Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE STIINTE
REFERAT
DISCIPLINA
Tehnici de comunicare in asistenţă socială
Tipare defectuoase în comunicare
PROF.UNIV.DR. HIRGHIDUŞI ION
STUDENT
ANUL III
B. Sidney Shore identifică trei tipuri de blocaje ce constituie reale probleme în realizarea
procesului de comunicare și anume: blocaje de ordin emoțional (teama de a nu comie greșeli,
teama de a fi în minoritate, neîncrederea față de superiori, colegi colaboratori, dificultatea de a
schimba modelul de gândire, dependența excesivă de opiniile altora, lipsa capacității de a depune
un efort susținut în rezolvarea unei probleme: de la identificarea ei până la soluționare), blocaje
de ordin cultural (dorința de a se conforma modelelor sociale, dorința de apartenență,
conformism la idei vechi dar și la cele noi, slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile),
blocaje de ordin perceptiv (incapacitatea de a se interoga asupra evidentului, incapacitatea de a
distinge între cauză și efect, dificultatea de a determina o problemă sau declinarea capacității,
refuzul de a sesiza, de a releva).
- elemente specifice personalității profesorului, care vor lăsa amprente adânci în maniera
de prezentare, scoțând în evidență deprinderi depășite, prejudecățile de orice natură,
experinețele, opiniile, stereotipurile și ticurile sale;
- elemente psihosociologice, între care statutul social și rorul pe care și-l asumă, climatul
dialogului instituit, limbajul și normele grupului la care aparține;
Privite dinspre aceștia, dinspre clasă, obstacolele elevilor devin simetrice acelora existente la
emițător. În acest caz se pot distinge:
- elemente ale personalității pentru care orice dovadă devine relativă, orice mesaj poate
suferi modificări și interpretări conform propriilor cunoștințe, informații și interese;
Comunicarea nu are loc într-un mediu steril, omogen și protejat, ci, dimpotrivă, într-un
mediu încărcat de influențe dintre cele mai diverse: de la influențele naturale la cele sociale și
culturale, de la cele individuale la cele de grup și de masă, de la cele tehnice și organizatorice la
cele logice și lingvistice, de la cele obiective la cele subiective, etc. Aceste influanțe se regăsesc
începând de la simpla întârziere sau cosmetizare a informației, până la completa denaturare a
acesteia.
Unii autori din domeniul științelor comunicării grupează factorii care influențează negativ
comunicarea sub denumirea de ,,bariere de comunicare” (Samuel C. Certo, Niki Staton), alții sub
denumirea de ,,zgomot” (Denis McQuail).
Omisiunea apare atunci când emițătorul filtrează intenționat mesajul sau când nu este
capabil să cuprindă întregul mesaj, iar atunci când îl transmite o face utilizând informații
incomplete. Supraîncărcarea se referă la faptul că, de multe ori, receptorul trebuie să facă față
unei abundențe informaționale extreme.
Pentru o eficientizare a procesului de comunicare și pentru evitarea blocajelor și barierelor
ce pot apărea pe parcurs este necesar să se respecte o serie de reguli cum ar fi: să se utilizeze
mesaje adresate la persoana I focalizate pe ceea ce simte emiţătorul şi pe comportamentul
interlocutorului, prevenind relaţiile defensive în comunicare, să fim spontani în exprimarea
opiniilor personale, să nu ne impunem punctul de vedere. Manipularea este şi ea o formă de
comunicare însă transmite un mesaj de nonacceptare şi neîncredere în deciziile luate.
Alte reguli necesare pentru o comunicare eficientă pot fi:
-să ascultăm cu atenţie, căci ascultatul activ este o modalitate de a asculta şi a răspunde,
care duce la îmbunătăţirea înţelegerii reciproce şi la depăşirea obstacolelor în comunicare.
Comunicarea empatică conţine mesaje de înţelegere, compasiune şi afecţiune faţă de
interlocutor.
-să evităm stereotipurile şi prejudecăţile deoarece duc la opinii negative despre ceilalţi,
sunt cauze ce duc la discriminare şi chiar la violenţă.
-să utilizăm mesaje care să ajute interlocutorul în găsirea de alternative, posibilităţi noi de
rezolvare a unei situaţii. Uneori sfatul este perceput de cealaltă persoană ca o insultă la
inteligenţa sa, ca o lipsă de încredere în capacitatea sa de a-şi rezolva singură problema.
-să nu criticăm interlocutorul. Critica nu duce neapărat la schimbarea celeilalte persoane.
-să evităm ameninţările şi pedepsele. Insistând în aplicarea unei pedepse pentru
rezolvarea unei probleme ori situaţii, se vor genera sentimente negative;
-să nu fim moralizatori deoarece aceasta cauzează sentimente de nelinişte, stimulează
resentimentele şi blochează exprimarea sinceră a celeilalte persoane;
-să ţinem cont de factorii sentimentali, să încercăm să convingem prin argumentare
logică, fără a duce la frustrare, pentru a nu bloca comunicarea;
Pentru eficientizarea procesului e comunicare educațională Laurențiu Șoitu recomandă o
serie de remedieri atât la nivelul clasei cât și pentru elev și profesor. Remedierile recomandate
profesorilor se împart în trei categorii
1. remedieri în plan obiectiv. Acestea se pot realiza dovedind precizie în gândire, făcând
economie de cuvinte, ferind limbajul de exprimări redundante și de excese de
neologisme, pritr-o structură argumentativă bine construită și riguros elaborată
anterior.
2. în plan personal se cere: mult respect pentru informația utilizată în elaborarea
mesajului, fidelitate față de sursa folosită, capacitatea de a elabora sau prezenta și o
altă idee, viziune, demonstrație, argumentată despre subiectul lansat.
În ceea ce privește remedierile la nivelul clasei și al elevului, acestea pot fi: să fie disponibil
să primească mesajul, să știe să recepționeze acest mesaj, să înțeleagă esmnele și simbolurile
folosite, să știe să întrebe, să pună probleme, să fie explicit și convingător în exprimarea și
precizarea ideilor și intențiilor.
În ceea ce privește comunicarea educațională contează foarte mult crearea unui mediu și o
ambianță plăcută pentru acomodarea și pentru depășirea barierelor apărute în calea comunicării.
Un cadru didactic este apreciat, respectat, ascultat şi iubit chiar, doar dacă ştie să realizeze, prin
conversaţie, un climat propice studiului, în cadrul colectivului pe care îl conduce.
BIBLIOGRAFIE
2. Peretti, A. de, Legrand, J.A., Boniface, J., Tehnici de comunicare, Editura Polirom, Iași,
2001;