GHID DE COMUNICARE ASERTIVĂ

Asertivitatea este un stil de comunicare. Acesta presupune abilitatea de a

exprima sentimente, gânduri, credinţe şi opinii în mod deschis, fără a încălca dreptul
altor persoane. Comportamentul asertiv reprezintă echilibrul dintre comportamentul
pasiv şi agresiv.
Comunicarea reprezintă un proces activ de transmitere și receptionare de
informatii. Pentru ca aceasta comunicare sa se poata realiza este necesara
respectarea mai multor elemente fundamentale:
 ascultarea activa;
 intelegerea mesajului transmis;
 interpretarea limbajului nonverbal;
 sustinerea conversatiei.
 Ca trasaturi caracteristice, asertivitatea este evidentiata prin:
 refuzul cererilor- puterea de a spune nu;
 solicitarea favorurilor si formularea de cereri;
 exprimarea sentimentelor pozitive si negative;
 initierea, continuarea si incheierea de noi conversatii.
Comportamentul asertiv este intarit si de o serie de elemente non-verbale:
 contactul vizual;
 tonul vocii;
 mimica.
Stilul de comunicare asertiv este caracterizat printr-o serie de elemente:
 existența convingerii că toate persoanele sunt egale cu sine;
 acordarea unei importante sporite parerilor si intereselor celorlati;
 existenta unei concordante intre mesajul verbal transmis, mimica si gestica;
 utilizarea mesajelor de genul „eu cred ca…, ma simt…”;
 sustinerea privirii interlocutorului.
 De foarte multe ori limbajul verbal folosit este agresiv si impunator, iar un
artificiu al vocabularului ne poate imbunatati comunicarea. Expresii de genul „eu
cred ca…/ as dori sa fac acest lucru…/ te deranjeaza daca…?” pot reprezenta
fraze magice in relatiile cu superiorii, colegii, colaboratorii.
 Expresiile verbale ale limbajului asertiv pot fi insotite de semnale nonverbale
care ne ajuta sa transmitem mai usor mesajul. Expresiile faciale relaxate si
deschise, contactul vizual, pozitia corpului dreapta si relaxata, o voce calma si
sigura, insotite de un zambet atunci cand este necesar, pot reprezenta succesul
unei comunicari.
 Ascultarea activă

 Ascultarea activă Oamenii ascultă şi răspund diferit în funcţie de situaţie şi de sentimentele pe care le au
faţă de sine şi de alţii. Pentru a asculta activ e necesar să existe contact vizual cu persoana cu care se
vorbeşte.
 Dacă sunteți atenți la mesajul comunicat de interlocutor veți avea cel puţin două avantaje: veți arăta
respect şi este foarte probabil să vi se răspundă cu respect şi veți putea descoperi cuvinte cheie care să vă
ajute să începeți o nouă discuţie.
 Starea de spirit a celui cu care discutați este foarte importantă. Dacă acea persoană se simte bine este
foarte probabil să aibă mai multa energie pentru a vă asculta.
 Observarea

Observarea ajută oamenii să fie în totalitate prezenţi în timpul

comunicării şi să fie mai conştienţi. Identificarea, recunoaștere şi observarea
atât a propriilor emoţii cât şi ale celorlalţi reprezintă o parte importantă a
ceea ce înseamnă inteligenţă emoţională. Dezvoltându-vă abilitatea de a
observa emoţiile persoanei cu care discutați, veți putea decide dacă puteți să
continuați conversaţia sau dacă e timpul să vă retrageți.
 Utilizarea formulărilor la persoana întâi sau “eu comunicarea”

 Folosind formulări la persoana întâi comunicați responsabilitate faţă de propriile emoţii, gânduri, păreri, idei, atitudini şi
comportamente. De asemenea presupune conştientizarea diferenţei dintre comportament şi persoană. Astfel, atunci când se va
aduce o critică se va critica comportamentul şi nu persoana.
 Pentru a comunica asertiv verbal e necesar să counicăm si non-verval asertiv. Putem face asta având o voce calmă, cu o
tonalitate normală, contact vizual moderat şi păstrând un calminterior.
 Afirmaţiile de bază presupun faptul că faceți o afirmaţie prin care vă exprimați clar nevoile, dorinţele, credinţele, părerile şi
sentimentele. Este foarte important să fiți specific şi la obiect. Le puteți folosi şi pentru a face complimente sau pentru a
aborda o situaţie problematică. Afirmaţiile de bază implică autodezvăluirea propriilor emoţii şi sentimente prin afirmaţii
simple: “mă simt furios”, “mă simt vinovat”, “mă simt mulţumit/nemulţumit”.
 Afirmaţiile empatice presupun faptul că încercați să înţelegeți emoţiile, nevoile şi dorinţele altcuiva. Acest gen de afirmaţie
conţine semne de recunoaştere a emoţiilor, nevoilor şi dorinţelor celuilalt precum şi o afirmaţie despre propriile nevoi şi
dorinţe.
 Afirmaţiile pentru exprimarea emoţiilor negative pot fi utilizate pentru a arăta că aveți emoţii negative faţă de o altă persoană,
cum ar fi furie, resentimente, nemulţumire. Folosiți următorii paşi: descrieți comportamentul celuilalt în mod obiectiv,
descrieți impactul comportamentului celuilalt asupra ta fiind specific şi clar, descrieţi sentimentele şi exprimați cum ați
 Întrebări deschise versus întrebări închise

Pentru a iniţia o conversaţie şi a o menţine este necesar să se pună

întrebări deschise. Ascultându-vă activ partenerul veți putea găsi mai uşor
subiecte despre care să-l întrebați cumvede el lucrurile sau ce părere are.
Întrebările închise, la care răspunsul poate fi “da” sau “nu” sunt indicate în
situaţii în care vrei să aflii acordul sau dezacordul persoanei.
 Feedback-ul

Feedback-ul este definit ca modalitatea de exprimare a punctului de vedere asupra unei situaţii/comportament
cu intenţia de a oferi o informaţie utilă celui vizat pentrucontinuarea/menţinerea/modificarea comportamentului.
Obiectivul oferirii feedback-ului este devoltarea.
Feedback-ul poate fi de 3 feluri:
 Evaluativ: “Prezentarea ta a fost bună”.
 Descriptiv: “Prezentarea ta a fost bună pentru că ai vorbit cursiv, ai avut suport vizual şi ai interacţionat cu noi”.
 Prescriptiv: “Prezentarea ta a fost bună. Mi-a plăcut suportul vizual, dar în locul tăuaş fi interacţionat cu publicul
mai mult”.
Recomandări pentru oferirea feedback-ului

 este mai utilă concentrarea asupra a ceea ce a făcut individul decât traducerea
comportamentului într-o afirmaţie despre cum este el ca persoană
 se axează pe ceea ce simte persoana care a recepţionat comportamentul şi pe cea care oferă
feedback-ul, oferă individului informaţii clare despre efectul comportamentului său și înacelaşi
timp îi lasă libertatea de a decide ce să facă relativ la acest efect
 este îndreptat spre un comportament pe care receptorul să îl poată schimba
 este mai curând solicitat decât impus
 este imediat
 oferă receptorului oportunitatea de a alege când să răspundă şi cum
 oferă oportunitatea receptorului de a pune întrebări, de a face clarificări
 când se oferă feedback se vorbeşte despre comportamentul celuilalt, consecinţele acestuia,
aşteptările şi obiectivele propii.
 Răspunsul asertiv la critici

Să răspunzi asertiv la critici poate fi o mare provocare.

Criticile pot fi de două tipuri:
Distructive

Constructive

Criticile constructive iau forma feedback-ului şi au o manieră non-ameninţătoare astfel încât să permită
persoanei să înveţe ceva şi să se dezvolte. Critivca distructivă e ori non-validă ori validă, dar este oferită într-o manieră
total nepotrivită.
 Tipuri de răspuns asertiv la critica constructivă:

 Acceptarea criticii. Dacă critica este validă, va fi acceptată fără să se exprime emoţii
negative.
 Afirmaţii negative. Dacă critica e reală, acceptați-o şi fiți de acord cu ea fără să vă
cereți scuze şi fără să vă simţiți dărâmat.
 Investigaţii. Dacă nu sunteți sigur că ați primit o critică constructivă şi validă puteți
utiliza acest tip de răspuns în ideea de a pune mai multe întrebări. Astfel veți obţine
mai multe detalii şi veți şti cum să vă raportați la persoana care aduce critica.
 Tipuri de răspuns asertiv pentru critica distructivă

 Afirmaţie pozitivă – presupune să incepeți prin a spune “da” câştigând astfel

timppentru a pregăti ce aveți de spus.
 Indicarea procesului – presupune să indicați procesul pe care urmează să-l utilizați
pentru a sublinia punctul de vedere,
 Argumentarea – presupune să vă justificați punctul de vedere,
 Exprimarea dezacordul fără să vă cereți scuze,
 Compromisul – e opţional, dar util dacă nu implică costuri personale.
 CONCLUZII ȘI RECOMАNDĂRI

Comunicarea in termeni clari, coerenti si concisi este calea cea mai scurta spre o productivitate marita.
In sprijinul ei vin claritatea in gandire, reflectata in obiective bine determinate, disciplina de a pune in
aplicare masurile necesare pentru indeplinirea obiectivelor, colaborarea permanenta, reflectata in modul
cum cei implicati lucreaza precum un ceas elvetiansi nu in ultimul rand, capacitatea de comunicare asertiva,
care se reflecta intr-o incidenta mica a conflictelor si neintelegerilor la locul de munca.
In zilele noastre, in conditiile stresului profesional si personal permanent, cele mai multe persoane uita
de politete si de bun simt si devin fie extrem de agresive si dornici de a obtine ceea ce isi doresc, fie foarte
timide si virtual incapabile sa ceara ceea ce ei considera ca merita.
A fi asertiv inseamna, in primul rand, a fi intr-un acord profund cu valorile si obiectivele tale
personale, ceea ce iti confera suficienta putere de a spune lucrurilor pe nume, indiferent de parerile bune
sau proaste ale celor din jur.
Caracteristicile asertivitatii sunt increderea in sine, credintele pozitive despre sine, optimismul si
curajul, insotite de o mare capacitate de planificare si pregatire a unui planpersonal de dezvoltare