Introducere

Consilierea este o artă de a ajuta oamenii. Potrivit lui CH Patterson, „Consilierea

este un proces care implică un tip special de relație între o persoană care cere ajutor pentru o
problemă psihologică și o persoană care este instruită să ofere acel ajutor”. Nevoia de
consiliere este evident clară în lumea actuală a nesiguranțelor, în care oamenii trăiesc cu stres
și efort adânc în interior, dar singuri și nu au un umăr pe care să plângă sau să obțină asistență
practică și rațională pentru a-și decide cursul vieții. Aceasta dă naștere necesității unui ajutor
care este științific; profesioniști care ajută oamenii să depășească stresul și presiunea vieții lor.
Consilierea a fost prezentă încă de la începutul civilizației umane în forma ei rudimentară,
deoarece oamenii puteau căuta ajutor de la apropiații săi în momentul suferinței. Dar ca știință
s-a dezvoltat în anii 1960. În prezent, consilierea este o știință cu drepturi depline, sistematică,
care se ocupă de mai multe domenii precum familia, tineretul, copiii, mediile educaționale,
bătrânețe etc. Printre acestea merită menționată și consilierea școlară/educațională.

„Consilierea educațională a apărut ca o disciplină care oferă ajutor elevilor din școli,
colegii și universități, astfel încât să nu fie chinuiți de conflictele lor interne, să nu devină
cinici și să nu recurgă la strategii autodistructive.” Consilierea educațională începe astfel de la
școala elementară și se extinde și la sistemele de învățământ superior, asigurându-se că
sarcinile de dezvoltare ale fiecărei vârste în timpul educației sunt îndeplinite și că, prin
abordarea lor încă de la început, nu se lasă să se acumuleze problemele. Instituțiile de
învățământ sunt locul în care cetățenii viitorului înfloresc, iar pașii corecti făcuți în această
perioadă sunt esențiali în crearea unei societăți pașnice și sustenabile. Prin urmare, consilierea
în această perioadă este crucială.

Bazele teoretice ale consilierii școlare

Există trei teorii majore care au modelat modul în care consilierii oferă intervenții terapeutice
în școli.

1. Psihoanaliza

Prima dintre acestea se bazează pe fundamentul teoretic oferit de psihanaliză, mai întâi definit
și elaborat de Sigmund Freud. Aceste abordări le includ pe cele care pot fi descrise ca neo-
freudiene și pe cele care conțin elemente identificate pentru prima dată în scrierile lui Freud.

1
Eric H. Erikson, Alfred Adler și Otto Rank au construit modele pentru practică bazate pe
aceste abordări și teorii.

2. Teoria behavioristă

Comportamentiştii timpurii au furnizat a doua teorie care a ghidat abordările intervenţiilor

terapeutice. Behaviorismul a fost definit pentru prima dată în laboratoarele psihologice în care
se desfășurau experimente atent controlate pentru a analiza modul în care indivizii învață și
răspund la mediu. Teoriile înrudite descriu consilierea concentrată pe stabilirea obiectivelor și
pe soluții rapide, consilierea bazată pe punctele forte, terapia cognitivă, consilierea
comportamentală și tehnicile cognitiv-comportamentale. Fiecare dintre aceste metode se
încearcă să ajute clienții să învețe noi moduri de gândire, de procesare a informațiilor și de a
răspunde la mediul înconjurător.

3. Abordare centrată pe persoană

A treia bază teoretică majoră în consiliere este concepută de Carl R. Rogers. Abordarea sa
centrată pe persoană sau pe copil este una care elimină ideea că un consilier va rezolva o
problemă pe care o are elevul. Abordarea este una care ajută elevul să-și înțeleagă mai bine
propria gândire și să găsească o soluție în interior. Consilierii școlari au adoptat, de asemenea,
o abordare prescurtată pentru furnizarea de intervenții axate pe elev, care sunt foarte eficiente
atât ca timp cât și ca rezultat. Esențiale pentru aceste metode centrate pe soluții sunt
consilierea școlară bazată pe punctele forte și terapiile narative.

Principii generale de valoare pentru consilierea școlară

Principiile de bază ale consilierii sunt evidente în lucrările lui Miller, Gribbons, Beck, Wren și
Kehas. Principiile generale de valoare pentru practicarea consilierii în mediul educațional sau
școlar sunt:

1. Consilierea se ocupă în primul rând și sistematic de dezvoltarea personală a elevului.

2. Abordarea și tehnica care trebuie adoptate depind de comportamentul indivizilor.

2
3. Consilierea este orientată spre cooperarea între elev și consilier și nu este un proces
predeterminat compulsiv.

4. Consilierul recunoaște cu fermitate valoarea și demnitatea individului și dreptul de a alege

și de a lua decizii.

5. Consilierea în esența sa este un proces educațional. Este o dimensiune esențială a educației.

6. Consilierea în școală nu trebuie niciodată tratată ca un model de reacție de urgență, ci ca

fiind continuă, secvențială și programatică.

Reguli de bază care trebuie respectate de un consilier școlar

Consilierii care lucrează în școlile publice trebuie să stabilească reguli de bază cu elevii care
încep relația de consiliere.

1. Tot ceea ce se discută de student și consilier este păstrat în încredere de ambele părți.

2. Există o limită strictă de timp pentru durata fiecărei sesiuni de consiliere.

3. Consilierii trebuie să stabilească limite, inclusiv faptul că sunt plătiți

angajați profesioniști ai școlii care nu pot încălca niciodată regulile sau politicile școlii.

4. Consilierul lucrează în interesul fiecărui student în parte; cu toate acestea, ca profesionist,

consilierul menține o separare de studenții care primesc servicii de consiliere.

5. Consilierii nu joacă favorite, nu fac excepții sau nu fac nimic pentru a descuraja orice
student sau grup de studenți să caute ajutor.

Factorii care necesită consiliere la școală

Factorii care contribuie la necesitatea consilierii la nivel de școală sunt multipli, dintre care
câțiva sunt după cum urmează:

1. Noii veniți le este greu să se adapteze la situațiile schimbate prezentate nou la școală.

2. Schimbările în corp și emoții sunt adesea văzute ca suferință de către copii.

3. Curiozitatea cu privire la problemele sexuale în fazele de creștere trebuie canalizată și

ghidată corespunzător
3
4. Creșterea este identică cu libertatea. Odată cu creșterea libertății, copiii ar trebui să învețe
să o folosească eficient.

5. Există studenți cărora le este greu să studieze și, prin urmare, nu reușesc să reușească
academic și care au nevoie de îndrumare adecvată.

6. Unii elevi sunt săraci în a stabili relații bune cu colegii.

7. Câțiva le este greu să comunice cu ceilalți.

8. Rareori, există și studenți care recurg frecvent la modele de comportament nevrotice.

9. S-ar putea să existe studenți care au dizabilități de învățare și un consilier îi poate localiza
în stadiul inițial și poate oferi ajutor profesional.

10. Consilierea asigură că un student nu este niciodată în urmă în personalitate.

Funcţiile generale ale consilierilor la nivel de şcoală

1. Consilierul îi ajută pe copiii deranjați emoțional să ajungă la soluții mai fericite și

satisfăcătoare la problemele lor

2. Consilierul îi ajută pe copii cu dificultățile lor școlare.

3. Consilierul este preocupat de măsurile preventive și de remediere.

4. Consilierul lucrează în cooperare cu profesorii pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine elevii
din clasele lor.

5. Consilierul îi ajută pe părinți să obțină o mai bună înțelegere și apreciere a copiilor lor.

6. Consilierul folosește dispozitive de testare adecvate în scopuri de diagnostic și consiliere.

7. Consilierul menține rapoarte ample cu privire la elevii de care răspunde.

8. Consilierul gimnazial își petrece mult timp în a-i ajuta pe elevi să opteze pentru facultatea,
cursul sau jobul care li se potrivește.

9. Consilierul școlar îi ajută pe elevii nevoiași să obțină asistență.

10. Toți consilierii școlari lucrează îndeaproape cu alte persoane specializate.

4
 Niveluri de consiliere școlară

1. Consiliere şcolară elementară

Copiii din școala elementară sunt adesea observați a fi fericiți și aparent ignoranți cu
privire la problemele de adaptare. Sunt ocupați de lucruri mărunte și, prin urmare, dacă
întâmpină o copilărie ostilă la școală, poate duce la o mulțime de probleme în etapele
ulterioare ale vieții. Consilierea copiilor la nivelul școlii elementare implică ajutorarea
acestora cu problemele de învățare și realizarea experienței lor la școală plăcută și antrenantă.
Scopul major al consilierii la nivelul său este prevenirea căderii emoționale care pot apărea
din problemele de adaptare în timpul tranziției de la acasă la școală sau rezultate din
victimizarea agresiunii. Consilierea la școala elementară ar trebui să ofere elevilor asistență
în:

 Înțelegerea sinelui și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive.

 Arătarea respectului față de sentimentele celorlalți.

 Înțelegerea procesului de luare a deciziilor.

 Menținerea unor relații eficiente cu semenii și adulții.

 Dezvoltarea abilităților de studiu eficiente.

 A fi pregătit pentru a face trecerea la școala intermediară.

2. Consiliere la Liceu

Elevii de liceu sunt adolescenți și, prin urmare, viața lor școlară co-termină cu
adolescența timpurie și cu anii de după pubertate. Prin urmare, sarcina majoră a unui consilier
de liceu este de a ajuta elevii să facă față problemelor de creștere. Elevii, în perioada
adolescenței, au idei, interese și emoții individualiste și sunt dornici să le exprime. Rolul unui
consilier în această etapă constă în a da dovadă de căldură și prietenie prin care el poate
câștiga încrederea și încrederea elevului și, folosind această încredere și încredere, cultivă și
hrănește atitudini, interese și scopuri dezirabile. Consilierul îl ajută pe elev să înțeleagă
problema lui și să caute soluții raționale și practice la aceasta. De asemenea, el poate ajuta
studentul să-și dezvolte conștiința profesională și interesul ocupațional. În plus, performanța
academică poate fi, de asemenea, ajutată, prin direcționarea studenților în chestiuni precum:

5
 Alegerea curriculum-ului care se potrivește abilităților, intereselor și aspirațiilor elevului.

 Dobândirea unor obiceiuri eficiente de studiu precum și practici care ar putea permite
atingerea unui nivel dorit de succes academic.

 Dezvoltarea abilităților și talentelor care sunt în afara cerințelor generale ale curriculumului.

 Înțelegerea scopului educației și a funcțiilor educației în raport cu nevoile cuiva.

 Dezvoltarea intereselor vocaţionale şi îndemnul de a lucra în vocaţia aleasă.

3. Consiliere la nivel de facultate

La nivel de facultate, o persoană ar trebui să dezvolte o filozofie solidă a vieții, o

capacitate de a se bucura de viață în aspectele sale multidimensionale, sensibilitate la diferite
aspecte ale mediului și capacitatea de a fi un individ cu voință liberă. Tema esențială a
consilierii la acest nivel presupune înțelegerea experiențelor personale ale elevilor în toată
varietatea, profunzimea și intensitatea lor în ceea ce privește oportunitățile disponibile și
opțiunile care le sunt disponibile. Consilierea, prin urmare, ajută elevul să-și recunoască
puterile și slăbiciunile și să le interpreteze în mod realist. Prin urmare, consilierea ar trebui să
fie privită ca parte integrantă a programului total al colegiului. Consilierea în această etapă
are, prin urmare, câteva specialități.

 Este punctul culminant al îndrumării pe care o primește elevul la toate nivelurile inferioare
ale școlii.

 Subliniază auto-orientarea constructivă în rândul elevilor în îndeplinirea responsabilităţilor

adulţilor.

 Oferă asistența necesară pentru depășirea deficiențelor academice și sociale și astfel ajută la
îmbogățirea vieții acestora.

 Ajută la dezvoltarea intereselor profesionale și profesionale sănătoase în rândul studenților.

Funcțiile consilierii sunt multiple și funcțiile majore dintre ele includ:

 Serviciul de evaluare pentru a evalua în mod obiectiv potențialul elevului - academic,

vocațional, de personalitate - prin utilizarea unei varietăți de date personale, psihologice și
sociale.

6
 Serviciul de informare pentru a oferi cunoștințe exacte, actualizate, exhaustive și de
încredere în domeniile educațional, profesional și social, astfel încât elevii să poată face
alegeri mai bune și să ia decizii mai înțelepte.

 Asistență pentru înțelegerea și dezvoltarea de sine prin relații față în față și în grupuri mici.

 Serviciile de planificare, plasare și urmărire concepute pentru a crește dezvoltarea

profesională prin facilitarea studenților să aleagă și să utilizeze oportunitățile de angajare
adecvate.

 Serviciul de evaluare pentru a oferi informații de feedback în beneficiul administrației

colegiului și al comunității în general.

Concluzie

Pentru a rezuma consilierea educațională este o filozofie, o funcție, un rol și o activitate.

Ca filozofie, consilierea, în context educațional, este un proces prin care experiențele
educaționale sunt legate de experiența elevilor. Ca funcție, consilierea este un set de
responsabilități pe care instituția ar trebui să le îndeplinească în mod legitim. Ca rol,
consilierea ar trebui văzută ca responsabilitatea instituției de a oferi servicii studenților. Ca
activitate, consilierea cuprinde o varietate de funcții pe care diferite persoane cu rol de
consiliere le îndeplinesc pentru studenți, care sunt în concordanță cu filozofia, funcția și rolul.
Domeniul consilierii la nivel de școală trece prin diverse situații, cum ar fi consilierea pentru
copii supradotați, minorități etnice, copii abuzați, studenți migranți etc. Consilierea la nivelul
instituțiilor educaționale reprezintă o mare provocare pentru consilier, iar cunoștințele
teoretice adecvate, sprijinite de experiență, pot conduce pentru bunăstarea elevului.

Bibliography

1.CHATURVEDI, RAMESH Guidance and Counselling for School Students, (Delhi,Cresent

Publishing Corporation 2007) 2. Hereafter referred as GCS.
2.CHUNKAPURA, JOAN and MANNARKULAM, ANTONY Psychotherapies and
Counselling (Kottayam, Trada Publications 1997)

3.RAO, NARAYANA Counselling and Guidance (New Delhi, McGraw Publications 1991)

7
8