Ghid - pentru o

comunicare
eficientă
Dodon Elena
Cuprins

1. Ce reprezintă comunicarea..........................................................................3
2. Cum să punem întrebări...............................................................................4
3. Cum să răspundem corect la întrebări..........................................................6
4. Comunicarea cu o persoană straină…………………………………………………….….….7
5.Exprimarea emoțiilor……………………………………………………………………………...….8
6.Tipuri de cominucare……………………………………………………………………………….….9
7.Decalogul Comunicarii………………………………………………………………………………..11

1. Ce reprezintă comunicarea?
Comunicarea reprezintă o relaţie între indivizi: „comunicarea este în
primul rând o percepţie. Ea implică transmiterea, intenţionată sau nu, de
informaţii destinate să lămurească sau să influenţeze un individ sau un

2
 grup de indivizi receptori.
” Profesorul Emilian M. Dobrescu consideră comunicarea un concept
fundamental în sociologie şi în psihologia socială şi grupează accepţiile ce i
se atribuie după cum urmează:
 proces în care se observă stimuli şi se reacţionează în raport cu aceştia;
 mecanism esenţial în dezvoltarea relaţiilor umane;
 totalitatea simbolurilor gândirii şi a mijloacelor prin care ele se difuzează
şi se conservă;
 comunicare socială – expresie generală pentru „toate formele de relaţii
sociale, cu participarea conştientă a indivizilor şi a grupurilor”

Mesajul este codificat în „limba” emiţătorului şi transmis prin intermediul

unui canal (verbal, non-verbal, vizual etc.). În comunicarea umană, rareori
folosim un singur canal. Semnalul este recepţionat şi decodificat la
destinaţie. Destinatarul recepţionează şi înţelege mesajul transmis mai mult
sau mai puţin în concordanţă cu ceea ce a vrut emiţătorul să exprime:
adevărul este cel auzit, nu cel rostit. În continuare, rolurile se pot schimba:
destinaţia devine sură şi sursa devine destinaţie.

3
2. Cum să punem întrebări:
1. Formulaţi întrebările clar şi concis: Cu cât întrebarea este mai lungă cu
atât este mai greu de urmărit. La întrebările scurte se răspunde mult mai
uşor decât la cele lungi ;
De exemplu atunci când ne-am rătăcit și dorim sa întrebăm de cineva unde
se află magazinul nu o să zicem -
^Puteți vă rog să îmi spuneți dacă se poate, unde se află magazinul ,,Bags,,
de aici din apropiere unde se vând genți din piele?
Corect ar fi-
^Mă scuzați, cum pot ajunge la magazinul Bags?
Așa va fi cu mult mai clar si mai simplu pentru receptor să ințeleagă ce
dorești.
2. Punând mai multe întrebări odată creaţi confuzii. Ascultătorii nu vor şti la
care să răspundă;
3. Lăsaţi o pauză după întrebare: Este nevoie de timp pentru formularea
răspunsurilor şi pentru a se gândi puţin la ceea ce se va răspunde. Când o
întrebare nu este urmată de un “ timp de gândire ” ascultătorii tind să evite
să răspundă, tind să creadă că nu li se acordă timp pentru a-şi formula
răspunsul. De asemenea, cei care tind să răspundă mai repede sunt singurii

4
care răspund la modul general. Dacă nu primiţi răspunsul nu încercaţi să vă
răspundeţi la propria întrebare, ci reformulaţi-o sau spuneţi ceva care să
facă legătura cu o alta problema ce urmează a fi discutată ;
4. Formulaţi mai curând întrebări deschise decât întrebări închise:
Întrebările deschise încurajează răspunsurile şi încep cu “ce”, “de ce”,
“cum”, “când”, “unde”, “cine” ;
Întrebările închise permit numai răspunsuri prin da sau nu şi sunt
“încărcate”, “dirijate”, sau ameninţătoare. Tonul şi inflexiunile vocii pot
indica faptul că vorbitorul are deja un răspuns la întrebare când de fapt nu
este aşa. Sensul de ameninţare al unei întrebări poate fi redat prin tonul şi
inflexiunile vocii sau prin alegerea cuvintelor,
5. Puneţi întrebarea într-o manieră pozitivă: În loc de a formula întrebarea:
“ De ce nu merge planul acesta?”, folosiţi formula ”Ce probleme vom avea
de depăşit dacă adoptăm planul acesta?”. În loc de “ Ce a mers rău la
intilnirea acesta?” , întrebaţi “ Ce ar fi trebuit să facem în cadrul acestei
întâlniri ca rezultatul să fi fost mai bun ?” ;
6. Evitaţi întrebările care implică existenţa unei modalităţi total greşite sau
a unei modalităţi perfecte de a crede sau de a acţiona, în zone ca relaţiile
interumane, atitudini, valori, obiceiuri, credinţe şi comportamente.
Interacţiunea umană este mult prea complexă pentru a ţine la “răspunsuri”
obişnuite ; Întrebări cu conţinut moralizator sau care cer un standard
absolut: “Care este singura cale justă de a ne comporta unii faţă de alţii?”
sau ”Cum ar putea o persoană inteligentă să creadă aşa ceva?’” sau “Cum se
formează corect membrii personalului?” sau “Care este răspunsul la
problemele noastre legate de angajaţi?” etc.
7. Ascultaţi răspunsul verbal şi observaţi-l pe cel non verbal în cazul fiecărei
întrebări. Observaţi-le atent. Ascultaţi-vă pe dumneavoastră înşivă:
cuvintele, tonul şi inflexiunile vocii. Când puneţi întrebarea , fiţi conştienţi
de sentimentele personale, de tensiunile şi postura corpului, de mişcarea
ochilor şi mimică ; Trebuie simţit climatul din încăpere şi atmosfera din
cadrul relaţiilor interpersonale ca răspuns la întrebări. Când se formulează
un răspuns verbal ascultaţi fără a-l întrerupe, priviţi persoana respectivă
fără însă a-i pierde din vedere pe ceilalţi membri ai grupului. Concentraţi-vă
asupra a ceea ce exprimă verbal şi non verbal cel care răspunde. Aceasta vă
poate ajuta să evitaţi să vă lasaţi furaţi de propriile gânduri în loc să fiţi
atenţi la răspunsul dat la întrebarea dumneavoastră.
5
8. Felul în care cel care pune întrebarea confirma primirea răspunsurilor
poate avea un efect favorabil sau nefavorabil asupra dorinţei celuilalt de a
participa, de a se exprima. Dându-si seama de acest lucru, cel care pune
întrebări încearcă să confirme primirea răspunsurilor aşa încât sa întreţină o
atmosfera în care toţi sa se simtă liberi sa se exprime. Încercaţi să nu
alteraţi răspunsul când îl reformulaţi pentru a-l confirma.

3. Cum să răspundem corect la întrebări.

Răspunsurile pe care le daţi într-o conversaţie dovedesc ca aţi înţeles ceea
ce vi sa transmis. Ele pot să susţină, să interpreteze, să aprecieze şi /sau să
critice constructiv.
Clasificarea răspunsurilor:
1. răspunsuri de susţinere - au rolul de a aproba, de a reduce o tensiune sau
de a împăca. Când cineva a făcut sau a spus ceva bun este bine să i-o
spuneţi. De cele mai multe ori lucrurile bune trec neobservate, deşi
aprecierea exprimată este întotdeauna binevenită şi poate îmbunătăţi
relaţia ;
^Sunteți foarte bravo! Sau Îmi place cum ați organizat această întâlnire!
2. răspunsuri irelevante-sunt cele care nu au nici o legătură cu ceea ce s-a
discutat ;
^ -Întradevăr această rochie vă stă minunat, aveți un corp de invidiat!
-Mă duc o fugă până la mașină, acuș revin.
3. răspunsuri tangenţiale-sunt cele în care se recunoaşte în treacăt ce s-a
discutat şi apoi se spune altceva (adică se schimbă subiectul);
^-Ai luat cina cu Andrei?
-Da, tine această mapă cu documentele de ieri.
4. răspunsurile contradictorii-sunt cele în care mesajul verbal contrazice
mesajul non verbal şi scad valoarea mesajului primit;
5. răspunsurile care întrerup-sunt acele răspunsuri date de persoane care

6
intervin în discuţie, înainte ca cel care vorbeşte să-şi fi transmis mesajul
complet. De obicei oamenii întrerup când cred că ei ştiu mai bine despre ce
este vorba, când cred că ştiu ce se va spune sau nu acordă suficientă atenţie
subiectului. Când întrerupeţi pe cineva, aşteptaţi-va la o reacţie defensivă.
Cu cât întrerupi mai mult, cu atât înrăutăţeşti situaţia.

4. Comunicarea cu o persoană straină

1.Comunicarea cu un german - Punctualitatea germană este pur și simplu o
trăsătură națională. Germanii sunt foarte sensibili la timpul lor, așa că nu-i
place atunci când trebuie să o piardă. Ei se înfurie pe cei care au întârziat la
întâlnire, dar și pe cei care vin mai devreme la fel de rău. Chiar și pentru o
întâlnire cu un prieten trebuie să se uite la program și să găsească o
fereastră. Deci pentr-u a întreține un dialog cu un german veți avea nevoie
de punctualitate, fără ea discuția nu va avea loc. Trebuie să fițti atenti la
cele vorbite, cu gânduri bine gândite.

Barierele Comunicării

7
5.Exprimarea emoțiilor
Și ele asemenea au un rol deosebit in comunicarea de zi cu zi între oameni.
Exprimarea şi interpretarea corectă a stărilor emoţionale proprii sau a altor
persoane reprezintă un aspect central al comunicării interumane.
Comunicarea mediată de noile tehnologii solicită utilizatorilor un efort de
adaptare creativă a strategiilor de exprimare a emoţiilor la caracteristicile
constructive ale noilor medii.
Emoţia îndeplineşte o funcţie importantă în interacţiunea socială, în
stabilirea unui cadru, a unui scenariu, o structură a rolurilor pentru un
anumit tip de interacţiune. Contextul emoţional este deci cel care dă sens
limbajului de fiecare zi în care cineva poate să spună cu furie “Nu ar fi
trebuit să faci asta” sau cu afecţiune “Sunt fericită să te văd”
Modalităţi convenţionale sau neconvenţionale de exprimare a emoţiei,
incluzând: repetiţia unor semne de punctuaţie, utilizarea ne-necesară de
majusculele, emoticoane, seme grafice:
A: acum sa facem REFLECTIE :D
B: bzzzzzzzzzzzz
C: :))))))

8
6.Tipuri de cominucare.
1. Comunicarea în cuplu.
O situatie de cuplu destul de des intalnita. Un cuplu cu o vechime de aproximativ
trei ani, necasatoriti, care nu locuiesc impreuna, in jurul varstei de 25 de ani, cu o
foarte grava problema de comunicare si relationare.
Este prima relatie serioasa pentru amandoi si, de altfel, prima experienta sexuala.
Problema principala este cauzata de asteptari, din punctul lor de vedere. El are
serviciu intr-o fabrica si este student la master, ea este studenta la master si cu
foarte mult timp liber.
Ea considera ca, dupa trei ani, el ar trebui sa o cunoasca si sa faca exact asa cum
se asteapta ea (spre exemplu, el sa isi doreasca sa se intalneasca zilnic, indiferent
de programul de lucru sau de necesitatile masterului, si in weekend, fara discutie,
sa petreaca ambele zile impreuna, pentru ca, in general, nu se vad suficient in
timpul saptamanii – caz in care el considera ca weekendul este mai dificil decat
saptamana, intrucat trebuie sa o impace si pe ea, si pe familia si prietenii lui si, de
multe ori, ea nu este o prioritate iar ea nu intelege.
Cand apare conflictul, ea se manifesta zgomotos, isteric, iar el se enerveaza,
pentru ca nu ii intelege nemultumirile. Perspectiva lui este diferita, el sustine ca
ea nu intelege ca el are serviciu si se asteapta ca si ea sa isi doreasca sa se
angajeze, sa termine facultatea, sa isi ia permisul de conducere, sa reactioneze
altfel in situatii tensionate, insa ea nu face niciodata aceste lucruri.
Ba, dimpotriva, ea ii spune ca serviciul poate fi oricand schimbat, ca facultatea nu
e obligatoriu sa se termine la timp, iar permisul nu este ceva important. Punctul ei
9
de vedere este ca in viata toate se vor rezolva, pentru ca si altii, mai prosti, au
reusit.
Relatarile lor au evidentiat o comunicare defectuoasa, intrucat niciunul nu
reuseste sa transmita concret mesajele celuilalt, amandoi au asteptari, judeca si
niciunul nu este dispus sa faca un compromis real.
Concluzie.
Motivul pentru care apar dificultati in aceste relatii, este ca, de obicei, acestea
sunt marcate de tensiuni emotionale, de dificultati de intelegere a celuilalt, de
necunoastere a modului de a-l aborda pe celalalt, de lipsa de rabdare, lipsa de
ascultare cu empatie si calm, de lipsa propriului echilibru emotional, frustrare, o
comunicare ineficienta a trairilor, proiectia propriilor emotii si neputinte asupra
celuilalt, lipsa asumarii responsabilitatii pentru propriile trairi.
Spuneți ceea ce gândiți, fiți sinceri cu cei pe care-i iubiți, cu prietenii, fiți deschiși,
mereu lângă ei (nu doar la bine) și totul va fi bine. Viața are urcușurile și
coborâșurile ei, dar dacă privești partea plină a paharului, atunci lucrurile se vor
îndrepta doar spre bine. Totul pornește de la gândirea noastră, iar mai apoi se
completează cu acțiunile noastre.

10
7.Decalogul Comunicarii.

11