Tema 7: Pregătirea pricinii civile pentru dezbaterile judiciare.

1. Caracteristica generală şi importanţa fazei de pregătire a pricinii civile pentru dezbaterile judiciare.
2. Conţinutul fazei de pregătire a pricinii civile pentru dezbaterile judiciare.
3. Înştiinţarea participanţilor la proces.

1. Examinarea justă şi promtă a pricinii civile depinde în mare parte de efectuarea corespunzătoare a
pregătirii ei pentru dezbaterile judiciare, care este o fază indispensabilă a procesului civil şi în cazul
examinării pricinii în instanţa de apel sau recurs.
Pregătirea oricărei pricini pentru dezbateri judiciare este o fază de sine stătătoare şi obligatorie a
procesului civil, care se declanşază îndată după intentarea acţiunii civile.
Scopul acestei faze rizidă în sarcina judecătorului de a pregăti pricina pentru dezbaterile judiciare.
Respectiv, dacă judecătorul va reuşi sufucient de bine să organizeze activitatea părţilor în vederea
acumulării de probe, prezentării de către părît a referinţei, dacă este cazul şi a cererii reconvenţionale,
citarea martorului, efectuarea expertizei, etc., atunci în cadru dezbaterilor judiciare există o probabilitate
mai înaltă de a se examina just şi în termen rezonabil cauza.
În acest context alin. (2) al art. 183 CPC evidenţiează paşii concreţi ce trebuie săi realizeze instaţa în
această fază şi anume:
a) determinarea raporturilor juridice dintre părţi şi precizarea legii care urmează a fi aplicată;
b) constatarea circumstanţelor care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii;
c) stabilirea componenţei participanţilor la proces şi  implicarea în proces a altor persoane;
d) prezentarea de probe.
În termen 5 zile de la data primirii cererii de chemare în judecată judecătorul va emite o încheiere
fără înştiinţarea participanţilor la proces cu enumărarea actelor ce urmează a fi efectuate pentru pregătirea
pricinii şi indicarea termenilor îndeplinirii lor. Încheierea privind pregătirea pricinii pentru dezbaterile
judiciare nu este susceptibilă de atac.

2. La faza pregătirii pricinii civile pentru dezbaterile judiciare, judecătorul îndeplineşte o serie de
acte procedurale îndreptate spre atingerea scopului de soluţionare justă şi rapidă a acesteia. Totodată,
pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare constă şi în totalitatea actelor procesuale pe care le
efectuiază părţile dirijate de către instanţa de judecată.
Volumul acţiunilor procesuale şi metoda de pregătire a fiecărei cauze în parte este specifică şi
depinde de caracterul raportului juridic litigios, complexitatea cauzei, dificultatea probaţiunii ş.a.
Totodată, legea (art. 185 CPC) conţine lista acţiunilor de pregătire, care pot fi înfăptute într-un volum mai
mare sau mai mic în funcţie de circumstanţele cauzei. Nu este obligatoriu ca toate acţiunile enumăratea să
fie efectuate în cadru fiecărei pricini civile. Pentru aplicarea ei corectă este necesar să se ţină cont de
circumstanţele ce au importanţă juridică pentru fiecare pricină în parte.
Conform art. 185 CPC judecătorul, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare,
îndeplineşte următoarele acte:
a) soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienţilor;
b) expediază pîrîtului şi, după caz, intervenientului copiile de pe cererea de chemare în judecată şi
de pe înscrisurile anexate la ea întru confirmarea pretenţiilor reclamantului şi stabileşte data pînă la care
pîrîtul şi, după caz, intervenientul urmează să prezinte o referinţă scrisă privind acţiunea reclamantului şi
toate probele necesare;
c) remite reclamantului şi, după caz, intervenientului copiile de pe referinţă şi de pe înscrisurile
anexate la ea şi stabileşte data pînă la care urmează să fie prezentate toate probele suplimentare;
d) ia măsuri pentru concilierea părţilor;
e) explică părţilor dreptul de a recurge la judecată arbitrală pentru soluţionarea litigiului şi efectele
unui astfel de act;
f) soluţionează problema citării în şedinţă de judecată a martorilor sau îi interoghează la locul aflării
lor, conform art.136 alin.(1);
g) la cererea participanţilor la proces, reclamă organizaţiilor şi persoanelor fizice  probele necesare;
h) la solicitarea părţilor sau în cazurile prevăzute de lege, dispune din oficiu efectuarea expertizei;
i) rezolvă problema introducerii în proces a specialistului sau interpretului;
j) în caz de urgenţă, la cererea părţilor, cercetează la faţa locului înscrisurile şi probele materiale, cu
înştiinţarea participanţilor la proces;
k) trimite delegaţii judecătoreşti;
l) soluţionează problema asigurării acţiunii, ş.a.;
În caz de necesitate, pentru clarificarea unor aspecte legate de pregătirea pricinii pentru dezbateri
judiciare, judecătorul poate decide convocarea părţilor în şedinţă.
În cazul în care se constată că în faţa aceleiaşi instanţe se află mai multe acţiuni separate înaintate de
mai multe persoane împotriva unui sau mai multor părîţi, dar aflate în conexiune, judecătorul în faza
pregătirii este în drept să le conexeze. Sau invers judecătorul este în drept să separe într-un proces aparte
una sau mai multe din pretenţiile conexe ale unui reclamant sau ale mai multor reclamanţi dacă consideră
raţională judecarea lor separată.
Judecătorul, după ce constată că pricina este suficient de pregătită pentru dezbateri judiciare,
pronunţă o încheiere prin care stabileşte termenul de judecare a pricinii în şedinţă de judecată, notificînd
părţilor şi altor participanţi la proces locul, data şi ora şedinţei. Termenul de judecată se stabileşte astfel
încît, de la primirea citaţiei, pîrîtul să aibă la dispoziţie cel  puţin 15 zile pentru a-şi pregăti  apărarea, iar
în procese urgente, cel  puţin 5 zile. Dacă părţile declară că sînt pregătite pentru examinarea pricinii în
fond, instanţa poate dispune examinarea ei în prima zi de prezentare.

3. Înştiinţarea participanţilor la proces despre actul procedural se realizează prin citare sau
înştiinţare (scrisoare de înştiinţare). Citarea traduce în practică două din cele mai mai importante principii ale
procedurii judiciare: contradictorialităţii şi a dreptului la apărare. Întradevăr, doar în măsura în care părţile
cunosc conţinutul pretenţiilor, timpul şi locul judecăţii, ele sunt puse într-o situaţie de egalitate şi îşi pot
pregăti apărarea pentru ca mai apoi, în contradictoriu să-şi promoveze interesele.
Citarea se realizeză prin actul procedural denumit citaţie şi care conform art. 103 CPC trebuie să
includă:
a) instanţa judecătorească şi adresa ei;
b) locul, data şi ora prezentării;
c) numele şi adresa celui citat sau înştiinţat;
d) pricina pentru care se face citarea sau înştiinţarea;
e) calitatea în care este citată sau înştiinţată persoana.
În citaţie şi înştiinţare, participanţilor la proces li se propune să prezinte probele de care dispun
referitor la pricină, se face somaţia despre consecinţele neprezentării unor astfel de probe şi ale
neprezentării în instanţă, despre obligativitatea de a comunica instanţei motivele neprezentării, precum şi
despre obligativitatea persoanei care a primit citaţia sau înştiinţarea în locul destinatarului absent de a o
înmîna acestuia de îndată ce va fi posibil.
Persoanele care pot fi citate prin citaţie şi înştiinţare sunt enumerate expres la art. 104 CPC.
Potrivit art. 105 CPC „citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire
sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau
înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie instanţei”.
Dacă destinatarul refuză să primească citaţia sau înştiinţarea, persoana împuternicită să o înmîneze
consemnează refuzul pe citaţie sau înştiinţare şi o restituie instanţei judecătoreşti. În acelaşi timp, persoana
care  refuză să primească citaţia sau înştiinţarea se consideră înştiinţată despre locul, data şi ora şedinţei de
judecată sau despre locul, data şi ora efectuării unui act procedural şi neprezentarea ei în instanţă nu
împiedică la judecarea pricinii sau efectuarea actului procedural.
Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut şi reclamantul dă asigurări că, deşi a făcut tot
posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, preşedintele instanţei dispune citarea acestuia prin
publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală. Publicarea citaţiei în ziar se face cu cel puţin 15
zile înainte de data şedinţei de judecată, iar în cazuri de urgenţă, preşedintele instanţei poate reduce acest
termen la 5 zile.
În cazul în care şedinţa se amînă participanţilor prezenţi la şedinţă li se aduce la cunoştinţă contra
semnătură noul termen fără a fi citaţi. Iar, la cererea motivată a acestora instanţa le va elibera o nouă
citaţie.