Curs DPC 23.12.

2020 
 
Procedura sechestrului judiciar 
 
De  regulă,  este  competentă  instanța  învestită  cu  cererea  principală  și,  în 
cazurile  în  care  nu  există  proces,  competentă  este  instanța  în  a  cărei 
circumscripție  se  află  bunul  al  cărui  sechestru  se  cere  (bun  individual 
determinat,  nu  bun  ​in  genere).  ​Se  judecă  de  urgență,  dar,  spre  deosebire  de 
sechestrul  asigurător,  judecarea  se  face  cu  citarea  părților.  Și  în  acest  caz 
instanța  poate  să  oblige  pe  cel  care  solicită  sechestru  la  darea  unei  cauțiuni, 
dar,  spre  deosebire  de  sechestrul  asigurător,  aceasta  rămâne  la  aprecierea 
instanței,  atât  sub  aspectul  impunerii  sau  neimpunerii,  dar  și  sub  aspectul 
valorii care nu poate depăși 20% din valoarea cererii. 
 
Termenul  de  cinci  zile  curge  de  la  pronunțare,  întrucât  părțile  sunt  citate  și, 
deci,  știu  data  la  care  are  lor  pronunțarea.  Dacă pronunțarea are loc la Curtea 
de Apel, calea de atac disponibilă va fi recursul.  
 
Instanța  va  desemna  o  persoană  care  să  aibă  calitatea  de 
administrator-sechestru  aleasă  de  comun  acord  de  părți  sau,  în  lipsa 
înțelegerii,  aleasă  de  instanță  care  poate  fi  inclusiv cel care deține bunul. Deși 
este  același  deținător,  nu  uităm  conotațiile  penale  pe  care  le  poate  avea 
scoaterea  de  sub  sechestru.  Mai  mult,  instanța  poate  să  mai  desemneze 
administrator  atunci  când  persoana  numită  de  părți  nu  prezintă  garanții, 
încredere. 
 
Administratorul-sechestru  va  face  acte  de  administrare, conservare, va încasa 
venituri,  poate  plăti  datorii  cu  caracter  curent  sau  datorii  stabilite  prin  titluri 
executori.  Cu  încuviințarea  prealabilă  a  instanței,  administratorul  va  putea 
înstrăina  bunul  atunci  când  există  riscul  de  pierdere  a  acestuia. 
Administratorul  poate  sta  în  instanță  pentru  disputele  cu  privire  la  bunul 
respectiv  în  numele  părții  din  litigiul  inițial,  fiind  vorba  despre  o  reprezentare 
judiciară. El va putea pune concluzii fără a fi asistat de avocat.  
 
În  cazuri  urgente,  instanța  va putea numi fără citarea părților și prin încheiere 
definitivă  un  administrator  provizoriu  până  la  instituirea  sechestrului 
asigurător.  Acest  lucru  este  posibil,  deoarece  numire  cererea  de  sechestru 
asigurător  se  soluționează  cu  citarea  părților,  moment  până  la  care  bunul 
poate fi înstrăinat, distrus etc.  
 
Citarea și comunicare actelor de procedură 
 
Prima  regulă  este  instituită  la  art.153  și  presupune  că  instanța  poate  hotărî 
asupra  unei  cereri  numai  dacă  părțile  au  fost  citate  ori  s-au  prezentat  în 
cazurile prevăzute de lege. 
 
Instanța  va  verifica  din  oficiu  dacă  părțile  au  fost  legal  citate.  Dacă  nu  au fost 
legal  citate,  conform  art.153  alin.(2),  judecătorul  va  trebui  să  amâne  cauza 
respectivă. Astfel, citarea este obligatorie și se face din oficiu.  
 
Sunt  situații  în  care  instanța  poate  judeca  pricina  și  fără  citarea  părților,  dar 
acestea  trebuie  să  rezulte  dintr-un  text  clar  de  lege  (de  exemplu:  regulatorul 
de  competență  va  judeca  fără  citare;  sechestrul  asigurător).  Sunt  și  situații  în 
care  legea  lasă  la  aprecierea  instanței  citarea  sau  necitarea  părților,  așa  cum 
se întâmplă în cazul procedurii ordonanței președințiale.  
 
Art.229  reglementează  instituția  termenului  în  cunoștință.  Aceasta  instituie  o 
prezumție  de  cunoaștere  a  termenului următor pentru cel care a participat la 
un termen de judecată. 
 
Situațiile în care intervine termenul în cunoștință:  
 
● Cel  care  a  depus  personal  sau  prin  mandatar  cererea  și  a  primit termen la 
data depunerii cererii;  
 
● Partea  care  este  prezentă  la  un  termen  de  judecată  personal  sau  prin 
reprezentant  legal  sau  convențional,  chiar  dacă  nu  e  împuternicit  expres 
cu dreptul de a cunoaște termenul; 
 
● Partea  care  personal  sau  prin  reprezentant  legal  sau  convențional  ori 
printr-un  funcționar  însărcinat cu primirea corespondenței a primit citarea 
respectivă  (doar  persoana  care  a  primit-o,  nu  și  persoana  căreia  i s-a afișat 
citația). 
 
Sunt o serie de ipoteze în care termenul în cunoștință nu se aplică și partea va 
trebui citată, chiar dacă se află în ipotezele anterior amintite: 
 
● În cazul reluării judecății, după ce a intervenit suspendarea acesteia; 
 
● în cazul în care instanța rămâne în pronunțare, dar repune cauza pe rol;  
 
● atunci  când  partea  este  chemată  la  interogatoriu,  mai  puțin  atunci 
când  a  fost  prezentă  la  încuviințarea  acestuia,  când  s-a  stabilit  și 
termenul pentru luarea acestuia;  
 
● din  motive  temeinice,  instanța  a  dispus  ca  partea  să  fie  citată  la fiecare 
termen; 
 
● procesul  se  reia  la  instanța  de  apel  sau  de  recurs,  după  casarea  cu 
reținerea a procesului;  
 
● în cazul militarilor în termen sau deținuților. 
 
Preschimbarea  termenului  se  poate  face  din  motive  temeinice,  la  cererea 
unei  părți  sau  din oficiu.  Decide preschimbarea chiar completul în fața căruia 
se soluționează cauza, în camera de consiliu, fără citarea părților. 
 
Cuprinsul citației (art.157) 
 
Art.157 NCPC 
 
Alin. (1) 
a)  denumirea  instanței,  sediul  ei  și,  când  este  cazul,  alt  loc  decât  sediul 
instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului; 

b) data emiterii citației; 

c) numărul dosarului; 

d) anul, luna, ziua și ora înfățișării; 

 
e) numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum 
și locul unde se citează; 
 
f) calitatea celui citat; 

g)  numele  și  prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părții potrivnice și 

obiectul cererii; 

h)  indicarea,  dacă  este  cazul,  a  taxei  judiciare  de  timbru  și  a  timbrului 
judiciar datorate de cel citat; 
 
i)  mențiunea  că,  prin  înmânarea  citației,  sub  semnătură  de  primire, 
personal  ori  prin  reprezentant  legal  sau convențional ori prin funcționarul 
sau  persoana  însărcinată  cu  primirea  corespondenței  pentru  un  termen 
de  judecată,  cel  citat  este  considerat  că  are  în  cunoștință  și termenele de 
judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată; 
 
j) alte mențiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanță; 

k) ștampila instanței și semnătura grefierului. 

Alin.  (2)  În  citație  se  menționează,  când  este  cazul,  orice  date  necesare 
pentru  stabilirea  adresei  celui  citat,  precum  și  dacă  citarea  se  face  cu 
chemarea  la  interogatoriu  sau  dacă  cel  citat  este  obligat  să  prezinte 
anumite  înscrisuri  ori  dacă  i  se  comunică  odată  cu  citația  alte  acte  de 
procedură.  În  cazurile  în  care  întâmpinarea  nu  este  obligatorie,  în  citație 
se  va  menționa  obligația  pârâtului  de  a-și  pregăti  apărarea  pentru  primul 
termen  de  judecată,  propunând  probele de care înțelege să se folosească, 
sub sancțiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres. 

Alin.  (3)  Cerințele  de  la  alin.  (1)  lit.  a),  c),  d),  e)  și  k)  sunt  prevăzute  sub 
sancțiunea nulității. 

Art.157  alin.(3)  stabilește  că  anumite  cerințe  sunt  stabilita  sub  sancțiunea 
nulității.  De  fapt,  toate  stau  sub  paza  nulității,  însă  cele  expres  enumerate 
provoacă  nulități  exprese,  caz  în  care  vătămarea  se  prezumă.  Această 
prezumție  nu  este  un  absolută,  ci  relativă,  partea  adversă  având  posibilitatea 
de a o răsturna. 
 
Citația  poate  cuprinde  și  alte  mențiuni,  anume  că  partea  este  chemată  la 
întâmpinare,că  este  obligată  să  depună  întâmpinare  în  termen  de  25  de  la 
zile  de  la  comunicare,  iar,  dacă  nu  este  obligatorie  întâmpinarea,  i  se  pune  în 
vedere  că  până  la  primul  termen  trebuie  să  indice  motivele  sale  de  drept,  de 
fapt  și  dovezile,  se  mai  poate  face  mențiune cu privire la actele ce au mai fost 
comunicate  odată  cu  citația.  Dacă  nu  au  fost  făcute  aceste  mențiuni, 
sancțiunea este ​neluarea în seamă a acelor comunicări​. Dacă în citație nu se 
prevede  că  partea  trebuie  să  fie  prezentă  la  interogatoriu,  nu  se  va  aplica 
prevederea  din  lege  privind  lipsa  de  la  interogatoriu  ca  semnificând  o 
recunoaștere.  De  asemenea,  nu  va  opera  decăderea  din  dreptul  de  a  ridica 
excepții relative și de a depune probe. 
 
Cine anume se ocupă de procedura de citare? 
 
Ca  regulă  generală,  comunicarea  citațiilor  și  actelor  de  procedură  se  fac  din 
oficiu.  
 
Se  realizează  prin  agenții  procedurali  ai  instanței  sau  alți  salariați  ai  instanței. 
Mai  mult,  se  pot  folosi  agenți  sau  salariați  ai  altor  instanțe  din  circumscripția 
locului  în  care  se  comunică  actul.  Atunci  când  citarea  nu  se  poate  face  prin 
angajați  ai  instanței,  citarea  se  va  face  prin  poștă  prin  scrisoare  recomandată 
cu  confirmare  de  primire,  caz  în  care  agentul  procedural  va  fi  chiar 
funcționarul poștal. 
 
În  art.154  este  menționată  posibilitatea  comunicării  citațiilor  prin  telefax, 
poștă  electronică  sau  alte  mijloace  care  asigură  trimiterea  textului  și 
confirmare  primirii  acestuia,  ​dacă  partea  a  indicat  instanței  datele 
corespunzătoare în acest scop.  
 
Citarea  prin  mijloace  moderne  rămâne  încă  o  chestiune  ce  ține  de  voința 
părților.  Se  pune  problema  dovezii  faptului  că  o  parte  a fost citată prin aceste 
mijloace,  motiv  pentru  care  alin.(6)  prevede  faptul  că  se  va  trimite  și  un 
formular ce va trebui completat și retrimis de parte ca dovadă de primire. 
 
În  mod  excepțional,  art.154  alin.(5)  prevede  posibilitate  ca  la  cererea  părții 
interestae  și  pe  cheltuiala  ei,  comunicare  actelor  de  procedură  se  face  de 
executori  judecătorești  plătiți  de  parte,  conform  aceleiași  proceduri.  Nu 
citarea se face astfel, ci comunicările de acte în interiorul procesului. 
 
Art.169  din  Codul  de  Procedură  prevede  că,  ​după  sesizarea  instanței,  dacă 
părțile  au  avocat  sau  consilier  juridic,  cererile,  întâmpinările  ori  alte  acte  se 
pot  comunica  direct  între  aceștia.  În  acest  caz,  cel  care  primește  cererea  va 
atesta  primirea  pe  însuși  exemplarul  care  urmează  a  fi  depus  la  instanță  sau, 
după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri. 
 
Locul  citării  este  reglementat  de  art.155  din  NCPC  care  enumeră  toate 
ipostazele posibile în care o parte ar putea fi citată.  
 
Art.155 
 
(1) Vor fi citați: 
1.  statul,  prin  Ministerul  Finanțelor  Publice  sau  alte  organe  anume 
desemnate în acest scop de lege, la sediul acestora; 

2.  unitățile  administrativ-teritoriale  și celelalte persoane juridice de drept 

public, prin cei însărcinați să le reprezinte în justiție, la sediul acestora; 

3.  persoanele  juridice  de  drept  privat,  prin  reprezentanții  lor,  la  sediul 
principal sau, atunci când este cazul, la sediul dezmembrământului lor; 

4.  asociațiile,  societățile  și  alte  entități  fără  personalitate  juridică 

constituite  potrivit  legii,  prin  reprezentantul  desemnat,  la  sediul  sau 
domiciliul acestuia; 

5.  cei  supuși  procedurii  insolvenței,  precum  și  creditorii  acestora,  la 
domiciliul  sau,  după  caz,  la sediul acestora; după deschiderea procedurii, 
citarea va fi efectuată potrivit legii speciale​; 

(Legea  nr.85/2014  arată  că  în  litigiile  promovate  în  temeiul dreptului comun, 

după  deschiderea  procedurii  de  insolvență,  citarea  debitorului  se  va  face  la 
sediul  acestuia,  dar  și  la  sediul  administratorului  judiciar  sau  lichidatorului. 
Există  norme  speciale,  în  sensul  că  după  deschiderea  procedurii,  cele  mai 
multe  citări  și  comunicări  se  fac  prin  intermediul  buletinului  de  insolvență 
MIN.25) 

6.  persoanele  fizice,  la  domiciliul  lor;  în  cazul  în  care  nu  locuiesc  la 
domiciliu,  citarea  se  va  face  la  reședința  cunoscută  ori  la  locul  ales  de 
ele;  în  lipsa  acestora,  citarea  poate  fi  făcută  la  locul  cunoscut  unde  își 
desfășoară permanent activitatea curentă; 

(locul la care își desfășoară activitatea are întotdeauna caracter subsidiar) 

7.  incapabilii  sau  cei  cu  capacitate  de  exercițiu  restrânsă,  prin 
reprezentanții  sau  ocrotitorii  lor  legali,  la  domiciliul  ori  sediul  acestora, 
după  caz;  în  caz  de  numire  a  unui  curator  special,  potrivit ​art. 58​, citarea 
se va face prin acest curator, la sediul său profesional; 

8. bolnavii internați în unități sanitare, la administrația acestora; 

9.  militarii  încazarmați,  la  unitatea  din  care  fac  parte,  prin 
comandamentul acesteia; 

10.  cei  care  fac  parte  din  echipajul  unei  nave  maritime  sau  fluviale,  alta 
decât militară, dacă nu au domiciliul cunoscut, la căpitănia portului unde 
este înregistrată nava; 

11. deținuții, la administrația locului de deținere; 

12.  personalul  misiunilor  diplomatice,  al  oficiilor  consulare  și  cetățenii 

români  trimiși  să  lucreze  în  cadrul  personalului  organizațiilor 
internaționale,  precum  și  membrii  de  familie  care  locuiesc cu ei, cât timp 
se  află  în  străinătate,  prin  Ministerul  Afacerilor  Externe;  alți  cetățeni 
români,  aflați  în  străinătate  în  interes  de  serviciu,  inclusiv  membrii 
familiilor  care  îi  însoțesc,  prin  organele  centrale  care  i-au  trimis  sau  în 
subordinea cărora se află unitatea care i-a trimis în străinătate; 

13.  persoanele  care  se  află  în  străinătate,  altele  decât  cele  prevăzute  la 
pct.  12​,  dacă  au  domiciliul  sau  reședința  cunoscută,  printr-o citație scrisă 
trimisă  cu  scrisoare  recomandată  cu  conținut  declarat  și  confirmare  de 
primire,  recipisa  de  predare  a  scrisorii  la  poșta  română,  în  cuprinsul 
căreia  vor  fi  menționate  actele  ce  se  expediază,  ținând  loc  de  dovadă  a 
îndeplinirii  procedurii,  dacă  prin  tratate  sau  convenții  internaționale  la 
care  este  parte  România  ori  prin  acte  normative  speciale  nu  se  prevede 
altfel.  Dacă  domiciliul  sau  reședința  celor  aflați  în  străinătate  nu  este 
cunoscut/cunoscută,  citarea  se  face  potrivit  ​art.  167​.  În  toate  cazurile, 
dacă  cei  aflați  în  străinătate  au  mandatar  cunoscut  în  țară,  va  fi  citat 
numai acesta din urmă 

(cei  aflați  în  străinătate  vor  fi  citați  conform  procedurii  normale,  dar,  prin 
prima  citație,  li  se  va  pune  în  vedere  că  trebuie  să  își  aleagă  un  domiciliu  în 
România  la  care  să  i  se  comunice  toate  actele  necesare;  în  caz  contrar, 
comunicările  se  vor  face  tot  la  domiciliul  din străinătate, recipisa de predare 
la  poșta  română  a  scrisorii  ținând  drept  dovadă  de  îndeplinire  a  procedurii, 
ceea  ce  înseamnă  că  nu  se  va  mai  aștepta  confirmarea  primirii  citației;  nu 
este o dovadă de înmânare, dar dovedește îndeplinirea procedurii) 

14. cei cu domiciliul sau reședința necunoscută, potrivit ​art. 167​; 

15.  moștenitorii,  până  la  intervenirea  lor  în  proces,  printr-un  curator 
special numit de instanță, la domiciliul acestuia. 

(2)  În  cazurile  prevăzute  la  alin.  (1)  ​pct.  1  și  ​2,​   statul,  prin  Ministerul 
Finanțelor  Publice,  unitățile  administrativ-teritoriale,  precum  și  celelalte 
persoane  juridice  de  drept  public  își  pot  alege  un  sediu  procesual  la  care 
vor fi comunicate toate actele de procedură. 

Aceste  dispoziții  par  a  avea  o  natură  de  ordine  privată,  deoarece  art.158 
prevede  faptul  că  partea  poate  să  aleagă  un  alt loc de citare decât locurile de 
la  art.155  (alegere  de  domiciliu  procesual),  dar,  trebuie  să  indice  și  persoana 
care  primește  actele  la  acea  adresă.  Partea  poate  alege  ca  actele  de 
procedură  să  îi  fie  comunicate  la  o  căsuță  poștală,  caz  în  care  nu  trebuie  să 
mai indice și o persoană care să primească actele. 

Art.158  se  coroborează  cu  art.162  în  cazul  în  care  se  indică  chiar  cabinetul 
avocatului  părții.  Va  trebui  să  indice  și  persoana  însărcinată  cu  primirea 
corespondenței  în acest caz? Nu, deoarece art.162 vorbește despre o structură 
a  cabinetului,  citația  va  fi  primită,  implicit,  de  persoana  care  are  sarcina  de  a 
primi corespondența din cadrul structurii astfel indicate.  

Dacă  încetează  reprezentarea  și,  evident,  actele  nu  ar  mai  trebui comunicate 
la  locul  ales,  trebue  să  verificăm  art.172  care  prevede  că,  dacă  în  cursul 
procesului  se  schimbă  locul  la  care  partea  a  fost  citată,  atunci  partea  este 
obligată  să  înștiințeze  instanța  și  cealaltă  parte  prin  scrisoare  cu  confirmare 
de  primire.  În  cazul  în  care  nu  se  face  înștiințarea,  partea  se  consideră  legal 
citată la vechiul reprezentant. 

Această  din  urmă  distincție  este  egal  valabilă și pentru ipoteza schimbării de 

domiciliu pe parcursul procesului. 

Dacă  domiciliu  părții  nu  este  cunoscut  sau  domiciliul  este  cunoscut,  dar 
partea  nu  mai  locuiește  la  acel  domiciliu/clădirea  nu  mai  există  etc.,  se  va 
recurge la​ citarea prin publicitate. 
Dispozițiile  relevante  se  găsesc  la  art.167:  trebuie  să  se  facă  dovada  încercării 
de  aflare  a  domiciliului  părții  (de  exemplu,  prin  cererea  depusă  la  evidența 
populației de către parte). ​Citarea prin publicitate se face afișându-se citația la 
ușa  instanței,  pe  portalul  instanței  de  judecată  competente  și  la  ultimul 
domiciliu  cunoscut  al  celui  citat.  În  cazurile  în  care  apreciază  că este necesar, 
instanța  va  dispune  și  publicarea  citației  în  Monitorul  Oficial  al  României  sau 
într-un  ziar  central  de largă răspândire. Suplimentar, trebuie reținut termenul 
în  care  se  face  aceasta,  de  15  zile  de  la  publicarea  citației  în  modurile 
enunțate.  Prin  Noul  Cod,  s-a  stabilit,  pentru  a  se  consolida  garanțiile  unei 
minime  apărări,  numirea  unui  curator  dintre  avocații  baroului  în  raza 
teritorială  în  care  funcționează  respectiva  instanță  care  trebuie  să  asigure  un 
minimum  de  apărare  a  părții.  Acest  avocat  va  face  o  apărare  mai  mult  în 
drept, bazate pe interpretarea legii, va putea invoca excepții relative. 

Există  o  dispută  cu  privire  la  aplicabilitatea  art.167  și  persoanelor  juridice.  O 
mare  parte  din  instanțe  consideră  că  acest  articol  este  aplicabil  doar 
persoanelor  fizice,  deoarece  alin.(1)  al  articolului  vorbește  doar  despre 
domiciliul  persoanei,  nu  și  despre  sediul  acesteia.  Mai  mult,  un  alt  argument 
este  acela  că  sediul  persoanelor  juridice  sunt  cuprinse  în  registre,  caz  în  care 
singura  măsură  în  vederea  descoperirii  locului  citării  ar  consta  în  verificarea 
respectivului registru. 

Nu  putea  admite  aceste  argumente,  deoarece  întotdeauna  aceste  dispoziții 

care  au  fost  oricum  preluate  din  reglementările  anterioare  au  fost  în  egală 
măsură  aplicabile  și  persoanelor  juridice.  Este  adevărat  că  persoana  juridică, 
la  fel  ca  persoana  fizică,  ar  trebui  să  aibă un domiciliu declarat, dar, la fel ca în 
cazul  persoanelor  fizice,  există  posibilitatea  ca  persoana  juridică  să  nu  se 
regăsească  în  spațiul  declarat  ca  fiind  sediu,  caz  în  care  se  impune  citarea 
prin publicitate. 

În  ipoteza  în  care  se  dovedește  că  reclamantul  cunoștea  domicliul  părțiia 
dverse  și  a  solicitat  citarea  prin  publicitate  cu  rea-credință,  sancțiunea  este 
aceea  că,  dacă  se  prezintă  partea  citată  prin  publicitate,  se  vor  anual  toate 
actele  făcute  după  citarea  prin  publicitate,  iar  reclamantul  va  putea  fi 
sancționat cu aplicarea unei amenzi. 

Termenul pentru înmânarea citației și neregularitățile legate de citare 

 

Termenul  este  prevăzut  la  art.159  NCPC  și  este  de  5  zile  înainte  de  termenul 
de  judecată,  dar, în cazurile urgente sau când legea prevede expres, termenul 
va  putea  fi redus sub cinci zile, dar nu sub 24 de ore. Dacă termenul se reduce 
la  o  zi,  sunt  de  fapt  trei  zile  disponibile,  nu  24  de  ore.  Cele  24  de  ore  se 
calculează începând cu ora 00.00 a zilei următoare. 

Nerespectarea acestui termen este sancționată cu nulitatea expresă.  

Invocarea și înlăturarea neregularităților privind citarea (art.160) 

Regulile  privind  citarea  sunt  de  ordine  privată,  astfel  că  doar  partea  vizată 
poate  să  invoce  neregularitățile,  nu  și  celelalte  părți.  Totuși,  art.160  prevede 
posibilitatea  celorlalte  părți  să  invoce  neregularitatea  citării  la  termenul  la 
care  partea  nelegal  citată  nu  se  prezintă  la  termen.  În  acest  ultim  caz, 
instanța  poate  și  este  chiar  obligată  să  invoce  nelegala  citare  a  părții  lipsă. 
Instanța  este  obligată  conform  art.153  să  verifice  din  oficiu  îndeplinirea 
procedurii de citare.  

Dacă  nici  instanța  și  nici  părțile  nu invocă și se face acte de procedură în lipsa 

părții  nelegal  citate,  numai  partea  nelegal  citată  va  mai  putea  invoca  ulterior 
neregulamentar.  Aceasta  este  o  chestiune  de  ordine  privată,  partea  poate 
renunța  la  nulitate, deoarece, în unele cazuri, partea poate să fie de acord  să-i 
profite actele făcute în lipsa acesteia.  

Partea  care  a  fost  nelegal  citată  va  putea  să  o  invoce  cel  târziu  la  primul 
termen  la  care  este  nelegal  citată.  Nu  va  putea,  deci,  invoca  această 
neregularitate în calea de atac.  

Dacă  partea  nelegal  citată  se  prezintă  în  instanță, ea va acoperi procedura de 

citare,  dar, este în drept ca la solicitarea sa sa i se acorde un termen cu titlu de 
amânare. 

Procedura de înmânare a citație (art.63) 

Se au în vedere mai multe ipoteze: 

1. Partea se află la locul citării și primește citația.  

2. Partea  se  afla  la  domiciliu,  primește  citația,  dar  refuză  să  semneze  de 
primire. 
3. Partea este la domiciliu dar refuză să primească citația. 
4. Partea  nu  se  află  la  domiciliu  și  nici  o  altă  persoană  care  să  poată  primi 
citația. 

1. Partea  este  găsită  de  agentul  procedural,  i  se  înmânează  citația  și 
semnează  dovada  de  înmânare.  Această  dovadă  se  va  trimite  de  agent  și 
se  va  depune  la  dosar,  considerându-se  valabilă  până  la  înscrierea  în  fals, 
deoarece  activitatea  agentului  sunt  asimilate  celor  funcționarului  public. 
Cu  privire  la  citarea  prin  mijloace  moderne,  nu  există  prevederi  care  să 
sugereze  că  răspunsul  calculatorului  privind  primirea  face  dovadă  până  la 
înscrierea în fals. 

2. În  caz  de  refuz  de  semnare,  agentul  procedural  va  întocmi  un 
proces-verbal  prin  care  va  arăta  că  a  înmânat  citația,  iar  partea  care  a 
primit-o  refuză  să  semneze,  proces-verbal  ce  suplinește  semnătura  părții. 
Și aceste mențiuni fac dovadă până la înscrierea în fals. 

3. În  cazul  în  care  se  refuză  chiar  primirea  citației,  agentul  procedural  va 
depune  citația,  împreună  cu  înscrisurile  atașate,  la  cutia  poștală  și  va 
întocmi  un  proces-verbal  cu  conținutul  de  la  art.164.  Dacă  cel  care  refuză 
nu  are  cutie  poștală,  se  va  afișa  citația  pe  ușa  locuinței  destinatarului  (o 
înștiințare,  nu  citația  în  sine,  care  prevede  că,  după  o  zi,  dar  nu  mai  târziu 
de  șapte  zile  de  la  momentul  acestei  înștiințări este în drept să se prezinte 
la  sediul  instanței  sau  la  sediul  primăriei  pentru  a  i  se  comunica  citația;  în 
caz  contrar,  se  consideră  comunicată  citația  la  momentul  îndeplinirii 
acelui  termen).  Termenul  de  șapte  zile  sau  termenul  redus  potrivit  unei 
prevederi  exprese  a  legii  (art.163  alin.4)  se  calculează altfel decât în dreptul 
comun, anume zi cu zi, inclusiv cu ziua în care se comunică actul). 

4. Dacă  persoana  nu  este  găsită  la  domiciliu,  se  va  înmâna  citația  unei 
persoane  majore  din  familie  sau,  în  lipsă,  unei  persoane  majore  care 
locuiește  în  casă.  Se  poate  lăsa  citația  și  administratorului  sau  portarului 
clădirii  cu  mai  multe  apartamente  în  care  locuiește  destinatarul.  Dacă nici 
aceste  din  urmă  persoane  nu  sunt  găsite,  se  vor  aplica  regulile  pentru 
ipoteza în care cel care este citat refuză să primească citația.  
În  cauza  Raisa  Shipping  contra  României,  CEDO  statuează  aceea  că,  dacă  la 
sediul  persoanei  juridice  prevăzut  în  registrele  de  publicitate  nu  se  află  nicio 
persoană,  instanța  este  datoare  să  insiste  în  găsirea  adevăratului  domiciliu 
prin  măsuri  suplimentare  sau  prin  citarea  prin  publicitare,  nu să se rezume la 
afișarea la sediu a citării. 

Oricând  există  posibilitatea  înmânării  actelor  în  instanță  în  cursul  procesului, 
caz  în  care  partea  are  dreptul  de  a  beneficia  de  un  termen  pentru  a  lua  la 
cunoștință despre acestea.  

Art.163  alin.(1)  prevede  indirect  că  se  va  putea  face  comunicarea  în  orice  loc, 
dacă  partea  semnează  dovada  de  înmânare  (de  exemplu,  atunci când partea 
vine  la  instanță  să  verifice  dosarul  și grefierul îi dă și citația atunci pentru a nu 
mai fi necesară trimiterea prin poștă). 

Procedura  de  comunicare  și  citare  nu  se  poate  face  oricând,  ci,  conform 
art.171,  aceasta  se  va  putea  face  numai  în  zilele  lucrătoare,  între  orele  7-20.  N 
zilele  nelucrătoare  citarea  și  comunicarea  se  pot  face  numai  cu  încuviințarea 
instanței. 

Toate  aceste  prevederi  se  aplică  și  altor  participanți  care  nu  sunt  asimilați 
părților (experți, martori etc.)