CONSILIERE SCOLARA
Scurta introducere
In Europa consilerea scolara isi are radacinile mai degraba in medicina decat in
educatie in aceeasi masura in care psihoterapia s-a dezvoltat din filozofie si medicina.
In mod natural primele abordari au fost de orientare psihanalitica insa mediul scolar
nu poate acomoda interventii de lunga durata cu o frecventa de minim doua sedinte pe
saptamana, motiv pentru care rezultatele au intarziat sa apara. Intrucat in mediile istitutionale
este nevoie de eficienta si operativitate, abordarile care au fost utilizate pentru a raspunde
acestor nevoi s-au inspirit din psihoterapia centrata pe persoana, fondata de catre Carl Rogers.
Atat in psihoterapie cat si in cosnilierea psihologica s-au dezvoltat pe parcurusl timpului un
numar de strategii si abordari de scurta durata care cu timpul au putut fi adaptate mediului
academic, consilierii scolari putand sa le utilizeze cu succes.
- Tipul de mediu in care tinerii se pot simti suficient de in siguranta pentru a se putea
exprima emotional;
- Obiective ale consilierii care sa fie aliniate cu mediul in care este oferita consilierea;
Orientarea psihodinamica
Contratransferul pentru tineri rebeli poate emana atat din interactiunile consilierului
cu propria copii din perspectiva proiectiilor unui elev, cee ace poate avea ca rezultat o
puternica rezistenta sau utilizarea unor manevere mai mult sau mai putin constiente ale
adolescentului de a obtine controlul in relatie. Rareori scolile ofera un mediu sufiecient de
sigur pentru ca o astfel de relatie sa se poate dezvolta.
A
• Goal-centred and narrowly focused counselling that is brief does not
require a contained setting, since the immediate task rather than personality
transformation becomes the object of therapy. Cognitive-behavioural
methods, Egan’s three-stage model (1990) solution-focused therapy,
narrative therapy and motivational interviewing (Miller and Rollnick,
1991) readily lend themselves to the time-limitations and frequent interruptions
of an educational setting.