Dreptul proprietății intelectuale – Seminarul 3. Introducere în DPI.

Proprietatea Industrială
(Invenția)

Spețe/ Exemple practice

I. Realizați o comparație între proprietatea literar artistică și proprietatea industrială. Presupun

toate componentele proprietății industriale un aport creativ?

II. Cazul Studiourilor de Film din US v. Internet Service Providers (Furnizorii de internet) în
vederea blocării pirateriei on-line. Dosarul 28072/3/2017 finalizat prin Hotărârea nr.
2229/2018 (în extras)
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții sunt producător de opere audiovizuale fiind totodată și titulari ai drepturilor de autor cu privire la o mare parte
din operele ce fac obiectul comunicării publice prin intermediul website-urilor ce fac obiectul prezentului litigiu.
În calitatea lor de case de producție de opere audiovizuale reclamanții sunt și titulari ai drepturilor exclusive privind
utilizarea operelor audiovizuale în ansamblul său, precum și ai dreptului de a autoriza dublarea și subtitrarea, în
schimbul unei remunerații echitabile, cu privire la o mare parte din operele ce fac obiectul comunicării publice prin
intermediul site-uri lor ce fac obiectul prezentului litigiu.
Din înscrisurile atașate cererii principale rezultă că opere audiovizuale care au fost aduse pentru prima dată la cunoștința
publică de către reclamanți, astfel cum rezultă din declarațiile de protecția drepturilor de autor care apar la începutul or
finalului unei opere audiovizuale, au fost comunicate public ulterior prin intermediul celor trei situri ce fac obiectul
litigiului ( a se vedea în acest sens numeroasele capturi de ecran din care rezultă site-ul accesat și conținutul efectiv
al comunicării).
Atât România cât și SUA, țara de origine a reclamanților,sunt semnatare ale Convenției de la Berna, iar potrivit art. 5 din
această convenție, î n ceea ce privește operele pentru care sunt protejați, in virtutea prezentei convenții, in tarile Uniunii,
altele decât tara de origine a operei, autorii beneficiază de drepturile pe care legile respective le acorda in prezent sau le
vor acorda naționalilor, precum si de drepturile acordate in mod special prin prezenta convenție. Prin aceste texte s-a impus
semnatarilor Convenției regula tratamentului național sau al asimilării și regula protecției automate, care presupune că
pentru a se bucura de protecția dreptului de autor, nu sunt cerute și nu sunt impuse formalități.
Notă: Paragraf relevant din perspectiva înțelegerii caracterului territorial al drepturilor de proprietate intelectuală;
Acest text a fost de altfel transpus în legislația națională fiind aplicabil țărilor semnatare dar și statel or nesemnatare ale
convenției, cu condiția respectării principiului reciprocității. Astfel potrivit art. 147 din legea nr. 8/1996 „ persoanele fizice
sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecția prevăzută prin
convențiile, tratatele și acordurile internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament
egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective
”.
Notă: actualul art. 202 Legea 8/1996
Reclamanții au depus la dosar numeroase înscrisuri prin care fac dovada că sunt titulari ai drepturilor de autor (...) au depus
numeroase certificări ale situațiilor de fapt, respectiv capturi de ecran ale website-uri de streaming și torrent, (anexa 6 și
7) din care rezultă fără putință de tăgadă că opere audiovizuale pentru care s-a făcut dovada că dreptul de autor aparține
unuia sau altuia dintre reclamanți erau comunicate public prin intermediul site-urilor ce fac obiectul prezentului litigiu.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 8/1996 autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod
și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții.
Notă: caracterul de drept absolut, opozabil erga omnes.
La rândul lor, pârâții sunt intermediari - furnizor de servicii de acces la internet pentru clienții lor, care prin utilizarea
internetului pus la dispoziție, au posibilitatea de a accesa website-urile ce fac obiectul prezentului litigiu.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Directivelor 2001/29/CE și 2004/48/CE
Sub acest aspect, tribunalul reține că cele două directive nu produc efecte directe în dreptul intern, acestea neputându-se
aplica în mod direct în litigiile între particulari, însă tribunalul constată că acestea au fost implementate în legislația din
România prin modificarea Legii nr. 8/1996 și introducerea alin 5 al Legii nr. 8/1996, potrivit căruia „ aceleași măsuri pot
fi cerute, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un
drept protejat prin prezenta lege. ”
Notă: Art. 188 alin. (5) din Legea 8/1996
Directiva lasă statelor membre libertatea de a stabili când și cum pot fi emise ordinele judecătorești împotriva
intermediarilor, însă aceste ordine judecătorești nu depind de răspunderea intermediarului.
Totuși tribunalul va reține noțiunea de intermediar dată de directivă, care privește în sens larg conceptul de intermediari,
cuprinzând toți intermediarii ale căror servicii sunt utilizate de către un terț pentru a se încălca un drept de
proprietate intelectuală. În acest sens CJUE, cauza C-557/07 a clarificat noțiunea de intermediar ca fiind și aceea a
furnizorului de acces care se limitează să le furnizeze utilizatorilor accesul la internet, fără a oferi servicii precum ,
în special, servicii de email, de FTP sau de schimb de fișiere , precum și fără a exercita un control de fapt sau de
drept asupra serviciului utilizat. O atare interpretare a noțiunii de intermediar , prin preluarea celei avute în vedere de
directivă, apreciază tribunalul, poate fi avută în vedere în prezentul litigiu, fiind făcută în considerarea principiilor generale
de drept și nu pentru a înlătura o interpretare diferită a dreptului național.
Astfel, s e pune în discuție, posibilitatea titularului unei drept de proprietate intelectuală de a acționa în mod direct pe calea
unei acțiuni în justiție, printr-o acțiune de fond, direct împotriva intermediarul ui - în speță furnizorul de internet sau dacă
împotriva acestui intermediar se poate solicita doar o măsură provizorie, condiționată de existența unui alt litigiu de fond,
în contradictoriu cu terțul operator al site-ului pus la dispoziție de furnizorul de internet, litigiu anterior sau concomitent.
Prevederile alin 5 ale art. 139 din Legea nr. 8/1996 , mai sus redate, fac trimitere la „aceleași măsuri”, respectiv,
cele prevăzute de alin 3 art. 139 din Legea nr. 8/1996, prevăzute anterior. (…) Prevederile mai sus amintite au în
vedere doar luarea unor măsuri provizorii și a unor măsuri asigurătorii, cum sunt enumerate de alin 8 al art. 139, nefiind
incidente pe cale de consecință speței de față, prin care se solicită luarea unei măsuri definitive de blocare permanentă a
accesului clienților intermediarilor la website-urile ce fac obiectul litigiului.
Însă tribunalul constată că intermediarii ocupă o poziție favorabilă în prevenirea încălcării drepturilor de autor și conexe,
putând fi la rândul lor obligați în contextul unei analize întemeiate pe dispozițiile art. 139 alin 1 din Legea nr. 8/1996,
potrivit cărora titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor
organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea
de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
Ca urmare, tribunalul reține că în privința acțiunii în contrafacere, care are ca obiect încetarea săvârșirii faptei de
contrafacere, legile speciale nu disting între calitatea procesuală pasivă a persoanelor care desfășoară activități de
„fabricare”, în speță terțul operator al websiturilor, care săvârșește fapta de contrafacere cu intenție și calitatea
procesuală pasivă a celor care își desfășoară activitatea în legătură cu aceste bunuri sau servicii.
Astfel, în literatura de specialitate s-a menționat că poate avea calitate procesuală pasivă și pârâtul care a fost implicat
în săvârșirea faptelor de contrafacere, în calitate de intermediar, ale cărui servicii au fost folosite în acest scop, cu
condiția să fi luat cunoștință despre activitatea sau informația ilicită. Tribunalul va reține o atare cunoaștere de
către pârâți, prin aceea că au fost notificați în acest sens de către reclamant (f. 50 și urm în ceea ce privește pârâtul
R__&R__), acțiunea de față fiind la rândul său o notificare de cunoaștere a încălcării drepturilor de autor pentru ceilalți
pârâți. În ședința publică din data de 24.10.2018 părțile au arătat că și în prezent operele cinematografice sunt comunicate
public, astfel că tribunalul apreciază că însăși acțiunea are rol notificator, în contextul în care încetarea săvârșirii actelor de
contrafacere în timpul litigiului nu are ca efect rămânerea cererii fără obiect și în contextul în care se analizează doar
restabilirea situației anterioare, nu și plata unor despăgubiri.
În cazul C-324/09 L”Oreal vs eBay, CJUE a statuat că în situația în care acest furnizor de servicii s-a limitat la o prelucrare
pur tehnică și automată a datelor și, în consecință, îi este aplicabilă norma prevăzută de art. 14 alin 1 din Directiva 2000/31,
acesta nu poate fi totuși exonerat, în temeiul aliniatului 1 menționat , de orice răspundere (în acțiunea în contrafacere )
pentru datele cu caracter ilegal pe care le-a stocat decât cu condiția „să nu aibă cunoștință despre atitudinea sau informația
ilicită” sau în ceea ce privește o cerere de daune interese să nu fi luat cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să rezulte
că activitatea sau informația este vădit ilicită, iar, după ce a luat cunoștință despre aceasta, să fi acționat prompt pentru a
bloca accesul la acestea.
Astfel, un intermediar, cum este furnizorul de servicii de internet poate avea calitate procesuală pasivă în acțiunea
în contrafacere, privită ca acțiune restitutorie, prin care se restabilește dreptul de proprietate intelectuală asupra
unui atare bun, ca drept de proprietate incorporală, cu toate atributele ce derivă din acesta în condițiile înc are nu
joacă un rol activ, de natură să îi confere cunoașterea dar și controlul datelor privind oferte de punere în circulație
a unor produse cu încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Mai are în vedere tribunalul că în jurisdicția românească, dar și în cea europeană s-au pronunțat atât hotărâri pe fondul
pricinii cât și măsuri provizorii, fără introducerea în cauză a operatorilor web-siturilor .( s.civ nr. 1640/2015 a Tribunalului
București, Secția a V-a Studiourile vs Voxility SRL ). ( Tribunalul Districtual din Haga, cauza xxxxxx/HA ZA 10-3184
reține că orice interpretare diferită ar lipsi de sens regulamentul privind măsuri împotriva intermediarilor pe care
legislatorul european l-a pus în aplicare prin Directiva de punere în aplicare. Acest regulament presupune că o măsură
restrictivă poate fi impusă inter alia, împotriva furnizorilor de internet pentru a înceta serviciile în cadrul unei proceduri
în care presupusul autor al încălcării nu este, cel puțin nu în mod obligatoriu parte, și prin urmare nu este audiat. În
definitiv unul din motivele pentru punerea în aplicare a unei astfel de opțiuni este tocmai ipoteza în care presupusul autor
al încălcării nu poate fi dat în judecată, de exemplu fiindcă identitatea sa nu este cunoscută ).
În ceea ce privește web-situl thepiratebay, tribunalul reține că este neîndoielnic faptul că și în situația în care operatorii ar
fi putut fi identificați și informați, nu există nici un motiv pentru care să se considere că aceștia ar fi dorit să formuleze
apărări în această procedură, fapt reținut de asemenea și în procedura jurisdicțională aflată în fața Tribunalului Districtual
de la Haga.
Pe de altă parte, tribunalul reține că prin că o atare măsură nu aduce atingere drepturilor clienților pârâților, având în vedere
pe de o parte că aceștia nu sunt părți în dosar, prezenta hotărâre nefiindu-le de asemenea opozabilă, având deschise oricând
proceduri izvorâte din contractele de furnizare de servicii, iar pe de altă parte, că deși aspect nu a făcut obiectul prezentului
litigiu, este improbabil ca pârâții să se fi angajat contractual la acces nelegitim, ilegal, la opere protejate de drepturi de autor
și comunicate public prin încălcarea acestora.
Ca atare, din ambele perspective, atât a operatorilor de site-uri, cât și a clienților pârâților, pe de o parte, cât și a pârâților
înșiși, tribunalul constată că măsura este una proporțională, libertatea de a primi sau furniza informații fiind una poate fi
supusă unor restrângeri, ca măsuri necesare într-o societate democratică.
Astfel, concluzionând tribunalul reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 bis din Convenția de la Berna potrivit
cărora „a utorii de opere literare si artistice beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza radiodifuzarea operelor
lor sau comunicarea publica a acestor opere prin orice alt mijloc servind la difuzarea fără fir a semnalelor, a
sunetelor sau a imaginilor; orice comunicare publica fie prin fir, fie fără fir a operei radiodifuzate, când aceasta
comunicare este făcuta printr-un alt organism decât cel de origine; comunicarea publica a operei radiodifuzate prin
difuzor sau prin orice alt instrument asemănător, transmutator de semnale, de sunete sau de imagini.
 Mai reține tribunalul că tehnologia streaming folosită de site-urile filmehd, accesibil în prezent la următoarea locație
online: www.filmehd.net și filmeonline2013 accesibil în prezent la următoarea locație online:
www.filmeonline2013.biz precum și tehnologia torrent, folosită de siteul thepiratebay , accesibil în prezent la
următoarea locație online principală: www.thepiratebay.org, reprezintă modalități de comunicare publică.
Astfel, că punerea la dispoziție și gestionarea unei platforme de partajare online de timp peer to peer, precum și postarea
în scopuri lucrative a unui hiperlink către opera nelegal publicată, au fost calificate ca fiind „comunicare publică” de către
CJUE în interpretarea art. 3 din Directiva 2001/29/CE.
Astfel, tribunalul reține încălcarea drepturilor patrimoniale ale reclamanților, prev de art. 13 lit f din legea nr. 8/1996,
drepturi de care se bucură aceștia în conformitate cu convenția de la Berna și pe cale de consecință constată că website-
urile accesibile în prezent la următoarele locații online: filmehd, filmeonline2013, www.thepiratebay.org; și la următoarele
locații online de tip proxy: (...) încalcă drepturile de autor deținute de reclamanți;
În baza art . 139 alin 1 din Legea nr. 8/1996 va dispune blocarea permanentă prin metoda blocării la nivel DNS a accesului
clienților pârâților pentru serviciile de acces la internet prin punct fix, la website-urile accesibile în prezent la locațiile
online indicate mai sus.
Mai constatată tribunalul că în prezentul litigiu poziția pârâților a fost una defensivă, fără însă a contesta temeinicia acțiunii
introduse de reclamantele din prezenta cauză , renunțând în final la susținerea oricăror excepții procesuale, necontestând
nici că acestea sunt titularele operelor a căror piratare a fost invocată. Poziția pârâților, ca intermediari – furnizori pe piața
din România a serviciilor de internet a fost aceea de susținere a luptei împotriva pirateriei, menționând că în conformitate
cu dispozițiile legale un furnizor poate bloca accesul către un anumit domeniu numai după pronunțare unei hotărâri
judecătorești.
Astfel, fără ca pârâții să realizeze practic o achiesare la pretenția reclamanților, aceștia prin poziția oferită au întărit
convingerea tribunalului că metoda aleasă de blocare la nivel DNS a accesului clienților acestora pentru serviciile de acces
la internet prin punct fix, la website-urile accesibile în prezent la locațiile online indicate mai sus , este posibilă tehnic ,
pârâții nefăcând nicio opoziție cu privire la aceasta.
În temeiul art. 406 c.pr.civ va lua act de renunțarea la judecarea cererilor reconvenționale formulate de pârâții reclamanți
T______ R______ C_____________ S.A., U__ R______ S.R.L., N______ C____________ S.R.L.

III. Decizia ÎCCJ nr. 805/2016 – Drepturi morale. Creația literar – artistică;
Decizie accesibilă la:
http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=130123

IV. Decizia ÎCCJ nr. 1781/2017 definește stadiul tehnicii; condiția noutății; condiția activității
inventive; revendicările invenției etc;
Decizie accesibilă la:
http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=143948