Curs 5 – drept comercial II1

Reprezentarea comerciala

Reprezentarea in general inseamna incheierea unui act juridic sau desfasurarea unei
operatiuni de catre o persoana pentru beneficiul altei persoane care nu interactioneaza, cu
tertul la incheierea actului/ derularea operatiunii, dar juridic beneficiarul reprezentarii va
dobandi toate drepturile si obligatiile aferente acestu(e)ia. Prin reprezentare tertul nu trateaza
direct cu cel reprezentat, ci prin intermediul altei persoane (reprezentantul). Nu trebuie insa
inteles ca este obligatoriu ca reprezentantul si tertul sa se afle fata in fata, fizic, pentru a exista
reprezentare, ei pot trata si de la distanta.

Reprezentarea in materie civila inseamna incheierea unui act juridic de catre o

persoana (reprezentat), care nu este prezenta in mod direct la locul si data incheierii actului,
prin intermediul unei alte persoane prezente direct la incheierea actului (reprezentant).
Nu este neaparat necesar ca reprezentantul sa fie specializat in afacerea persoanei
(reprezentatului) pe care o reprezinta. In comercial, in foarte multe situatii reprezentantul este
o persoana cu cunostinte generale de afaceri, dar nu cunoaste in amanunt domeniul in care
activeaza reprezentatul. Este insa util si tendinta este ca reprezentantii sa se specialieze in
domeniile unde exercita acte de intermediere. Cu alte cuvinte, reprezentantul stie foarte bine o
anumita industrie, chiar daca legea nu impune asemenea conditi. Legea cere doar ca atat
reprezentantul, cat si reprezentatul sa aiba capacitatea juridica necesara pentru incheierea
contractului cu tertul, ceea ce face ca reprezentarea sa se exercite de catre persoane care au
capacitatea deplina de exercitiu.
Reprezentarea civila este o fictiune juridica deoarece ea presupune ca reprezentantul
actioneaza ca o prelungire a vointei si mecanismului decizional al reprezentatului, fara a avea
propria individualitate in procesul negocierii si incheierii actului juridic. In realitate,
reprezentantul este un subiect de drept care are propria vointa, ratiune, propriile interese, insa
dpdv juridic atat timp cat urmeaza si transpune in practica instructiunile reprezentantului,
legea prezuma ca orice efecte ale negocierii si incheierii contractului se reflecta (direct) in
patrimoniul reprezentatului, fara ca reprezentantul sa isi asume vreo obligatie sau sa sufere
vreun risc legat de executarea contractului pe care l-a incheiat in beneficiul reprezentantului.
Reprezentarea civila este un mecanism de incheiere a contractului, civil sau comercial.
Si ea este o forma de intermediere in relatiile umane, dar nu trebuie confundata cu
intermediara comerciala, ca element definitoriu al dreptului comercial. Ultima presupune un
complex de acte juridice si operatiuni materiale care asigura transferul marfurilor si serviciilor
(in aceeasi forma sau incorporate in alte marfuri si servicii) de la un profesionist comerciant la
altul, pana cand ajung la consumator. Reprezentarea civila este doar o parte a intermedierii
comerciale.
Reprezentarea poate fi legala (exercitiul actului de reprezentare este impus de lege; de
ex., reprezentarea unei persoane juridice de drept privat catre organul de conducere sau a unei
societati comerciale de catre administrator), judecatoreasca (temeiul ei se naste in baza unei
hotarari judecatoresti) sau conventionala. De ultima forma ne ocupam la acest curs.

1
Drept de autor Sorin David, lect.univ.dr. Facultatea de drept, Universitatea Bucuresti. Este interzisa
reproducerea, copierea sau valorificarea in orice mod acestui curs sau parti din el.

1
 Reprezentarea conventionala in dreptul comercial

Drept comun aplicabil tuturor formelor de reprezentare il constituie dispozitiile privind

reprezentarea din art. 1295-1314 C. civ, sectiune plasata in partea generala a obligatiilor
contractuale (Cartea a V-a, Titlul II, Cap. I).
Formele contractuale pe care le imbraca reprezentarea conventionala sunt reglementate
in titlul privind contractele speciale din C.civ. (Cartea a V-a, Titlul IX, Cap. IX-XI). In cadrul
contractelor speciale privind reprezentarea, contractul de mandat cu reprezentare constituie
dreptul comun fata de toate formele contractuale de reprezentare, inclusiv pentru contractul de
mandat fara reprezentare (art. 2039 (2) C.civ.). La randul sau, contractul de mandat fara
reprezentare constituie dreptul comun pentru cateva contracte speciale: comisionul,
consignatia, agentia (art. 2095 (1), mai putin in cazul in care agentul il reprezinta pe comitent
la incheierea contractului, cand dreptul comun il reprezinta mandatul cu reprezentare – art.
2095 (2) ).
Contractul de expeditie, care tine de legislatia transporturilor, este o forma particulara
de consignatie, dar pe care nu o studiem la acest curs.
In fine, contractul de intermediere este o forma de reprezentare incompleta in sensul ca
intermediarul, ca regula, doar pune in legatura pe reprezentat cu tertul, insa nu reprezinta pe
primul la incheierea contractului. De aceea, dreptul comun pentru acest contract este dat de
sectiunea din C.civ. privind reprezentarea (art.1295-1314), mai putin in cazul in care
intermediarul a fost imputernicit de reprezentat si tert sa incheie si contractul, caz in care se
aplica in completare normele de la mandatul cu reprezentare.
Toate formele de reprezentare conventionala sunt intalnite in materie comerciala.
Comisionul, consignatia, agentia si intermedierea se intalnesc cu precadere in materie
comerciala.

Reprezentarea conventionala: conditii generale

Reprezentantul este un alter ego al reprezentatului, ultimul nefiind de fata, fizic,

neparticipand direct la incheierea contractului cu tertul.
Reprezentarea conventionala presupune ca punct de plecare existenta unui contract
intre reprezentant si reprezentat. Cauza acestui contract este incheierea ulterioara a unui sau
mai multor acte juridice de catre reprezentant cu un tert/ terti in contul si/sau in numele
reprezentatului, astfel incat, de principiu, actul juridic astfel încheiat va produce efecte
juridice direct in patrimoniul reprezentatului, fara ca acestea sa treaca nici un moment prin
patrimoniul reprezentantului. Avand in vedere aceasta caracterizare generala, este logic ca
atat timp cat reprezentantul urmeaza instructiunile reprezentatului, cu alte cuvinte ii transpune
in practica vointa in legatura cu incheierea acelui act juridic, toate efectele juridice ale actului
incheiat se produc intre reprezentat si tert.
In majoritatea cazurilor, pentru tert nu este o problema sa inteleaga acest efect al
reprezentarii: desi a negociat si a semnat contractul cu reprezentantul, stie ca beneficiarul
contractului si contrapartea sa juridica este reprezentatul. Acestei relatii ii corespunde
mandatul cu reprezentare.
Derogarea de la mandatul cu reprezentare are loc in cadrul contractelor de tip
„mandat fara reprezentare” (comision, consignatie): relatia juridica se naste initial

2
direct intre tert si reprezentant, doar ulterior ea este „transferata” de la reprezentant la
reprezentat.
Ce se intampla in situatia in care dintr-un motiv oarecare reprezentantul nu isi
dezvaluie calitatea de reprezentant? Art. 1297 (1) ofera solutia: contractul incheiat de
reprezentant cu tertul in limitele puterilor conferite, atunci cand tertul nu cunostea si nu
trebuia sa cunoasca existenta reprezentarii (adica, faptul ca reprezentantul actiona pentru
altcineva), naste efecte juridice doar intre reprezentant si tert, mai putin in cazul in care legea
prevede altfel. O aplicatie particulara a acestei solutii este contractul de comision, cand tertul
nu stie ca in spatele comisionarului este altcineva (comitentul-reprezentat), iar efectele
juridice se produc initial in patrimoniul comisionarului-reprezentant.
Conform art. 1297 (1), reprezentatul nu mai beneficiaza de acel contract, desi
ratiunea pentru care l-a angajat pe reprezentant a fost tocmai de a incheia si beneficia
de contractul respectiv. Aparent el este penalizat. Din motive care la prima vedere nu ii
sunt imputabile, nu va beneficia de acel contract, pentru ca reprezentantul a tinut secreta
fata de tert calitatea sa de reprezentant. Are o vina reprezentatul pentru comportamentul
reprezentatului, pentru a primi aceasta sanctiune? Da, pt. ca exista totusi culpa reprezentatului
in alegerea reprezentantului, trebuia sa aleaga o persoana potrivita si sa exercite controlul
asupra acesteia astfel incat sa nu se ajunga la situatia respectiva. In plus, in acest caz
legiuitorul da prioritate bunei-credinte a tertului, care s-a bazat pe realitatea (falsa) infatisata
lui de reprezentant.
Derogand de la 1297 (1), alin. (2) prevede ca atunci cand reprezentantul contracteaza
in interesul unei intreprinderi, in limitele puterilor pe care i le-a dat titularul intreprinderii
(antreprenorul, care este si persoana reprezentata), dar pretinzand ca el este titularul
intreprinderii, tertul este protejat daca, ulterior incheierii contractului, descopera inselaciunea
(faptul ca adevaratul titular al intreprinderii e antreprenorul-reprezentat). In acest caz, legea
prevede ca tertul va avea 2 debitori: reprezentantul (care este obligat fata de el in baza art.
1297 alin.(1) ) si antreprenorul. In aceasta situatie, reprezentatul este sanctionat mai drastic
pentru ca si standardul de alegere si supraveghere a reprezentantului este cel mai inalt, el fiind
antreprenor si nu un subiect obisnuit de drept civil.
Dupa cum se observa, ambele alineate ale art. 1297 includ printre conditiile de
aplicare faptul ca reprezentantul care a ascuns ca actioneaza pentru reprezentat, a actionat
totusi in limitele puterilor conferite de reprezentat. Per a contrario, daca a depasit aceste
puteri si in acelasi timp a ascuns ca actioneaza pentru reprezentat, solutia nu mai este
data de art. 1297, ci de art. 1309-1310 C.civ.
Reprezentantul care ascunde ca lucreaza pentru reprezentat isi incalca obligatiile fata
de cel din urma, prin urmare va raspunde civil fata de el.
Pentru a putea incheia valabil actele juridice cu tertii, pe baza reprezentarii, art 1298
cere ca ambele parti ale reprezentarii sa aiba capacitatea juridica necesara pentru incheierea
actului juridic respectiv (capacitate de exercitiu deplina, ca regula). Acest lucru e important
pentru ca, inclusiv in cazul unui reprezentat care nu avea capacitatea necesara pentru a incheia
acel act juridic (minor), de exemplu de a instraina un imobil, lipsa capacitatii depline este un
motiv de anulare a actului daca ar fi fost incheiat direct de reprezentat cu tertul; pentru
identitate de ratiune trebuie sa fie un motiv de anulare daca il incheie printr-un reprezentant
(indiferent daca acesta din urma avea capacitatea necesara pentru a incheia acel act juridic).

Viciile de consimtamant pot afecta:

-contractul de reprezentare
3
 -contractul incheiat cu tertul.
Daca contractul de reprezentare este anulabil, in mod normal ar trebui sa fie anulabil si
contractul incheiat cu tertul. Acest lucru ar putea sa afecteze un tert de buna-credinta, mai ales
daca este o cauza de nulitate care a fost ascunsa fata de acesta. Aceasta situatie este rezolvata
de art. 1309, despre care discut mai jos.
O ipoteza diferita este aceea cand contractul de reprezentare este valabil, insa vicierea
consimtamantului se produce in legatura cu vointa reprezentantului. Prima teza a art. 1299
ofera solutia de principiu: daca consimtamantul reprezentantului este viciat, automat este
prezumat viciat si consimtamantul reprezentatului iar contractul incheiat cu tertul este anulabil
(pentru ca este ca si cum consimtamantul reprezentatului ar fi fost viciat in mod direct). Art.
1299 a doua teza are in vedere o situatie particulara: daca viciile de consimtamant sunt in
legatura cu elementele stabilite de reprezentat si vointa reprezentatului a fost viciata, cu alte
cuvinte daca vicierea a pornit din actiunea reprezentantului sau tertului, contractul cu
tertul este anulabil. Ceea ce inseamna ca, in ipoteza stabilirii elementelor de catre
reprezentat, in legatura cu care se produce vicierea, daca viciul de consimtamant provine de
la reprezentat, el l-a generat iar reprezentantul este de buna-credinta, contractul
incheiat cu tertul este valabil (ceea ce este normal, fiind protejata buna-credinta a tertului).
Problema bunei-credinte in aceasta materie are si o reglementare speciala in art. 1300
C.Civ. Acesta prevede ca buna sau reaua-credinta in legatura cu contractul incheiat cu
tertul se apreciaza in persoana reprezentantului (mai putin in cazul aratat mai sus, in care
buna sau reaua credinta se raporteaza la anumite elemente stabilite de catre reprezentat, fara
concursul reprezentantului, cand buna/reaua credinta se apreciaza prin raportare la
reprezentat). Ratiunea acestei solutii: tertul se uita in primul rand la reprezentant cand incheie
contractul, cu el trateaza in mod nemijlocit. Solutia din alin.(1) nu este absoluta, are o limitare
prin alin. (2) care spune ca niciodata reprezentatul de rea-credinta nu va putea invoca
buna-credinta a reprezentantului a.i. sa dobandeasca valabil un drept, ascunzandu-se in
spatele bunei-credinte reprezentantului; pt.ca in ultima instanta reprezentatul este contrapartea
tertului si ar fi o incalcare a principiului fundamental al bunei-credinte validarea efectelor
juridice produse de reaua-credinta a tituluarului de ultima instanta al contractului (adica,
reprezentatul).

In practica, reprezentarea presupune incheierea a doua documente intre reprezentant si

reprezentat: contractul de reprezentare (act bilateral) si un act unilateral, pentru ca emana
numai de la reprezentat, anume procura sau imputernicirea. Acest act ii este remis
reprezentantului de catre reprezentat si in el sunt mentionate puterile reprezentantului pentru
incheierea unor acte juridice, in conformitate cu ce prevede contractul de reprezentare. La
randul sau, reprezentantul prezinta procura tertului, daca i se cere/ considera necesar. Procura
isi are temeiul in contractul de reprezentare. Ceea ce este important este ca aceasta
imputernicire sa imbrace forma actului pentru incheierea caruia este data (de ex.,
forma autentica daca se incheie cu tertul un contract pt care legea cere forma autentica
ad solemnitatem). Existenta imputernicirii in acea forma este o conditie de validitate a
contractului incheiat cu tertul. Lipsa formei procurii duce la nulitatea absoluta a acelui
contract. Pentru identitate de ratiune, si contractul de reprezentare trebuie incheiat in aceeasi
forma. Procura este importanta mai ales pentru cazul in care mandatul cu reprezentare este
verbal (vz. art.2013 (1) C.civ.)

4
 Raporturile juridice dintre cele doua parti ale contractului de
reprezentare: reprezentantul si reprezentatul
Drepturile si obligatiile reciproce sunt stabilite, de regula, prin contractul de
reprezentare. Legiuitorul nu intervine prea mult in determinarea continutului acestui contract.
El impune anumite restrictii, de regula reprezentantului.
O cerinta legala importanta este ca atunci cand actioneaza pentru reprezentat,
reprezentantul trebuie sa evite cu orice pret conflictul de interese (adica, sa actioneze cu
precadere in interesul reprezentatului). Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere buna sau
reaua-credinta a tertului atunci cand trateaza cu reprezentantul, protejand buna-credinta a
tertului. Art. 1303 prevede o solutie de mijloc: in asemenea caz, in contractul cu tertul,
incheiat cu reprezentantul care s-a aflat in conflict de interese cu reprezentatul, contractul
incheiat este anulabil doar la cererea reprezentatului si numai in situația in care conflictul era
sau putea fi cunoscut de catre tert la data incheierii contractului.
O situatie particulara in care conflictul de interese poate sa apara si care are o
rezolvare diferita fata de ce prevede art. 1303, este in cazul in care reprezentantul este un
profesionist si acesta doreste sa incheie un contract cu sine insusi sau face o dubla
reprezentare, reprezinta interesele a doi reprezentati care doresc sa incheie acelasi contract,
avand interese contrare (de ex., unul cumpara si altul vinde). Ambele situatii pornesc de la
premisa unui conflict de interese, anume exista riscul ca reprezentantul sa fie influentat in
mod prioritar de dorinta indeplinirii propriului interes (actul cu sine insusi), respectiv al unui
tert in exercitarea reprezentarii (dubla reprezentare).
Contractul cu sine insusi: reprezentantul este insusi tertul, el nu negociaza cu un tert ci
cu „sine insusi”. Cat de mult s-ar lupta reprezentantul in acest caz pentru a obtine cele mai
bune conditii pentru reprezentat, pentru a transpune in practica vointa reprezentatului in cele
mai bune conditii?
Situatia dublei reprezentari este aceea in care reprezentantul are 2 imputerniciri,
reprezentand in acelasi timp doi reprezentati care vor sa incheie acelasi contract intre ei. De
ex., pentru un reprezentat el trebuie sa incheie un contract de vanzare, iar pentru celalalt unul
de cumparare privind acelasi bun. Astfel, are in minte in acelasi timp 2 interese contrare: ale
vanzatorului si ale cumparatorului.
Solutia legala este aceeasi in ambele situatii: se poate anula contractul, numai la
cererea reprezentatului, mai putin in cazurile in care fie reprezentantul a primit permisiunea
de la reprezentat de a incheia contractul cu sine / de a face dubla reprezentare sau in cazul in
care in contractul de reprezentare au fost prevazute (si implementate de reprezentant) toate
elementele care inlaturau, din perspectiva reprezentatului, riscurile asociate unui asemenea
conflict.

Lipsa sau depasirea puterilor de reprezentare

Ce se intampla in cazul in care, chiar si in ciuda tuturor masurilor de precautie luate de
reprezentat, reprezentantul actioneaza prin depasirea puterilor de reprezentare sau incheie
contractul cu tertul fara a avea nicio putere in acest sens? Legiutorul a stabilit in ambele
situatii ca acel contract incheiat nu va produce efecte intre tert si reprezentat (art. 1309 (1)
C.civ.). Art 1309 (2): in situatia in care reprezentatul, prin comportamentul sau, l-a determinat
pe tert sa creada ca reprezentantul are puterea de a-l reprezenta (desi in realitate nu i-a acordat
reprezentantului o asemenea putere) si ca actioneaza in limitele puterilor onferite, atunci

5
reprezentatul va fi tinut de contractul astfel incheiat. Reprezentatul nu va putea invoca alin
(1). Alin.(2) sanctioneaza astfel neglijenta sau reaua vointa a reprezentatului.
Art. 1310 prevede raspunderea civila a reprezentantului fata de tert in cazul in care
primul a incalcat art. 1309 (1) (reprezentantul a actionat prin depasirea puterii sau in lipsa ei):
va raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului care cu buna-credinta s-a increzut in calitatea
sa de reprezentant (desigur, daca tertul nu stia si nu putea sti ca reprezentantul actioneaza de
fapt pentru reprezentant, este greu de conceput in ce masura a suferit un prejudiciu). Astfel,
desi tertul nu este parte in contractul de reprezentare, reprezentantul raspunde fata de el ope
legis (este o raspundere delictuala).
Legea nu are dispozitii speciale privind raspunderea reprezentantului fata de
reprezentat pentru incalcarea contractului, astfel incat primul va raspunde fata de reprezentat
potrivit regulilor de drept comum de la raspunderea contractuala.
Raspunderea reprezentantului este inlaturata in cazul in care reprezentatul ratifica
actele incheiate de reprezentant fara/ cu depasirea imputernicirii (art. 1311 C.civ.). In acest
caz, ratificarea actioneaza retroactiv. Aceasta solutie poate fi aplicata si pentru situatia in care
reprezentarea a incetat ca efect al reorganizarii corporatiste ( a se vedea discutia de mai jos)
iar reprezentantul continua sa incheie acte juridice pentru reprezentatul care intre timp si-a
incetat existenta.

Incetarea reprezentarii
Avand in vedere particularitatile reprezentarii, avem o situatie derogatorie de la regula
incetarii contractului numai prin acordul partilor. Legea (art. 1305 C.civ.) consacra dreptul
de incetarea unilaterala pentru ambele parti, indiferent de durata contractului de
reprezentare. In cazul in care denuntarea este la initiativa reprezentantului, ea se numeste
renuntare la imputernicire. Daca denuntarea este la initiativa reprezentatului, se numeste
revocare. Efectele sunt insa aceleasi. In principal, reprezentantul nu mai poate sa incheie
contracte pentru reprezentat.
Tertul stie ca exista o imputernicire. Trebuie sa i se aduca la cunostinta incetarea/
modificarea imputernicirii. Legea nu spune prin ce modalitate se realizeaza aceasta
comunicare. Art 1306 prevede doar ca trebuie sa se realizeze prin mijloace
corespunzatoare (inclusiv cele care rezulta din practica partilor). In caz contrar, incetarea
reprezentarii nu produce efecte fata de terti (ceea ce este normal, tertul nefiind parte la
contractul de reprezentare).
Pe langa aceste cauze de incetare care tin de vointa partilor mai pot exista si alte cauze
care duc la incetarea reprezentarii (art. 1307):
- decesul sau interventia unei cauze de incapacitate pentru una dintre partile
contractului de reprezentare (acesta fiind un contract intuitu personae), desigur cand acea
parte este persoana fizica, mai putin in cazul in care contractul prevede altfel,
- incetarea existentei uneia dintre parti persoane juridice, prin reorganizare sau
faliment, la data incetarii existentei persoanei juridice (este o incetare ope legis). Legea (art.
1307 alin. (2) C.civ.) a rezolvat o problema din vechiul cod comercial, care vorbea de incetare
numai in caz de faliment, neacoperind situatiile de reorganizare corporatista. Conform alin.
(4), tertii de buna credinta care nu stiu si nu puteau sti de aceasta cauza de incetare vor trebui
protejati (respectiv, contractul incheiat de ei cu persoana juridica care a incetat ramane
valabil) – o vad ca o solutie derogatorie de la opozabilitatea evenimentului inscris intr-un
registru public. In practica, protectia tertilor de buna-credinta poate fi insa iluzorie, pentru ca
desi contractul incheiat in baza imputernicirii incetate ar trebui sa fie valabil, el cu greu va
6
putea fi pus in executare contra persoanei juridice care a preluat patrimoniul reprezentatului
care a fost dizolvat.
Daca inceteaza puterile de reprezentare, reprezentantul este obligat sa restituie
imputernicirea reprezentatului, pentru a evita situatiile in care ar abuza de aceasta, incheind in
continuare acte juridice pe seama reprezentatului.

Contractul de mandat - generalitati

Avem doua forme de mandat: cu reprezentare si fara reprezentare (o forma

derogatorie de la prima). Regula: mandatul cu reprezentare.
Definitie (art. 2009): mandatul este contractul prin care o persoana, mandatarul, se
obliga sa incheie acte juridice pe seama si in numele (de aceea se numeste „cu reprezentare”)
altei persoane, numite mandant. Este un contract intuitu personae, sinalgmatic, comutativ.
In vechiul Cod comercial se prevedea ca mandatarul comerciant putea sa faca si
operatiuni materiale necesare pentru aducerea la indeplinire a mandatului. In actualul C.civ.
nu mai exista o asemenea prevedere. In schimb, art 2016 alin (3) prevede ca mandatul se
intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii, chiar daca nu sunt precizate in mod
expres. Legiuitorul vorbeste de acte, nu de termenul mai generic operatiuni. In opinia
mea in categoria de acte intra si simplele operatiuni materiale.
Tipuri de mandat:
a) -mandat cu titlu oneros
-mandat cu titlu gratuit.
Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit, in timp de
mandatul dat pentru incheierea de acte in exercitarea unei activitati profesionale (chiar si
atunci cand ambele parti sunt persoane fizice) se prezuma a fi cu titlu oneros (adica, se
prezuma ca mandatarul este remunerat). Nu exista o problema de aplicare a prezumtiei de
caracter oneros daca mandantul este un profesionist. Daca doar mandatarul este profesionist?
Evident, el urmareste un profit din exercitarea mandatului insa nu inseamna ca automat si
mandantul urmareste sa incheie acte cu titlu profesional (prin intermediul mandatarului), prin
urmare prezumtia legala de caracter oneros nu ar trebuie sa se aplice in aceasta situatie.
Totusi, ar fi contra naturii insasi a profesionistului mandatar sa nu urmareasca obtinerea unui
castig, prin urmare si in acest caz avem o prezumtie (simpla, nu legala ca in cazul
mandantului profesionist) de caracter oneros al mandatului.
Daca este mandat cu titlu oneros si nu se stabileste pretul in cadrul lui, poti apela, in
aceasta ordine, la lege, uzante si in cele din urma pretul datorat mandatarului se va stabili
conform valorii serviciilor prestate (art. 2010 alin. (2), aplicare particulara a art.1233 C.civ.) .

b) Mandatul general si cel special

Mandatul general este cel dat pentru un numar nedeterminat de acte. Mandatul special
este cel care poate fi clar circumstantiat la un anumit act sau grup de acte. Si mandatul general
poate avea anumite limitari, dar nu in sensul ca se opreste la un anumit act sau grup de acte.
Daca e mandat general, mandatarul este limitat prin lege la incheierea de acte de conservare si

7
administrare pentru mandant. Nu inseamna ca nu poate efectua si acte de dispozitie, dar
trebuie sa aiba o imputernicire expresa sau actul de dispozitie individual sa fie considerat o
forma de administrare/ conservare.

Nici Codul vechi, nici cel actual nu prevedeau criterii cu privire la intinderea
puterilor de reprezentare. Cert este ca cele doua forme de mandat (cu reprezentare si
fara) pot fiecare sa fie mandat general sau special. Ne intereseaza distinctia pentru ca in
functie de ea intelegem limitele imputernicirii si raspunderea mandatarului.

Mandatul cu reprezentare

Legiuitorul a adus o noutate. Vechiul Cod civ nu permitea mandatul verbal.

Acum forma mandatului poate fi scrisa sau verbala. Existenta si intinderea mandatului
pot fi dovedite si prin simpla executare de catre mandatar.
Art. 2014 C.civ. reglementeaza acceptarea tacita a contractului de mandat de catre
mandatar. Legea face implicit distinctie dupa cum mandatarul este profesionist sau nu. Daca
este profesionist, se poate invoca acceptarea tacita, in cazul in care actul respectiv intra in
sfera actelor incheiate de mandatar in mod obisnuit.

Legiuitorul stabileste durata contractului de mandat la 3 ani, daca partile nu au

prevazut altfel. Dupa ce expira aceasta perioada, inceteaza ope legis. (art. 2015 C.civ.).

Obligatiile mandatarului
Art 2017 C.civ. prevede ca limitele puterii mandatarului sunt cele din imputernicire.
De la regula ca mandatarul este obligat sa actioneze numai in limitele imputernicirii
(indiferent ca e mandat general sau special), legea prevede o exceptie in art. 2017 alin (2).
Cand ii permite legea sa depaseasca atributiile din imputernicire? In cazuri exceptionale,
daca sunt indeplinite doua conditii cumulative: daca se afla in imposibilitatea de a-l contacta
pe mandant si daca se poate prezuma (data incheierii actului) ca daca mandantul ar fi cunoscut
situatia, ar fi permis abaterea de la instructiunile sale (cu alte cuvinte, actiunea mandatarului
este in interesul sau). In acest caz, dupa ce au incetat cauzele de impiedicare, mandatarul
trebuie sa il informeze pe mandant. In acelasi spirit, art 2024 alin (2) permite mandatarului, in
caz de urgenta, sa vanda bunurile pe care le-a primit de la tert pentru mandant, insa cu
diligenta unui bun proprietar si cu obligatia de a-l instiinta ulterior, dar imediat pe mandant.
Standardele diligentei mandatarului in executarea mandatului depind dupa cum
mandatul este cu sau fara titlu gratuit. Daca e cu titlu gratuit, standardul este acela de a actiona
cu diligenta pe care o are in tratarea propriilor afaceri (standard subiectiv, redus). Daca e cu
titlu oneros, standardul este diligenta unui bun proprietar (art. 2018 alin. (1) C.civ.) (standard
obiectiv, cel mai inalt).
Obligatia de informare a mandatarului cu privire la imprejurari care pot modifica
continutul sau conduce la revocarea imputernicirii (art. 2018 alin. (2) C.civ.).
Mandatarul are si obligatia de desocotire (art. 2019 C.civ.). Trebuie sa prezinte
mandantului ce a facut in executarea mandatului si sa ii remita acestuia ce a primit, chiar daca
ceea ce a primit nu era datorat mandantului. Legea nu spune cand trebuie sa dea socoteala, dar
in mod cert cel mai tarziu la incheierea contractului ce mandat. Daca a primit bunuri in

8
executarea mandatului, pana cand ele sunt remise tertului sau respectiv mandantului, el are
obligatia de a le conserva. Legea nu spune dupa ce standard este apreciata acesta obligație.
Trebuie sa ne referim la standardul aplicare conform art. 2018, pentru ca este un act de
executare a mandatului.