Constructivism (paradigmă a învățării)

Constructivismul reprezintă una din cele trei mari paradigme ale învățării alături
de behaviorism și cognitivism (psihologie cognitivă).

 Constructivismul este definit de principiile educației centrate pe elev și pune accentul

pe procesele de interpretare a stimulilor care au loc în mintea elevului. Elevul nu mai
este văzut ca un recipient care absoarbe informațiile în mod pasiv, cunoștințele nu sunt
transmise prin simpla citire sau ascultare, ci prin semnificația personală pe care o
acordă elevul stimulilor educaționali. Elevii își dezvoltă noi cunoștințe în mod activ prin
interacțiunile cu mediul. Prin urmare, orice citește, vede, aude, simte sau atinge elevul
este analizat din perspectiva constructelor mentale existente/cunoștințelor anterioare,
dezvoltând și întărind vechile structuri de cunoștințe dacă acestea pot fi aplicate în
structurile de mediu mai largi sau modificându-le pe cele vechi atunci când noile
informații produc o stare de dezechilibru. Învățarea este văzută ca un proces activ și
social de construire de sensuri și sisteme de sensuri pe baza stimulilor senzoriali și
este influențată în mare măsură de limba de comunicare (citare necesară).
[1]
Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin următoarele caracteristici :

o oferă reprezentări multiple ale realității,

o evită simplificarea excesivă și reprezintă complexitatea lumii vii,
o pune accent pe solicitările autentice în contexte semnificative,
o oferă medii de învățare naturale și bazate pe cazuri concrete,
o încurajează reflecția critică asupra experienței,
o permite construirea cunoștințelor în funcție de conținut sau context,
o permite construirea în colaborare a cunoștințelor.
Construcționismul este o teorie care afirmă că învățarea devine mai eficace atunci când
elevul construiește ceva cu scopul de a transmite celorlalți înțelesul pe care el l-a acordat
unui lucru (prin simple afirmații sau compoziții mai elaborate). Simpla citire nu este
suficientă pentru a produce învățare, însă efortul de a explica în propriile cuvinte o idee
unei alte persoane, sau de a face o pledoarie, va conduce la o mai bună înțelegere a
sarcinii didactice, aceasta fiind integrată în mod mai consistent propriilor idei. Aceasta este
explicația dată de această teorie faptului că oamenii iau notițe în timpul unei prelegeri deși
nu intenționează în mod expres să le recitească ulterior.
Constructivismul social este un curent care pune accent pe construirea de sensuri și
semnificații de către membrii unor grupuri sociale, construind astfel în colaborare o cultură
în miniatură de produse comune cu înțelesuri comune. Participarea în astfel de grupuri
generează situații de învățare continue. Activitățile și produsele realizate în cadrul unui
grup ca întreg ajuta la modelarea comportamentului membrilor în cadrul grupului.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Joita, Elena, Instruirea constructivistă - o alternativă. Fundamente. Strategii. [2]
 Noveanu, Eugen, Constructivismul în educație. [3]