Sunteți pe pagina 1din 8

Pentru profesori, situaţiile conflictuale constituie unele dintre cele mai grele teste de

abilitate şi deontologie profesională, dat fiind că o situaţie conflictuală are implicaţii atât
asupra canalelor de comunicare, cât şi asupra mediului în care evoluează participanţii.
Comunicarea interpersonală realizată în diverse situaţii didactice are loc într-un mediu deosebit
(mediul şcolar) şi într-un context specific (şcoala sau un spaţiu adiacent acesteia).
Etimologic, “conflict” înseamnă lovire reciprocă, înfruntare (conflictus = a se lovi unul pe
altul). Este caracterizat drept o “opoziţie deschisă”, o luptă între indivizi sau grupuri cu interese
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive (de cele mai multe ori) asupra interacţiunii
sociale.
Acest context poate bloca procesul de comunicare, ducând la eşecul /insuccesul acesteia.
Deoarece profesorul şi şcolarul – ca parteneri educaţionali – dezvoltă activităţi comune bazate,
în esenţă, pe comunicare didactică, este important de cunoscut şi acceptat următoarele:
-Conflictul este o realitate firească a vieţii cotidiene, inerentă în relaţiile interumane
(profesorul şi şcolarul au experienţe de viaţă diferite, percepţii ale realităţii diferite, dispoziţii
diferite).
- Conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative:
 Abordat pozitiv, conflictul, de regulă ideatic, poate determina
dezvoltarea personală, afirmarea creativităţii, schimbarea socială;
este constructiv;
 Abordat negativ, conflictul are rezultate distructive asupra
psihicului, fizicului, spiritului (tensiunea nervoasă este mare,
nemulţumirile şi reproşurile sporesc); din această perspectivă
este respins principiul acceptării reciproce;
-Într-un conflict, sentimentele sunt foarte importante pentru că nu pot fi controlate,
(îndeosebi cele neconştientizate, umorile, patimile, vanitatea etc.);
- Întotdeauna un conflict poate fi soluţionat dacă se cunosc sursele, dacă se respectă
cele trei principii strategice de rezolvare şi dacă se doreşte efectiv dezamorsarea şi instalarea
armoniei (printr-un management corespunzător).
- Conflictul din mediul şcolar trebuie neapărat negociat, încercând să se
ajungă la o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi.

1
Modelul de dezvoltare şi stingere a unui conflict şcolar presupune cinci etape relativ
distincte:
1. Dezacordul - apariţia diferenţelor între membrii grupului şcolar;
2. Confruntarea - apar acţiuni ce susţin opiniile, cerinţele sau convingerile
fiecărei părţi;
3. Escaladarea - violenţa verbală se transformă în violenţă fizică sau morală;
4. Descaladarea - începe negocierea (trecerea de la tensiune, iraţionalitate,
spontaneitate, lipsa de logică la o discutare normală a intereselor parţilor aflate în
conflict);
5. Rezolvarea - intervine mediatorul, ca “a treia parte” neutră, imparţială şi
obiectivă;
Analiza oricărui conflict şcolar relevă faptul că orice situaţie de comunicare afectată de
o tensiune/conflict devine automat dependentă de trei factori:
- sursa (emiţătorul),
- mesajul,
- mediul şi canalele de comunicare.
Elementul determinant în actul comunicării este emiţătorul(sursa) care în situaţii
de conflict şcolar se manifestă plenar, ieşind în evidenţă. Deoarece profesorul – emiţător deţine
controlul asupra actului de comunicare, se impune ca în situaţii conflictuale să acţioneze
prompt, să identifice în timp util sursele conflictului şi să stabilească strategia de dezamorsare a
conflictului şi normalizare a climatului didactic.
În situaţiile deosebite de conflict, comunicarea profesor-elev este într-o măsură
apreciabilă dependentă de precizia şi acurateţea mesajului, care trebuie să fie cuplat cu intenţia
emiţătorului şi cu nivelul de percepţie al ascultătorului destinatar. Mesajul are semnificaţie şi
este complet numai în condiţiile în care este coroborat cu limbajul folosit, filtrele şi
perturbaţiile din comunicare, cu mediul şi canalele de comunicare. În situaţia de conflict,
comunicarea este eficace dacă posibilităţile asigurate de canale sunt mai mari. Aceasta pentru
că este nevoie ca receptorii să cunoască informaţia şi să o poată propaga mai departe, timpul
alocat rezolvării conflictului fiind scurt şi, de asemenea, se impun dezbateri, negocieri fiind
necesar şi un feed-back imediat şi apropiat. În concluzie, comunicarea didactică de tip faţă în
faţă sau mediată electronic este condiţionată de calitatea celor trei factori, prezentaţi anterior.

2
Ca profesori, avem datoria de a-i ajuta pe elevi să obţină o imagine mai clară despre ei înşişi şi
despre societate, avem datoria de a transforma conflictele în şanse educative. Capacitatea de a
aborda conflictele într-un mod constructiv contribuie la sănătatea mentală şi individuală şi are
efecte pozitive asupra societăţii în general.
Principiile strategice de rezolvare a unui conflict
Pentru a minimaliza efectele distructive ale situaţiilor conflictuale, se poate propune
respectarea următoarelor principia (elaborate de Morris si Everard în 1996):
 principiul 1 – Menţine comunicarea cu cei cu care pari să te afli în
conflict (preferabil, încearcă să lămureşti prompt lucrurile; nu amâna
discuţia).
 principiul 2 – Abţine-te de la a discuta despre alţii în absenţa lor (pentru a
nu distorsiona realitatea).
 principiul 3- Dacă sesizezi semne ale unui conflict, încearcă să iniţiezi
acţiuni la care să participe(colaborând) persoanele implicate. Aşa nimeni
nu se va mai simţi atacat sau ameninţat sau ignorat.
 principiul 4 – Încearcă să eviţi toate fenomenele de tipul“eu câştig – tu
pierzi”. Se recomandă abordarea unei dispute din toate perspectivele
posibile, ştiut fiind că de cele mai multe ori o echipă sau un individ se
comportă negativ numai dacă se simte ameninţat(ă) sau atacat(ă).
 principiul 5 – Asigură -te că ştii să recunoşti rezultatele şi nu flatarea sau
linguşeala.
După Axelroad, principiile strategice de rezolvare a unui conflict sunt următoarele (o altă
abordare):
1. Nu fiţi primul care nu cooperează (care se încăpăţânează sau dă bir cu fugiţii); fiţi
plini de solicitudine, fiţi drăguţi, amabili şi afabili.
2. Aveţi grijă ca atât cooperarea, cât şi abandonul să fie în raport de reciprocitate ,
respectiv:
 Daţi răspunsuri măsurate (cumpătate) pentru a asigura reciprocitatea.
 Nu vă lăsaţi exploatat (în mod direct)
 Nu fiţi invidios, fiţi iertător (conciliant, empatic).

3
3. Nu faceti pe deşteptul. Nu complicaţi şi nu simplificaţi inutil problemele, pentru
că nu veţi rezolva nimic.
În general în comunicare, dar îndeosebi în comunicarea pedagogică, este importantă
deschiderea ambelor părţi angajate în conflict faţă de rezolvarea raţională a tensiunilor create.
Practic, sunt necesare o serie de abilităţi cum ar fi:
 abilitatea de a te confrunta, de a spune “nu” atunci când apare o
diferenţă de opinie. Trebuie ca, îndeosebi profesorul să manifeste
deschidere faţă de rezolvarea problemelor;
 abilitatea de a asculta, a observa şi a accepta emoţiile şi
sentimentele interlocutorilor cu care se vine în contact;
 abilitatea de a prezenta ideile, emoţiile şi sentimentele cât mai clar,
concis, calm şi onest;
 abilitatea de a evalua problema/situaţia creată sub toate aspectele şi
dintr-o perspectivă cât mai largă.
 abilitatea de a articula scopurile comune cu obiectivele personale,
pentru a depăşi momentul critic şi pentru a păstra relaţia.
4. Ascultarea activă
Una din modalitatile de diminuare sau chiar rezolvare a unui conflict o constituie
ascultarea activă– care este crucială într-o comunicare eficientă, lipsită de conflicte.
Etapele unei ascultări active:
I. Lăsaţi interlocutorul să vorbească
II. Fiţi empatic (puneţi-vă în situaţia interlocutorului)
III. Puneţi întrebări pentru a înţelege mai bine
IV. Verificaţi dacă aţi înţeles
V. Îndemnaţi interlocutorul să se destăinuie.

4
Referinţe bibliografice:

Boudon, R. Tratat de sociologie , Humanitas, Bucureşti, 1997


Cucos, C.(coord.) Psihopedagogie pentru examenele de Definitivare şi grade didactice,
Polirom,Iaşi, 1998
Deutsch, M . Psihologia rezolvării conflictului, TEORA, Bucureşti, 1996
Grant, W. Rezolvarea conflictelor, TEORA, Bucureşti,1998
Gliga, L.(coord.) Managementul conflictului – ghid , Tipogrup press, Buzău, 2001
Comunicarea didactică în situaţii de conflict – Stan, E. Profesorul între autoritate şi putere,
Polirom, Iaşi, 1996
x x x Conflictele şi comunicarea, Editura Arc, Bucureşti, 1988

5
ANEXA 1

Recomandările făcute de Morton Deutsch ( în lucrarea “Psihologia rezolvării conflictelor”),


profesorilor şi, în general, educatorilor:
1. Trebuie să cunoşti tipul de conflict în care eşti implicat.
2.Trebuie să conştientizezi cauzele şi consecinţele violenţei şi ale
alternativelor de violenţă, chiar atunci când eşti foarte nervos.
3. Trebuie să înfrunţi conflictul, mai degrabă, decât să-l eviţi.
4. Respectă-te pe tine şi interesele tale, respectă-l pe celalalt şi interesele
sale.
5. Evită etnocentrismul; înţelege şi acceptă realitatea diferenţelor culturale.
6. Fă diferenţa clară între “interese” şi “poziţii”.
7. Cercetează interesele proprii şi pe cele ale celuilalt pentru a identifica
interesele comune şi compatibile pe care le aveţi.
8. Defineşte interesele conflictuale drept o problemă reciprocă ce urmează
să fie rezolvată prin cooperare.
9. Ascultă cu atenţie şi vorbeşte în aşa fel încât să fii înţeles; este necesară
încercarea activă de a te pune în locul celuilalt şi de a verifica mereu dacă reuşeşti s-o faci cu
succes.
10. Fii atent la tendinţele naturale spre subiectivitate, percepţii eronate,
judecăţi greşite şi gândire stereotipă.
11. Dezvoltă abilităţi de a aborda conflicte grele, astfel încât să nu manifeşti
neajutorare şi disperare când te confrunţi cu cei care sunt mai puternici, nu vor să se angajeze
într-o soluţionare constructivă sau folosesc şiretlicuri.
12. Trebuie să te cunoşti pe tine şi să îţi cunoşti reacţiile tipice la diferite
feluri de conflict.
13. Pe tot parcursul conflictului rămâi o persoană morală – adică o persoană
atentă şi dreaptă.

6
ANEXA 2

Tabel cu sugestii de rezolvare a problemelor dificile ce pot apărea într-o clasă de elevi:

Nr. Probleme dificile care pot apărea într-o Sugestii de rezolvare a problemelor dificile
clasă de elevi care pot apărea într-o clasă de elevi

1. Conflict între o elevă din clasa a V-a şi o -discuţii separate cu ambele fete pentru
elevă de etnie rromă din clasa a IV-a, identificarea cauzelor conflictului;
căreia îi sunt învăţătoare (eleva de clasa a -stabilirea împreună cu toţi elevii din clasă a
V-a este agresată verbal şi chiar unor prevederi referitoare la modul de
ameninţată cu bătaia). comportare şi de adresare între copii şi
afişarea lor la loc vizibil în clasă;
-discuţii cu părinţii elevei de etnie rromă,
conştientizându-i de importanţa
supravegherii mai atente a comportamentului
fetei lor;
-eleva va avea ca sarcină de lucru să
întocmească o fişă cu proverbe despre
respect şi prietenie, proverbe pe care le vom
discuta împreună cu toată clasa;
-sprijinirea elevei în găsirea unor prieteni
potriviţi cu care să colaboreze.

2. Conflict între o elevă de etnie rromă -stabilirea de comun acord a unor reguli (cu
provenită din repetenţie, care depăşeşte toată clasa), cerându-le tuturor să se
vârsta clasei cu 2 ani şi băieţii din clasă conformeze tocmai pentru că au fost
(aceasta îi agresează fizic). dezvoltate împreună;
-crearea unei atmosfere generale de respect
şi deschidere interculturală;
-antrenez eleva în activităţi comune, atât cu

7
băieţii, cât şi cu fetele, indiferent de etnie,
stimulând astfel încurajarea diversităţii în
cadrul grupului;
-îi propun spre rezolvare diferite activităţi pe
care să le poată îndeplini cu succes, astfel va
reuşi să atragă atenţia colegilor în mod
pozitiv;
-solicit părinţilor o atentă supraveghere a
atitudinii fetei, pentru acest fapt îi invit să
participe, în măsura în care timpul le
permite, la orele de curs, urmând ca şi acasă
să-i acorde o atenţie sporită până la
schimbarea atitudinii agresive.

3. Conflict între învăţătoare şi un părinte -ascult argumentele părintelui nemulţumit în


nemulţumit că băiatul său nu a fost cadrul unei discuţii particulare;
selectat să participe la Olimpiada de -explic părintelui că în selecţia
matematică. participanţilor la Olimpiada de matematică
se urmăreşte atragerea copiilor cu aptitudini
speciale pentru această disciplină şi că
participarea nu este obligatorie;
-propun elevului un plan de muncă
suplimentară care să-l ajute în pregătirea sa
pentru alte concursuri de matematică care se
vor desfăşura în viior;
-implic elevul în alte activităţi şi concursuri
pentru care manifestă aptitudini şi dorinţă.