Educația din perspectiva socio-constructivista

Oltean Antonela-Alexandra,

Grădinița cu Program Prelungit Florești

Constructivismul este o teorie despre modul în care oamenii învață. Aceasta are la baza ideea
că locul cunoștințelor se află în interiorul persoanei, deci învățarea și procesul de construire a
sensului sunt procese sociale prin excelență, la acestea contribuind activitățile și instrumentele
sociale.

Teoria constructivismului favorizează și declanșează curiozitatea înnăscută a elevilor

privitoare la lumea înconjurătoare și la modul în care funcționează aceasta, iar învățarea are la
bază interacțiunea dintre procesele cognitive individuale și cele sociale.

Mecanismele implicate în învățare, potrivit teoriei constructivismului, sunt conflicul

sociocognitiv și co-construcția cunoștințelor. Conflicul sociocognitiv evidențiază rolul
interacțiunilor sociale asupra învățării, acestea au demonstrat importanța participării active și
influența statutului social în cadrul grupului asupra beneficiarului.

Co-contrucția cunoștințelor evidențiază dezvoltarea individuală și funcționarea mentală

superioară dezvoltată prin interacțuni sociale. Încurajează participarea individului la activități
comune de rezolvare de probleme.

Mecanismul co-contrucției cunoștințelor susține că separarea individului de influențele sociale

este imposibilă, iar școala trebuie privită ca un sistem cultural și școlarizarea ca un proces de
culturalizare.

Contructivismul este înțeles ca o descriere a ceea ce fiecare receptor experimentează, învață.

Din acest punct de vedere, procesul de educare este cel mai bine realizat prin crearea de
experiențe care vor fi utile pentru procesul de învățare. Fiecare participant la procesul de
învățare poate să fie atât educator cât și elev. Un educator în acest mediu este doar un
elemeent de influență și joacă rolul unui model, moderând discuțiile și activitățile într-un mod
care conduce elevii către obiectivele scontate.
Constructivismul social definește de vedere particularî a educației în care școlile sunt
concepute sub forma unor comuniăți de învățare, în care responsabilitatea pentru învățare este
individuală, dar ea se realizeazaă prin participarea la rezolvarea în grup a sarcinilor prin
interacțiune, negociere și colaborare. Evaluarea este una dinamincă, iar procesul este
considerat de succes atunci când se construiește ceva din experiența altora.

În concluzie, socio-constructivismul extinde ideea de lucru în echipă la nivel de grup social,

creând în colaborare o mică cultură de lucruri comune ce au înțelesuri comune.