Sunteți pe pagina 1din 8

ASERTIVITATEA IN CUPLU

Comunicarea este un element fundamental al existentei umane, inca din


antichitate inteleptii ocupandu-se de arta retoricii. Communis din latina
inseamna a pune de acord, a fi in legatura cu..., a fi in relatie cu...
Comunicarea este un proces activ de transmitere si receptionare de informatii.
Pentru ca aceasta comunicare sa se poata realiza sunt necesare:

 ascultarea activa;
 intelegerea mesajului transmis;
 interpretarea limbajului nonverbal;
 sustinerea conversatiei.

Pentru o comunicare corecta este necesar sa respectam doua reguli de baza:


1. transmiterea mesajului clar si concis;
2. ascultarea activa si intelegerea mesajului pe care celalalt il transmite.
Iar pentru ca aceasta sa fie si eficienta este necesar sa avem un comportament si o
comunicare asertiva.
Ce inseamna sa fii asertiv?
Pentru o descriere ampla a comportamentului asertiv am putea spune ca este
echidistant fata de cei doi poli de comunicare: agresiv si pasiv.
Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a problemelor
interpersonale. Comunicarea directa, deschisa si sincera permite receptionarea
mesajelor fara blocaje si distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu
ceilalti. Capacitatea de a comunica in mod asertiv sentimentele, emotiile si
gandurile fara a leza integritatea celorlati, reprezinta un mod eficient de
comunicare.
Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca „asertivitatea implica apararea
drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in
mod direct, onest si adecvat, fara a viola drepturile altei persoane”.
Comportamentul asertiv inhiba anxietatea si reduce depresia, conducand la o
imbunatatire a imaginii de sine.
Ca trasaturi caracteristice, asertivitatea este evidentiata prin:

 refuzul cererilor- puterea de a spune nu;


 solicitarea favorurilor si formularea de cereri;
 exprimarea sentimentelor pozitive si negative;
 initierea, continuarea si incheierea de noi conversatii.

Comportamentul asertiv este intarit si de o serie de elemente non-verbale:

 contactul vizual;
 tonul vocii;
 mimica.

Stilul de comunicare asertiv este caracterizat printr-o serie de elemente:

 ai convingerea ca toate persoanele iti sunt egale;


 acorzi importanta parerilor si intereselor celorlati;
 exista o concordanta intre mesajul verbal transmis mimica si gestica;
 mesajele utilizate sunt de genul „eu cred ca…, ma simt…”;
 sustinerea privirii interlocutorului.

De foarte multe ori limbajul verbal folosit este agresiv si impunator, iar un artificiu
al vocabularului ne poate imbunatati comunicarea. Expresii de genul „eu cred
ca…/ as dori sa fac acest lucru…/ te deranjeaza daca…?” pot reprezenta fraze
magice in viata de cuplu sau in relatiile cu colegii etc.
Expresiile verbale ale limbajului asertiv pot fi insotite de semnale nonverbale
care ne ajuta sa transmitem mai usor mesajul. Expresiile faciale relaxate si
deschise, contactul vizual, pozitia corpului dreapta si relaxata, o voce calma si
sigura, insotite de un zambet atunci cand este necesar, pot reprezenta succesul unei
comunicari.
Comunicarea si comportamentul asertiv cresc stima de sine, aduc respect pentru
ceilati si din partea celorlati.
Ce poti face pentru a a avea un comportament si o comunicare asertiva?

 exprima-te clar si concis;


 evita sa fii sarcastic;
 evita sa faci generalizari;
 evita sa folosesti etichete;
 cere feed-back;
 evita comportamentul agresiv;
 evita reactiile impulsive;
 evita monopolizarea discutiei;
 evita sa faci presupuneri;
 constientizeaza ce tip de comunicare folosesti (agresiv, asertiv, pasiv sau
agresiv-pasiv).

Ce inseamna de fapt sa fii asertiv? Inseamna sa poti spune ce nu iti convine intr-o
maniera eleganta, fara a fi agresiv verbal, fara a leza sau deranja, fara a te pune
intr-o postura delicata, lasand loc de discutie, dar in termenii pe care ti-ai luat
libertatea sa ii "impui".
Ni se intampla adesea, acasa, la serviciu, in societate, sa relationam cu oameni cu
care nu comunicam asa cum ne-am dori, care nu inteleg intocmai cele spuse de noi.
Aceasta incapacitate de comunicare duce la frustrari, dezamagiri si creeaza uneori
sentimentul de neputinta. De aici pana la a ne rasti, a ridica tonul sau a folosi
cuvinte mai dure, nu e decat un pas. Cei care au avut parte de un anume tip de
educatie reusesc sa nu cada in acest "pacat", folosind diferite modalitati prin care
sa isi exprime nemultumirea, dezacordul sau chiar sa controleze discutia. Ce se
intampla cu "ceilalti"? Ei bine, ceilalti ajung sa isi spuna cuvinte pe care le regreta
ulterior, ajung sa isi canalizeze intreaga frustrare sub forma de agresivitate verbala,
de multe ori directionata catre persoane apropiate, care nu sunt implicate neaparat
in mod direct in evenimentele la care se face referire in discutie.

Iata doua exemple din care putem intelege ce inseamna sa fii asertiv:

Exemplul 1: Relatiile de putere intre soti

Sotul si sotia merg la cumparaturi. El vrea sa isi cumpere o servieta noua. Alege
una care i se potriveste si raspunde tuturor nevoilor sale. Inainte de a o achizitiona,
sotia observa ca incuietoarea functioneaza cam greu si ii atrage atentia sotului. Cu
toate acestea, el se hotaraste sa o cumpere. Dupa cateva zile incuietoarea cedeaza,
blocand inauntru acte si toate cele. Sotul merge singur la magazin pentru a face
plangere si a rezolva problema. In cele din urma este nevoit sa schimbe servieta. Pe
drum spre casa, se gandeste: "O sa imi spuna ca a avut dreptate! Ca trebuia sa fiu
mai atent! Sa o ascult!" Din gandurile sotului reiese ca in cuplu exista adesea
discutii iscate pe diferite teme, in care cei doi ajung sa isi dispute cumva
autoritatea, controlul relatiei.

Iata cateva din posibilele ei remarci:

- Ti-am spus de la bun inceput ca incuietoarea face figuri!

- Puteai sa ma asculti si scuteai un drum cu masina, benzina si nervii!

- Asa faci mereu! Numai cum vrei tu! Ai primit ce ai meritat! Nu inteleg de ce mai
vii sa te plangi dupa toate cele!

Si cateva raspunsuri de tip asertiv:

- Tot e bine ca in cele din urma nu ai ramas cu o servieta noua pe care nu ai fi


putut-o folosi.

- Bine ca s-a rezolvat si nu ai pierdut banii investiti.

- Am senzatia ca modelul acesta ti se potriveste chiar mai bine decat primul.

In prima serie de raspunsuri sotia atrage atentia inca odata asupra faptului ca ea a
avut si are intotdeauna dreptate; ii cere sotului sa accepte o pozitie inferioara (chiar
de copil care trebuie sa asculte de cei mari), adaugand "pierderile" avute ca
pedeapsa indirecta, pe care nu a putut sa o aplice ea; iar in al treilea caz este vorba
despre o suita de reprosuri impletite cu "pedeapsa" de rigoare, dupa care ii intoarce
pur si simplu spatele (nu ai vrut sa faci cum am spus eu, acum e treaba ta!).

In cazul raspunsurilor asertive, simplitatea primului atrage totusi atentia asupra


pericolului de a cumpara ceva ce nu poate fi utilizat, apoi asupra potentialei
pierderi a banilor iar la cea din final, sotia trece peste cele intamplate, cu eleganta
si rafinament, rostind cateva cuvinte in acelasi timp consolatoare dar care si sustin.
Asertivitatea este formată din trei componente de bază :
-capacitatea de exprimare a sentimentelor
-capacitatea de a exprima părerile şi gândurile în mod deschis
-capacitatea persoanei de a-şi susţine propriile drepturi.
Pentru a putea fi asertivă persoana trebuie să aibă suficientă conştiinţă de sine
pentru a-şi recunoaşte sentimentele înainte de a le exprima, să îşi poată controla
impulsurile şi să îşi poata susţine drepturile, cauzele şi credinţele profunde.
Comportamentul asertiv este diferit de conduita agresivă. Caracterul asertiv este
caracterizat de afirmarea clară a crediţelor şi sentimentelor altora.
Adesea caracterul asertiv este caracterizat drept punct de mijloc între pasivitate şi
agresivitate. Persoanele pasive au dificultăţi de exprimare în faţa altor persoane,
evită să se confrunte cu situaţiile inconfortabile, nu comunică ce doresc. Alte
persoane sunt pasiv-agresive, şi în loc să comunice sau să se confrunte direct cu o
problemă, reprimă torul cu furie, si în momente neaşteptate reacţionează violent.
Asertivitatea este una dintre componentele inteligentei emotionale. Ultimele studii
de specialitate au relevat ca succesul in viata depinde in proportie de 40% de
coeficientul de inteligenta (QI) si 60% de inteligenta emotionala. Vestea buna este
ca inteligenta emotionala poate fi imbunatatita prin educatie.

Prin acest chestionar testam gradul de inteligenta emotionala cu cel legat de


asertivitate. Ni se intampla sa credem ca nu este bine sa raspundem la provocari, ca
este mai bine sa dam de la noi decat sa devenim agresivi; si sfarsim prin a nu ne
afirma preferintele si a renunta la urmarirea propriilor scopuri. Intre pasivitate si
agresivitate exista o cale aurita de mijloc: asertivitatea. Raspundeti prin da sau nu
la intrebarile de mai jos si veti afla cat de aproape sunteti de aceasta cale.

1. Vi se intampla sa cumparati lucruri doar pentru ca va este jena sa spuneti nu


vanzatorului?
2. Atunci cand nu intelegeti sensul unui cuvant folosit de interlocutor, il `ntrebati
despre asta?
3. Va simtiti responsabil cand lucrurile merg prost, chiar daca nu este vina
dumneavoastra?
4. Cand vorbiti cu cineva, va este usor sa-l priviti in fata?
5. Ceilalti va cer adesea sa vorbiti mai tare?
6. Va simtiti intimidat in prezenta sefilor?
7. In general adoptati pozitii comode, lejere? 
8. Va simtiti adesea atat de furios incat va vine sa tipati (dar nu o faceţi)?
9. Va simtiti stanjenit daca trebuie sa cereti ajutor?
10. Cand cineva depaseste masura in prezenta dumneavoastra, i-o spuneti pe loc?

Acordati-va cate un punct pentru raspunsul da la intrebarile 2, 4, 7, 10 si cate un


punct pentru nu la celelalte intrebari. Punctajul total reprezinta nota la testul de
asertivitate de astazi.

Ce puteti face stiind


Asertivitatea este un mod de a gandi, a simti si a actiona astfel incat sa iti afirmi
drepturile, respectandu-le si pe ale altora si este normalitatea dintre cele doua
extreme: pasivitatea si agresivitatea.
Iata mai jos cateva caracteristici ale celor trei tipuri de comportament.
Pasivul: Nu isi atinge scopurile si uneori nu isi cunoaste scopurile. Crede ca este
mai putin valoros decat altii.  Se izoleaza fata de grup. Este de acord cu altii chiar
in ciuda propriilor idei si emotii. Incearca sa nu arate ceea ce simte. Evita sa se uite
la cel cu care vorbeste. Vorbeste incet si ii este teama sa vorbeasca. "Eu nu sunt
OK, tu esti OK".
Asertivul: Isi atinge scopurile fara sa-si instraineze pe cei din jur. Crede ca este la
fel de valoros ca si altii si participa in grup. Spune ceea ce crede si simte in
legatura cu subiectul in discutie. Exprima emotiile care au legatura cu mesajul.
Realizeaza un bun contact vizual cu interlocutorul. Vorbeste pe un ton moderat, cu
modularea expresiei. 
Vorbeste deschis. "Eu sunt OK si tu esti OK".
Agresivul: Isi atinge scopurile cu pretul ranirii celor din jur. Crede ca este mai
valoros decat altii. Incearca sa controleze grupul. Nu-l intereseaza decat propriile
idei si emotii. Ii intimideaza pe ceilalti prin etalarea emotiilor. Il fixeaza cu privirea
pe celalalt.
Vorbeste tare si intrerupe sau vorbeste peste altii. "Eu sunt OK, tu nu esti OK"

Cuvantul Relatie, aparent atat de simplu, ascunde unele dintre cele mai complexe
intelesuri si ridica printre cele mai semnificative intrebari. Relatiile ne fac umani si
ne mentin impreuna. Fericirea si calitatea vietii depinde de ele.
Pentru foarte multi oameni, o relatie este fundamentul peste care pot incepe sa isi
construiasca viata. Pentru acesti oameni dragostea, increderea, compania,
intimitatea sunt la fel de vitale precum apa si aerul.

Relatiile satisfacatoarea nu sunt apanajul celor bogati, faimosi, talentati,


privilegiati. Aceste avantaje nu influenteaza calitatea relatiilor. Toti putem avea
relatii care sa genereze placere si satisfactie.

Toate relatiile sunt diferite. Traim in aceeasi lume dar relatiile sunt diferite.
Toti ne cream proprie lume subiectiva bazata pe experientele noastre.
Pentru o relatia e nevoie de doi, e ca un dans. O relatia fericita nu va fi cea in care
un partener incearca sa il schimbe sau sa il manipuleze pe celalalt, nici cea in care
unul dintre parteneri incearca sa ii faca pe plac celuilalt indiferent de propriile
dorinte. Relatia fericita este cea in care poti fi tu si ii poti permite si celuilalt sa fie
autentic. Pentru asta este nevoie de siguranta si incredere. Iar pentru a le obtine e
nevoie de asertivitate.

Omul se naste asertiv in mod natural. Prin educatie uneori insa copilul este
controlat prin folosirea sentimentelor. Copiilor le place sa ii multumeasca pe cei
care se ocupa de ei si poti fi manipulati sa faca diverse lucruri prin amenintarea
mai mult sau mai putin deschisa cu retragerea protectiei si iubirii. Cei care educa in
felul acesta o fac pentru ca probabil si lor li s-a intamplat la fel si aceste este
singurul model pe care l-au avut.

In procesul de invatare a modalitatilor de gestionare a sentimentelor inconfortabile,


unii copii incep sa se supuna. Altii invata si ei aceleasi deprinderi manipulative si
se comporta la fel cu parintii sau alte persoane, facandu-i pe ceilalti sa faca diverse
lucruri pentru a nu se simti vinovati. In procesul de crestere se dezvolta amestecul
unic de comportament asertiv/non asertiv, stilul unic de manipulare si
contramanipulare.
Comportamentul asertiv este cel prin care se afirma nevoile, dorintele intr-o
modalitate pozitiva, calma pastrand distanta fata de agresivitate sau
submisivitate, de conduitele pasiv-agresive.

Gradul de asertivitate este in stransa legatura cu stima de sine. In absenta


asertivitatii conformarea la niste cerinte nedorite se va face din dorinta de a evita
un contact inconfortabil cu reflectarea lipsei de valoare din partea solicitantului.
Dar in final, se formeaza un cerc vicios si indiferent de alegere, tot laganduri si
emotii negative la adresa propriei persoane se ajunge