Sunteți pe pagina 1din 8

INTERMEDIEREA IN RELATIIE COMERCIALE INTERNATIONALE Contractul international de mandat commercial si contractual international de comision INTRODUCERE Complexitatea si frecventa tranzactiilor

r international, precum si aria geografica intinsa in care se deruleaza, au determinat folosirea unor intermediari personae fizice si juridice in scopul grabirii, facilitarii si realizarii lor in conditii cat mai eficiente. Din aceleasi motive s-au inmultit si diversificat tipurile de intermediari, de la mandatarii si concesionarii traditionali, la curtier, agenti sau reprezentanti comerciali. Raporturile de reprezentare se stabilesc intre 3 persoane : reprezentat, reprezentant si tert. Ele apar ca o derogare aparenta de la regula potrivit careia conventiile nu au efect decat intre partile contractante( art. 973 Cod Civil Roman ). Derogarea este valabila in masura in care nu exista o dispozitie legala contrara sau o incompatibilitate cu natura dreptului respective. Reprezentarea poate fi conventionala, legala, judiciara. Prin intermediere se intelege activitatea depusa de o persoana pe seama unei alte personae, titulara a interesului. Intermedierea presupune insa reprezentarea titularului interesului. In calitate de reprezentant, intermediarul poate lucre intr numele persoanei reprezentate sau in nume propriu. Reprezentarea este operatiunea juridica prin care o persoana, intermediar, incheie acte juridice cu tertii, in contul unei alte personae, reprezentat. In relatiile de comert international opereaza doar reprezentarea voluntara, conventional. Pentru a produce efecte juridice, reprezentarea conventional trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a) sa existe o imputernicire de a reprezenta, data de reprezentat reprezentantului, care trebuie sa cuprinda intinderea puterilor reprezentantului cu privire la actele care urmeaza sa le incheie; b) reprezentantul sa actioneze strict in limitele si pe baza imputernicirii date de catre reprezentat ; sa existe posibilitatea ratificarii de catre reprezentat a actelor savarsite de reprezentant cu depasirea imputernicirii; c) reprezentantul sa manifeste vointa de a reprezenta pe reprezentant, tertul contractant considerandu-l ca mijlocitor. Reprezentarea constituie o exceptie de la regula stabilita prin art. 975 Cod civil care stabileste conventiile nu produc efecte decat intre parti. Pe plan international, adoptarea unor unor reglementari uniforme aplicabile intermedierii compatibile cu diferitele sisteme juridice contribuie la eliminarea obstacolelor in schimburile international si favorizarea dezvoltarii comertului international. Sub auspiciile organismelor internationale specializate, a fost incheiata la Geneva, la 17 februarie 1983, Conventia privind reprezentarea in vanzarea internationala de marfuri, iar la Haga, la 14 martie 1978, Conventia privind legea aplicabila contractului de intermediere si reprezentarii.

Contractele juridice difera prin natura juridical si continutul economic. Totusi orice contract de intermediere contine, in principiu, un numar de clause principale cu caracter general: titlul contractului; partile contractante, mentionandu-se numele partilor sau al delegatilor, domiciliul si adresa lor comerciala; textul authentic, care este investit cu putere deplina; data intrarii in vigoare si a expirarii contractului; produsele care fac obiectul contractului; legea aplicabila (lex contractus) ; teritoriul de actiune al intermediarului; dreptul de exclusivitate; drepturile si obligatiile partilor; comisionul, remiza sau curtajul, care se calculeaza asupa valorii nete sau brute a facturii clientului ori a contractelor incheiate; rezilierea contractului care se face prin preaviz; litigiile si modalitatea lor de rezolvate; clause accesorii.

Legea aplicabila contractelor de intermediere Principiul lex voluntatis isi gaseste aplicatia la orice contract de comert international ( art. 73 si 74 din legea 105/1992) cu urmarea ca partile vor putea desemna legea care sa le carmuiasca raportul juridic si deci si in cazul unui contract de intermediere. In ipoteza in care partile nu au stabilit ele insele legea aplicabila, expres sau tacit dar neindoielnic intra in joc normele conflictuale subsidiare dar obligatorii, legiuitorul roman a adoptat doua solutii, dupa cum intermediarul exercita aceasta activitate cu titlu professional sau nu. Art. 93 alin, 1 din L105/1992 prevede ca raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar, daca partile nu au convenit altfel, vor fi carmuite de legea statului in care intermediarul isi exercita imputernicirea. Art. 93 alin. 2 precizeaza ca in situatia in care activitatea de intermediere se exercita cu titlu professional, raporturile dintre intermediar si reprezentant vor fi carmuite de legea sediului sau professional. Solutia pentru cazul intermedierii neprofesioniste care de principiu nu priveste comerciantii si are in vedere legea statului in care se exercita imputernicirea este numai apparent diferita pentru ca este putin probabil ca un act intamplator de intermediere, al unui neprofesionist, va fi executat intr-o alta tara decat tara sa proprie, iar daca il executa in tara sa proprie, inseamna ca il executa implicit in tara sa de domiciliu, ceea ce face ca Solutia sa fie aceeasi pentru impoteza de la alin. 2 . O data stabilita legea aplicabila, potrivit art. 94 din legea 105/1995, aceasta va reglementa: existenta, intinderea, modificarea si incetarea puterii intermediarului; consecintele depasirii acestor puteri sau folosirii lor abusive; facultatii intermediarului de a delega, in totul sau in parte, puterile si de a desemna un intermediar additional sau substituit; posibilitati ca intermediarul sa incheie un contract pentru reprezentat, cand exista riscul unui conflict de interese intre el si reprezentat;

clause de neconcurenta; cazuri de prejudicii care urmeaza sa fie reparate.

Contractul international de mandat commercial Receptat de dreptul civil, regulile mandatului si-au gasit aplicare si in materie comerciala, guvernat de dispozitiile art. 374-391 C. Com, aceste reguli completandu-se, in masura in care sunt necesare, cu prevederile art. 1532 -1559 C. civ. Mandatul commercial este contractual prin care o persoana, mandatar, se obliga, in baza insarcinarii primate de la o alta persoana, mandant, sa trateze acte comerciale. Cele doua institutii, civila si comerciala, se aseamana prin structura si se deosebesc prin functia indeplinita. Calificarea unui mandat este data de natura obiectului. Mandatul comercial are un obiect specific, care consta in tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandatului. Actele trebuie sa fie comerciale atat pentru tert, cat si pentru mandant. Contractul de mandat commercial se incheie intre, mandant care are intotdeauna capacitate comerciala, si mandatar, care datorita faptului ca incheie acte juridice cu tertul nomine alieno, exprima si angajeaza pe mandant,poate sa nu aiba calitatea de comerciant. Mandatarul trebuie sa exprime o vointa neviciata, sa aiba discernamant si nu trebuie sa aiba neaparat capacitatea de a incheia respectivul act juridic, intrucat este angajata capacitatea mandantului in raport juridic cu tertul si nu cea a mandatarului. Mandatul commercial poate fi de doua feluri : mandatul cu reprezentare si mandatul fara reprezentare. Mandatul cu reprezentare este contractual prin care mandatarul se obliga sa incheie acte juridice cu tertul in numele si pe control mandantului( nomine alino). In aceasta varianta, parte in contractual cu tertul este mandantul. In consecinta, numai mandantul poate face actiune impotriva tertului pentru executarea contractului. In cazul mandatului fara reprezentare, mandatarul este obligat sa incheie acte juridice cu tertul in nume propriu ( nomine proprio) si pe contul mandantului. Parte in contractual cu tertul, in aceasta ipoteza, este mandatarul. In acest fel, vocatia actiunii impotriva tertului pentru executarea contractului, o are in primul rand mandatarul ca parte in contract si apoi mandantul pe contul caruia s-a incheiat contractual. Caracteristic contractelor de mandate este faptul ca mandatarul trebuie sa faca cunoscut tertului mandatul sau (puterile sale) . Elementele proprii care individualizeaza configuratia mandatului commercial sunt urmatoarele : mandatul commercial poate fi numai conventional, decurgand din acordul de vointe al partilor contractante; reprezentarea este de natura contractului si nu de esenta lui, mandatarul putand actiona in propriul sau nume, dar pe seama mandantului; mandatul commercial este intotdeauna un contract cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerate printr-o suma stabilita in contract; mandatarul este imputernicit de a face toate actele necesare executarii operatiunii cu care a fost insarcinat, chiar daca nu au fost prevazute in mod expres; libertatea de actiune si independent acordata mandatarului permit angajarea mandantului si

in cazul unei aparente de reprezentare; mandatul commercial se revoca numai pentru motive bine intemeiate. Contractul de mandat commercial este folosit in activitatea de intermediere a agentilor comerciali. Ei au calitatea de comerciant, exercitand intermedierea in mod independent si cu titlu professional. Agentii comerciali reprezinta accidental sau continuo interesele mandantului lor in schimbul unei remuneratii. Legea aplicabila Daca mandantul sau mandatarul isi au sediile, domiciliul, resedinta obisnuita sau fondul de comert pe teritorii statale diferite, contractual dobandeste un caracter international si se pune problema alegerii legii aplicabile. Partile la contract au posibilitatea sa aleaga aceasta lege. Daca nu au facut-o, solutiile sunt diferite de la un sistem de drept la altul. Unele sisteme de drept, cum este dreptul ceh, supune contractual de mandate commercial international, in tacerea partilor, legii in vigoare de la sediul mandantului, ca fiind locul de la care pornesc indicatiile pentru mandatar. Alte sisteme de drept cum este dreptul rus supune contractual legii in vigoare de la locul incheierii contractului. In sfarsit, cele mai multe sisteme de drept, supun contractual in tacerea partilor, legii in vigoare de la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respective legii in vigoare de la sediul mandatarului, solutie adoptata si de dreptul roman. Efectele contractului a) Obligatiile mandatarului Mandatarul are obligatia de a executa mandatul si de a informa pe mandant despre operatiunile pe care le intreprinde. Obligatia de executare consta in indeplinirea mandatului in conformitate cu imputernicirea primita. Mandatarul va respecta instructiunile date de mandant, fara a putea sa adopte alte masuri. El are insa posibilitatea, prin prisma intereselor mandantului, sa deroge de la instructiunile primite ori sa ia masurile pe care le considera necesare. In absenta unor dispozitii contrare, mandatarul isi poate substitui o alta persoana. care va executa o parte sau toate obligatiile sale contractual. Mandatarul va fi totusi tinut sa raspunda pentru lipsa de diligent in alegerea personae sau darea instructiunilor. Obligatia de informare a mandantului, la cererea lui, asupra operatiunilor intreprinse de mandatar este determinate de relatiile existente intre parti. In functie de intelegerea lor, mandatarul poate prezenta informari sau dari de seama periodice. Art. 382 C. Com roman prevede ca mandatarul este dator a incunostiinta fara intarziere pe mandant despre executarea mandatului. Daca mandantul intarzie raspunsul mai mult timp decat cel cerut de natura afacerii, el este considerat ca a acceptat executarea mandatului, chiar daca mandatarul a trecut peste limitele mandatului. In indeplinirea obligatiilor sale, mandatarul trebuie sa actioneze cu diligent unui bun comerciant, fiind tinut sa raspunda de culpa levis in abstracto. In aprecierea gradului de diligent se va lua in considerare obiectul contractului, specializarea mandatarului si cuantumul remuneratiei. Mandatarul nu raspunde insa, in absenta unei stipulatii exprese, de neexecutarea obligatiilor asumate de tert prin incheierea contractului. b) Obligatiile mandantului

Mandantul este obligat sa plateasca remuneratia convenita, sa creeze conditiile necesare executarii mandatului si sa restituie cheltuielile effectuate de mandatar. Mandatul commercial avand caracter oneros, mandantul datoreaza pentru executarea insarcinarii remuneratia stabilita.In lipsa unei conventii intre parti, cuantumul remuneratiei se va determina de instant judecatoreasca ( art. 386 C. com. roman). Numai culpa mandatarului il poate scuti pe mandant de plata remuneratiei. (art. 1548 C. civ. roman) . Obligatia de a crea conditiile necesare executarii mandatului concretizeaza principiul colaborarii partilor contractante in realizarea finalitatii urmarite. In mod corespunzator, mandantul va preda documentatia tehnica, desenele sau materialul publicitar si orice alte informatii utile mandatarului. Daca partile nu au convenit altfel, mandantul trebuie sa avanseze mandatarului toate cheltuielile necesare pentru indeplinirea mandatului ( art. 385 C. Com. roman) . Mandantul trebuie sa restituie mandatarului toate cheltuielile facute si pierderile suferite cu prilejul executarii mandatului. Toate cheltuielile si pierderile vor fi suportate de mandant, daca mandatarul nu a comis vreo culpa in executarea mandatului. Reducerea cheltuielilor nu poate fi ceruta de mandant pe motiv ca ar fi exaggerate ( art. 1547- 1549 C. Civ. roman ).

Privilegiul mandatarului Pentru asigurarea realizarii creantelor sale, mandatarul are un privilegiu asupra sumelor sau lucrurilor mandantului, care se gasesc la el in vederea exercitarii mandatului.Posesiunea lucrurilor mandantului, in temeiul contractului, confera mandatarului si un drept de retentive pana la satisfacerea drepturilor sale. Daca lucrurile au fost vandute de mandatar, privilegiul suzista asupra pretului. Prin acest privilegiu mandatarului I se garanteaza plata sumelor de bani pe care le datoreazamandantul cu titlu de retributie, cheltuielile facute pentru executarea mandatului, despagubiri pentru prejudiciul suferit cu ocazia indeplinirii mandatului. Privilegiul se exercita asupra tuturor bunurilor ce apartin mandantului, detinute de mandatar pentru executarea mandatului sau. Daca acestea au fost vandute, privilegiul poarta asupra pretului.Creantele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate fata de oricarealte creante impotriva mandantului. Pentru a asigura publicitatea privilegiului fata de terti, el trebuieinscris la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Incetarea contractului Contractul de mandat commercial inceteaza prin realizarea obligatiilor convenite, expirarea termenului stipulate de catre parti sau imposibilitatea fortuita de executare. Datorita increderii reciproce care exista intre parti, mandatul inceteaza si prin revocarea sa de catre mandant ori prin moartea mandatarului. Tot in cadrul motivelor particulare de incetare, mandatarul poate renunta la mandat, sub conditia informarii prealabile a mandantului in termen util. El nu va primi insa decat cheltuielile necesare effectuate pentru indeplinirea mandatului, precum si a remuneratiei corespunzatoare rezultatelor inregistrate. Spre deosebire de reglementarile dreptului civil, in practica comerciala se aplica teoria mandatului de interes comun. Partea lezata prin revocarea mandatului poate cere acordarea de despagubiri. Revocarea fiind unilaterala, partgea lezata nu este obligate sa dovedeasca abuzul de drept sau reaua-credinta a partii care revoca mandatul.

Contractul international de commission Contractul de commission este contractual prin care o parte numita comisionar, se oblige fata de cealalta parte, numita comitent, sa incheie acte juridice in nume propriu dar in control comitentului, in schimbul unei remuneratii numita commission, calculate procentual din cifra de afaceri. Contractul de commission este o varietate a contractului de mandate, intemeindu-se pe o reprezentare imperfect. Comitentul nefiind cunoscut de care tert, comisionarul actioneaza ca un mandatar fara reprezentare. Contractul de commission este bilateral, consensual, comutativ, intuitu personae si cu titlu oneros. Din definitie rezulta ca acest contract de commission implica participarea a trei persoane : comitentul ( dominus negotii) , comisionarul ( comerciant independent) si tertul. Trasaturile contractului de commission sunt urmatoarele : existenta relatiior de mandate, in raporturile dintre comisionar si comitent; comisionarul are calitatea de parte in contractual perfectat cu tertul, garantand executarea contractului; privilegiul comisionarului asupra bunurilor incredintate, ca o garantie a creantelor impotriva comitentului. In practica comertului international, contractual de commission este folosit in vanzarea-cumpararea de marfuri, in domeniul transporturilor si in opreatiunile asupra valorilor mobiliare. Intermediarii care lucreaza pe baza contractului de commission se numesc comisionari. Lucrand in nume propriu, comisionarul isi face o profesie din activitatea de intermediere, devenind comerciant. In aceasta calitate, comisionarul este supus regulilor aplicate comerciantilor.

Legea aplicabila Partile pot allege legea aplicabila; daca nu au facut-o, contractul este supus legii in vigoare la sediul comisionarului, pentru ca in general comitentul ramane occult. Efectele contractului a) Raporturile interne dintre parti Intre comitent si comisionar exista aceleasi drepturi si obligatii ca intre mandant si mandatar (art. 405, alin. 2 C. com. roman). Pe de alta parte, comisionarul actionand in nume propriu, numai el se oblige fata de tert. Intre comitent si tert nu se stabileste o legatura juridic directa. Comerciantul este obligat de a indeplini operatiunea comerciala cu care a fost imputernicit, de a se conforma instructiunilor comitentului si de a da socoteala despre executarea contractului. Obligatia de a indeplini operatiunea comerciala cu care este imputernicit implica incheierea de catre comisionar a tuturor actelor necesare. In realizarea acestei obligatii, comisionarul trebuie sa actioneze potrivit diligentei sale profesionale. Obligatia de a se conforma instructiunilor comitentului consta in respectarea conditiilor si mijloacelor indicate, precum si in informarea acestuia asupra imprejurarilor care au intervenit in cauza. Astfel, comisionarul trebuie sa vanda si sa cumpere cu pretul ce i-a fost fixat sau, in lipsa, cu pretul current. In situatia in care a vandut cu un pret mai mic va trebui sa plateasca comitentului diferenta de pret. Daca a cumparat cu un pret mai mare, comitentul poate refuza operatiunea, afara de cazul cand comisionarul se ofera sa plateasca diferenta pretului. (art. 408 C.com. roman). Comisionarul se poate indeparta de la instructiunile primite numai daca este in interesul comitentului, iar consimtamantul acestuia nu a fost obtinut in timpul necesar. Daca operatiunea se incheie in conditii mai avantajoase decat cele stabilite, castigul obtinut, in absenta altor prevederi contractual, revine comitentului. Obligatia de a da socoteala despre executarea contractului are in vedere informarea operative a comitentului asupra modului in care a lucrat comisionarul. De asemenea, comisionarul va fi tinut sa predea tot ce a dobandit in executarea contractului, iar la cererea comitgentului sa-i transmita toate drepturile fata de terti provenite din operatiunile pe care le-a incheiat. Comitentul are indatorirea de a plati comisionul prevazut in contract, sub forma unei sume fixe sau a unui procent din valoarea operatiunilor realizate. Plata comisionului poate fi ceruta din momentul incheierii actului juridic de comisionar. In unele sisteme de drept, se prevede insa ca plata dreptului de commission se va face indata ce comisionarul preda bunurile dobandite si transfera drepturile obtinute in executarea operatiunii. Daca nu exista o intelegere a partilor, cuantumul dreptului de comisionar se calculeaza in functie de activitatea desfasurata si de rezultatul concret. Comitentul are si obligatia de a restitui comisionarului cheltuielile si avansurile facute cu ocazia executarii contractului, in masura in care nu sunt incluse in commission. Tot comitentul trebuie sa despagubeasca pe comisionar de pierderile suferite daca nu a savarsit o culpa in indeplinirea obligatiilor sale.

In cadrul contractului de commission, comisionarul isi poate asuma, printr-o clauza expresa, obligaria de a garanta executarea contractului principal de catre tert. Garantia constituita de comisionar fara de comitent se numeste star del credere sau ducroire. Prin acceptarea unei clauze de garantie a solvabilitarii tertului, comisionarul are dreptul la o remuneratie suplimentara. Pe de alta parte, comisionarul are un privilegiu special pentru tot ce i se datoreste sau chiar pentru retibutia sa. Privilegiul se exercita asupra lucrurilor comitentului, pe care comisionarul le detine pentru executarea contractului sau care se gasesc la dispozitia sa ori asupra pretului acestora. Creantele comisionarului rezultate din contractul de commission sunt garantate prin contituirea de catre comitent a unui gaj tacit. Raporturile externe cu tertii Efectele contractuli de commission fara de terti sunt configurate de pozitia comisionarului. Drepturile care rezulta din contractile incheiate cu tertii pot fi exercitate numai de comisionar. El este direct obligat, catre persoana cu care a contractat, ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie. Comitentul nu are actiune asupra persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au vreo actiune in contra comitentului(art. 406 C. com. roman). Tertul contractant ramane strain fata de comitent, cu exceptia cazului in care intervine o cesiune. Dar cesionarul nu poate dobandi decat drepturile pe care le-a avut comisionarul. Incetarea contractului Contractul de commission fiind o forma a mandatului commercial inceteaza in aceleasi cazuri: revocarea imputernicirii de catre comitent; renuntare la imputernicirea primita de catre comisionar; moartea comitentului sau comisionarului; interdictia comitentului sau comisionarului; insolvabilitatea sau falimentul partilor (articolul 1552 Cod civil). In aplicarea acestor cazuri de incetare a contractului de comision, trebuie sa se tina seama de necesitatea asigurarii securitatii raporturilor comerciale. In situatia in care contractul de commission este revocat unilateral de catre comitent, comisionarul are dreptul la despagubiri si la cheltuielile effectuate pentru realizarea operatiunii comerciale.