Sunteți pe pagina 1din 36

Consiliere educaţională

Doctor habilitat, conferențiar Aurelia Glavan


Cuprins

Introducere

Caracteristici ale consilierii educaţionale

Obiectivele consilierii educaţionale

Obiective ale lecţiilor de consiliere şi orientare

Atitudini ale consilierului

Metode şi tehnici folosite în consiliere

Teme ale activităţilor de consiliere şi orientare
Introducere

Se ştie că scopul ultim al educaţiei nu îl
reprezintă acumularea de informaţii, ci
pregătirea elevului pentru viaţă.
Abandonurile şcolare, comportamentele
dezadaptate, tulburările emoţionale ale
tinerilor semnalează nevoia ca şcoala să
se implice mai activ şi mai responsabil în
prevenirea acestor derapaje.

Pentru a răspunde acestor nevoi, vă
propun o nouă disciplină “Consiliere
educațională”
Introducere

Consilierea este un proces complex ce
cuprinde o arie foarte largă de intervenţii,
care impun o pregătire profesională de
specialitate. Mai precis,
consilierea descrie o relaţie interumană de
ajutor dintre două persoane: una
specializată – consilierul – şi una care are
nevoie de ajutor sau asistenţă pentru a se
dezvolta armonios o ri pentru a-şi
ameliora/optimiza viaţa şi activitatea.
Introducere
Întrucât există mai multe tipuri de consiliere,
vom spune că profesorul de o anumită
specialitate poate fi abilitat doar pentru aşa-
numita consiliere educaţională, neavând
competenţe pentru consilierea de criză şi
consiliere psihologică.
Aceasta din urmă este realizată doar de către
psihologul specializat. A încerca să intervenim în
situaţii de stări depresive, anxietate, ideaţie
suicidară, tulburări obsesiv-compulsive etc. nu
este numai nerecomandat, ci chiar pericilos,
deoarece putem astfel să mărim riscul unor
reacţii
Introducere

Tot aşa, profesorul consilier nu are
competenţe în evaluarea psihologică a elevului.
De pildă, nu poate aplica şi interpreta
profesionist teste de inteligenţă, de
personalitate etc.

În acest context, consilierea educaţională
poate fi definită drept relaţia interumană de
asistenţă şi suport dintre persoana specializată
în psihologia şi consilierea educaţională –
profesor – şi elev sau grupul de elevi, în scopul
dezvoltării personale a acestora şi prevenirii
situaţiilor problematice şi de criză.
Caracteristici ale consilierii
educaţionale

Valorile care la stau la baza consilierii educaţionale
derivă din tehnicile de psihoterapie nondirectivă promovate
de Carl Rogers, întemeiate la rândul lor pe valori mai
generale ce definesc perspectiva umanistă. Mai precis,
psihologii umanişti şi cei de orientare nondirectivă afirmă
importanţa cunoaşterii de sine şi valoarea unicităţii
persoanei. Fiinţa umană este creditată cu putere de
decizie, cu liber arbitru, cu responsabilitate pentru deciziile
şi acţiunile sale.

Cu toate că se află în dificultate, persoana posedă
resursele şi strategile pentru a se reechilibra, optimiza, iar
rolul terapeutului este doar de însoţitor discret, de
catalizator al transformărilor în bine declanşate şi realizate
Caracteristici ale consilierii
educaţionale

Consilierea educaţională posedă următoarele
caracteristici:

Consilierea vizează persoane normale din punct de
vedere psihologic, adică fără tulburări psihice, de
personalitate, deficienţe intelectuale sau de altă natură. Ea
se adresează persoanelor care se confruntă cu factori de
stres în viaţa cotidiană şi îi ajută să le facă faţă şi astfel să-
şi amelioreze calitatea vieţii;

Consilierea educaţională se bazează din punct de vedere
teoretic pe două modele: modelul educaţional şi modelul
dezvoltării. Modelul educaţional porneşte de la ideea că
individul – elevul – este capabil să înveţe comportamente
noi, sarcina profesorului consilier fiind aici aceea de a-l
Caracteristici
ale consilierii
educaţionale
Consilierea educaţională îşi propune
prevenirea problemelor ce pot apărea în
dezvoltarea armonioasă a copilului şi
tânărului.
Pentru a se realiza această prevenţie,
strategia de urmat este depistarea precoce
a factorilor de risc şi acţiunea asupra
acestora, înainte să declanşeze crizele.
Obiectivele consilierii
educaţionale

Promovarea sănătăţii şi a stării de bine, în sensul de
funcţionare optimă din punct de vedere somatic,
fiziologic, mintal, emoţional, spiritual şi social;

Dezvoltare personală: cunoaştere de sine, imagine
de sine, capacitate de decizie responsabilă,
relaţionare interpersonală armonioasă, controlul
stresului, tehnici de învăţare eficiente, atitudini
creative,opţiuni vocaţionale realiste;

Prevenţie: a comportamentelor de risc, a
neîncrederii în sine, a conflictelor interpersonale, a
dificultăţilor de învăţare, , a disfuncţiilor
psihosomatice, a situaţiilor de criză.
Obiective ale lecţiilor de
consiliere şi orientare

Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor
pozitive faţă de propria persoană;

Dezvoltarea responsabilităţii sociale şi
formarea deprinderilor de interacţiune socială;

Dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor
adecvate promovării propriei sănătăţi fizice şi
mentale;

Dezvoltarea unor tehnici eficiente de învăţare
şi management al învăţării;

Dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei.
Principii ale procesului de consiliere

Procesul consilierii implică o relaţie specială
între profesor şi elev, bazată pe:

Responsabilitate

Confidenţialitate

Încredere; Respect

Respectarea valorilor şi codurilor stabilite de
asociaţiile de specialitate

Filozofie umanistă

Învăţământ centrat pe elev.
Atitudini ale consilierului

Atitudinile fundamentale ale consilierului, în
absenţa cărora procesul de consiliere nu îşi
atinge scopul formativ sau chiar poate avea
consecinţe negative, sunt:

Acceptarea necondiţionată;

Empatia

Gândirea pozitivă

Congruenţa

Colaborarea
Atitudini ale consilierului

Acceptarea necondiţionată Este o atitudine de
recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale elevilor, cu
punctele lor tari şi slabe, cu calităţi şi defecte, fără a-i critica,
judeca, controla. Acceptarea necondiţionată nu
înseamnă aprobare, toleranţă faţă de comportamente
dezadaptative, însa nu este nici neutralitate sau ignorare.
Putem să acceptăm că elevii sunt într-un anumit fel, fără a
judeca, a evalua, sau a simpatiza.
 Dacă dorim să manifestăm o atitudine de acceptare
necondiţionată, vom evita toate comportamentele
următoare (nota bene: foarte tentante pentru un
profesor!!)

A da sfaturi, soluţii: “De ce nu faci aşa…”;

Atitudini ale consilierului

A interpreta, a analiza: “Tu ai nevoie de…”;

A eticheta: “Eşti laş, prost, etc…. Că ai făcut X
lucru”;

A comanda, a da directive: “Trebuie să…!”;

A fi de acord, a lăuda: “Ai dreptate, te înţeleg, ai
perfectă dreptate aici etc…”;

A moraliza: “Trebuia să faci asta şi asta, să îţi dai
seama că…”;

A simpatiza, a fi suportiv!: “Totul va fi bine!...”;
Atitudini ale consilierului

A ameninţa, a avertiza: “Dacă se mai întâmplă…”;


A evita: “Hai să uităm, să trecem peste…”;
A condiţiona: “Dacă vei lua note mari te voi iubi,
aprecia, respecta etc…”
Consilierul nu are voie:
să dea soluţii.
Să dea sfaturi.
Să dea exemple din viaţa personală.
Atitudini ale consilierului


EMPATIA: Presupune abilitatea de transpunere în
locul altei persoane, de a înţelege modul în care simte,
gândeşte şi se comportă o altă persoană. Empatia nu se
confundă cu mila, cu compasiunea, chiar daca acest
sentiment este autentic.

Empatia se manifestă faţă de elev prin comportamente
verbale şi nonverbale. Aici sunt utile următoarele sugestii:

Utilizarea rară a întrebărilor închise şi utilizarea frecventă a
celor deschise: “Poţi să îmi spui mai multe despre…
evenimentul Y?”;

Ascultarea interlocutorilor sau a interlocutorului

Evitarea moralizării interlocutorului: “Nu e bine ce
Atitudini ale consilierului

Evitarea manifestării propriei perspective
asupra problemei: “Părerea mea este că…”;

Evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei;

Etichetarea interlocutorului: “Eşti neserios,
superficial etc.”;

Evitarea feed-back-urilor negative: “Nu sunt
mulţumit de ce ai realizat/obţinut”;

Utilizarea sugestiilor constructive: Ar fi mai bine
dacă data viitoare ai face…!;

Evitarea criticii sarcastice: “Eşti ridicol!”
Atitudini ale consilierului

CONGRUENŢA: Se referă la concordanţa dintre
comportamentele consilierului, pe de o parte, şi
convingerile sale intime, pe de altă parte.

Deci o persoană congruentă este o persoană
autentică. Prin urmare, în actul de consiliere este
de preferat să nu exprimăm idei sau chiar
convingeri în care nu credem cu adevărat.
Falsitatea va fi uşor depistată de cel consiliat, iar
eşecul intervenţiei este astfel aproape cert.

Lipsa de autenticitate duce la pierderea încrederii
elevului în consilier.
Atitudini ale consilierului

Colaborarea presupune capacitatea
profesorului care face consiliere de a
implica elevul în luarea de decizii pentru
dezvoltarea personală.

Aici, rolul consilierului este de a-l ajuta pe
elev să găsească cele mai relevante
informaţii pentru a lua decizii
responsabile. Totuşi, nu va oferi soluţii
de rezolvare pentru problemele elevilor.
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Ascultarea activă este o abilitate de bază în
consiliere. Ea presupune respectarea unor condiţii:

Stabilirea unui contact vizual cu interlocutorul, fără
însă a-l fixa cu privirea.

Limbaj corporal de aşteptare:faţa expresivă,
înclinarea spre client, gesturi încurajatoare.

Comunicarea nonverbală: tonul şi intensitatea vocii,
mimica, gestica să fie adecvate conţinutului şi stării
afective a interlocutorului;

Calitatea vorbirii: ton cald; ritm ponderat.
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Observarea elevilor:

Consilierul va observa doi indicatori
importanţi: comportamentul verbal şi cel
nonverbal al elevului, dar mai ales
armonia, respectiv neconcordanţa dintre
ele.

Astfel, orice discrepanţă dintre cele două
oferă informaţii despre situaţia descrisă de
consiliat.
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Formularea întrebărilor:

Nu va fi asemenea unei interogări, considerată
o tehnică invazivă. Tipurile de întrebări ce vor fi
folosite sunt: închise, justificative, ipotetice şi
deschise.

Întrebările închise duc la răspunsuri prin DA şi
NU, de aceea vor fi evitate cât mai mult

Întrebările justificative (“De ce…?”) sunt
asociate cu sentimentul de vinovăţie şi vor fi
evitate de consilier.
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Întrebările ipotetice sunt utile pentru
explorarea alternativelor decizionale ce stau la
îndemâna consiliatului. De exemplu, întrebarea
“Cum ai vrea să fii peste X ani?” explorează
posibilităţi, dorinţe.

Întrebările deschise permit consiliatului să îşi
exprime gândurile, sentimentele, valorile, să
descrie situaţia, clarificând-o treptat, să se
descopere pe sine, în timp ce este ascultat
activ de către consilier.
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Oferirea de feed-back se manifestă prin întăriri,
încuviinţări verbale sau nonverbale, într-un cuvânt prin
probe pentru elev că este ascultat. Consilierul va fi atent
la următoarele aspecte:

Feed-back-ul se va oferi mai ales pentru acele aspecte
pozitive manifestate în comportament;

Acesta trebuie să fie specific, concret, raportat la o
dimensiune precisă;

Va fi oferit pentru acele comportamente şi atitudini ce
pot dfi schimbate de consiliat;

Va fi oferit imediat după comportament, pentru a fi
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Furnizarea de informaţii

Profesorul consilier identifică pe parcursul consilierii
cunoştinţele, valorile elevilor şi furnizează informaţii
pentru completarea lacunelor informaţionale. De
pildă, elevii pot să posede informaţii incomplete sau
eronate despre consumul de alcool sau drogur,
despre HIV/SIDA etc.

Si aici se impun câteva precauţii:

Folosirea unui limbaj adecvat, pe înţelesul elevului;

Oferirea de surse de informaţiii valide, verificate,
pe care elevii le vor explora uneori singuri;
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Parafrazarea presupune reformularea a ceea ce elevii au
spus, prin reluarea a ceea ce e esenţial în mesaj. Asfel, atât
consilerul cât şi consiliatul clarifică problema. Exemple de
formule: “Ceea ce spui tu se referă la…”; “Cu alte
cuvinte…”.

Sumarizarea reprezintă o tehnică ce permite
concentrarea ideilor celor mai importante din
relatarea/descrierea consiliatului. Scopul este recapitularea
discursului şi încheierea acestuia.

Reflectarea exprimă înţelegerea de către elev a
conţinutului informaţional, dar şi a sentimentelor, emoţiilor
elevului. Uneori e mai importantă reflectarea emoţiilor decât
Metode şi tehnici folosite în
consiliere

Specialiştii consideră că în activitatea de
consiliere sunt folositoare şi metodele didactice
cunoscute, precum: dezbaterea în grupuri sau
perechi, problematizarea, jocul de rol,
vizionarea de filme, comentarea unor texte sau
imagini, realizarea unor proiecte, imaginarea
unor situaţii etc.

Nu sunt utile metodele didactice clasice,
precum prelegerea, demonstraţia, exerciţiul etc.

Orice metodă specifică consilieri sau didactică
va fi adaptată la situaţie şi la elev.
Se vor evita:

Ascultarea “de suprafaţă”, în care
consilierul doar pare că urmăreşte ce
spune elevul;

Întreruperea elevului în mijlocul frazei;

Ascultarea dar a ceea ce se aşteaptă sau
e interesat consilierul să audă;

A se simţi jignit dacă elevii au atitudini sau
valori diferite de cele ale sale.
Teme ale activităţilor de
consiliere şi orientare
Autocunoaştere şi respect de sine.
Cunoaşterea de sine presupune o imagine de
sine a elevului, dezvoltată pe parcursul copilăriei,
prin trăirea diverselor experienţe pozitive şi
negative, a succesului şi eşecului. Imaginea de
sine şi respectul de sine pot fi dezvoltate prin
activităţi mai generale sau mai specifice precum:
focalizarea pe progres, dezvoltarea valorilor şi
intereselor personale, stabilirea unor scopuri
realiste, dezvoltarea unor pasiuni, hobby-uri,
participarea la activităţi de autocunoaştere.

Activitate: completarea individuală a fişei
Teme ale activităţilor de
consiliere şi orientare

Comunicare şi managementul conflictelor

Deprinderile de comunicare şi relaţionare sunt
factori protectori faţă de comportamentele de
risc precum consumul de alcool, droguri, fumat
sau faţă de situaţiile de criză – suicidul. Se
impune îmbunătăţirea comunicării, prin
învăţarea comunicării nonverbale, prin
exersarea limbajului responsabilităţii şi prin
comunicarea asertivă, opusă comunicării
agresive sau pasive.

Activitate: Mesaje care blochează
Teme ale activităţilor de
consiliere şi orientare

Strategii de învăţare:

Adesea elevii se confruntă cu probleme în
învăţare, manifestate prin învăţare superficială,
nesistematcă, pe dinafară etc.

Deprinderea unor strategii superioare de învăţare
presupun elaborarea, înţelegerea şi organizarea
materialului.

Elaborarea presupune activarea cunoştinţelor
anterioare pentru înţelegerea celor noi. .
Scopul este înţelegerea noilor cunoştinţe,
prin relaţionarea cu ceea ce elevii

Organizarea materialului
presupune gruparea informaţiilor
în diferite categorii sau structuri.

Se pot folosi: realizarea unui
cuprins al materialului,
schematizarea conţinutului
(scheme, scenarii cognitive),
reprezentarea grafică a
materialului, sumarizarea.
Alte teme la orele de
consiliere şi orientare

Rezolvarea de probleme şi luarea de
decizii;

Stilul de viaţă sănătos;

Psihosexualitate;

Presiunea grupului;

Stresul şi managementul stresului;

Consilierea vocaţională

Managementul clasei etc.
Temă: Elaboraţi proiectul unei
unităţi de învăţare,

pentru o temă de consiliere la clasa,
unde sunteţi/aţi fost diriginţi.

Tema va fi aleasă dintre cele, care
consideraţi că este de maximă
importanţă pentru cât mai mulţi dintre
elevii dumneavoastră. (3-5 pag.).
Va dorim succes in
activitatea de
consiliere si orientare
didactica

S-ar putea să vă placă și