“Omul lipsit de educatie nu stiesa se foloseasca de libertatea sa.

Ce este educația?

Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor pedagogice). Datorita complexitatii
profunzimii si amplitudinii sale,educatia este studiata si de alte stiinte socioumane inrudite cu
pedagogia.Conceptul pedagogic de educatie urmareste cunoasterea stiintifica,la un gradinalt de generalitate si
abstractizare,a unei realitati psihosociale cu o foarte marearie de extindere in timp si spatiu si de desfasurare
complexa si contradictorie lanivel de sistem si proces.Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenul
educational cu toate implicatiilesale asupra formarii personalitatii umane in vederea integrarii active a persoanei
inviata sociala.De-a lungul istoriei,societatea a acumulat experienta de cunoastere teoretica sipractica
condensata in valori materiale si spirituale ce constituie ereditatea sociala aculturii si civilizatiei. Conservarea
valorilor si transmiterea lor se realizeaza prineducatie care,in aceasta ipostaza ,reprezinata institutia constituirii si
transmiteriiereditatii sociale a culturii si civilizatiei. Pe acest fundament de experientacondensata se
actioneaza,prin educatie, pentru formele omului ca utilizator siconsumator de valori,ca producator si creator de
valori. Educatia este o functieesentiala si permanenta a societatii in doua ipostaze: de institutie a ereditatii
socialea culturii si civilizatiei si de instrument de actiune pentru formarea omului.In sens social-istoric educatia
este procesul de transmitere si asimilare aexperientei –
economice,politice,religioase,filosofice,artistice,stiintifice si tehnice – dela inaintasi la urmasi. In fazele de
inceput ale societatii transmiterea experientei serealiza ocazional nesistematic si oral in comunitatile
gentilicotribalica. In etapeleavansate de dezvoltare a societatii, la unele popare,spre exemplu la
egipteni,indienietc.,educatia se realiza ca initiere in temple, cunoasterea fiind un act sacru.Concomitent si
ulterior educatia se institutionaliza prin scoli si universitati.Indiferent de nivelul de dezvoltare a culturii si
civilizatiei si de modalitatile detransmitere, s-a realizat dialogul generatiilor, s-a asigurat continuitatea
existenteimateriale si spirituale a omenirii.In sens social-cultural,educatia este procesul de ridicare a individului
din starede natura biologica la cea culturala. Din ins biologic cu predispozitii normalecognitive, afective, si
volitive, in mediul social si prin el, individul devine o fiintaculturala,asimiland cultura si in situatii de exceptie,
creand-o. Omul este, dupaRalph Linton, natura ± educatie.Din punct de vedere psihologic, psihogenetic,
educatia este procesul de formare aomului ca personalitate in plan cognitiv ,afectiv-motivational,volitiv,
aptitudinal,atitudinal. Structura psihica a personalitatii se construieste pe fundamentul eredo-nativ al fiintei
biologice, in cadrul relatiei educationale prin continutul cultural alexperientei adultului-parinte, invatator,
profesor. Educatia in acest caz esteinstrumentul formarii individului ca personalitate.In sens pedagogic,
educatia este fenomenul social complex privit in treidimensiuni:-activitate constienta a subiectului educatiei
(educator) de stimulare, indrumare,formare a obiectului educatiei (educat);-proces de formare a omului pentru
integrarea activa in societate, proces deformare intelectuala, morala, profesionala, fizica, estetica;-rezultat prin
preluarea selectiva a actiunilor informationale si includerea instructuri comportamentele proprii de cunoastere
si actiune.Pentru Platon,educatia ar fi “arta de a forma bunele deprinderi sau de adezvolta atitudinile native
pentru virtute ale acelora care dispun de ele”Aristotel, in lucrarea sa “Politica”, considera ca educatia “trebuie sa
fie unobiect al supravegherii publice,iar nu particulare”. In consecinta,ea trebuie sapregateasca viitori cetateni.
Aceasta pregatire trebuia sa se fac diferentiat dupamodelul in care cele trei aspecte ale sufletului
(vegetativ,animal, rational) sedistribuie in randul oamenilor.J.A.Comenins,in lucrarea sa “Didactica magna”,
considera ca la nastere,naturainzestreaza copilul numai cu “semintele stiintei, ale moralitatii si
religiozitatii”.Acestea nu se desavarsesc prin sine si de la sine, ele devin un bun al fiecarui omnumai prin
educatie. Rezulta ca, in conceptia sa, educatia este o activitate destimulare a acestor “seminte” si implicit, de
conducere a procesului de umanizare,omul “nu poate deveni om decat daca este educat”Pentru pedagogul
englez din secolul al XVII-lea, John Locke,educatia seprezinta sub forma unei relatii interpersonale de
supraveghere si interventie ce sestabileste intre “preceptor” (educator) si copil (viitor “gentlemen”).
Esteindispensabil ca educatorul sa cunoasca zestrea naturala a copilului pentru ca peaceasta baza sa intervina cu
modalitati adecvate pentru a-l modela in concordantacu prototipul omului in care se impletesc trasaturi ale
nobilimii si burgheziei” (ungentlemen in actiune).Filosoful german Imanuel Kant, in reflectiile sale,aprecia ca
educatia contribuiela valorificarea naturii umane in folosul societatii: “Este placut sa ne gandim canatura
omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a i seda o forma care sa-i convie cu
deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva fericiriiviitoare a neamului omenesc”.Zi de zi, fiecare dintre noi
suntem supusi, vrand/nevrand unui afluxinformational si unui bombardament mediatic cu sau fara intentie
pedagogica.Aceste influente multiple, resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot actionaconcomitent,
succesiv sau complementar, in forme variate, in mod spontan,incidental sau avand un caracter organizat si
sistematic.In pedagogie, aceasta realitate este reflectata cu ajutorul conceptului caredefineste formele generale
ale educatiei. Acesta se refera la principalele ipostazeprin care educatia se poate obiectiva, “pornind de la
varietatea situatiilor deinvatare si de la gradul diferit de intentionalitate actionala”.(Constantin Cucos)

Se considera astfel ca “formele generale ale educatiei reprezinta modalitatile derealizare a activitatii de formare-
dezvoltare a personalitatii prin intermediul unoractiuni si (sau) influente pedagogice desfasurate, in cadrul
sistemului deeducatie/invatamant in conditiile exercitarii functiilor generale ale educatiei (functiede formare-
dezvoltare a personalitatii, functia economica, functia civica, functiaculturala a educatiei).(Gabriela C.
Cristea)Toate influentele si actiunile educative care intervin in viata individului, in modorganizat si structurat
(in conformitate cu anumite norme generale sipedagogice,desfasurate intr-un cadru institutionalizat)
sau,dimpotriva, in modspontan (intamplaror,difuz,neoficial) sunt reunite sub denumirea de forme
aleeducatiei.In functie de gradul de organizare si de oficializare, al formelor educatiei, putemdelimita trei mari
categorii:-educatia formala(oficiala);-educatia non-formala(extrascolara);-educatia
informala(spontana).Suportul psihologic al relatiei educationale este trebuinta de a comunica. Secomunica nu
numai cunostinte, informatii ci si atitudini, sentimente si convingeri.Se comunica prin cuvant, gest, mimica,
prin intreaga conduita.Relatia educativa este complexa,determinata de numerosi factori. Se realizeazaintre
comportamente globale (educator-educat). Actiunea educatorului estedirectiva, intentionata, constienta,
orientata de scopuri si obiective care anticipeazatransformari in comportamentul invatat al educatului. Acesta
nu asimileazaautomat, el fixeaza, filtreaza, prelucreaza activ, include cele invatate in propriilestructuri.Relatia
este asimetrica, se realizeaza intre personalitatea formata a educatoruluisi personalitatea in formare a educatului.
In acest context apar concordante sidisconcordante in actul de comunicare educationala.Clasificarea formelor
educatiei angajeaza doua categorii de criterii valorice:
a)
Criteriul proiectarii care delimiteaza intre formele educatiei institutionalizate(care au in vedere realizarea unor
finalitati specifice,intr-un cadruinstitutionalizat)-educatia formala si nonformala ;Si forma
educatiei neinstutionalizata (“realizata implicit, fara obiective specificeinstitutionalizate”)-educatia
informala.b) Criteriul organizarii conform caruia diferentiem educatia realizata pe bazaunor actiuni explicite si
influente implicite (educatia formala si nonformala) sieducatia realizata doar pe baza unor influente implicite
(educatia informala)O diferenta a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, in anul 1973,conform
careia educatia formala este “sistemul educational structurat ierarhic sigradat cronologic, pornind de la scoala
primara si pana la universitate, care include,in plus fata de studii academice, o varietate de programe de
specializare si institutiide pregatire profesionala si tehnica cu activitate full-time”.Educatia nonformala a fost
definita de catre J.Kleis drept “orice activitateeducationala,intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in
afara scolii

traditionale, al carui continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale,in scopul maximalizarii
problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal(stresul notarii in catalog, disciplina impusa,
efectuarea temelor etc.)”Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sauorganizate
si conduc catre o invatare informala. Cand aceste “experiente suntinterpretate de catre cei mai in varsta sau de
catre membrii comunitatii ele seconstituie in educatie informala”. Educatia informala este procesul care se
intindepe toata durata vietii,prin care individul dobandeste informatii,isi formeazapriceperi si deprinderi, isi
structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prinintermediul experientelor cotidiene.Functiile generale
ale educatiei reprezinta proprietati intrinseci, specificeactivitatii de formare-dezvoltare permanenta a
personalitatii umane, exprimate lanivelul consecintelor sociale angajate in mod obiectiv, la nivelul de sistem
(societateain ansamblul sau) si de subsistem (cultural, comunitar, economic, politic, natural)Functia
fundamentala a educatiei este aceea de a vehicula, selecta, actualiza sivalorifica experienta sociala in vederea
asigurarii unei integrari eficiente si rapide aindividului in societate si, prin aceasta, in vederea crearii
premiselorautodeterminarii individului ca factor de progres social. Prin educatie, in principal,omul trece de la
stare de existenta pur biologica la aceea de existenta sociala. Dacaomul ar fi la nastere inzestrat prin ereditare,
cu posibilitatile adultului, nu ar existaeducatie. In ceea ce priveste procesul devenirii omului ca fiinta sociala nu
este nici odeosebire intre copil nascut intr-o mare metropola si cel nascut intr-un trib primitiv,intrucat amandoi
trebuie sa invete totul. O parte a invataturii este rezultatulcontractului spontan al omului cu diferite aspecte ale
vietii sociale, dar cea maiconsistenta parte a invataturii se acumuleaza prin instruire, prin forme organizatesi
sistematice.Piaget considera ca scoala trebuie sa fie conceputa cu un centru de activitati reale,practice,
desfasurate in comun, in asa fel ca inteligenta logica sa se formeze infunctie de actiunea si de schimbarile
sociale.Educatia reprezinta, astefel, activitatea psihosociala cu functie generala deformare-dezvoltare
permanenta a personalitatii umane pentru integrarea socialaoptima, angajata conform finalitatilor asumate, la
nivel de sistem si de proces,proiectate, realizate si dezvoltate prin actiuni specifice avand ca structura de
bazacorelatia subiect (educator) obiect(educat),intr-un context deschis,(auto)
perfectibil. Bibliogarfie: 1.Antonesei Liviu -“Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei”, EdituraPolirom
19962.Cucos Constantin - “Pedagogie”,Editura Polirom 20013.Macavei Elena – “Pedagogie” , Editurav
Didactica si Pedagogica,19974.Nicola Ioan – “Tratat de pedagogie scolara”, Editura ARAMIS, 2003