A federal civil case in the USA

A federal civil case involves a legal dispute between two or more parties. To begin a civil lawsuit in
federal court, the plaintiff files a complaint with the court and serves a copy of the complaint on the
defendant. The complaint describes the plaintiff injury, explains how the defendant caused the
injury, and asks the court to order relief. A plaintiff may seek money to compensate for the injury, or
may ask the court to order the defendant to stop the conduct that is causing the harm. The court
may also order other types of relief, such as a declaration of the legal rights of the plaintiff in a
particular situation.

Un caz civil federal în SUA.

O cauză civilă federală implică un litigiu juridic între două sau mai multe părți. Pentru a începe un
proces civil la o instanță federală, reclamantul depune o plângere la instanță și depune o copie a
plângerii către inculpat. Plângerea descrie prejudiciul suferit de reclamant, explică modul în care
acuzatul a cauzat prejudiciul și solicită instanței să emită o hotărâre de despăgubire. Un reclamant
poate solicita bani pentru a compensa prejudiciu sau poate cere instanței să solicite inculpatului să
puna capat comportamentului care cauzează prejudiciul. Instanța poate, de asemenea, să dispună și
alte tipuri de măsuri reparatorii, cum ar fi o declarație de drepturilor legale ale reclamantului într-o
anumită situație.

To prepare a case for trial, the litigants may conduct discovery. In discovery, the litigants must
provide information to each other about the case, such as the identity of witnesses and copies of any
documents related to the case. The purpose of discovery is to prepare for trial by requiring the
litigants to assemble their evidence and prepare to call witnesses. Each side also may file requests,
or motions with the court seeking rulings on the discovery of evidence, or on the procedures to be
followed at trial.

Pentru a pregăti un caz în vederea judecății, justițiabilii pot efectua o descoperire (cercetări
prealabile). În cadrul procedurii de cercetare, părțile în litigiu trebuie să își furnizeze reciproc
informații despre caz, cum ar fi identitatea martorilor și copii ale oricăror documente legate de caz.
Scopul descoperirii este de a pregăti procesul prin solicitarea de părțile aflate în litigiu să își adune
probele și să se pregătească să cheme martori. Fiecare parte poate, de asemenea, să depună cereri
sau moțiuni la instanță, solicitând hotărâri privind descoperirea probelor sau privind procedurile care
trebuie urmate la proces.

One common method of discovery is the deposition. In a deposition, a witness is required to answer
under oath questions about the case asked by the lawyers in the presence of a court reporter. The
court reporter is a person specially trained to record all testimony and produce a word-for-word
account called a transcript.

O metodă comună de descoperire este depunerea. În cadrul unei depoziții, un martor este obligat să
răspundă sub jurământ la întrebările despre caz adresate de avocați în prezența unui reporter al
instanței. Reporterul de instanță este o persoană special instruită să înregistreze toate mărturiile și
să producă o relatare cuvânt cu cuvânt numit transcriere.

To avoid the expense and delay of having a trial, judges encourage the litigants to try to reach an
agreement resolving their dispute. In particular, the courts encourage the use of mediation,
arbitration, and other forms of alternative dispute resolution, or ADR, designed to produce an early
resolution of a dispute without the need for trial or other court proceedings. As a result, litigants
often decide to resolve a civil lawsuit with an agreement known as a settlement.
Pentru a evita cheltuiala și întârzierea procesului, judecătorii îi încurajează pe justițiabili să încerce să
ajungă la un acord pentru a-și rezolva disputa. În special, instanțele încurajează utilizarea medierii,
arbitrajului și a altor forme de soluționare alternativă a litigiilor sau ADR, concepute pentru a
produce o soluționare rapidă a unui diferend fără a fi nevoie de un proces sau alte proceduri
judiciare. Drept urmare, justițiabilii decid adesea să rezolve un proces civil cu un acord cunoscut sub
numele de înțelegere.

If a case is not settled, the court will schedule a trial. In a wide variety of civil cases, either side is
entitled under the Constitution to request a jury trial. If the parties waive their right to a jury, then
the case will be heard by a judge without a jury.

Dacă un caz nu este soluționat, instanța va programa un proces. Într-o mare varietate de cauze
civile, fiecare parte are dreptul, conform Constituției, să solicite un proces cu juriu. Dacă părțile
renunță la dreptul la un juriu, atunci cazul va fi audiat de un judecător fără juriu.

At a trial, witnesses testify under the supervision of a judge. By applying rules of evidence, the judge
determines which information may be presented in the courtroom. To ensure that witnesses speak
from their own knowledge and do not change their story based on what they hear another witness
say, witnesses are kept out of the courtroom until it is time for them to testify.

La un proces, martorii depun mărturie sub supravegherea unui judecător. Prin aplicarea regulilor de
probă, judecătorul stabilește ce informații pot fi prezentate în sala de judecată. Pentru a se asigura
că martorii vorbesc din propriile cunoștințe și nu își schimbă povestea pe baza a ceea ce aud un alt
martor spunând, martorii sunt ținuți în afara sălii de judecată până când este timpul ca ei să depună
mărturie.

A court reporter keeps a record of the trial proceedings. A deputy clerk of court also keeps a record
of each person who testifies and marks for the record any documents, photographs, or other items
introduced into evidence.

Un reporter al instanței ține o evidență a procedurii procesului. Un grefier adjunct ține, de

asemenea, o evidență a fiecărei persoane care depune mărturie și marchează pentru evidență orice
documente, fotografii sau alte elemente introduse în probe.

As the questioning of a witness proceeds, the opposing attorney may object to a question if it invites
the witness to say something that is not based on the witness personal knowledge, is unfairly
prejudicial, or is irrelevant to the case. The judge rules on the objection, generally by ruling that it is
either sustained or overruled. If the objection is sustained, the witness is not required to answer the
question, and the attorney must move on to his next question. The court reporter records the
objections so that a court of appeals can review the arguments later if necessary.

Pe măsură ce interogarea unui martor se desfășoară, avocatul oponent poate obiecta la o întrebare
dacă îl invită pe martor să spună ceva care nu se bazează pe cunoștințele personale ale martorului,
este prejudiciabil în mod nedrept sau este irelevant pentru caz. Judecătorul se pronunță asupra
obiecției, în general, hotărând că aceasta este fie susținută, fie respinsă. Dacă obiecția este
susținută, martorul nu este obligat să răspundă la întrebare, iar avocatul trebuie să treacă la
următoarea sa întrebare. Reporterul înregistrează obiecțiile, astfel încât o instanță de apel să poată
revizui argumentele ulterior, dacă este necesar.

At the conclusion of the evidence, each side gives a closing argument. In a jury trial, the judge will
explain the law that is relevant to the case and the decisions the jury needs to make. The jury
generally is asked to determine whether the defendant is responsible for harming the plaintiff in
some way, and then to determine the amount of damages that the defendant will be required to
pay. If the case is being tried before a judge without a jury, known as a ;bench trial, the judge will
decide these issues. In a civil case the plaintiff must convince the jury by a ;preponderance of the
evidence (i.e., that it is more likely than not) that the defendant is responsible for the harm the
plaintiff has suffered

La încheierea probelor, fiecare parte oferă un argument final. Într-un proces cu juriu, judecătorul va
explica legea care este relevantă pentru caz și deciziile pe care juriul trebuie să le ia. Juriului în
general, i se cere să stabilească dacă nculpatul este responsabil pentru vătămarea reclamantului
într-un fel, iar apoi să stabilească cuantumul ( sumă (neprecizată) )despăgubirilor pe care pârâtul
(inculpatul) va fi obligat să le plătească. Dacă cazul este judecat în fața unui judecător fără juriu,
cunoscut sub denumirea de proces în bancă, judecătorul va decide aceste aspecte. Într-un caz civil,
reclamantul trebuie să convingă juriul printr-o preponderență a probelor (adică, că este mai probabil
decât nu) că inculpatul este responsabil pentru prejudiciul suferit de reclamant.

The judicial process in a criminal case differs from a civil case in several important ways. At the
beginning of a federal criminal case, the principal actors are the U.S. attorney (the prosecutor) and
the grand jury. The U.S. attorney represents the United States in most court proceedings, including
all criminal prosecutions. The grand jury reviews evidence presented by the U.S. attorney and
decides whether there is sufficient evidence to require a defendant to stand trial. After a person is
arrested, a pretrial services or probation officer of the court immediately interviews the defendant
and conducts an investigation of the defendant background. The information obtained by the
pretrial services or probation office will be used to help a judge decide whether to release the
defendant into the community before trial, and whether to impose conditions of release.

Procesul judiciar dintr-o cauză penală diferă de o cauză civilă în mai multe moduri importante. La
începutul unui caz penal federal, actorii principali sunt procurorul american (procurorul) și marele
juriu. Avocatul american reprezintă Statele Unite în majoritatea procedurilor judiciare, inclusiv în
toate urmăririle penale. Marele juriu analizează probele prezentate de procurorul SUA și decide dacă
există suficiente dovezi pentru a solicita ca un inculpat să fie judecat. După ce o persoană este
arestată, un ofițer de servicii preliminare sau de probațiune al instanței intervievează imediat
inculpatul și efectuează o anchetă a antecedentelor inculpatului. Informațiile obținute de serviciile
preliminare sau de biroul de probațiune vor fi folosite pentru a ajuta un judecător să decidă dacă
eliberează inculpatul în comunitate înainte de judecată și dacă impune condiții de eliberare.

At an initial appearance, a judge advises the defendant of the charges filed, considers whether the
defendant should be held in jail until trial, and determines whether there is probable cause to
believe that an offense has been committed and the defendant has committed it. Defendants who
are unable to afford counsel are advised of their right to a court-appointed attorney. The court may
appoint either a federal public defender or a private attorney who has agreed to accept such
appointments from the court. In either type of appointment, the attorney will be paid by the court
from funds appropriated by Congress. Defendants released into the community before trial may be
required to obey certain restrictions, such as home confinement or drug testing, and to make
periodic reports to a pretrial services officer to ensure appearance at trial.

La o înfățișare inițială,(audierea) un judecător îl informează pe inculpat cu privire la acuzațiile

formulate, ia în considerare dacă inculpatul ar trebui să fie ținut în închisoare până la judecată și
stabilește dacă există un motiv probabil (bine definit ) pentru a crede că infracțiune a fost comisă
de inculpatul. Acuzații care nu își pot permite un avocat sunt informați cu privire la dreptul lor la un
avocat numit de instanță. Instanța poate numi fie un apărător public federal, fie un avocat privat
care a fost de acord să accepte astfel de numiri de la tribunal (instanta) . În oricare dintre tipurile de
numire, avocatul va fi plătit de instanță din fonduri alocate de Congres. Inculpații eliberați în
comunitate înainte de proces mai trebuie să se supună anumitor restricții, cum ar fi reținerea la
domiciliu sau testarea drogurilor, și să facă rapoarte periodice unui ofițer de servicii înainte de
proces pentru a se asigura de apariția la proces.

The defendant enters a plea to the charges brought by the U.S. attorney at a hearing known as an
arraignment. Most defendants — more than 90% — plead guilty rather than go to trial. If a
defendant pleads guilty in return for the government agreeing to drop certain charges or to
recommend a lenient sentence, the agreement often is called a plea bargain. If the defendant pleads
guilty, the judge may impose a sentence at that time, but more commonly will schedule a hearing to
determine the sentence at a later date. In most felony cases the judge waits for the results of a
presentence report, prepared by the court probation office, before imposing sentence. If the
defendant pleads not guilty, the judge will proceed to schedule a trial.

Inculpatul pledează în fața acuzațiilor aduse de procurorul SUA la o audiere cunoscută sub numele
de judecată. Majoritatea inculpaților – mai mult de 90% – isi recunosc vinovatia decât să meargă în
judecată. Dacă un inculpat pledează vinovat (isi recunoaste vina) în schimbul faptului că guvernul
este de acord să renunțe la anumite acuzații sau să recomande o sentință blândă, acordul este
adesea numit un acord de recunoaștere a vinovăției. În cazul în care inculpatul pledează vinovat,
judecătorul poate impune o pedeapsă în acel moment, dar mai frecvent va programa o pedeapsă.
audiere pentru a stabili sentința la o dată ulterioară. În majoritatea cazurilor de infracțiuni,
judecătorul așteaptă rezultatele unui raport de prezentare, întocmit de biroul de probațiune al
instanței, înainte de a pronunța pedeapsa. Dacă inculpatul pledează nevinovat, judecătorul va trece
la programarea unui proces.

Criminal cases include a limited amount of pretrial discovery proceedings similar to those in civil
cases, with substantial restrictions to protect the identity of government informants and to prevent
intimidation of witnesses. The attorneys also may file motions, which are requests for rulings by the
court before the trial. For example, defense attorneys often file a motion to suppress evidence,
which asks the court to exclude from the trial evidence that the defendant believes was obtained by
the government in violation of the defendant constitutional rights.

Cazurile penale includ un număr limitat de proceduri de descoperire înainte de judecată similare cu
cele din cauzele civile, cu restricții substanțiale pentru a proteja identitatea informatorilor
guvernamentali și pentru a preveni intimidarea martorilor. De asemenea, avocații pot depune
moțiuni, care sunt cereri de hotărâri ale instanței înaintea procesului. De exemplu, avocații apărării
depun adesea o cerere de suprimare a probelor, care cere instanței să excludă din proces probele pe
care inculpatul consideră că au fost obținute de guvern cu încălcarea drepturilor constituționale ale
pârâtului.(inculpat)

In a criminal trial, the burden of proof is on the government. Defendants do not have to prove their
innocence. Instead, the government must provide evidence to convince the jury of the defendant
guilt. The standard of proof in a criminal trial is proof beyond a reasonable doubt, which means the
evidence must be so strong that there is no reasonable doubt that the defendant committed the
crime.

Într-un proces penal, sarcina probei revine guvernului. Inculpații nu trebuie să își dovedească
nevinovăția. În schimb, guvernul trebuie să furnizeze dovezi pentru a convinge juriul de vinovăția
inculpatului. Standardul probei într-un proces penal este dovada dincolo de orice îndoială
rezonabilă, ceea ce înseamnă că probele trebuie să fie atât de puternice încât să nu existe nicio
îndoială rezonabilă (fără exagerări) că inculpatul a comis crima.

If a defendant is found not guilty, the defendant is released and the government may not appeal.
Nor can the person be charged again with the same crime in a federal court. The Constitution
prohibits double jeopardy, or being tried twice for the same offense. If the verdict is guilty, the judge
determines the defendant sentence according to special federal sentencing guidelines issued by the
United States Sentencing Commission. The court probation office prepares a report for the court
that applies the sentencing guidelines to the individual defendant and the crimes for which he or she
has been found guilty. During sentencing, the court may consider not only the evidence produced at
trial, but all relevant information that may be provided by the pretrial services officer, the U.S.
attorney, and the defense attorney. In unusual circumstances, the court may depart from the
sentence calculated according to the sentencing guidelines.

Dacă un inculpat este găsit nevinovat, inculpatul este eliberat și guvernul nu poate face apel. Nici
persoana nu poate fi acuzată din nou de aceeași infracțiune într-o instanță federală. Constituția
interzice dubla pedeapsă sau judecarea de două ori pentru aceeași infracțiune. Dacă verdictul este
vinovat, judecătorul stabilește pedeapsa inculpatului în conformitate cu liniile directoare federale
speciale de condamnare emise de Comisia de sentință a Statelor Unite. Biroul de probațiune al
instanței întocmește un proces-verbal pentru instanță care aplică instrucțiunile de condamnare
inculpatului individual și infracțiunilor pentru care acesta a fost găsit vinovat. În timpul pronunțării
sentinței, instanța poate lua în considerare nu numai probele produse la proces, ci și toate
informațiile relevante care pot fi furnizate de ofițerul de servicii înainte de proces, de avocatul SUA și
de avocatul apărării. În circumstanțe neobișnuite, instanța se poate abate de la pedeapsa calculată
conform instrucțiunilor de condamnare.

A sentence may include time in prison, a fine to be paid to the government, and restitution to be
paid to crime victims. The court probation officers assist the court in enforcing any conditions that
are imposed as part of a criminal sentence. The supervision of offenders also may involve services
such as substance abuse testing and treatment programs, job counseling, and alternative detention
options.

O pedeapsă poate include timp de închisoare, o amendă care trebuie plătită guvernului și restituirea
care trebuie plătită victimelor infracțiunilor. Ofițerii de probațiune a instanței asistă instanța în
aplicarea oricăror condiții care sunt impuse ca parte a unei sentințe penale. Supravegherea
infractorilor poate implica, de asemenea, servicii precum programe de testare și tratament pentru
abuzul de substanțe, consiliere pentru locuri de muncă și opțiuni alternative de detenție.

Trial Jury

A civil trial jury is typically made up of 6 to 12 persons. In a civil case, the role of the jury is to listen
to the evidence presented at a trial, to decide whether the defendant injured the plaintiff or
otherwise failed to fulfill a legal duty to the plaintiff, and to determine what the compensation or
penalty should be. A criminal trial jury is usually made up of 12 members. Criminal juries decide
whether the defendant committed the crime as charged. The sentence usually is set by a judge.
Verdicts in both civil and criminal cases must be unanimous, although the parties in a civil case may
agree to a non-unanimous verdict. A jury deliberations are conducted in private, out of sight and
hearing of the judge, litigants, witnesses, and others in the courtroom.

Juriul de judecată
 Un juriu de proces civil este de obicei format din 6 până la 12 persoane. Într-o cauză civilă, rolul
juriului este de a asculta probele prezentate în cadrul unui proces, de a decide dacă inculpatul a
prejudiciat reclamantul sau nu și-a îndeplinit în alt mod o obligație legală față de reclamant și de a
stabili care ar trebui să fie compensatia sau penalizarea. Un juriu de proces penal este de obicei
format din 12 membri. Juriile penale decid dacă inculpatul a săvârșit infracțiunea așa cum este
acuzat. Sentința este de obicei stabilită de un judecător. Verdictele atât în cauzele civile, cât și în cele
penale trebuie să fie unanime, deși părțile dintr-o cauză civilă pot conveni asupra unui verdict
neunanim. Deliberările juriului se desfășoară în privat, în afara vederii și audierii judecătorului,
justițiabililor, martorilor și altora în sala de judecată.

Grand Jury

A grand jury, which normally consists of 16 to 23 members, has a more specialized function. The
United States attorney, the prosecutor in federal criminal cases, presents evidence to the grand jury
for them to determine whether there is probable cause to believe that an individual has committed
a crime and should be put on trial. If the grand jury decides there is enough evidence, it will issue an
indictment against the defendant. Grand jury proceedings are not open for public observation.

Marele juriu

Un mare juriu, care în mod normal este format din 16 până la 23 de membri, are o funcție mai
specializată. Procurorul Statelor Unite, procurorul în cauze penale federale, prezintă dovezi marelui
juriu pentru a determina dacă există un motiv probabil să creadă că o persoană a comis o crimă și ar
trebui să fie judecată. Dacă marele juriu decide că există suficiente probe, va emite un rechizitoriu
împotriva inculpatului. Procedurile cu marele juriu nu sunt deschise pentru observare publică.

Jury Selection Process

Potential jurors are chosen from a jury pool generated by random selection of citizens names from
lists of registered voters, or combined lists of voters and people with drivers licenses, in the judicial
district. The potential jurors complete questionnaires to help determine whether they are qualified
to serve on a jury. After reviewing the questionnaires, the court randomly selects individuals to be
summoned to appear for jury duty. These selection methods help ensure that jurors represent a
cross section of the community, without regard to race, gender, national origin, age or political
affiliation.

Procesul de selecție a juriului

Juratii potențiali sunt aleși dintr-un grup de juriu generat prin selecția aleatorie a numelor
cetățenilor din listele alegătorilor înscriși sau listele combinate de alegători și persoane cu permis de
conducere, în districtul judiciar. Potențialii jurați completează chestionare pentru a determina dacă
sunt calificați pentru a face parte dintr-un juriu. După examinarea chestionarelor, instanța selectează
aleatoriu persoane care urmează să fie citate să se prezinte pentru funcția de juriu. Aceste metode
de selecție ajută la asigurarea faptului că jurații reprezintă o secțiune transversală a comunității,
indiferent de rasă, sex, origine națională, vârstă sau afiliere politică.

Being summoned for jury service does not guarantee that an individual actually will serve on a jury.
When a jury is needed for a trial, the group of qualified jurors is taken to the courtroom where the
trial will take place. The judge and the attorneys then ask the potential jurors questions to determine
their suitability to serve on the jury, a process called voir dire. The purpose of voir dire is to exclude
from the jury people who may not be able to decide the case fairly. Members of the panel who know
any person involved in the case, who have information about the case, or who may have strong
prejudices about the people or issues involved in the case, typically will be excused by the judge. The
attorneys also may exclude a certain number of jurors without giving a reason.

A fi convocat pentru serviciul de juriu nu garantează că o persoană va face efectiv parte într-un juriu.
Când este nevoie de un juriu pentru un proces, grupul de jurați calificați este dus în sala de judecată
unde va avea loc procesul. Judecătorul și avocații pun apoi întrebări potențialilor jurați pentru a
determina capacitatea lor de a face parte din juriu, un proces numit voir dire. Scopul voir-dire este
de a exclude din juriu persoanele care ar putea să nu fie în măsură să decidă cazul în mod echitabil.
Membrii completului care cunosc orice persoană implicată în caz, care au informații despre caz sau
care ar putea avea prejudecăți puternice cu privire la persoanele sau problemele implicate în caz, vor
fi de obicei scuzați de judecător. De asemenea, avocații pot exclude un anumit număr de jurați fără a
da un motiv.

1. Mediation is a procedure in which the parties discuss their disputes with the assistance of a
trained impartial third person(s) who assists them in reaching a settlement.

2. Discovery - represent the usually pretrial disclosure of pertinent facts or documents by one or
both parties to a legal action or proceeding.