Comunicarea asertivă poate fi o soluţie – aceasta vizează
capacitatea de a exprima propriile trăiri şi opţiuni într-o manieră în care stima de sine şi a celorlalţi să nu fie lezate. O persoană care deţine această competenţă comunicaţională ştie şi poate să-şi exprime dorinţele, să spună ce gândeşte, să refuze, să rezolve conflicte într-o manieră fermă dar fără să-şi jignească interlocutorii, menţinându-şi, în acelaşi timp, controlul asupra focarelor conflictuale. Asertivitatea nu presupune nici renunţare, nici lipsă de combativitate. Răspunsul asertiv nu este întotdeauna uşor. El reclamă adesea o alegere conştientă, un mare grad de flexibilitate şi abilitate, curaj şi încredere în procesul comunicării. De asemenea, asertivitatea este un stil de comunicare. Acesta presupune abilitatea de a exprima sentimente, gânduri, credinţe şi opinii în mod deschis, fără a încălca dreptul altor persoane. Comportamentul asertiv reprezintă echilibrul dintre comportamentul pasiv şi agresiv. Comunicarea reprezintă un proces activ de transmitere și receptionare de informaţii. Pentru ca această comunicare să se poată realiza este necesară respectarea mai multor elemente fundamentale: ascultarea activă; înţelegerea mesajului transmis; interpretarea limbajului nonverbal; susţinerea conversaţiei. Pentru o descriere ampla a comportamentului asertiv am putea spune că este echidistant faţă de cei doi poli de comunicare: agresiv şi pasiv. Asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluţionare a problemelor interpersonale. Comunicarea directă, deschisa si sincera permite receptionarea mesajelor fara blocaje si distorsiuni, ceea ce menţine şi îmbunătăţeşte relaţiile cu ceilalţi. Capacitatea de a comunica în mod asertiv sentimentele, emoţiile şi gândurile fără a leza integritatea celorlaţi, reprezintă un mod eficient de comunicare. Comportamentul asertiv inhibă anxietatea şi reduce depresia, conducând la o îmbunătăţire a imaginii de sine. Ca trăsături caracteristice, asertivitatea este evidenţiată prin: refuzul cererilor- puterea de a spune nu; solicitarea favorurilor şi formularea de cereri; 1 Şcoala Gimnazială Rîşca Prof. Înv.primar Andrieş Iulia
exprimarea sentimentelor pozitive şi negative;
iniţierea, continuarea şi încheierea de noi conversaţii. Comunicarea în termeni clari, coerenţi şi concişi este calea cea mai scurtă spre o productivitate mărită. În sprijinul ei vin claritatea în gândire, reflectată în obiective bine determinate, disciplina de a pune în aplicare măsurile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor, colaborarea permanentă, reflectată în modul cum cei implicaţi lucrează precum un ceas elveţian şi nu în ultimul rând, capacitatea de comunicare asertivă, care se reflectă într-o incidenta mica a conflictelor si neîntelegerilor la locul de muncă. În zilele noastre, în condiţiile stresului profesional şi personal permanent, cele mai multe persoane uită de politeţe şi de bun simţ şi devin fie extrem de agresive si dornici de a obţine ceea ce îşi doresc, fie foarte timide şi virtual incapabile să ceară ceea ce ei consideră că merită. A fi asertiv înseamnă, în primul rând, a fi într-un acord profund cu valorile şi obiectivele tale personale, ceea ce îţi conferă suficientă putere de a spune lucrurilor pe nume, indiferent de părerile bune sau proaste ale celor din jur. Deci caracteristicile asertivităţii sunt: încrederea în sine, credinţele pozitive despre sine, optimismul şi curajul, însoţite de o mare capacitate de planificare şi pregătire a unui plan personal de dezvoltare.