calitate de “umbre”, despre profesia respectivă.
Ce este informarea pentru carierã?
• Care este rolul practicianului din domeniul dezvoltãrii
carierei?
– sã identifice în mod corect nevoile de informare ale clienþilor;
– sã aibã în vedere de ce, când si cum sã fie cel mai bine
utilizatã informatia;
– sã ofere informatie de încredere, corectã si actualizatã;
– sã o facã accesibilã clientilor.
• Cum realizati, efectiv, cu elevii dvs, informarea pentru

cariera?
• Ce surse de informare pentru cariera folositi?
• Ce stiti despre site-ul http://www.go.ise.ro/ ?
Strategii ale consilierii pentru carieră
• Cereţi-le copiilor să descrie persoana care ar dori să fie şi unele

dintre lucrurile pe care le-ar putea face. Ajutaţi-i să facă la diferite
roluri profesionale.
• Grupaţi-i in două echipe (fete şi băieţi) şi cereţi-le să enumere
activităţi şi ocupaţii specifice fiecărui gen;
• Încurajaţi copiii să exploreze convingerile, defectele, prejudecăţile,
stereotipurile, şi exemplele de discriminare (rasa, religie, vârstă,
handicapuri, etc), precum şi modul în care aceşti factori
influenţează alegerea profesionale.
• Ajutaţi-i pe copiii să ia în considerare diferitele ocupaţii pe care le
consideră dificile pentru ei înşişi şi ajuţi-i să testeze obiectivitatea
motivelor şi convingerile lor.
• Proiectaţi activităţi prin care să îi ajutaţi pe copii să-şi exploreze
interesele, hobby-urile, punctele forte. Cereţi-le să identifice
activităţi şi ocupaţii în care ar putea să le valorifice.
Strategii ale consilierii pentru carieră
• Discutaţi cu copiii despre rolurile pe care le au la scoala.

Identificaţi atitudinile, abilităţile care îi ajută să îndeplinească cu
succes cerinţele asociate acestor roluri.
• Ajutaţi-i să identifice activităţile care îi interesează, cum să afle
mai multe despre profesii.
• Obişnuiţi-i să ia in considerare factorii care influenţează alegerea
unei cariere Ajutaţi copiii să exploreze diferiţi factori care
influenţează alegerea locului de muncă (amplasarea geografică,
cerinţele de calificare, aptitudini, beneficii, salariu, studii necesare,
etc). Puneţi-i să ia în considerare factorii care ar fi cel mai
importanţi pentru ei şi să argumenteze alegerile.
• Identificaţi cu copiii nevoile de formare în anumite domenii şi cum
anume îşi pot utiliza abilităţile, interesele, aptitudinile în aceste
domenii.
Arborele profesiilor
Desfăşurarea activităţii:
• Cursanţii primesc o foaie de hârtie A4 sau A3 pe care vor desena un
arbore cu mai multe ramuri. Pe trunchi îşi vor scrie numele.
• Pe primul nivel de ramuri, vor scrie numele părinţilor, pe următorul
nivel numele bunicilor, pe ultimul nivel numele străbunicilor.
• Pe ramurile intermediare pot scrie numele fraţilor, unchilor, verilor
primari.
• In dreptul fiecărui nume vor scrie ocupaţia – profesia fiecărei
persoane.
Discuţii:
• Ce interese similare apar între persoanele reprezentate?
• Ce rol au avut persoanele apropiate in deciziile dvs de carieră?
• Există aptitudini care s-au transmis de la o generaţie la alta?
Variantă: realizarea unei genograme a profesiilor din familie

Scara scopurilor (Lemeni, Mihalcea, Mih, 2005)
• Activitatea urmăreşte dezvoltarea abilităţilor de a
formula obiective pe termen scurt şi lung. Vor avea de
completat o scară a scopurilor pe care şi le propun
pentru viitor.Pe treapta cea mai înaltă vor scrie unde se
văd pe plan profesional peste 10-15 ani. Apoi, pe
fiecare treaptă intermediară vor nota un scop pe
termen scurt care îi va ajuta să atingă scopul
îndepărtat pe care şi l-au definit.
• Care este importanţa stabilirii scopurilor pe termen lung
şi scurt?
• Care sunt modalităţile de stabilire a scopurilor pe
termen scurt? Dar a celor pe termen lung?
Posterul profesiilor
• Copiii vor alege o activitate anume pentru a o investiga în
profunzime si vor realiza un poster care să ilustreze ocupaţia
aleasă
Procedura
• Discutaţi cu copiii despre alegerea unei profesii anume pe
care ar dori să exploreze în profunzime. Această sarcină ar
trebui să aibă loc cu aproximativ 1-2 săptămâni înainte de
realizarea posterului.
• Încurajaţi copii să înceapă să colecteze imagini şi alte
informaţii despre ocupaţia aleasă. Le reamintiţi că vor fi folosi
materialele colectate pentru a realiza un poster pentru
ocupaţia aleasă.
• Fiecare copil va primi materialele necesare pentru realizarea
posterului.
Posterul profesiilor (2)
• Posterul trebuie să conţină obligatoriu:
– a. numele ocupaţiei.
– b. mai multe poze care arată persoanele care lucrează în
domeniul respectiv
c. o scurtă descriere a ocupaţiei.
• Aceste elemente sunt asamblate creativ de către fiecare copil
sau grup. Se poate lucra în grupuri mici, dacă mai mulţi copii au
fost ales aceiaşi profesie. După ce au fost realizate posterele
se prezintă clasei
Discuţii
– De ce e important dă ne gândim la o profesie care ne place?
– Cum aţi aflat mai multe informaţii despre profesia aleasă?
– Ce aţi aflat nou despre această profesie?
Harta ocupaţiilor din localitatea noastră
• O hartă a oraşului cu ocupaţiile cele mai

frecvente.
• Copiii vor face o drumeţie în localitate.

Vor avea blocnotes-uri, ca nişte ziarişti.
Vor nota firmele/ intreprinderile din jur şi
ocupaţiile din acestea. Vor inventa
somboluri ale ocupaţiilor şi le vor plasa
pe o hartă
Evaluare
• Enumeraţi instituţiile pe care le cunoaşteţi şi care oferă
servicii de consiliere pentru carieră. Împărţiţi-le în
categorii.
• Argumentaţi importanţa consilierii pentru carieră, pentru
fiecare ciclu de scolaritate. Ce alte servicii sau tipuri de
activităţi credeţi că ar trebui organizate în cadrul
modulului tematic Consiliere şi orientare pentru carieră?
• Care credeţi că sunt abilităţile consilierului pentru carieră
eficient? Completaţi lista strategiilor adecvate consilierii
pentru carieră în ciclul primar şi identificaţi activităţi
concrete prin care le puteţi implementa.
Propuneti si alte tipuri de
activitati care pot fi incluse in
consilierea si orientarea
pentru cariera!
Bibliografie
• Cocoradă, E. (coord). 2004. Consilierea în şcoală. O abordare psiho-pedagogică. Sibiu:
Editura Psihomedia.
• Herr, E. L. (2001). The impact of national policies, economics and school reform on
comprehensive guidance programs. Professional School Counseling, 4, 236–245.
• Hoyt, K.B. (2001). Career education and education reform: Time for a rebirth. Kappan,
83, 327–332.
• Lemeni, G., Mihalcea, L., Mih, C. (2005). Consiliere şi orientare. Ghid de educaţie
pentru carieră. Cluj:ASCR.
• McIntosh, P.I. (2000). Life career development: Implications for school counselors.
Education, 120, 621–626.
• McDaniels, C., & Gysbers, N. C. (1992). Counseling for career development:
Theories, resources, and practice. San Francisco: Jossey-Bass.
• Stevenson, L., Miclea, M., Opre, A. (2007). Orientarea în carieră. Ghid pentru
profesori. Bucureşti: Editura Atelier Didactic.
• Turner, S.L., Richard, T.L. (2005). Promoting Career Development and Aspirations in
School-Age Youth. In S.D. Brown & R.W Lent (ed.). Career development and
counseling: putting theory and research to work. New Jersey: John Wiley & Sons.
• Worzbyt, J.C., O’Rourke, K., Dandeneau, C. (2003). Elementary school counseling: a
commitment to caring and community building. New York: Francis & Taylor Books
Consiliere educaţională. Consiliere
vocationala
Recapitulare
• Intrebari
• Subiecte posibile
Bibliografie



Brooks/Cole.

Penguin

APLICAŢII
1. Ce este consilierea?
• Cum credeţi că ar defini consilierea un profesor
de nivel mediu azi?
• Dacă aţi locui pe altă planetă şi aţi avea
misiunea de a descoperi ce se întâmplă în
clădirile pe care pământenii le numesc „şcoli
publice" şi aţi vizita, fără a fi văzut, nişte
grădiniţe şi nişte clase I-IV, ce i-aţi scrie
superiorului dumneavoastră?
• Nu uitaţi că nu aţi mai văzut niciodată o şcoală,
aşa că, pentru a da un răspuns bun, nu va
trebui să gândiţi în limitele normelor.

Locul Si Rolul Ariei Curriculare Actual de Invatamant: Consiliere Si Orientare in Sistemul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Locul Si Rolul Ariei Curriculare Actual de Invatamant: Consiliere Si Orientare in Sistemul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Locul si rolul ariei curriculare

Consiliere si orientare in sistemul

Consiliere educaţională. Consiliere vocationala

• definirea specificului consilierii în şcoală

• identificarea obiectivelor ariei curriculare

• argumetarea rolurile profesorului în

• Consilierea este o arie de servicii în cadrul

• Consilierea şi orientarea îi ajută pe copii într-o varietate de

• Scopul fundamental: a-i ajuta pe copii să vadă lumea din

• a optimiza relaţiile din grupul-clasă, relaţiile

• a răspunde nevoilor de intercunoaştere şi

• a forma/dezvolta capacitatea de orientare şcolară şi a

• a oferi profesorului un climat mai adecvat predării.

• respect si încredere în • motivatie si flexibilitate în

• Autocunoastere si dezvoltare personala

• Comunicare si abilitati sociale

• Managementul informatiilor si al învatarii

• Calitatea stilului de viata

• relaţia interumană de ajutor dintre o persoană

• relaţia dintre consilier şi persoana consiliată

• arie de servicii oferite unui client (individ sau

CINE? Profesorul abilitat pentru Psihologul şcolar

T •Consiliere vocaţională •Realizează materiale informative

• Cocoradă, E. (coord). (2004). Consilierea în şcoală. O abordare psiho-

• Egan, G. (1990). The Skilled Helper: A Systematic Approach to

• Ivey, A.E., Ivey M.B. (1994). Intenţional Interviewing and Counseling:

• De Peretti, A. (1993), Controverses en éducation. Paris: Hachette.

• Rogers, C.R. (1961). On Becoming a Person: A Therapist's View of

• În ce măsură amintirea notată reflectă teme importante

Consiliere educaţională. Consiliere vocationala

• să creeze un mediu securizant, în care

• să cunoască modul cum se dezvoltă şi

• să înţeleagă momentele importante care

Acceptare recunoaşterea demnităţii persoanei, fără a o critica indiferent ce spune şi ce

Congruenţă concordanţa dintre comportament, sentimente şi vorbe; conform exprimării

Colaborare antrenarea copilului în rezolvarea propriilor probleme

2. Fiecare persoană este responsabilă

 folosirea unui limbaj adecvat nivelului de înţelegere a

 ecoul este produs în numeroase moduri: adverbe şi

• dezvăluirea propriilor sentimente trăite în

implicarea emoţională în relaţie, în limite

• să identifice corect cunoştinţele pe care le

3. Dacă se mai întâmplă… Ameninţare

5. Îmi placi când… Condiţionarea acceptării

8. Nu trebuie să simţi asta.. Respingerea sentimentelor copilului

• Cocoradă, E. (coord). (2004). Consilierea în şcoală. O abordare psiho-

• Egan, G. (1990). The Skilled Helper: A Systematic Approach to

• Ivey, A.E., Ivey M.B. (1994). Intenţional Interviewing and Counseling:

• De Peretti, A. (1993), Controverses en éducation. Paris: Hachette.

• Rogers, C.R. (1961). On Becoming a Person: A Therapist's View of

• Proiectarea este o anticipare a demersului

• Proiectarea activităţii de consiliere şi

1. Va identifica la începutul activităţii şi

• Identificarea problemei presupune reperarea indicilor

Aşteptări, predicţii, descrieri, Emoţii observate frecvent, Comportamente

E Aş dori…, aş vrea…, nu-mi Disconfort creat de Ostilitate, agresivitate

1. Exerciţii de încălzire (spagerea ghetii)

• Listaţi secvenţele unei activităţi de

1. Exerciţii de încălzire (spagerea ghetii)

• Focalizează atenţia pe noile activităţi

• Detensionează şi produc voie bună

• Durată: 3/5-7 min

• Se pot asocia cu tema activităţii