COMUNICAREA INTERPERSONALĂ SALA DE CLASĂ

Comunicarea interpersonală este o nevoie fundamentală a ființei umane. Relațiile între oameni sunt
unice, fiecare relație are specificul ei, însă ce au în comun, ce stă la baza acestor relații este nevoia de
a fi ascultați și înțeleși de oamenii importanți din viața noastră. Comunicarea interpersonală eficientă
este calea prin care putem să ne satisfacem această nevoie. Comunicând, împărtășim cu cei din jurul
nostru nevoi, dorințe, impresii, gânduri și sentimente și astfel devenim vulnerabili. Iar vulnerabilitățile
noastre, ne arată așa cum suntem în realitate. Pentru ca ceea ce dorim să comunicăm să fie înțeles este
necesar să folosim mesaje adecvate.
Cum comunicăm?
• Verbal (cuvinte – oral sau scris)
• Non-verbal (contact vizual, expresia feței, poziția corpului, gesturile, distanța față de interlocutor,
ticurile, etc)
• Paraverbal (tonalitatea, volumul vocii, timbrul, dicția, accentul)

B. Comunicarea eficientă
Din prisma emițătorului pentru o comunicare eficientă este necesar:
Să stabilim scopul comunicării- este extrem de important să știm ce dorim să transmitem. In funcție de
scopul comunicării putem să ne propunem să atingem diferite niveluri în comunicare. Cu copiii și
persoanele semnificative pentru noi, este important să atingem nivelurile III și IV ori de câte ori este
necesar.
• Primul nivel – se comunică fapte;
• Al II-lea nivel – se comunică gânduri, idei;
• Al III-lea nivel – se comunică sentimente;
• Al IV-lea nivel – se comunică valori.
Să alegem momentul potrivit pentru comunicare- ar fi ideal ca atât emițătorul cât și interlocutorul să se
afle într-o stare emoțională cât mai echilibrată, altfel ar fi indicată o pauză pentru relaxare înainte de a
incepe o discuție, astfel să se ajungă a fi în starea optimă pentru a decide ce anume dorim să discutăm
și cum .( „Am nevoie să mă liniștesc puțin deoarece vestea despre comportamentul tău m-a surprins
neplăcut. Vorbim peste 5 minute și găsim împreună o rezolvare”)
Să stabilim un contact bun- Stabilim un contact vizual bun pentru a capta atenția copilului, ne aplecăm
la nivelul vizual al copilului sau aducem copilul la nivelul nostru vizual, vorbim rar, nu ridicăm tonul,
când este adecvat, mângâiem sau îmbrățișăm copilul, zâmbim de fiecare dată când avem ocazia.
Să folosim cuvinte potrivite- alegerea cuvintelor este importantă deoarece cuvintele pot avea sensuri
diferite pentru oameni diferiți. În comunicarea cu copiii trebuie să folosim cuvinte pe care ei le înțeleg
sau să oferim explicații suplimentare
Să fim clari și conciși- le spunem exact ceea ce dorim să facă („Pune caietul pe raftul din mijloc”! în
loc de: „Pune caietul la locul lui!”)
Să folosim un limbaj de acceptare- nu judecăm sau învinovățim (Știu că îți doreai să termini primul,
dar grăbindu-te ai vărsat apa! în loc de: Ești neîndemânatic!)
Să folosim un limbaj pozitiv- ar fi ideal să renunțăm cât mai mult la „NU” („Alergatul este o activitate
pentru afară. În casă te-ai putea accidenta. În plus, afară ai mult mai mult spațiu”)
Să existe concordanță între cele trei registre ale comunicării- lipsa concordanței între acestea ar putea
aduce suspiciuni de lipsă de sinceritate. Ascultarea activă poate consolida o relație.
Pentru a fi un bun ascultător este necesar să:
Alegem bine timpul și spațiul- ne asigurăm că dispunem de timpul necesar pentru a nu întrerupe
discuția, dar și de un spațiu liniștit
Fim pregătiți să ascultăm
Ne concentrăm pe cel care vorbește
Folosim elemente de încurajare a comunicării
Evităm reacțiile imediate- acestea ar putea fi instinctive, nepotrivite
C. Modalități de ameliorare a comunicării
In cazul unor situații tensionate, sau chiar a conflictelor este important să folosim câteva tehnici care
ne ajută să menținem comunicarea deschisă.
Mesajele de tip “eu”
Mesajele de tip “eu” vorbesc de propria experiență, fără a ataca sau a critica pe alții („Eu mă îngrijorez
cânt mergi prea tare cu bicicleta. Te-ai putea accidenta!” ). S-a dovedit că acestea previn reacțiile
defensive prin evitarea criticii, a etichetării, facilitează comunicarea emoțiilor și permit îmbunătățirea
relației. Așadar, mesajele de tip „EU” ne ajută să spunem ceea ce simțim, când ne simțim așa și de ce.
Vom vorbi la nivelul copilului, cu el, pentru a ne vedea și a avea cui să răspundă.
Exprimarea sentimentelor și emoțiilor
Una dintre cele mai mari dificultăți în comunicare este dată de capacitatea scăzută de identificare și
exprimare a sentimentelor și emoțiilor. Dezvăluirea emoțiilor ne vulnerabilizează și apare teama de a
nu fi răniți, judecați, astfel că suntem tentați să folosim o paletă foarte restrânsă pentru a ne defini
emoțiile. În fapt, a comunica eficient presupune, printre altele și a ști să îți exprimi emoțiile. („Mă simt
jignită când îmi vorbești urât!”)
Explorarea alternativelor
Explorarea alternativelor presupune sprijin pentru dezvoltarea abilităților de identificare a problemei,
de identificare a soluțiilor posibile și de luare a deciziei. („Te văd supărat. Putem să discutăm despre
ceea ce te frământă? ; Care crezi că ar fi rezolvarea problemei tale?; Care din soluții crezi că ar fi cea
mai bună?; Ce crezi că se va schimba dacă vei alege această soluție?; Orice decizie vei lua, îți voi fi
alături; Sper să o iei pe cea mai bună!”)
D. Feedback-ul
Feedback-ul este metoda prin care învățăm despre noi din experiențele pe care le avem și prin
intermediul celorlalți. Feedback-ul este un instrument util in comunicare pentru a îmbunătăți, a
încuraja sau a corecta anumite comportamente ale persoanelor din jurul tău.
Oferirea de feedback
Feedbackul reprezintă transmiterea unui mesaj prin care informăm o altă persoană cu privire la felul în
care ea și acțiunile sale sunt văzute de către noi. Dacă spunem altor persoane, într-o manieră anume, ce
simțim și ce gândim despre ele, le oferim un feedback.
Feedback-ul oferă o oportunitate de învățare pentru noi dacă folosim reacțiile celorlalți ca o oglindă a
reacțiilor produse de comportamentele si vorbele noastre. Astfel avem ocazia de a ne îmbunătăți
comportamentul spre a fi mai eficienți.
Pentru ca feedbackul să poată să aibă acest rol de factor de schimbare trebuie să îndeplinească câteva
condiții:
- feedback-ul se va focaliza pe comportamente, nu pe persoană- astfel că în oferirea feedback-ului ne
vom referi la ce face interlocutorul, nu la ceea ce este
- feedback-ul se va focaliza pe observație, nu pe inferențe. Observația se referă la ceea ce vedem sau
auzim în comportamentul altei persoane, pe când inferențele se referă la interpretările și concluziile pe
care le tragem din ceea ce vedem sau auzim
- feedback-ul se va focaliza pe descriere, nu pe judecăți. Descrierea se referă la focalizarea pe fapte/
context. Judecata se referă o evaluare în termeni de bine sau rău, corect sau greșit, etc, adică în termeni
de valori
- feedback-ul se va focaliza pe un comportament specific, plasat aici și acum, nu pe un comportament
din trecut
- feedback-ul se va focaliza pe împărtășirea de idei și informații, nu pe oferirea de sfaturi
- feedback-ul va fi clar și concis
- feedback-ul trebuie să fie dat și recepționat ca o ofertă, nu ca o pedeapsă
- feedback-ul trebuie să fie oferit în locul și momentul potrivit.
Atunci când vrei să oferi feedback eficient poți urma câțiva pași simpli:
1. Începi folosind numele/ prenumele interlocutorului (Ioana, ...)
2. Comunici ceva pozitiv/ observabil legat de comportamentul pe care dorești să îl aduci în discuție
3. Descrii ceea ce observi/ ai observat ceea ce persoana spune și face (observ/ am observat că…)

4. Descrii fără a judeca, ceea ce ai văzut (am văzut că, A, B, C, …)

5. Descrii sentimentele/gândurile/ impactul asupra ta legat de comportamentul observat (am simțit/ mi-
a plăcut…).
Ex: Andrei, mi-a plăcut că ai citit lecția pentru astăzi, am observat că ai rezolvat și tema, ceea ce mă
face mândră de tine!
Primirea de feedback
Preponderent, educația pentru feedback se axează pe felul în care acordăm feedbackul și mai puțin pe
felul în care îl primim, însă succesul integrării opiniei celuilalt depinde mult mai mult de capacitatea
de a primi feedback decât de cea de a-l oferi.
Pentru a putea primi feedback este necesară o atitudine de asumare a propriei învățări și creșteri.
Atitudinea deschisă spre învățarea cu ajutorul celuilalt este corelată cu o mai mare satisfacție la locul
de muncă, creșterea creativității, adaptarea la schimbare și creșterea performanței.