Dreptul Contractelor Comerciale Internationale

Curs 1- 16.10.
2019
Contracte Comerciale internationale
Contractele comerciale international se caracterizeaza prin comercialitate si internationalitate.
Comertul - operatiuni efectuate cu marfa
- operatiuni de cooperare ( lato sensu)
Subiectele de comert international sunt comerciantii profesionisti care desfasoara activitati de comert.
Elementul formal al subiectelor de comert international –participantii sunt inregistrati in Registrul

Comertului.
Operatiunea de cooperare nu implica neaparat operatiuni cu marfa, fiind un ansamblu de operatiuni de

conlucrare prin care comerciantii pun in comun valorile economice cu scopul realizarii unei activitati commune
aducatoare de profit. : efect de studii ; proiecte, cooperare in productie, producer si comercializare in comun a
marfurilor, infiintarea de societati comerciale.
In operatiunile cu marfa, pilonul commercial international este vanzarea, respective contractile tangente
vanzarii ( de intermediere, de commission, de agentie etc)
 Banci,transfer de tehnologie, marci,brevete know-how, marketing,management (comun) realizarea in

comun a unor cercetari stiintifice si tehnologice.
Caracterul commercial poate exista si la cooperarile interne.
Caracterul international
Destinatie contractelor ocmerciale international se face dupa criteria
1. De natura subiectiva -partile contractante isi au domiciliul/ sediul commercial in state diferite
2. De natura obiectiva
Contractul este international chiar daca se incheie intre persone din acelasi stat daca marfa care face
subiectul contractului este in tranzit international ( trece cel putin o frontier)
Criteriile nu sunt cumulative. Sunt reflectate in conventii international la care Romania este parte:
Ex- criteriul subiectiv --- Conventia de la Viena
--- Conventia asupra contractelor international de marfuri- art 1
Criteriul obiectiv- conventia international din material transporturilor ( conventia de la Hamburg

1978 privind transportul de marfuri pe mare)
Izvoarele dreptului contractelor comerciale international -5 izvoare
1. Conventiile internationale (multilateral si bilateral)
Conventia asupra prescriptiei in materie de marfuri, New York

Toate tipurile de transport sunt ratificate prin conventii international
Conventia de la Berna 1980 privind transporturile feroviare international
Conventia de la Montreal 1999 privind transportul aerian international
Conventia de la Budapesta privind transportul de marfuri in navigatia interioara – 2000
1
Conventia in material financiar bancara
Conventia in material vamala ( conventia de la Geneva 1975)
Conventia international in material arbitrajului commercial international de la New York
2. Regulamentele UE
-acte de directa aplicare in statele member
- domeniul tarifal si vamal ; privind regimul arbitral al importurilor si exporturilor
3. Regulamentele Interne
-cele privind regimul zonelor libere – legea 84/1992
-oug 92/1997 privind stimularea investitiilor directe
4. ? Reglementarile de soft law
-sunt adoptate de catre organismele international care nu au character de conventie international

sau de lege interna, deci nu se aplica partilor prin propria lor forta, ci sunt aplicabile prin vointa pe
care permite reglementarea de soft law direct/ indirect, incorporand contractual acele reglementari
care devin astfel clauze contractuale
- Principalii ,,autori de Soft law”
I. UNCITRAL
Organism specializat ONU care a adoptat conventii, dar care e reglementat de soft law, de regula
sub forma de lege model : ex- legea model UNCITRAL 1985 privind arbitrajul international /privind
contractile international 1992 privind contractile comerciale electronice 1996/ privind insolventa
international 1997 / privind concilierea international 2002/ privind achizitiile publice la zi 2011
II . INSTITUTUL INTERNATIONAL PENTRU UNIFICAREA DREPTULUI PRINCIPIILOR UNIDROIT
Constituit la Roma in 1926
- A adoptat conventia international si reglementari uniforme

- Principalele contracte comerciale international adoptate de UNIDROIT in editii – 1994, 2004,
2010, 2016
- Principalele contracte comerciale UNIDROIT 2016 reprezinta un cod al contractelor comerciale
international – incheierea contractelor, intermedierea, validitatea contractelor, interpretarea,
continutul, executarea, neexecutarea (raspunderea contractual), compensatia, cesiunea de
drepturi, prescriptia extinctive, pluralitatea de debitori si creditori.
- Principiile sunt o reglementare de soft law si se impugn numai daca au trimis la ele in
contractual direct/ indirect, caz in care aceste principia devin clause contractual prin raportare
( per relationem)
- Principiile au rolul de a :
1) constitui legea contractului – principiile trimit la el, contractual tace cu privire la o
problema de drept, iar in continuare se vor aplica principiile in completare.
2) Atunci cand, chiar daca principiile nu s-au referit explicit la ele, acestea se afla in situatia
unei problem neprevazute in contract- principiile sunt lex mercatoria – legea
comerciantilor – dreptul comun in material contractelor
3) Pot constitui un substitute al legii nationale si se poate aplica atunci cand legea nationala
tace sau nu este adaptata pentru contractile international
4) Pot constitui un mijloc de interpretare si completare a reglementarilor legale in materie
5) Pot reprezenta un model pentru legiuitorii nationali- legiuitorul national se poate inspira
pentru adoptarea unor reglementari interne – ex: teoria impreviziunii din codul civil in
vigoare
2
III. UE
1998-2002- principiile dreptului European al contractelor – reglementarile soft law inspirate din principiile
UNIDROIT. S-a incercat crearea de dreptului commercial international al vanzarii, acoperind contractile de vanzare
international de marfuri, in 2009. In 2015 s-a decis ca lucrarile sa nu fie continuate.
S-a creat, insa proiectul cadrului comun de referinta –frame of reference, in 2009 s-a elaborate. Este o
reglementare de soft law, cu scopul de a define principalele notiuni care se intalnesc la nivelul dreptului European al
contractelor. Este utilizata frecvent de CJUE.
IV. Camera de comert international din Paris
Cu activitati in diferite domenii, inclusive in problem de arbitraj, intrucat functioneaza si Curtea international de
Arbitraj de la Paris
Are grup de lucru pentru uniformizarea uzantelor din contractile comerciale international si a elaborate multe
reguli uniforme, contracte tip, contracte cadru, clause in contractile comerciale internationale.
Ex:regulile de vanzare privind acreditivele documentare- Publicatia 600/2007 este legea fundamental in material
dreptului bancar si sunt folosite de toate bancile din lume
- Regulile incoterms- pentru interpretarea termenilor comerciale ( 2010)
!!!!La 1 ianuarie 2020 intra in vigoare incoterms 2020.
Reglementeaza peste 70% din vanzarea international de marfuri :
Clauzele tip sunt reglementate de soft law- clauza de forta majora ( model) / hardship – impreviziunea
V. Uzantele din comertul international
De regula nu aveau character de drept, cu exceptia titlurilor de valoare unde erau recunoscute ca avand
forta de lege: in material uzantelor porturilor si a burselor de marfuri si de valori.
NCC- art 1 – include uzantele in categoria izvoarelor de drept si prevede 2 situatii- uzantele sunt izvor de
drept daca este vorba despre o situatie reglementata de lege, daca legea trimite la uzante, dar in toate celelalte
materii care nu sunt prevazute de lege, uzantele pot fie le insele izvor de drept.
Sunt practice- un ansamblu de atitudini prin care se indeplinesc 3 caracteristici
a) Au un element obiectiv
Sunt practice sociale care pot fi pozitive/ negative ( de a face sau de a nu face)
Care indeplinesc conditia de a avea o anumita vechime, repetabilitate si stabilitate in aplicarea lor. Sunt
caracteristici ale elementului obiectiv al uzantelor
b) Au un character colectiv de generalitate si impersonalitate
Se aplica intr-un numar nedefinit de comercianti, exact ca legea, doar ca reprezinta expresia practicii
comerciantilor
c) Au un element obiectiv- un element psihologic al comerciantilor care intra sub incidenta uzantelor / o aplica
avand convingerea ca acea uzanta li se impune intocmai ca legea.
3
Rolul uzantelor in materia contractelor comerciale international.
1) Pot reglementa aspect contractual neprevazute de lege. Completeaza lacunele legii in material
contractului.
2) Pot sa interpreteze sis a completeze legea in material contractelor
3) Se pot aplica impotriva unor dispozitii legale care nu sunt de ordin public. Cand legea este supletiva,
daca legea intra in concurs cu uzanta primeaza uzanta.
Uzantele se aplica in 2 moduri :

- In mod legal, prin forta legii – NCC Art 1- uzante normative, au forta juridical impusa de lege
- In temeiul vointei partilor -> uzantele conventionale- partile din contract fac trimitere la
uzante explicit si, in cazul ivirii unui litigiu se va aplica si legea si uzantele.
Uzantele se pot aplica si tacit (implicit) ex- Conventia de la Viena -1980- art 9 ,,Partile sunt legate sa aplice si
acele uzante pe care le cunosc sau ar fi trebuit sa le cunoasca si care sunt aplicate regular si larg cunoscute
intre parti la contractile de acelasi tip. In ramura comerciala avuta in vedere’’ deci partile sunt legate nu
numai de legea prevazuta in mod expres, ci si de aceste uzante.
Aspecte legate de clarificarea contractelor comerciale internationale
4
CONTRACTE COMERCIALE INTERNATIONALE
CURS 2- 23.10.2019
Clasificarea contractelor de comert international
I. Criterii de natura civila - au o aplicatie specifica la nivelul contractelor comerciale internatioanale

II. Criterii specifice comertului international
I.
1) dpdv al modului lor de formare contractele se impart in:

- contracte consensuale
- contracte reale
- contracte solemne
In comertul international majoritatea contractelor sunt contracte consensuale ( ele se incheie prin simplul
acord de vointa al partilor fara ca sa se solicite o forma speciala); aceasta situatie este valabila si in cazul
contractelor din dreptul civil care pot fi solemne, dupa modul de formare, caci in comertul international
conditiile de forma in general lipsesc.
Pr. UNIDROIT prevad in mod explicit regula consensualismul: “ un contract poate fi incheiat, modificat sau
stins ( sa isi inceteze valabilitatea prin simplul acord al partilor fara alte cerinte suplimentare)
Conventia de la Viena 1980 privind vanzanrea internationala de marfuri prevede de asemenea principiul
consensualismului.
Contractele reale sunt rare in comertul international ( ex: contract de transport de marfa )
2) dupa continut si scop contractele se clasifica astfel:

- contracte unilaterale
- contracte sinalagmatice
In comertul international majoritatea contractelor sunt sinalagmatice ( ele prevad obligatii in sarcina ambelor
parti; ex: contractul de mandat, contractul de depozit - in civil sunt unilaterale, in comert sunt sinalagmatice
pentru ca in toate cazurile in comert, mandatul, depozitul sunt remunerate.
Imensa majoritate, aproape unanim sunt contracte dpdv al scopului urmarit, adica contracte cu titlu oneros,
caci fiecare parte urmareste de la cealalta un anumit folos patrimonial.
Dpdv al subclasificarii contractelor cu titlu oneros, marea majoritate a contractelor in comertul

internationale sunt contracte cu titlu oneros comutative ( ele prevad inca de la inceput care este nu numai
existenta, dar si intinderea obligatiei ambelor parti )
Nu este exclusa insa ipoteza ca in comertul international sa existe si contracte aleatorii ( contractul de
asigurare internationala de bunuri )
In comert, donatia nu exista in comert. Insa, in comert pot exista forma gratuitate ( ex: sponsorizare,
publicitate), dar in general contractele de publicitate, de sponzorizare sunt accesorii ale altor contracte.
5
3) dupa efectele pe care le produc contractele se clasifica astfel:
- contractacte constitutive ( ex: contractul de mandat, contractul de comision, contractul de depozit,
contractul de antrepriza, contractul de transport, contractul de prestare de servicii ); drepturile se nasc in
momentul incheierii contractului
- contracte translative ( marea majoritate a contractelor din comertul international; ex: vanzare
- contracte constitutive de drepturi
- contracte declarative de drepturi ( ex: contractul de tranzactie -) / ( aceste contracte se caracterizeaza prin
faptul ca, ele au un efect retroactiv
In comert exista toate aceste 3 tipuri de contracte
4) dupa perioada pentru contractul se incheie:

- contracte pe termen scurt ( pana la 1 an)
- contracte pe termen mediu (1-5 ani)
- contracte pe termen lung ( peste 5 ani)
Marea majoritate a contractelor din comertul international sunt contracte pe termen mediu si lung spre
deosebire de contractele civile care sunt contracte pe termen scurt.
Din faptul ca, aceste contracte comerciale internationale incheiate pe termen mediu si lung decurge o serie
de consecinte:
a) de multe ori contractele comerciale pe termen mediu si lung sunt precedate de contracte cadru - este un
acord de vointa prin care partile stabilesc coordonatele generale ale raportului juridic dintre ele;
contractul cadru prevede o obligatie de a face ( de a incheia in viitor contractele propriu-zise )
b) intre momentul incheierii contractului si momentul finalizarii contractului pot aparea evenimente
imprevizibile, independente de culpa partilor - riscuri comerciale - pot modifica echilibrul contractual
pe care partile l-au stabilit initial
In comert exista si contracte pe durata nedeterminata - acest lucru se intampla cand exista contracte care se
incheie pentru realizarea unui obiectiv ( ex: domeniul investitiilor )
5) dupa modul de executare:

- contracte cu executare uno ictu
- contracte cu executare succesiva
- contracte cu executare continua ( ex: contractul de furnizare de gaze naturale / electricitate )
6) dupa corelatia care exista intre contracte:

- contracte principale ( existenta de sine statatoare )
- contracte accesorii ( ex: contractul de gaj, de garantie bancara, clauza penala - predetermina prejudiciul )
7) dupa felul obligatiei care intra in continutul contractului
a) dupa obiectul obligatiei
- contractele care au ca obiect obligatia de a da ( a constitui sau a transfera un drept real; ex: vanzarea,
schimbul, optiunea finala de vanzare la leasing
6
- contracte care au ca obiect obligatia de a face (ex: contractul de executare de lucrari in general, contractul
de antrepriza, contractul de prestare de servicii)
- contracte care au ca obiect obligatia de a nu face ( ex: obligatia de non-concurenta - specifica comertului)
b) dupa felul obligatiei
- contracte care au in continutul lor obligatii de rezultat ( marea majoritatea a contractelor )

- contracte care au in continutul lor obligatii de mijloace
Exista insa si contracte de mijloace in comertul international atunci cand obligatia partii este o obligatie
“best efforts” ( a face tot ce este cu putinta pentru a realiza obiectul contractului ); ex: obligatia uneia dintre
parti de a obtine o licenta, o autorizatie de import / export este o obligatie comerciala si este o obligatie de
mijloace.
II.
1. Dupa natura operatiunilor care formeaza obiectul contractului
- contracte comerciale propriu-zise ( sunt acele contracte care implica operatiuni cu marfa)
- contracte de cooperare economica internationala ( acele contracte care nu implica o operatiune directa cu
marfa, ci partile pun in comun valori economice - cooperarea - desfasoara o activitate comunaa in scopu
obtinerii de profit; ex: contractul de cooperare internationala; cel mai frecvent exemplu de cooperare
economica internationala este contractul de constituire a unei societati comerciale
2. Dupa complexitatea lor
- contracte unitare care implica un singur acord de vointa al partilor ( ex: vanzarea, mandatul, depozitul
etc)
- contracte complexe ( au in structura lor mai multe acorduri de vointa; indiferent daca acele acorduri de
vointa sunt exprimate prin inscrisuri diferite sau daca exista un singur inscris ) ex: operatiunea de set off
( contrapartida ) = un contract pe fluxul de import si unul pe fluxul de export care sunt corelate cu
scopul de a se compensa valorile lor / exporturile complexe - export si forta de munca, nu numai un bun
( vanzarea este cumulata cu un credit, cu o antrepriza, cu un transport )
leasingul ( este o operatiune complexa pentru ca implica o operatiune de cumparare de catre finantator a
unui bun dublata de o operatiune de dare in inchiriere catre utilizator si cu optiune finala de cumparare sau
de restituire )
contract de turism ( contract comercial complex )
3. Dpdv al subiectelor
In comert, marea majoritate a subiectelor sunt persoane juridice de drept privat ( comerciantii obisnuiti ).
• Statul / organizatiile statale
- în contractele de achizitie publica una dintre parti este statul prin reprezentatii sai ( ex: Ministerul
Finantelor, Ministerul Transporturilor, agentii etc.)
7
- dpvd al clauzelor, contractele de achizitie publica, de regula, se incheie dupa conditiile generale
FIDIQUE care prevad anumite clauze specifice priving obligatiile partilor.
In contractele statale, statul actioneaza ca un comerciant obisnuit ( DE IURE GESTIONES ) si nu ca putere

suverana ( DE IURE IMPERI). Litigiile se judeca diferit.
Un contract in care statul apare ca un comerciant obisnuit alaturi de cealalta parte contractuala se judeca fie
la Washington, fie in arbitrajul comercial obisnuit. Daca statul actioneaza ca putere suverana se merge la
arbitrajul de drept public. ( ex: litigiul dintre Romania si Ucraina )
INCHEIEREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE
• Contractele care se incheie la distanta ( marea majoritate a contractelor din comertul international
• Contractele care se incheie prin mijloace electronice
Reguli speciale privind incheierea contractelor la distanta
In legatura cu incheierea contractelor la distanta sunt in vigoare 2 acte normative:
a) O.U.G nr.34/2014 - drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionistii
- reglementarea dupa cum ii arata denumirea are ca scop principal protectia consumatorului
Obiect O.U.G. : contractele incheiate la distanta intre un consumator si un profesionist
Def. contracte la distanta - este contractul carr se incheie fara prezenta fizica simultana a profesionistului si
consumatorului si se incheie cu utilizarea exclusiva a mijloacelor de comunicare la distanta, adica mijloace
electronice; partile sunt: consumatorul ( persoana fizica sau grup de persoane fizice care nu au comertul ca
profesie obisnuita si profesionistul care este persoana juridica, de regula, care activeaza ca un comerciant -
activizeaza in exercitarea unei activitati comerciale, industriale, liberale.
Procedura de incheiere a contractelor la distanta
- pentru a fi valabila trebuie sa parcurga anumite etape procesuale foarte precise ( daca nu sunt respectate
contractul este nul )
1) profesionistul trebuie sa furnizeze consumatorului in mod clar si inteligibil informatiile esentiale

privind persoana profesionistului si privind contractul care urmeaza sa se incheie ( obligatia de
informare de catre profesionist a consumatorului, care este prima etapa din mecanismul juridic a
contractelor la distanta; daca nu este respectata sau daca o profesionistul o face incomplet este calificata
fapta profesionistului ca un dol prin reticenta si contractul este nul sau purtator de daune pentru
consumator
2) etapa comenzii ( emisa de consumator; initiativa contractului provine de la consumator; consumatorul

emite oferta si pentru ca este vorba despre principiul ofertei de cumparare, se numeste comanda )
3) etapa confirmarii comenzii de catre profesionist ( trebuie sa intervina intr-un termen rezonabil din
momentul in care s-a facut comanda; contractul se socoteste incheiat pe teoria receptiei in momentul in
care confirmarea comenzii de catre profesionist ajunge la consumator; confirmarea comenzii poate
consta si in livrarea directa a marfii )
8
4) cumparatorul / consumatorul poate sa denunte unilateral contractul fara consecinte patrimoniale ( de
regula sunt 14 zile dar pot fi si mai multe, timp in care te poti razgandi si sa trimiti produsul inapoi fara
consecinte patrimoniale; termenul este un termen de decadere, iar daca consumatorul nu a denuntat
unilateral in 14 zile contractul isi produce efecte depline )
b) O.U.G nr. 85/2004 - protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta privind
serviciile financiare
- difera fata de O.U.G 34/2014 numai prin obiectul sau ( are ca obiect servicii financiare; tot un contract la
distanta; contract care se incheie intre un profesionist (furnizor) si un consumator
servicii financiare = servicii bancare, de credit, de asigurare, pensii individuale, servicii de investitii
financiare si alte asemenea servicii, de regula prevazute prin lg. 297/2004 - privind piata de capital
Procedura este similara ( vezi etapele de mai sus ).
Contractele incheiate prin mijloace electronice
Temei juridic: lg. 365/2002 - comertul electronic

Raportul juridic se incheie intre un furnizor de servicii care este un profesionist si un destinatar al serviciilor
( un consumator)
Obiect contract: il constituie un serviciu al societatii informationale = orice serviciu care se efectueaza
utilizandu-se mijloace electronice si care este efectuat in considerarea unui folos patrimonial care este
procurat de furnizor destinatarului
Specificatii:
- contractul se incheie prin mijloace electronice = echipamente, rețele care sunt utilizate pentru
prelucrarea, stocarea si transmiterea informatiei ); ex: contractul incheiat de catre avocat cu INDACO (
furnizor de informatie electronica juridica ) este un contract de servicii a societatii informationale pentru
ca el are ca obiect punerea de catre un furnizor specializat la dispozitia beneficiarului / utilizatorului prin
mijloace electronice a unor informatii juridice.
Procedura ( etape similare; informare, comanda, acceptarea comenzii, incheierea contractului )
In legatura cu incheierea contractelor lg.365/2002 nu aplica teoria receptiei, ci aplica teoria informarii ( este
mai protectiva pentru utilizator); contractul nu se incheie in momentul cand s-a receptionat, ci contractul se
incheie atunci cand acceptarea comenzii a ajuns la cunostinta utilizatorului.
Legea 365/2002 este o lege relativ complexa in care prevede si regimul juridic al actiunii in justitie privind
solutionarea litigiilor referitoare la comertul electronic. Actiunea in justitie are un termen de prescriptie
special care este un termen de 1 an de la data actiunii sau de la data abstentiunii care justifica introducerea
actiunii in justitie.
CONTINUTUL CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE
Continut = clauzele contractuale ( drepturile si obligatiile partilor astfel cum acestea sunt consemnate in
clauzele contractului)
Continutul contractelor de comert international este dominat de pr. libertatii contractuale
9
Pr. libertatii contractuale = partile sunt libere sa incheie sau sa nu incheie un contract comercial
international, iar daca il incheie sa-i stabileasca de comun acord continutul ( pr. autonomiei de vointa a
partilor )
Pr. autonomiei in comertul international nu este total, ci exista acte normative, reglementari de soft law (
contracte tip, contracte cadru) care prevad (daca ele se aplica )aceste obligatii implicite pentru partile
contractante.
clauze implicite “implied terms” = prevederi ale legii si ale unor reglementari de soft law care fac parte
integranta din contract chiar daca nu s-au negociat explicit
exemplu clauze implicite legale: ( clauzele privind protectia consumatorului, clauzele privind disciplina
contractuala, clauzele privind reprimarea prevederilor abuzive din contr, clauzele liberei concurentei,
clauzele privind controlul preturilor ( mai ales in sectoarele economice de impact public major cum ar fi
furnizarea de energie electrica, de gaze naturale, de servicii de telefonie, de servicii bancare - exista in
continuare legi care prevad anumite preturi plafonate, limitate); reglementarile valutare, vamale, autorizatiile
de import si export
Clasificarea clauzele contractuale
I. Clauze de drept comun - clauze generale ( acele clauze care se refera la obiectul material al contractului
sau la obiectul pecuniar al contractului; ele exista in toate contractele de comert international si sunt
clauze esentiale )
II. Clauze speciale/speficice - se intalnesc numai in anumite contracte de comert international ( ex: clauza
asiguratorii impotriva riscului )
III. Mentiuni finale - acele clauze care exista / apar in finalul contractelor
I. Clauze generale in contractele comerciale internationale
10
Curs 3 – 30.10.2019
I. Clauze generale in contractele comerciale internationale
1. Referitoare la preambulul contractului
In preambul se expun
- Imprejurarile in care contractul a fost incheiat
- Riscurile specifice contractului
2. Cu pvirire la partile contractante
- Trebuie datele de identificare ( denumire, sediu pentru PJ si nume/ domiciliu pentru PF)
- Statutul juridic – nationalitate, cetatenie / forma de organizare ( PFA, SRL, SA),
3. Privind obiectul material al contractului.
Obiectul contractului are un obiect material si un obiect pecuniar
OBIECTUL MATERIAL
A) Clauze privind marfa, lucrarea, serviciul care fac obiectul contractului. Daca sunt bunuri viitoare cele care fac
obiectul material al contractului vor trebui indicate elementele de individualizare
B) Clauze privind cantitatea
- Unitatea de masura, locul, data, modul de determinare a cantitatii

- Regula cantitativa- conditie, loc, cand se face si in ce conditii
C) Clauze privind calitatea marfii
a) Clauze privind metodologia de determinare a calitatilor/ specificatiilor de calitate, modalitatile de
determinare a calitatii, documente, specificatii tehnice, certificate de garantie, instrictiuni de folosire
dupa natura obiectului material
b) Clauze privind procedura constatarii lipsei calitatilor
- Controlul de calitate, de obicei este facut de un organ specializat –ex – ROMCONTROL
- Locul efectuarii receptiei calitatii- la sediul vanzatorului, in fabrica, in momentul preluarii marfi
de catre transportator, in momentul ajungerii la destinatie
- Modalitati tehnice de control
c) Clauze privind raspunderea pentru calitate
- Obiligatia de garantie pentru calitate a furnizorului marfii
- Termenele de garantie, intinderea lor
- Clauze privind modul de reparare a marfii defecte
- Clauze privind modul de sanctionare pecuniara- prealabila/ dupa lipsurile cantitative
d) Clauze privind asistenta tehnica si serviciile post-vanzare
D) Clauze privind procedura de reclamare a lipsurilor calitative si cantitative
- Termenele privind modalitatile de solutionare a neregulilor de calitate si cantitate

- Cuprinsul continutului pe care trebuie sa il aiba reclamatia de calitate
- Termenele de formulare a reclamatiilor de calitate si cantitate
- Consecintele nevaliditatii reclamatiei de calitate/ cantitate
11
E) Clauze privind ambalajul si marcarea marfii
- Regimul juridic al ambalajelor- daca le pastreaza cumparatorul/ vanzatorul si in ce conditii
- Privind marcarea marfii- emblemele carae se aplica pe ambalaje – limba in care se face marcarea ( de regula in
limba cumparatorului
F) Clauze privind obligatia si termenele de predare
Este o obligatie esentiala a vanzarii
Conditiile, locul, termenul predarii ( o zi fixa, dar de regula in comertul international printr-o perioada de timp de o
luna), trimestru- trebuie mentionat daca poate fi o data precisa in cadrul trimestrului in care predarea trebuie
facuta, de obicei alegerea se face de catre debitorul obligatiei de predare
Modalitatea de determinare a predarii marfii/ trebuie mentionat expres in contract
Raspunderea vanzatorului – penalitati, despagubiri
Conditia rezolutiunii contractului pentru intarzierea predarii.
G) Clauze privind conditiile de livrare, momentul transmiterii riscului si a dreptului de proprietate asupra marfii
-daca este o predare uno ictu
-momentul transferului riscului este esential. Daca marfa piere fortuit pana in momentul transferului, riscul este este
in seama vanzatorului, daca piere fortuit dupa transferul riscului, atunci riscul e suportat de catre cumparator. Este
Determinat prin contract direct prin precizarea momentului, dar de regula se transfera prin predare, prin urzantele
international ex: INCOTERMS
-transferul proprietatii asupra marfii nu e dat in INCOTERMS, nici in Conventia de la Viena, ci este lasat exclusiv pe
seama contracului. In comertul international momentul nu coincide neaparat cu momentul transmiterii riscurilor –
ex: intr-o clauza INCOTERMS -momentul transferarii proprietatii si momentul transferului riscurilor nu coincid.
Riscurile se transfera in momentul incarcarii pe vas iar proprietatea la destinatie.
H) Clauze privind conditiile de expeditie ale incarcarii- descarcarii transportului si asigurarea marfurilor
- se determina de regula prin INCOTERMS
- conditiile de expeditie
- cand se face incarcarea marfii
-contractul de transport si asigurare- CARGO
I) Clauze privind obligatia de preluare a marfii
- Obligatia de preluare se prevede prin conditii incheiate de parti in contract
12
4. .Privind obiectul pecuniar al contractului
Obiectul contractului de comert international are un obiect material dar si un obiect pecuniar.
E reprezentatea de contravaloarea bunului, a marfii sau a serviciului
Vanzarea- obiectul pecuniar este pretul
Serviciu - obiectul pecuniar este tariful
Lucrarea- obiectul pecuniar este onorariul, comisionul antreprenorului
Serviciu bancar- obiectul pecuniar este dobanda remuneratorie
Contract de asigurare- obiectul pecuniar este prima de asigurare
Contract de agentie - obiectul pecuniar este comisionul agentului
Contractul de transport maritim- obiectul pecuniar este navlul
Clauze
A.Clauze privind modul de determinare a obiectului pecuniar al contractului
Cum se determina
1.Prin contract se determina obiectul pecuniar
2.Prin contract obiectul este determinabil ( stabilesc elemente de determinare a pretului ex:prin raportare la pretul
de pe piata caracteristica a marfii/ data de cotatie a bursei de marfuri de obicei
3.Prin contract nu se determina pretul- se pune problema valabilitatii contractului. Contractul nu e nul daca pretul
nu e nici determinat nici determinabil pentru ca in Conventia de la Viena si in principiile UNIDROIT ofera solutii in
aceste conditii. Pretul a fi cel care se aplica in ramura de comert respectiva pentru marfuri de acelasi tip vandute in
imprejurarile comparabile. Partile pot apela la un expert
B. Clauze privind obligatia de plata si conditiile de plata
-Obligatia de plata a beneficiarului
-Modalitatile de plata- de regula prin mijloc bancar- acreditiv – e un document- este o modalitate de plata si garantie
in comertul international prin care banca cumparatorului se angajeaza fata de o alta banca, de a plati atunci cand
anumite conditii sunt indeplinite.
Pentru conditiile de acreditiv sunt adoptate conditiile generale ale camerei de comert internationale din Paris
II.Clauze specifice in contractele de comert international
-Se intalnesc in anumite contracte in functie de particularitatile lor.
1. Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor
2.Clauze privind raspunderea contractuala- clauze sanctionatorii/ penalitatile/ despagubirile prevazute in contract
care difera la fiecare tip de contract.
3.Clauze privind preintampinarea si solutionarea litigiilor.
13
A.Clauze de preintampinare a litigiilor- care de regula se gasesc in comertul international prin modalitatile
alternative de solutionare a litigiilor ,,,alternative dispute resolution” – expertiza, medierea,concilierea ( care sunt
modalitati non-binding
B.Mijloace jurisdictionale- clauze de jurisdictie
a) in favoarea unei instante de judecata de regula in favoarea unui tribunal arbitral. Clauza de arbitraj e cea prin care
partile prevad ca in cazul ivirii unui litigiu, va fi solutionat de catre curtea de arbitraj international de pe langa
Camera de Comert a Romaniei. Poate fi si in favoarea unui arbitraj ad-hoc
Clauza de arbitraj poate fi- compromisorie – adica inserata in contractul principal in care prevad ca in cazul ivirii unui
litigiu va fi solutionat de X curte de arbitraj
-compromis de arbitraj- sau arbitraj ad-hoc –se refera la un litigiu viitor- posibil,potential
Compromisul de arbitraj-conventii care se incheie in momentul in care litigiul este prezent, actual.
Este posibil ca cele doua forme sa fie prevazute concomitent
4.Clauze privind determinarea dreptului aplicabil contractului
Sunt clauze prin care partile stabilesc ca acest contract prin care ei il incheie,in cazul ivirii unui litigiu va fi solutionat
privind un anumit sistem de drept – clauza de electo iuris
5.Clauze privind autoritazatiile de import si export
-Regula in comertul international e ca o marfa care are obiectul unui contract trece prin cel putin o frontiera. In
comert functioneaza libertatea comertului si nu e necesara nicio autorizatie, dar exista exceptii si pentru anumite
marfuri este necesara o autorizatie de import export --- marfurile strategice( arme, munitii) ; substantele
psihotrope,stupefiante ; deseuri ; produse chimice ; tutun si derivate ; bunuri de patrimoniu cultural national ;
metale si pietre pretioase ;
Autorizatiile sunt de regula eliberate de catre Ministerul Finantelor si Ministerul Afacerilor Externe
In contract trebuie specificat clauza cu privire la aceste autorizatii – care sunt obligatiile de obtinere, de regim juridic
privind statul de unde autorizatia este ceruta precum si ce natura juridica are aceasta obligatie- de regula este o
obligatie de mijloace. Daca obligatia este de rezultat, partea raspunde daca autorizatia nu este obtinuta.
6.Clauze de confidentialitate
Partile prevad ca una dintre ele sau amandoua se obliga ca atunci cand are acces la informatii cu caracter
confidential are obligatia sa nu dezvaluie informatiile tertilor sau sa le foloseasca in interes propriu.
Obligatia frecventa in unele tipuri de contract de comert international ( contractul de prestari de servicii (
contractul de agentie, de antrepriza pentru constructii,montaj, intermediere comerciala si inclusiv domenii care
exced comertului ( contracte de munca )
Se specifica ce inseamna obligatia confidentiala. Poate fi o definitie pozitiva e enumera informatiile

documentului pe care le considera confidentiale dar se folosesc mai des definitiile negative care indica informatiile
care nu sunt confidentiale, urmand ca restul tuturor celorlalte informatii sa fie confidentiale. Obligatia de buna-
credinta este in principiu implicita in contract.
Sfera persoanelor care au aces la informatii confidentiale.
Durata obligatiilor de confidentialitate- de obicei e pe perioada contractului dar si o anumita perioada de

timp dupa incetarea contractului.
14
Sanctiunile in cazul incalcarii obligatiei de confidentialitate- se exprima prin despagubiri egale cu prejudiciul
suferit prin incalcarea obligatiei de confidentialitate si trebuie dovedit . De multe ori de aceea se prevad clauze
penale carea prezuma prejudiciul si nu trebuie dovedit.
7.Clauze de exclusivitate
In contractele de prestari de servicii ( ex: contractul de agentie)
In contractele de distributie exclusiva ( ex: retea de benzinarii, exclusivitatea alimentarii cu combustibil)
In contractele de franciza- de vanzare de marca ( acelasi produs, difera pretul care reprezinta un indice al
fortei economice a statului respectiv)
Exclusivitatea- unilaterala – in sarcina beneficiarului ( francizatului )
Bilaterala- in contractele de distributie exclusiva ( ex:benzinarii)
Zona de exclusivitate- de obicei nu este universala ci pe o anumita zona geografica.
8.Clauza de neconcurenta
Este angajamentul pe care si-l asuma partea contractanta- debitorul obligatiei de a nu efectua intr-o
anumita perioada de timp si pe o anumita zona o activitate comerciala determinata de aceeasi natura cu cea
realizata de cealalta parte contractanta.
E frecvent in contractul de prestari servicii ( agentie, franciza, inchiriere a unui spatiu comercial,
contractele de munca).
De memntionat obiectul neconcurentei activitatii comericale pe care debitorul obligatiei nu le poate

face si care sunt de principiu concordante cu obiectul activitatii creditorului obligatiei
-durata obligatiei de neconcurenta
-pe ce zona geografica
-sanctiunile in cazul incalcarii obligatiei de neconcurenta
9.Specifice contractelor avand ca obiect obligatia de a face- clauzele de a depune toate eforturile ,,best efforts”-
obligatia de mijloace.
EX: in contractele de agentie mandatez agentul cu o actiune si el se obliga sa depuna toate eforturile.
Exista si alte clauze specifice in functie de natura contractelor
Ex: privind interdictia revanzarii produsului

:privind obligatia de informare reciproca
:clauza de caducitate a negocierilor prealabile.
III.Clauzele finale
1. De modificare a contractului- de regula numai prin acordul partilor
2. Privind incetarea efectelor contractului- de regula inainte de termen numai prin acordul partilor. Pot
prevedea si un pact comisoriu.
3. Mentiunile finale- numarul de exemplare in care se incheie
15
-limba in care se redacteaza contractul si care limba prevaleaza in caz de conflict de
interpretare
-data incheierii
-semnatura partilor
- stampila ( in dreptul roman nu mai e obligatorie dar se poate aplica ca uzanta in
comertul international )
IV.Clauzele standard
....
16
CURS 4- 6.11.2019
Wednesday, 6 November 2019
CURS 4
Determinarea continutului contractului pe baza clauzelor standard / prestabilite
Def: Clauze standard = acele clauze care incorporeaza reglementari specifice unui anumit tip de contracte
care au un grad ridicat de repetabilitate in cadrul unui anumit domeniu de activitate avand caracter generic.
Ele se deosebesc astfel de clauzele variabile. ( pregatite in avans de catre una dintre parti; de regula se
intalnesc in contractele de adeziune )
Temei juridic clauze standard:
• art. 2.1.19 al. (2) - UNIDROIT 2016

• art.1202 al. (2) - Cod Civil
Cine elaboreaza clauzele standard?
- una dintre parti ( ex: o banca, o societate de asigurari, o agentie de turism etc. )
- asociatii profesionale
- bursele de comert / de marfuri
- asociatii ale vanzatorilor
- alte organizatii ale antreprenorilor din anumite domenii de activitate
- organizatii internationale
- organisme O.N.U ( UNCITRAL, Camera de Comert Paris )
Natura juridica a clauzelor standard:
- codificari de uzante dintr-un anumit domeniu de activitate
! Rol: uniformizarea practicilor din domeniul comertului, economisirea de timp, de spatiu contractual
Felurile clauzelor standard
1. contracte tip / model/ formulare de contract
- reprezinta niste formulare redactate in forma contractuala care cuprind clauze uzuale pentru tipul
respectiv de contract precum si spatii albe care urmeaza a fi completate cu clauze specifice
- ca natura juridica, contractele tip prezinta simultan anumite particularitati de fond deoarece ele
predetermina continutul esential al contractului, dar au si un aspect specific de formă ( inscris
preconstituit pe care contractul se poate incheia in mod direct )
17
2. conditii generale
- se deosebesc de contractele tip prin faptul ca ele nu sunt intocmite pe structura unui contract, ci
reprezinta o concentrare de clauze care formeaza continutul contractului si care sunt frecvent anexate
contractului respectiv
- cele mai des intalnite conditii generale in functie de domeniu sunt: in materia vanzarii ( INCOTERMS
2020 ) , in materia contractelor comerciale internationale ( UNIDROIT 2016) , in materia antreprizei
internationale ( FIDIC ), in materia scrisorilor de garantie bancara ( regulile URDG elaborate de ICC
Paris) etc.
3. contractele cadru
- contracte propriu-zise care contin 2 categorii de clauze ( o serie de clauze generale - stabilesc
principiile relatiei contractuale dintre parti; seteaza cadrul de colaborare intre parti; este inserata si o
obligatie de a face “ o obligatie in contrahendo” - de a incheia pe viitor si alte contracte speciale; o serie
de clauze speciale - reglementeaza punctual o anumita operatiune, ex: incheierea contractului cadru cu
ENEL )
- se intalnesc in cadrul unor operatiuni complexe, in mod special in operatiunile de cooperare economica
internationala ( ex: un contract de societate …)
- sunt intalnite frecvent in contrapartida internationala
4. contractele de adeziune
- dpdv formal ele pot imbraca orice forma dintre cele 3 enuntate mai sus
- sunt particularizate printr-un aspect de fond, si anume ca, ele sunt impuse ca obligatorii de catre o parte,
respectiv, au un caracter predominant non-negociabil
- ca natura juridica, se aseamana cu actele juridice conditie, insa cu o deosebire esentiala ( actele juridice
conditie atrag aplicarea unui pachet de norme imperative - impuse de lege ( institutia casatoriei, institutia
adoptiei) -, in timp ce contractele de adeziune sunt expresia vointei uneia dintre parti )
Legea nr. 193/2000 defineste clauzele abuzive prin art. 4 ( clauze contractuale, care nu au fost negociate
direct de profesionist cu consumatorul si care prin ele insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract
creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre
drepturile si obligatiile partilor )
Curs 4 DCCI - Completare:
Riscurile și Clauzele asigurătorii împotriva riscurilor valutare Definiț ia Riscurilor
Riscurile sunt evenimente posibil de a se produce după încheierea contractului, independent de culpa
vreuneia dintre părţi şi care, dacă se realizează, pot face imposibilă sau sensibil mai oneroasă prestaţia
pentru cel puţ in una din părţ i.
Din această definiţie rezultă elementele esenţiale ale riscurilor în contractele de comerţ internaţ ional:
18
a) Riscul este un eveniment, adică un fapt material, în momentul în care se produce.
b) Riscul este un eveniment posibil de a se realiza. Aş adar, riscul este realizarea riscului este o
probabilitate, iar nu o certitudine.
c) Producerea riscului este semnificativă din punct de vedere juridic dacă are loc între momentul încheierii ş i
cel al terminării (finalizării) executării contractului.
d) Producerea riscului trebuie să fie independentă de culpa vreuneia dintre părţi, adică să se producă din
cauză străină. Dacă evenimentul s-a produs din culpa vreuneia dintre părţ i, este exclusă ideea riscului ş i
intervine răspunderea contractuală a părţ ii în culpă.
e) În cazul în care se produce, riscul are drept consecinţ ă imposibilitatea executării contractului sau un
prejudiciu pentru una sau chiar pentru ambele părţ i contractante.
Clasificarea riscurilor
Riscurile în contractele de comerţ internaţ ional se clasifică în două mari categorii: specifice activităţ ii de
comerţ ş i nespecifice activităţ ii de comerţ .
1) Riscurile specifice activităţii de comerţ sau economice se împart, la rândul lor, în două subcategorii:
valutare ş i nevalutare.
a) Riscurile valutare constau în variaţ ia (modificarea) cursului de schimb al monedei de plată faţ ă de
moneda (monedele) de calcul sau faţ ă de alt element de referinţ ă (de exemplu, preţ ul aurului), între
momentul încheierii şi cel al executării contractului.
b) Riscurile nevalutare pot îmbrăca forma unor evenimente economice din cele mai variate: schimbarea
preţului materiilor prime, materialelor, energiei, forţ ei de muncă (salariilor), a tarifelor de transport, primelor
de asigurare, comisioanelor, dobânzilor, a procedeelor tehnologice, a raportului dintre cerere ş i ofertă etc.
2) Riscurile nespecifice activităţ ii de comerţ se subdivid, la rândul lor, în două subcategorii: riscuri
politice ş i evenimente naturale.
a) Riscurile politice (sau politico - administrative): conflictele armate, embargoul, blocada economică,
modificările regimului politic, grevele sau alte tulburări civile, neacordarea licenţ elor sau a altor autorizaţ ii
de export/import, luarea de măsuri restrictive vamale, antidumping sau alte măsuri de protecţ ie a
concurenţ ei, instituirea de restricţii asupra schimburilor valutare sau transferului valutei în străinătate,
exproprierea şi măsurile similare, suspendarea sau încălcarea de către stat a contractului încheiat cu un
resortisant al altui stat (în contractele mixte sau semi-internaţ ionale).
b) Evenimentele (calamităţ ile) naturale sunt împrejurări independente de voinţa omului, care pot avea
efecte asupra contractelor.
Pentru a preveni consecinţ ele păgubitoare care pot apărea în cazul producerii riscurilor, părţ ile inserează în
contracte clauze asigurătorii.
19
Clauzele asigurătorii se clasifică după mai multe criterii.
1) Clasificarea clauzelor asigurătorii după felul riscurilor la care se referă

După felul riscurilor la care se referă cu prioritate, clauzele asigurătorii se împart în următoarele categorii:
a) clauze de asigurare împotriva riscurilor valutare (de variaţ ie a schimbului). În această categorie intră
clauza aur, clauzele valutare (inclusiv clauzele de indexare monetară ş i de opţ iune a locului de plată), clauza
de opţ iune a monedei liberatorii etc.
b) clauze de asigurare împotriva unor riscuri nevalutare (de regulă, specifice activităţ ii de comerţ ).
Acestea cuprind, mai ales, clauza de revizuire a preţ ului (de indexare nemonetară), de postcalculare a
preţului, clauza ofertei concurente, a clientului celui mai favorizat, de hardship (impreviziune), clauzele
preventive faţ ă de diferite măsuri de protecţ ie a concurenţ ei etc.
c) clauza de forţ ă majoră. Prin această clauză părţ ile urmăresc de regulă, evitarea consecinţ elor
nefavorabile ale unor riscuri politice sau ale calamităţ ilor naturale.
2)Clasificarea clauzelor asigurătorii după obiectul lor

În funcţ ie de obiectul lor ş i, implicit, de incidenţ a pe care o au asupra economiei
contractului, clauzele la care ne referim pot fi clasificate în:
a) Clauze de menţinere a valorii care au un obiect mai restrâns, în sensul că privesc exclusiv prestaţ ia
monetară (pecuniară) şi urmăresc menţ inerea acesteia - deci a valorii contractului - împotriva riscurilor
valutare ş i nevalutare.
Sunt cuprinse în categoria clauzelor de menţinere a valorii: clauza aur, clauzele valutare, clauza de opţ iune a
monedei liberatorii, clauza de revizuire a preţ ului ş i cea de postcalculare a preţ ului.
b) Clauze de adaptare a contractelor care au, în principiu, un obiect mai larg, privind nu numai prestaţ ia
monetară (deş i, practic, acesta constituie cel mai frecvent obiectul lor), ci şi alte drepturi şi obligaţ ii ale
părţ ilor (privind cantitatea, calitatea, condiţ iile de livrare, de plată etc.).
În această categorie intră, mai ales: clauza ofertei concurente, a clientului celui mai favorizat, de hardship,
de prevenire a măsurilor de protecţ ie a concurenţ ei, de ajustare cantitativă ş i de forţ ă majoră.
3) Clasificarea clauzelor asigurătorii în funcţ ie de modul lor de a opera
Potrivit acestui criteriu, clauzele asigurătorii se clasifică în:
20
a) Clauze cu acţiune automată. Prin noţ iunea de „acţiune automată" se înţelege faptul că respectiva clauză
îş i produce efectul prin ea însăşi, în mod direct, fără să fie necesare noi negocieri între părţ i ş i, în principiu,
nici intervenţ ia arbitrului.
b) Clauze cu acţiune neautomată care implică renegocierea contractului.
Clauzele asigurătorii împotriva riscurilor valutare
Clauzele valutare se caracterizează prin faptul că părţile stabilesc două categorii de monede:
a) o monedă de plată (de facturare); b) una sau mai multe monede de referinţ ă (de calcul, de cont).
Scopul clauzelor este acela de a evita riscul variaţ iei cursului de schimb al monedei de plată faţ ă de cea
(cele) de referinţ ă, produsă între momentul încheierii şi cel al executării contractului, prin includerea în preţ
a procentului de scădere sau prin deducerea din preţ a procentului de creştere a ratei de schimb.
a) Clauzele monovalutare
Prin clauza monovalutară părţ ile arată că preţ ul mărfii (lucrării, serviciului etc.), exprimat în moneda de
cont, se va plăti (factura) în moneda de plată, la cursul de schimb dintre cele două monede la data plăţ ii.
Practic, la momentul încheierii contractului, părţ ile au avut în vedere, pentru stabilirea preţ ului, un anumit
curs de schimb între moneda de plată ş i cea de cont. Dacă la data executării contractului moneda de plată s-a
depreciat/devalorizat cu un anumit procent, preţ ul efectiv plătit va fi mai mare cu acel procent faţ ă de cel
rezultat din calcul la data încheierii contractului. Situaţ ia este inversă în cazul aprecierii/revalorizării
monedei de plată faţ ă de cea de cont. Altfel spus, preţ ul efectiv plătit include procentul de scădere, respectiv
deduce procentul de creş tere a monedei de plată faţ ă de cea de cont. Aş adar, preţ ul efectiv plătit apare ca
modificat invers proporţ ional cu variaţ iile monedei de plată faţ ă de cea de calcul.
Părţ ile pot conveni în mod liber asupra oricărei monede de cont şi de plată pentru a se aplica în contractul
lor.
b) Clauza multi (pluri) valutară bazată pe un coş valutar stabilit de părţ i
Renunţarea la etalonul aur ş i fenomenele de relativă instabilitate existente în anumite perioade pe pieţ ele
valutare au determinat părţ ile să adopte o nouă soluţ ie contractuală de preîntâmpinare a riscurilor, ş i anume
raportarea cursului monedei de plată la media cursurilor mai multor monede (de regulă, 3 - 5 monede) care
formează un „coş valutar" şi joacă rolul de monede de referinţ ă. Clauza contractuală prin care se realizează
această soluţie este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de clauză multivalutară sau
plurivalutară bazată pe un coş valutar restrâns, stabilit de părţ i.
Prin această clauză părţ ile convin ca preţ ul contractual, exprimat în moneda de plată, să fie facturat în
funcţ ie de media cursurilor monedelor din coş faţ ă de moneda de plată, la data executării contractului.
Astfel, în cazul în care între momentul încheierii contractului (momentul de referinţ ă) ş i momentul plăţ ii
21
media cursurilor monedelor din coş faţ ă de moneda de plată a crescut cu un anumit procent (adică moneda
de plată s-a depreciat/devalorizat faţ ă de monedele din coş ), preţ ul efectiv plătit (facturat) va fi mai mare cu
acel procent (va adăuga procentul de depreciere/devalorizare). Dimpotrivă, preţ ul facturat va fi mai mic cu
procentul de scădere a mediei cursurilor monedelor din coş faţ ă de moneda de plată, între momentul de
referinţ ă ş i cel al executării contractului în cazul aprecierii/revalorizării monedei de plată în raport cu
monedele din coş (se deduce procentul de apreciere/revalorizare a monedei de plată).
c) Clauza multi (pluri) valutară bazată pe un coş valutar instituț ionalizat
Se numeș te „multivalutară” ș i „bazată pe un coș valutar” pentru că părț ile hotărăsc că moneda de plată, sau
mai precis cursul monedei de plată, va fi indexat, nu cu o singură monedă, ci cu mai multe monede care
formează ceea ce se numeș te coș ul valutar.
Se numeș te „instituționalizat” deoarece cotaț ia acestui coș valutar este calculată de o instituție, la fel ca în
cazul calculului cursului de schimb al monedelor aflate în circulație. Totuș i, spre deosebire de acestea, coș ul
nu are o circulaț ie efectivă pe piaț ă, fiind folosit doar drept etalon, de obicei în contracte sau în anumite
reglementări.
În ziua de astăzi, cea mai cunoscută unitate de cont instituț ionalizată este DST sau „drepturile speciale de
tragere” ale Fondului Monetar Internaț ional (în engleză, „SDR – Special Drawing Rights”).
Drepturile speciale de tragere sunt o monedă fiduciară, adică o monedă care nu are o circulaț ie efectivă pe
piață. Pe de altă parte, DST sunt o monedă de cont, calculată și publicată zilnic de către Fondul Monetar
Internaț ional.
Drepturile speciale de tragere au fost create în 1969 pentru a suplini deficitul de aur ș i dolari americani
existent la nivel internaț ional, aurul și dolarii fiind utilizaț i la acel moment de multe state ca rezerve
valutare.
Această monedă fiduciară se calculează printr-o medie ponderată a principalelor monede ale principalelor
economii mondiale. De la 1 octombrie 2016, coș ul valutar al drepturilor speciale de tragere cuprinde
următoarele monede:
􏰀 Dolarul american cu o pondere de 41,73%; 􏰀 Euro cu 30,93%;

􏰀 Yuanul chinezesc cu 10,92%;
􏰀 Yenul japonez cu 8,33% ș i
􏰀 Lira sterlină cu 8,09%.

Aceste procente sunt orientative. Ele se modifică în funcț ie de puterea economică ș i
politică a statelor lumii.
22
Părț ile pot folosi drepturile speciale de tragere ca monedă de referinț ă în contracte, însă DST mai sunt
prevăzute ca monedă de cont în multe convenții internaționale, mai ales în materia transporturilor pentru
calculul răspunderii cărăușului (transportatorului).
De exemplu: Convenția de la Hamburg din 1978 privind transportul de mărfuri pe mare, Convenț ia de la
Geneva referitoare la contractul de transport internaț ional de mărfuri pe șosele (CMR) din 1956, modificată
în 1978, tocmai pentru a prelua drepturile speciale de tragere etc.
CURS 5 – 13.11.2019
Clauze asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare
1. Clauza de revizuire a pretului
- este acea clauza prin care partile stabilesc ca oricare dintre ele are dreptul sa procedeze la recalcularea pretului
contractului in cazul in care in momentul incheierii si executarii contracul au survenit riscuri de natura nevalutara /
nemonetara ( schimbari ale pretului in materiile prime - cresteri sau scaderi - pretul energiei, pretul fortei de
munca - variatii salariale, tariful de transport, comisioane bancare, primele de asigurare etc. ) care au
modificat echilibrul contractual stabilit la data incheierii contractului
- este intalnita frecvent in contractele de furnizare de materii prime si materiale, în contracte de furnizare de produse
finite ( ex: benzina )
Subclasificare
1) clauza cu indexare unica ( speciala )

- pretul contractual este raportat la pretul pe unitate de masura a produsului de baza necesar pentru fabricarea
bunului ce face obiectul contractului ( ex: daca se vinde paine se poate indexa cu pretul tonei de grau; daca se
exporta benzina se indexeaza cu pretul barilului de titei etc.) In aceasta situatie indexarea se face cu pretul per
unitate de masura specifica fiecarui bun, de regula a bursei caracteristice - in fiecare domeniu de activitate
comerciala este o bursa caracteristica - sau liste de preturi internationale stabilite de autoritati specializate )
- b) clauza cu indexare cumulativa ( complexa )

- se leaga pretul contractual de pretul / valoarea a doua sau mai multe elemente caracteristice ( ex: daca se incheie un
contract de antrepriza pentru construirea unei fabrici, unui aeroport, unei linii de metrou, adica o lucrare de
antrepriza complexa, se indexeaza de regula pretul contractual cu doua, trei elemente de baza; se poate indexa cu
pretul materiilor prime, cu pretul fortei de munca - salariile )
c) clauza cu indexare generala

- pretul contractual este raportat la un indice global pe o anumita zona geografica
23
- institutele nationale de statistica publica de regula anual situatia indiciilor pe diferite domenii de activitate
comerciala si bineinteles indicele pe tara; se poate folosi un indice din cele publicate de Institul National de
Statistica ca fiind un element de raportare ( ex: a crescut inflatia, per natiune se indexeaza contractul cu indicele
inflatiei )
Efecte clauze de indexare: functioneaza, de regula, automat ( partea care factureaza calculeaza lunar, trimestrial in
functie de cum se emite factura, indicii respectivi si indexeaza contractul in functie de acei indici)
2. Clauza ofertei concurente
- Def: prin clauza ofertei concurente o parte contractanta care este beneficiarul clauzei dobandeste dreptul ca in
cazul in care pe parcursul executarii contractului un tert ii face o oferta de contractare in conditii mai favorabile
decat cele din contractul aflat in curs de executare are drept de a obtine adaptarea contractului in curs în spiritul
ofertei tertului, iar daca cealalta parte contractanta denumita promitentul clauzei nu accepta, contractul poate fi
suspendat sau reziliat direct sau printr-o hotarare judecatoreasca ori arbitrala
- este des intalnita in contracte de furnizare de materii prime si materiale, mai exact in contractele de aprovizionare (
ex: daca se cumpara gaz natural din Rusia cu un contract pe 25 de ani cu pretul de 1000 $/ mia de metri cubi de
gaz, este de preferat indexarea acestui pret contractual pentru ca este posibil ca in 25 de ani un tert din alta parte a
lumii - Turcia, Scandinavia etc. - sa propuna sa furnizeze gaz natural la un pret inferior si atunci este recomandat
sa se indexeze contractul in curs de executare cu oferta tertului )
- poate fi unilaterala ( in favoarea unei singure parti - de regula, este in favoarea cumparatorului ) sau bilaterala (
poate fi si in favoarea vanzatorului, daca el primeste o oferta de vanzare de la o alta societate dintr-o alta tara care
ofera un pret mai mare )
- conditie definitorie pentru a se produce efectul clauzei ofertei concurente: beneficiarul clauzei din contract
primeste o oferta mai favorabila din partea unui tert
Oferta mai buna consta in: intr-un pret mai bun, conditii de livrare, calitate mai buna, conditii de plata, conditii de
transport etc.
Cum isi produce efectele clauza ofertei concurente?
- clauza opereaza automat, adica cumparatorul din exemplul dat in momentul in care primeste o oferta mai favorabila
din partea tertului din Turcia comunica partii ruse si din luna urmatoare nu mai factureaza la 1000$, ci factureaza la
800$ ( functioneaza automat ), dar de cele mai multe ori clauza ofertei concurente functioneaza prin renegocierea
contractului, adica printr-un nou acord
Procedura: in momentul in care beneficiarul clauzei primeste o oferta mai favorabila din partea unui tert, el trebuie sa
anunte aceasta oferta catre cocontractantul initial ( sa-l notifice ); in aceasta situatie, este posibil ca cealalta parte
contractanta sa accepte ( cand va accepta? va accepta in momentul in care pretul gazului pe piata europeana realmente
a scazut ); este posibil ca cocontractantul sa refuze si in aceasta situatie vor interveni negocierile intre parti, iar daca
ele esueaza partea interesata are dreptul sa se adreseze de regula unui expert sau arbitru ( Ce poate face expertul /
arbitrul? Poate sa respinga cererea de indexare a pretului considerand ca nu este o oferta serioasa din partea
tertului; poate sa admita cererea si atunci scade pretul contractual, dar nu neaparat la pretul propus de tert; poate sa
suspende contractul in cazul in care suspendarea inseamna pe o perioada limitata - 3, 6 luni, 1 an maximum cand
scaderea pretului gazului este o situatie conjuncturala sau ca a intervenit un eveniment, eveniment care poate disparea
dupa 3, 6 luni - 1 an, iar atunci intervine suspendarea dar numai in perioada respectiva, timp in care beneficiarul
incheie contractul cu tertul, dupa care continua cu vechiul cocontractant; poate dispune rezilierea contractului initial
cand in cazul in care contractul initial este total depasit de conditiile pietei, adica nu mai e realist, nu mai exprima
conditiile actuale ale pietei. Solutia rezilierii contractului ( produce efecte numai pentru viitor ) nu este cea dorita
pentru ca rezilierea duce la incetarea efectelor contractului, ceea nu intotdeauna in comert este cea mai buna solutie.
3. Clauza clientului celui mai favorizat ( opereaza automat daca nu este specificat)
24
- Def: acea clauza prin care o parte contractanta promitentul clauzei se obliga ca in ipoteza in care pe parcursul
execuarii contractului va incheia cu un tert un contract similar in conditii mai favorabile decat cele din contractul
in curs de executare, sa aplice acele conditii mai favorabile imediat si celeilalte parti contractante, beneficiarul
clauzei, contractul fiind adaptat in mod corespunzator.
- se intalneste frecvent in contractele de furnizare de materii prime si materiale tocmai pentru a contracara riscul
modificarii pretului in acele materii prime sau materiale
- poate actiona unilateral sau bilateral

- poate fi comparata cu clauza ofertei concurente
Asemanari: ambele clauze au ca scop adaptarea contractului in cazul producerii unor riscuri nevalutare de natura a
perturba echilibrul contractual stabilit initial ( acelasi scop, dar mecanisme diferite)
• Clauza ofertei concurente: este vorba de o oferta mai favorabila facuta de un tert catre o parte contractanta (
initiativa vine de la tert)
• Clauza clientului celui mai favorizat : este vorba despre un contract mai favorabil incheiat de o parte contractanta
cu un tert (initiativa vine de la o parte catre un tert )
- conditie definitorie clauza ofertei clientului celui mai favorizat: un contract mai favorabil facut de o parte
contractanta unui tert
- ex: Romania este transportatoare de energie electrica datorita centralei atomice de la Cernavoda si vinde mia de
kilowatti/ora cu 1000$, astazi se incheie un contract cu Bulgaria pe 25 de ani, toata Bulgaria va plati 1000$ pe mia
de kilowatti, dar daca peste 10 ani voi vinde in Ungaria cu 800$ inseamna ca s-au acordat conditii mai favorabile
unui tert; asadar, Romania este obligata sa aplice in mod automat aceste conditii mai favorabile si partii bulgare cu
care am un contract vechi si care nu va mai plati 1000$, ci 800$ atat cat s-a acordat si tertului. Problema care se
pune aici este aceea ca de ce Romania vinde partii maghiare cu 800$? Pentru ca pretul energiei pe piata europeana
a scazut.
Probleme practice:
• clauza ofertei concurente: partea dificila / sensibila a acestei clauze este ca oferta tertului poate sa fie neserioasa ( o
oferta de complezenta care sa genereze o renegociere a contractului in curs )
• clauza clientului celui ma favorizat: “neseriozitatea” vanzatorului, adica a faptului ca daca are un contract nou cu
un pret mai bun nu divulga acest lucru catre partenerii contractuali vechi; ratiunea nu este de neseriozitate, dar este
de foarte multe ori din ratiuni de confidentialitate a contractelor
4. Clauza de impreviziune ( hardship ) are caracter de generalitate si se aplica pentru riscurile necomerciale /
nevalutare, dar se poate aplica si pentru riscurile valutare; impreviziunea inceteaza acolo unde exista culpa; nu
opereaza automat, ci doar prin renegocierea contractului; mai precis hardshipul inseamna reechilibrarea contractului,
adica impartirea riscurilor in asa fel incat sa se asigure un echilibru cat mai aproape de echilibrul care a existat la
momentul incheierii contractului
- art.1271 NCC
- clauza de hardship este acea clauza contractuala prin care partile prevad obligatia lor de a proceda la renegocierea
contractului in cazul in care pe parcursul executarii contractului se produce o imprejurare de orice natura
independenta de culpa vreunei parti care afecteaza grav echilibrul contractual producand o ingreunare substantiala
a executarii contractului pentru cel putin una dintre partile contractante
- pentru a se aplica aceasta clauza de hardship trebuie indeplinite 4 conditii:
1) sa intervina un risc pe durata contractului
2) evenimentul sa fie independent de culpa vreuneia dintre parti
25
“independent de culpa” = evenimente aparute dupa incheierea contractului ( NU evenimente care existau in
momentul incheierii contractului, caci acelea trebuie cunoscute ); evenimente pe care in mod rezonabil in functie de
imprejurari nu se puteau prevedea in momentul incheierii contractului; evenimentele trebuie sa fie independente de
controlul partilor; sa nu iti asumi riscul ca parte producerea evenimentului
Problema care se pune in practica este aceea ca arbitrul / judecatorul trebuie sa aiba un criteriu de apreciere al
comportamentului partii pentru ca sunt comercianti pentru care un eveniment este previzibil si comercianti pentru care
acelasi eveniment este imprevizibil si in aceasta situatie criteriul este unul obiectiv si abstract, adica cum s-ar fi
comportat un comerciant rezonabil si prudent in aceeasi situatie. Prin urmare, culpa se apreciaza in abstracto ( in mod
obiectiv ) si nu la persoana comerciantului, ci la intreaga categorie de comercianti din care face parte comerciantul
respectiv
c) evenimentul sa produca o ingreunare substantiala a executarii contractului de catre partea interesata ; NU

orice eveniment care se produce pe piata internationala este hardship, caci asta ar insemna ca toate contractele sunt
vulnerabile si nu s-ar mai aplica niciunul; trebuie sa existe o ingreunare substantiala
ingreunare substantiala ( este o scadere de profit ) = apare o crestere a costurilor de executare a contractului cu cel
putin 1% ( de regula 10%); descresterea contraprestatiei celeilalte parti ( = primesc mai putin de la partea cealalta )
d) sa fie inechitabil ca sarcina acestei ingreunari substantiale sa fie suportata de o singura parte ( este o conditie
de echitate )
Ratiunea substantiala a acestei clauze este de a nu duce la desfiintarea contractului, ci la readaptarea contractului in
noile imprejurari
Comparatie hardship si forta majora
Asemanari: intervine un eveniment / un risc; riscul este independent de culpa si in ambele cazuri este imprevizibil;
imprevizibilitatea este specifica ambelor clauze
Deosebiri:
Forta majora: institutie tipica sistemului de drept romanist fundamentata pe codul civil Napoleon de la 1804, preluată
de toate tarile care au drept de sorginte romanist in 1864
Hardship: expresie a dreptului anglo-saxon
Forta majora: nu este numai imprevizibila, ci este si insurmontabila ( nu numai ca nu s-a prevazut evenimentul, dar
chiar daca s-a prevazut consecintele nu pot fi depasite )
Hardship: cere numai imprevizibilitatea, nu neaparat insurmontabilitatea
Forta majora: cand se incheie are ca scop, de principiu, incetarea efectelor contractului in cazul in care evenimentul se
produce ( rar suspendarea efectelor)
Hardship: nu urmareste incetarea efectelor contractului, ci reasezarea echilibrului contractual
Efecte:
Forta majora: este o clauza de incetare a efectelor contractului ( de regula, duce la desfiintarea contractului si la
exonerarea de raspundere a partii care nu poate executa din cauza de forta majora )
Hardship: readaptarea echilibrului contractului
Mecanismului hardship-ului
Daca una dintre parti sufera o imprejurare de hardship, primul lucru pe care trebuie sa-l faca este acela de notifica
cealalta parte. Notificarea nu implica o formalitate ca in dreptul comun ( nu se face prin notar sau executor
judecatoresc, ci se face pur si simplu printr-o scrisoare comerciala - poate insemna si un mesaj electronic prin care se
26
anunta cealalta parte contractanta ca a intervenit aceasta ingreunare a executarii contractului. Notificarea trebuie
urmata de renegocierea contractului.
Clauza de hardship nu opereaza niciodata automat, ci opereaza prin renegocierea contractului. Daca negocierile
esueaza, se apeleaza la un arbitru / judecator care poate sa adopte una dintre solutiile: sa refuze cererea daca considera
ca nu este hardship, sa admita si sa reaseze echilibrul contractual sau sa suspende contractul pe o anumita perioada de
timp si in mod exceptional sa pronunte rezilierea contractului in cazul in care acel contract nu mai poate fi de fel
executat.
Clauzele de optiune
- acele clauze prin care partile convin continuarea raporturilor contractuale dintre ele atunci cand anumite
evenimente se produc
- aceste clauze sunt incadrate in categoria clauzelor asiguratorii impotriva riscurilor pentru ca intotdeauna este mai
bine sa fie continuat contractul decat sa se negocieze un alt contract cu un tert
Clasificare
1. Promisiunea de a contracta ( Antecontractul )
- Def: antecontractul este promisiunea pe care o face o parte promitentul clauzei de a incheia in viitor in conditii
prestabilite un contract cu beneficiarul promisiunii daca beneficiarul isi va exprima optiunea in acest sens intr-un
anumit termen ( promisiunea unilaterala de a contracta )
- exista obligatii pe seama ambelor parti ( promisiunea bilaterala de a contracta ) - vanzatorul se obliga in viitor sa
vanda, iar cumparatorul se obliga in viitor sa cumpere
- in comert de obicei se intalnestepromisiunea unilaterala ( ex: producatorul de grau care are un siloz in care are mii
de tone de grau se obliga fata de cumparator, ca daca pana la sfarsitului semestrului 2020 doreste sa cumpere graul,
vanzatorul va vinde graul in conditiile “x”
2 etape de timp:
a) prima etapa de timp este intre momentul incheierii promisiunii unilaterale ( ex: azi, 13 Noiembrie 2020 si 30
Iunie 2020 cand expira semestrul 2 al anului 2020 ); in aceasta perioada contractul este in asteptare. Ca beneficiar
a promisiunii am un drept in patrimoniul meu pe care pot sa-l transfer altuia. Cand se intampla asta? Se intampla
asta, cand spre exemplu s-a incheiat un titlu de valoare. De obicei, in aceasta situatie se incheie un titlu de
valoare care atesta ca eu, cumparator, pot ridica din siloz atata cantitate de grau pana la data de 30 Iunie 2020 in
conditiile “x”
b) a doua etapa de timp este atunci cand beneficiarul isi exprima optiunea de cumparare ( in acel moment cand se
exprima optiunea de cumparare, contractul se socoteste incheiat imediat in conditiile prestabilite cu efecte pentru
viitor)
2. Clauza primului refuz ( clauza de preemptiune sau pactul de preferinta ) “first refusal clause”
- are sorginte anglo-saxona
- prin clauza primului refuz o parte promitentul clauzei se obliga ca in ipoteza in care decide sa incheie in viitor, de
regula, intr-un termen stabilit un anumit contract se obliga sa acorde preferinta / preemptiune celeilalte parti,
beneficiarul clauzei, in conditii egale cu cele oferite de terte persoane aflate intr-o situatie comparabila si numai
daca beneficiarul refuza sa incheie contractul ( exprima primul refuz ) numai atunci promitentul poate sa incheie
un contract cu tertul
27
- este prevazuta si de legea 31 - legea societatilor; este cel mai frecvent intalnita in cazul vanzarii actiunilor (
preemptiune legala: in cazul in care un actionar doreste sa isi vanda actiunile la o societate, el are obligatia sa le
vanda in primul rand coactionarilor sai - au prioriate la cumparare - si numai daca niciunul dintre ceilalti actionari
nu cumpara, poate vinde unui tert )
- natura juridica: este un antecontract unilateral afectat de o conditie suspensiva, potestativa simpla din partea
promitentului
- este un antecontract unilateral deoarce da nastere obligatiei promitentului de a acorda preferinta beneficiarului fata
de alti clienti ai sai
- este afectat de o conditie suspensiva pentru ca promitentul se obliga sa acorde preferinta beneficiarului numai daca
in viitor promitentul se decide sa incheie acel contract in viitor
- de ce o conditie potestativa simpla si nu o conditie potestativa pura? Daca ar fi fost o conditie pur potestativa
contractul ar fi fost nul, caci contractele “daca vreau” nu sunt considerate valabile, nu produc efecte
- este o conditie potestativa simpla pentru ca realizarea ei, adica decizia promitentului de a incheia contractul
depinde de actiuni exterioare si nu depinde exclusiv de vointa promitentului
etape de timp:
a) din momentul incheierii clauzei de preemptiune / pactului de preferinta pana in momentul cand promitentul se
decide sa vanda ( aceasta este perioada cand conditia suspensiva nu s-a realizat; in aceasta perioada contractul
este in standby, dar beneficiarul are un drept de preemptiune de care daca nu este clauza intuitu personae ( de
regula este intuitu personae ), poate vinde acel drept unui tert )
b) conditia se realizeaza (in acel moment promitentul trebuie sa acorde preferinta beneficiarului pactului si sa
notifice beneficiarul in legatura exprimarea beneficiului de a cumpara; vanzarea catre beneficiarul clauzei se face
in conditiile pietei - se face un studiu de piata prin care se aduna mai multe oferte de cumparare de la diferiti terti;
exprimarea beneficiului de preemptiune se face numai in conditiile pietei atunci cand beneficiarul cumpara in
conditii relativ egale cu cele oferite de un tert; daca beneficiarul refuza sa cumpere in aceste conditii, atunci
promitentul poate contracta cu tertul
In cazul in care promitentul nu respecta dreptul de preemptiune al beneficiarului si doreste sa vanda unui tert fara a-l
notifica pe beneficiar, beneficiarul poate cere:
- daune-interese ( damnum emergens - paguba efectiv suferita si lucrum cessans - profitul nerealizat; ele trebuie
probate daca nu exista o clauza penala, clauza penala insemnand o predeterminare a prejudiciului
- blocarea vanzarii catre tert pe cale de ordonanta presedintiala ( daca vanzarea n-a avut loc)
28
CURS 6 – 20.11.2019
Clauza de forta majora
! pentru examen este importanta definitia acestei clauze
Def: Forta majora este un eveniment extern care poate aparea pe parcursul executarii unui contract independent de
culpa vreuneia dintre parti, imprevizibil si insurmontabil.
Forta majora in cadrul unui contract este de obicei intalnita in 3 forme:
1) sub forma unei definitii sintetice ( def de mai sus )

2) sub forma unei definitii analitice / exemplificative specifica sistemului de drept anglo-saxon ( enumerarea de
catre parti a tuturor situatiilor pe care acestea le considera ca fiind cazuri de forta majora
3) forma mixta
! imposibilitatea obtinerii unor autorizatii chiar cu depunerea tututor diligentelor constituie caz de forta majora
Efectele fortei majore

1) efectul suspensiv - se suspenda executarea obligatiilor pe o anumita perioada de timp ( in practica, 6 luni - 1 an
de zile )
2) efectul extinctiv - incetarea obligatiilor contractuale
Notificarea fortei majore

- notificarea trebuie facuta de indatata catre cealalta parte cocontractanta intr-un termen rezonabil; termenul se
apreciaza de la caz la caz in functie de situatia concreta
- înstiintarea trebuie sa cuprinda atat evenimentul cat si efectele evenimetului asupra executarii contractului
Forma instiintarii
- instiintarea poate fi facuta in forma scrisa ( prin orice mijloc de comunicare) pentru a fi dovedit cazul de forta
majora
Termenul comunicarii
- comunicarea trebuie facuta de indata dupa survenirea cazului de forta majora
- Conventia de la Viena foloseste formula “intr-un termen rezonabil” ( termenul este unul cat mai rapid )
Obligatia partilor de a coopera pentru limitarea oricaror efecte negative / pagube suferite
- aici intra indatorirea lor de a renegocia contractul si de a-l adapta daca acest lucru este posibil
Regimul dobanzii in comertul international
- dobanda remuneratorie ( definitia: OG. 13/2011 )

- dobanda penalizatoare ( OG. 13/2011)
Atunci cand sunt intrunite concomitent conditiile:
1) raport juridic cu element de extraneitate

2) legea aplicabila este legea romana
3) plata se realizeaza in moneda straina
Potrivit OG. 13/2011 cuantumul dobanzii ( art. 4) va fi de 6% pe an
29
Interpretarea contractelor comerciale internationale
Reguli de interpretare de drept comun
1) contractul se interpreteaza dupa vointa comuna a partilor ( art.1266 al. (1) C.civ)
“la stabilirea vointei concordante se va tine seama dintre altele de scopul contractului, de negocierile purtate intre
parti, de practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului”
- regula mai este intalnita in art.8 al.(1) din Conventia de la Viena din 1980 ( vanzarea internationala de marfuri ) si
in cadrul Principiilor UNIDROIT 2016 avand 2 aplicatii specifice:
a) intentia comuna trebuie interpretata dupa un criteriu obiectiv ( prin raportarea la o figura juridica abstracta, adica
la o persoana rezonabila - aceesi pregatire ca partenerul contractual aflat in aceeasi situatie juridica -
b) atunci cand intentia comuna a partilor nu se poate deduce suficient din termenii contractului, aceasta intentie
precum si semnificatia pe care ar da-o o persoana rezonabila poate fi dedusa din interpretarea unor criterii de
ordin subiectiv extrinseci contractului respectiv ( ex: atitudinea partilor in timpul negocierii, comportamentul
partilor pe parcursul executarii contractului, contextul in care a fost incheiat contractul, domeniul de activitate la
care se refera contractul, uzantele practicabile in domeniul respectiv etc.)
2) principiul bunei credinte si al loialitatii comerciale in comertul international - se interpreteaza coroborat cu

ideea reprimarii abuzului de drept in contractele comerciale internationale
- principiul este prevazut in art. 14+15 C.civ

- abuzul de drept reprezinta un drept exercitat cu scopul de a vatama sau pagubi o alta persoana ori un drept
exercitat in mod excesiv si nerezonabil
- buna credinta este prevazuta si in Conventia de la Viena 1980 in art. 7 al.(1) cu 2 aplicatii specifice:
a) buna credinta se coroboreaza cu principiul respectarii loialitatii comerciale care se apreciaza obiectiv / abstract in
functie de comportamentul unui profesionist rezonabil aflat in aceeasi situatie ( loialitatea profesionala =
onestitate in atitudine si respectarea unor norme comerciale rezonabile de loialitate profesionala “fair dealing in
the trade”) / art. 1.7 Principii UNIDROIT 2016
b) principiul reprimarii abuzului de drept
3) interpretarea pe baza de obicei, echitate si lege

- art. 1268 al.(2) C.civ “ interpretarea contractelor in functie de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in
domeniu si de uzante”
- art.4.3 UNIDROIT 2016
- art. 9 Conventia de la Viena 1980 “partile sunt tinute sa respecte toate obisnuintele si uzantele( uzante la care
partile au consimtit) care s-au stabilit intre ele”; partile sunt tinute si de uzantele la care s-au referit in mod tacit ( in
lipsa de stipulatie contrara)
4) interpretarea clauzelor contractuale indoielnice in sensul de a produce efecte juridice

- art. 1268 al.(3) C.civ
- acest principiu produce 2 efecte specifice in comertul international:
a) un contract trebuie pe cat posibil sa fie mentinut ( pr.salvgardarii )
b) exista posibilitatea de a pune capat unui contract, de regula, pe cale conventionala atunci cand el apare ca fiind
viabil
5) interpretarea potrivit naturii contractului

- art. 1268 al.(1) C.civ
30
- regula este cuprinsa si in Pr.UNIDROIT 2016 in art.4.3 lit.d) ca acordurile dintre parti trebuie interpretate in
functie de natura si scopul contractului
6) interpretarea coordonata a clauzelor contractului
- art. 1267 C.civ
- art. 4.4 Pr.UNIDROIT 2016
7) interpretarea in dubio pro reo

- art. 1269 al.(1) C.civ “orice contract se interpreteaza in favoarea debitorului obligatiei”
!!! In cazul contractelor de adeziune toate clauzele se interpreteaza contra celui care le propune /
profesionistului care le impune.
8) interpretarea si adaugarea clauzelor emise
- art. 4.8 UNIDROIT 2016 ( atunci cand partile contractante nu au convenit in privinta unei prevederi importante
pentru determinarea drepturilor si obligatiilor lor, lipsa poate fi suplinita printr-o clauza asemanatoare; pentru a
determina ce inseamna clauza asemanatoare trebuie avute in vedere printre altele intentia partilor, natura si scopul
contractului, buna credinta si rezonabilitatea.
31
CURS 7 – 27.11.2019
Reguli specifice contractelor comerciale internationale
1. caracterul international ( au un element de extraneitate care le distinge de contractele comerciale interne )

2. pe baza uzantelor sau a obisnuintelor din comertul international care sunt stabilite intre parti
Forme concrete de aplicare a regulii specifice pe baza uzantelor sau a obisnuintelor stabilite intre parti:
1) uzantele au stabilit ca in cazul in care exista un conflict intre o uzanta si o clauza contractuala explicita,
prevaleaza clauza explicita
2) cand in contract exista expresii, clauze tipice obisnuite, in comert acestea se interpreteaza in functie de
semnficatia care le este acordata de uzantele din comertul international
3) exista o neconcordanta intre o clauza tiparita ( continut standard ) si o clauza scrisa de mana, prevaleaza clauza
scrisa de mana deoarece exprima vointa partilor
3. daca un contract este incheiat pe baza unei clauze standard
1) in cazul in care partile nu s-au referit amandoua la clauza standard, ci numai una din ele, acea clauza standard nu
va face parte din contract ( pentru ca o clauza standard sa faca parte din contract cealalta parte trebuie sa o
accepte in mod explicit )
2) cand in cuprinsul unei clauze standard exista dispozitii cu caracter neuzual astfel incat cealalta parte contractanta
nu se putea astepta in mod rezonabil ca acea clauza sa existe in contractul standard, acea clauza nu va fi
incorporata in contract decat daca este acceptata de catre cealalta parte in mod expres ( exemple clzauze neuzale
în contractele standard: clauzele de limitare de raspundere, clauzele de denuntare unilaterala a contractului,
clauzele care prevad decaderi pentru cealalta parte contractanta - cea care propune clauza standard-,
clauzele privind reinnoirea tacita a contractului, clauzele privind legea aplicabila, clauzele de jurisdictie -
clz compromisorii )
3) in cazul in care in contractele standard apar clauzele ambiguue, acestea se interpreteaza in defavoarea partii care
a propus acea clauza standard ( in dubio contra stipulantem )
4) cand exista o neconcordanta intre o clauza prevazuta expres de catre parti si o clauza prestabilita, prevaleaza
clauza prevazuta expres de catre parti
5) ambele parti sunt profesionisti si propun clauze standard, iar intre cele 2 clauze exista o neconcordanta ( Pr.
UNIDROIT prevad pentru aceasta situatie asa numita doctrina knock-out, potrivit careia ambele parti propun
clauze standard si ele sunt neconcordante se vor aplica numai acele clauza care sunt concordante, iar restul vor fi
eliminate; solutia de a se tine seama de clauzele care sunt propuse de catre cumparator - partea ma slaba in
contractul de vanzare )
6) pr. cooperarii partilor contractante ( contractele comerciale internationale trebuie interpretaet in spiritul
cooperarii care trebuie sa existe intre partile contractante; acest principiu este o aplicare a ideii de buna credinta
si a principiului ca nimeni nu poate invoca propria sa culpa pentru a obtine un profit - nemo auditur propriam
turpitudinem allegans - )
32
Cum s-a aplicat pr. cooperarii in contractele de comert international?
1. Momentul incheierii contractului
- la acest moment fiecare parte este obligata sa isi aduca contributia la stabilirea unui continut clar si complet al
contractului ( contractul trebuie negociat cu buna credinta de catre ambele parti si niciuna dintre ele neputand cu
buna stiinta sa permita clauze ambiguue )
2. In timpul executarii contractului
- partile sunt obligate sa coopereze pentru realizarea efectiva si la timp a obligatiilor celeilate parti ( ex:
cumparatorul trebuie sa ofere vanzatorului toate datele necesare pentru ca vanzatorul sa efectueze livrarea marfii
care face obiectul contractului )
3. In materia raspunderii contractuale
- in cazul in care una din parti este intr-o situatie de neexecutare ( ex: forta majora ), cealalta parte trebuie sa ia toate
masurile rezonabile in functie de imprejurari pentru a-si limita pierderile; daca nu face acest lucru, ea nu va putea
invoca acele daune- interese, prejudicii, pe care le-ar fi putut evita daca ar fi luat acele masuri rezonabile ( ex: in
cazul in care in contract este inserata o regula INCOTERMS - FOB - sau o regula FAS, care prevad obligatia
cumparatorului de a aduce nava in portul de incarcare pentru a prelua marfa predata de vanzator; daca vanzatorul
aduce marfa pe cheiul portului de incarcare la data prevazuta in contract, dar cumparatorul nu isi indeplineste
obligatia de a aduce nava in ziua respectiva, vanzatorul nu are dreptul sa lase marfa pe cheiul portului sa se
degradeze, ci trebuie sa depuna marfa intr-un doc / siloz pe cheltuiala cumparatorului ( aceasta inseamna cooperare
trebuind sa reduca prejudiciile )
4. Contractul este exprimat intr-o anumita limba
1) cand contractul este incheiat intr-o singura limba, termenii si expresiile specifice din contract trebuie interpretate
in principiu potrivit semnficatiei care le este acordata in limba contractului
2) cand contractul este incheiat in mai multe limbi, pr. UNIDROIT propun pentru aceasta situatie o solutie in cazul
in care exista o discrepanta intre cele 2 versiuni ale contractului in limbi diferite: sa prevaleze versiunea in care
contractul a fost initial redactat ( nu este cea mai buna solutie ), mai corect ar fi ca judecatorul /arbitrul va trebui
sa tina seama de vointa reala a partilor - acea versiune care exprima in acceptiunea judecatorului / arbitrului
vointa interna a partilor
CONTRACTUL DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI POTRIVIT CONVENTIEI DE LA

VIENA 1980
Conventia de la Viena este cea mai importana si vasta reglementare internationala in materia contractelor de comert
international. Conventia a fost adoptata la Viena in anul 1980 si a intrat in vigoare la 1 Ianuarie 1988. Romania a
aderat la ea prin legea 24/1991. Conventia impaca cele 2 sisteme de drept esentiale care functioneaza la nivel mondial
si anume, sistemul de drept romanist sau cum i se mai spune sistemul drept continental european si sistemul de drept
anglo-saxon.
Conventia se aplica in 2 situatii:
a) atunci cand partile la contractul de vanzare internationala de marfuri isi au sediile in state contractante diferite
b) contractul de vanzare se incheie intre 2 parti care nu isi au sediul in state contractante, dar care prevad ca lege
aplicabila legea unui stat contractant
Conventia de la Viena are 4 parti:
I. Dispozii generale ( reguli de interpretare, forma si proba )

II. Formarea contractului
33
III. Efectele contractului de vanzare
IV. Dispozitii finale
In prima parte cel mai important capitol este interpretarea contractelor. Conventia stabileste reguli de interpretare a
contractului. Aceste reguli sunt:
1) la interpretarea contractului se va tine seama de caracterul sau international
2) contractul se interpreteaza potrivit principiului respectarii bunei credinte in comertul international
3) conventia reglementeaza modul de interpretare a situatiilor care nu sunt solutioante in mod expres de contract (
“problemele privind materiile care nu sunt rezolvate in mod expres in contract, vor fi rezolvate potrivit cu
principiile generale din care principalele contracte se inspira, iar lipsa unor asemenea principii generale ( ex:
Pr. UNIDROIT), vor fi interpretate cu sistemul de drept aplicabil potrivit normelor de drept international
privat”
4) interpretarea actelor si manifestarilor de vointa ale partilor ( actele si manifestarile partilor trebuie interpretate
dupa intentia partii, adica, dupa vointa interna a partii, iar nu dupa sensul literal al termenilor - nu dupa ceea ce s-
a scris in contract, ci dupa ce a vrut sa se exprime in contract - ); conditie: vointa interna sa fi fost cunoscuta sau
ar fi trebuit sa fie cunoscuta de cealalta parte contractanta; in cazul in care manifestarea de vointa a partii nu este
limpede, acea manifestare de vointa trebuie interpretata potrivit cu semnificatia pe care i-ar fi acordat-o o
persoana rezonabila cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie ( imbina un criteriu subiectiv cu unul
obiectiv)
5) art. 9 Conventia de la Viena “partile sunt legate prin uzantele - practici generale si impersonale, intocmai ca
legea aplicabile intre un numar nedeterminat de participanti comerciali - la care au consimtit si prin obisnuintele
- un numar restrans de parteneri comerciali - care s-au stabilit intre ele”
Uzantele - partile sunt legate in primul rand de uzantele la care s-au referit in mod explicit si de regula, partile se
refera la uzantele codificate, uniformizate ( ex: INCOTERMS ); partile sunt legate si de uzantele care se aplica in mod
implicit sau in mod tacit ( “partile sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o
cunosteau sau pe care ar fi trebuit sa o cunoasca si care este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre
partile la contractele de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere” )
• Forma si proba contractului
Forma: un contract poate sa fie incheiat fara a fi supus niciunei conditii de forma. Contractul nu trebuie consemnat in
scris si nu trebuie supus niciunei conditii de forma ( pr. consensualismului - contractul se incheie prin simplul acord de
vointa al partilor fara nicio proba, nici ad probationem, nici ad validitatem ). Idem, contractul poate fi modificat sau
reziliat, caci daca nu s-a cerut nicio conditie de forma pentru incheiere, nu se cere nicio forma nici pentru modificare
si nici pentru incetarea efectelor ( reziliere ).
Pe planul probei, contractul poate fi probat prin orice mijloc de proba, chiar si prin martori, indiferent de valoarea lui.
• Formarea contractului
Conventia reglementeaza mecanismul formarii consimtamantului (oferta de a contracta, acceptarea ofertei si

momentul incheierii contractului )
Oferta de a contracta = propunerea privind incheierea unui contract pe care ofertantul o face celeilate parti si care
pentru a fi valabila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie adresata unei persoane sau mai multor persoane determinate ( sa nu fie adresata publicului; oferta adresata
publicului este o invitatie la oferta )
b) oferta trebuie sa fie precisa ( sa determine marfa, cantitatea si pretul; pretul in mod direct - pret determinat - sau
prin stabilirea unor indicatii de determinare a pretului - pret determinabil; determinarea pretului ridica probleme
intrucat exista o aparenta contradictie intre art. 14 ( prevede ca pretul sa fie determinat sau cel putin determinabil)
si art. 55 ( prevede o determinare legala a pretului, chiar daca el nu este determinat sau cel putin determinabil )
34
c) trebuie sa denote vointa ofertantului de a se angaja d.p.d.v juridic in cazul in care oferta sa este acceptata de
partea careia i se adreseaza; oferta trebuie facuta cu intentia de a produce un angajament juridic (animo
contrahendi negoti)
d) oferta poate fi retractata sau revocata
- retractarea ofertei = retragerea ofertei inainte sau in acelasi timp cu ajungerea ei la destinatar
- revocarea ofertei = oferta a ajuns la destinatar, iar ea este retrasa dupa aceea ( regula: oferta poate fi revocata
dupa ajungerea ei la destinatar; exceptie: oferta nu poatea fi revocata atunci cand:
- a) cand prevede un termen pentru acceptare ( este irevocabila in acel termen )
- b) este rezonabil pentru destinatarul ofertei sa o considere ca fiind irevocabila si destinatarul a actionat in
consecinta; rezonabilitatea este o problema de interpretare care se face prin criteriul obiectiv al comerciantului
rezonabil si prudent aflat in aceeasi situatie
Acceptarea ofertei
1. Acceptare expresa - consta intr-o manifestare de vointa a destinatarului ofertei in sensul acceptarii ofertei
2. Acceptare tacita - in momentul in care acceptarea rezulta din imprejurari
Pentru regimul juridic al tacerii / inactiunii Conventia spune ca tacerea sau inactiunea prin ele insele ( daca se face o
oferta si ca destinatar al ofertei tac cu privire la aceasta oferta, nu inseamna ca am acceptat-o; daca insa din uzante,
obisnuinte, lege rezulta ca tacerea valoreaza acceptare atunci va produce efecte juridice) nu constituie acceptare.
Termenele de acceptare
• Acceptare expresa: dupa cum contractele se incheie intre persoane care sunt fata in fata ( intre persoane
prezente ) sau prin corespondenta; intre prezenti ( intra si contractul incheiat prin telefon, videocall, oferta trebuie
acceptata imediat, daca partile nu convin ca acceptarea sa intervina mai tarziu ); intre absenti acceptarea produce
efecte in momentul in care ea parvine ofertantului ( teoria receptiunii )
• Acceptare tacita: consta in indeplinirea unui fapt din care rezulta ca destinatarul ofertei accepta oferta fara sa
comunice acest lucru ofertantului; acceptarea tacita poate rezulta din uzante sau obisnuinte ( ex: daca se face o
oferta care imbraca forma unei comenzi pentru a livra o anumita cantitate de fructe si pentru ca fructele sunt in
general produse perisabile, se expediaza marfa fara alt mesaj catre ofertant; expedierea marfii este o acceptare tacita
care valoreaza contract incheiat; acelasi lucru in cazul cumparatorului - i se face o oferta de a cumpara o cantitate de
bunuri, iar cumparatorul plateste pretul total sau partial; plata pretului este o acceptare tacita )
Continutul acceptarii
Regula: acceptarea trebuie sa fie pura si simpla ( sa nu contina niciun fel de modificari, limitari, completari fata de
continutul ofertei ); englezii spun “ mirror image rule” - regula imaginii in oglinda, adica acceptarea trebuie sa fie
intocmai cu continutul ofertei
Exceptia: un raspuns care contine elemente complementare / diferite care nu altereaza in mod substantial termenii
ofertei, valoreaza acceptare ( sunt permise modificari, limitari, completari )
Situatii care altereaza in mod substantial oferta: conditiile de plata, modificarea pretului, modificarea cantitatii,
modificarea calitatii, modificarea locului si data predarii, modificarea conditiei raspunderii contractuale,
modificarea clauzei de solutionare a litigiului
Exceptia la exceptie: un rapsuns care desi nu afecteaza in mod substantial termenii ofertei nu va fi socotit ca fiind
acceptare valabila daca ofertantul obiecteaza in termen scurt, fara intarziere nejustificata
• Acceptarea tardiva: ea parvine ofertantului dupa expirarea termenului ofertei sau daca nu s-a stabilit un termen,
acceptarea parvine dupa expirarea unui termen rezonabil din momentul emiterii ofertei; cand oferta este peste
termen - fie expres sau rezonabil - exista 2 situatii:
35
a) Cine este vinovat de tardivitate?
- in cazul in care acceptarea este tardiva din culpa acceptantului, ea nu va produce efecte, cu exceptia cazului in care
ofertantul o admite si in aceste conditii
- acceptarea este expediata in termen si in mod normal ar fi trebuit sa ajunga la termen, dar nu ajunge in termen din
culpa unui tert ( posta, caraus, transportator etc.); in aceasta situatie, acceptarea este valabila, cu exceptia ipotezei
in care ofertantul face dovada ca este in imposibilitate obiectiva de a executa contractul
36
CURS 8 – 4.12.2019
Proba contractelor de comert international
Sediul materiei:
prevederile din CPC ( art. 249-365; 366-388 )
regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitral de CCIR

regulile privind administrarea probelor in arbitrajul international
Ca regula functioneaza principiul libertatii probelor ( manifestare a libertatii contractuale si o consecinta a

pr.consensualismului )
Art. 1.2 teza 2 Pr. UNIDROIT 2016 prevede ca “contractul poate fi dovedit prin orice mijloc de proba inclusiv proba
cu martori”
Sarcina probei este potrivit art. 249 CPC supusa regulilor conform carora aceasta incumba celui care face o sustinere
in cursul procesului.
Obiectul probei il constituie atat existenta cat si intinderea contractului propriu-zis precum si orice fapte juridice care
produc efecte pe plan contractual
Faptele notorii nu este necesar sa fie dovedite.
• Conditiile de admisibilitate ale probelor
- probele trebuie sa fie legale ( sa respecte toate dispozitiile imperative ale legii aplicabile)
- verosimile
- utile
- pertinente
- concludente
• Conventiile asupra probelor
- art. 256 CPC

- s-a aratat in practica faptul ca o asemenea conventie atata timp cat este conforma conditiilor de drept comun are
forta obligatorie intre parti
- prin exceptie, in cazul unor contracte speciale anumite reglementari legale prevad anumite limitari ale posibilitatii
partilor de a incheia conventii asupra probelor ( ex: in art. 41 al.(2) Conventia de la Geneva 1956 - contractele
comerciale internationale de marfuri pe sosele - “este nula orice clauza a contractului de transport de marfuri pe
sosele care schimba sarcina probei” )
• Mijloacele de proba. Particularitati
1) Inscrisurile
a) Inscrisurile sub semnatura privata
37
- in cazul contractelor incheiate intre prezenti…inscris unic ( nu este necesara indeplinirea unei formalitati …)
- in categoria inscrisurilor sub semnatura privata intra pe langa contractele propriu-zise: facturile, inscrisurile
teleimprimate - comunicarile prin intermediul faxului -, scrisorile - sub forma de email -, alte inscrisuri pe suport
informatic, registrele tinute de profesionisti - registrele contabile - etc.
- ca regula, dovedirea unui contract se face cu un inscris care atesta existenta si continutul acestuia ( inscrisuri
intrinseci contractului ); prin exceptie prin inscrisuri extrinseci contractului ( ex: prin intermediul unui act aditional
ulterior, corespondenta purtata intre parti …)
- regim probator: prezinta 2 particularitati:
i) data acestor inscrisuri: se prezuma ca inscrisul intocmit in exercitiul activitatii unei intreprinderi a fost facut la
data consemnata in cuprinsul sau
ii) nu se aplica cerinta pluralitatii de exemplare
b) Facturile
- forta probanta a mentiunilor din factura este diferita dupa cum aceasta a fost acceptata sau nu de catre parti
- pentru a constitui mijloc de proba pentru …factura trebuie sa mentioneze in cuprinsul ei numarul contractului la
care se refera, daca exista un contract; in lipsa acestei mentiuni partea interesata este obligata sa faca dovada
suplimentara a conexiunii dintre factura si contract
- acceptarea facturii poate fi expresa sau tacita ( rezulta din fapte concludente - ex: plata unui avans )
c) Registrele profesionistilor
- niste registre tinute regulat de catre profesionistii comercianti, mentiunile din cuprinsul acestora pot face proba atat
impotriva cat si in favoarea persoanei care le-a efectuat; daca aceste registre nu ar fi regulat tinute, mentiunile au
forta probanta numai impotriva celui care le-a intocmit
- mentiunile din aceste registre au forta probanta a unei marturisiri extrajudiciare
• Proba cu inscrisurile in forma electronica
- regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica este reglementat prin legea 455/2001 ( semnatura electronica
); in aplicarea acestui act normativ a fost emisa hotararea de Guvern 1259/2001; directiva 1999/93/CE; exista o
lege model privind semnaturile electronice adoptata in cadrul UNCITRAL in 2001 ( 12 articole + un ghid de
aplicare )
- art. 4 lg.455/2001: cand inscrisului in forma electronica i s-a incorporat, atasat sau asociat logic o semnatura
electronica extinsa bazata pe un certificat calificat valabil la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui
dispozitiv securizat de crearea semnaturii electronice, acest inscris este asimilat in ceea ce priveste conditiile si
efectele sale unui inscris sub semnatura privata
- art. 6 lg.455/2001: inscrisul in forma electronica caruia i s-a incorporat, atasat sau asociat o semnatura electronica
recunoscut de cel caruia i se opune este asimilat unui act autentic
• Proba cu inscrisurile pe suport informatic
- suport informatic = orice mijloc de stocare a informatiei

- art. 23 legea 82/1991 (legea contabilitatii) care prevede ca: societatile care desfasoara activitate de comert care
utilizeaza sisteme informatice de prelucrare a datelor au obligatia sa asigure prelucrarea datelor in conformitate cu
normele contabile aplicabile, controlul si pastrarea acestora pe suporturi tehnice
• Inscrisuri sub semnatura privata care au forta probanta speciala
- formulare standardizate / tipizatele (legea română le considera intotdeauna inscrisuri sub semnatura privata)
38
- foaia timpului (“time sheet”) = reprezinta principalul mijloc de proba care dovedeste modul cum a fost utilizat
timpul afectat incarcarii sau descarcarii navei
- mesajele swift ( mesajele transmise prin intermediul swift au aceeasi putere si efect juridic ca si cand ar fi fost
facute in scris sau pe hartie fiindu-le recunoscut inclusiv un caracter de autenticitate
Proba contractelor de comerț internaț ional
Suport de curs pentru completarea cursului din 4 decembrie 2019
Alte mijloace de probă (în afara înscrisurilor)
1. Proba cu martori, expertiza, prezumțiile și mărturisirea în comerț ul internaț ional
A. Proba cu martori
În materia obligaț iilor privind activitățile de comerț (internaț ional), în temeiul art. 309 alin. 1 ș i 2 C.proc.civ., proba cu
martori este admisibilă în toate cazurile în care legea nu dispune altfel. Se poate face dovada cu martori, contra unui
profesionist, a oricărui act juridic, indiferent de valoarea lui, dacă a fost făcut de acesta în exerciț iul activității sale
profesionale, în afară de cazul în care legea specială cere proba scrisă.
Libertatea utilizării probei cu martori constituie cel mai important aspect care formează conț inutul principiului mai
larg al libertății probelor în materia comerț ului (internaț ional), la care ne-am referit mai sus.
În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic, acesta nu poate fi dovedit cu martori. De
asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma scrisă, cu câteva
excepții (art. 309 alin. 3 ș i 4 C.proc.civ.). Practica arbitrală de comerț internaț ional a trecut la aplicarea regulilor de
mai sus imediat după ce, prin revenirea la regulile economiei de piaț ă în România după anul 1989, a fost reinstaurat
principiul general al consensualismului și în materia contractelor de comerț internaț ional.
Cu toate acestea, aceeași practică arbitrală a atras atenția că larga facultate lăsată judecătorului ș i arbitrului, în ceea ce
privește proba cu martori, prin art. 309 alin. 2 C.proc.civ., care a preluat acest principiu din art. 46 al fostului C. com.,
trebuie exercitată cu prudență, mai ales când se tinde a se dovedi peste sau împotriva conț inutului unui înscris.
Prudenț a trebuie să fie și mai accentuată în raporturile privitoare la operaț iuni de comerț internaț ional, faț ă de cele de
drept intern, raporturi care în mod uzual se consemnează în scris.
În mod tradițional, practica arbitrală de comerț internaț ional a admis proba testimonială pentru unele situaț ii de fapt
legate de contract. Astfel, de exemplu, într-o speț ă, s-a considerat că predarea scrisorii de debitare a penalităț ilor de
întârziere, de către delegatul cumpărătorului, la sediul vânzătorului, cu ocazia unor tratative, poate fi dovedită ș i cu
martori, fiind o chestiune de fapt.
B. Proba cu expertiza
Proba contractului se poate face cu orice alte mijloace admise de legea civilă, deci inclusiv prin intermediul unei
expertize, acest mijloc de dovadă fiind relativ frecvent aplicat în practica arbitrală de comerț internaț ional.
39
Pentru expertizele efectuate în ț ară, sunt aplicabile, în afara prevederilor art. 330-340 C.proc.civ., care constituie
dreptul comun în materie, și dispoziț iile O.G. nr. 65/1994 privind organizarea activităț ii de expertiză contabilă ș i a
contabililor autorizați și ale O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităț ii de expertiză tehnică judiciară ș i
extrajudiciară.
Ca și în dreptul comun, concluziile exprimate în raporturile de expertiză privind operaț iunile din comerț ul
internaț ional au valoarea unei probe obiș nuite, de care instanț a, desigur motivat, poate ține seama în tot sau în parte ori
le poate înlătura complet ș i dispune o nouă expertiză.
În cadrul C.C.I. din Paris funcționează Centrul Internaț ional pentru Expertiză (ICC International Centre for Expertise),
ale cărui Reguli de Expertiză (ICC Expert Rules) sunt în vigoare de la 1 februarie 2015. La aceste Reguli apelează, în
unele cazuri, și părțile sau arbitrii în litigiile de comerț internaț ional care au conexiune cu România.
Practica arbitrală de comerț internaț ional utilizează, în mod uzual, ca mijloace de probă, expertizele efectuate de
experț i judiciari, persoane fizice române, aflate pe lista birourilor locale de expertize judiciare.
Nu considerăm că este legal să se desemneze în litigiile aflate pe rolul arbitrajului experț i care, deș i fac parte din
Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din România sau din alte asemenea corpuri de experț i, nu
îndeplinesc calitatea de experți judiciari, deoarece activitatea de arbitraj este o activitate jurisdicț ională, întocmai ca ș i
cea a instanț elor judecătorești. Aceeaș i condiț ie trebuie îndeplinită de către experții consilieri propuși de părț i.
Arbitrii pot administra ca probă expertize efectuate de organe de specialitate din străinătate, referitoare la mărfurile -
obiect al contractului - aflate în ț ările respective. Expertizele efectuate de specialiș ti din străinătate nu pot fi socotite,
în principiu, ca probe valabile atunci când aceș tia nu au fost desemnaț i potrivit convenț iei părților ș i nici în
conformitate cu dispoziț iile legale ale organului de jurisdicț ie sesizat cu soluț ionarea litigiului.
În principiu, expertul - mai ales cel contabil - poate să verifice nu numai piesele dosarului, ci ș i orice documente din
afara acestuia, cum ar fi evidenț ele primare aflate la sediile părților. De asemenea, expertul tehnic va verifica marfa
care face obiectul contractului. Se constată, astfel, că probele materiale se administrează mai rar direct în faț a
arbitrului, de regulă acestea făcând obiectul atenț iei experț ilor, dat fiind gradul înalt de specializare pe care îl implică
verificarea documentelor contabile și mărfurilor, depăș ind posibilităț ile de analiză ale organului de jurisdicț ie.
În cazul în care expertiza nu este solicitată în conformitate cu regulile de procedură aplicabile arbitrajului, partea nu
învederează utilitatea probei sau cererea este abuzivă (având, de pildă, scop dilatoriu), proba va fi respinsă.
C. Proba cu prezumț ii
Proba elementelor contractului se poate face prin utilizarea prezumț iilor legale sau simple. În dreptul român, proba cu
prezumț ii este reglementată în art. 327-329 C.proc.civ.
Dintre prezumțiile legale aplicabile exclusiv în materia raporturilor dintre profesioniș ti, practic mai ales comercianț i,
menționăm prezumț ia de solidaritate pasivă (a codebitorilor) (art. 1.446 C.civ.).
Practica arbitrală aplică în mod frecvent și prezumț ii de drept comun , precum cea a bunei credinț e.
40
În ceea ce priveș te prezumț iile simple, utilizarea lor pentru dovedirea existenț ei și întinderii contractului este liberă,
deoarece ș i proba cu martori este liberă, așa cum am arătat. În practică sunt relativ frecvent utilizate prezumț ii simple,
precum cele care se trag din registrele neregulat ț inute sau cele facultative, prezumț ia de recepție a acceptării tardive
potrivit Principiilor UNIDROIT și alte prezumț ii trase din situaț ia de fapt.
D. Proba cu mărturisirea
Mărturisirea poate fi utilizată ca mijloc de probă în condiț iile art. 348-358 C.proc.civ.
Sunt asimilate cu mărturisirea menț iunile făcute în registrele comerciale, chiar neregulat ț inute.
41
Cursul 9-11.12.2019
Clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare
I. Clauze de revizuire- riscurile de variatie nevalutara care au modificat echilibru contractual initial
Riscuri nevalutare:
- Schimb in pretul mataeriei prime (ex:petrol)

- Pretul energiei, pretul fortei de munca, tarif transport, comisioanele bancare ( clauze de
indexare a pretului)
- Clauza de revizuire- contractele de vanzare de produse finite ( benzina)
Clasificare
a) Indexare unica- pretul este raportat la pretul per unitate de masura a produsului de baza ( paine- indexare la
pretul tonei de grau)
- Se ia in considerare pretul bazei specifice sau nevariabile caracteristic
b) Indexare completa- pretul este raportat la valoarea a 2 sau mai multe elemente caracteristice
- Antrepriza fabrica- pretul materiei prime, salarii, navlul
c) Indexare generala- pretul este raportat la un indice global pe o anume zona geografica ( institutul de
statistica)
EFECTELE
Clauzele functioneaza automat- partea cacalculeaza indicele si indexeaza pretul
II. Clauza ofertei concurente
O parte, beneficiarul dobandeste drepturi ca in cazul in care un tert ii face o oferta mai favorabila si are
dreptul de a obtine o adaptare a contractului in curs in spiritul ofertei tertului, iar daca cealalta parte nu accepta
contractul, poate fi suspendat sau reziliat direct prin hotarare judecatoreasca/ arbitrala
Ex: contractele de aprovizionare
- Poate fi unilateral- in favoarea unei singure parti

- Poate fi bilateral- in favoarea ambeor parti
Conditie- beneficiarul clauzei primeste o oferta mai favorabila din partea unui tert ( de regula un pret mai
bun sau conditii mai avantajoase de alta natura
Efecte – poate opera automat sau prin renegocierea contractului
Procedura- beneficiarul anunta cealalta parte de oferta primita de la tert, cealalta parte poate accepta sau
poate refuza, caz in care intervin negocieri si partea interesata se poate adresa unui expert sau arbitru daca
negocierile esueaza
- Expertul poate accepta indexarea si atunci se adapteaza pretul

- Contractul se poate suspenda pe maximum 1 an si beneficiarul incheie contractul cu tertul
42
- Rezilierea contractului daca este total depasi de conditiile pietei
-
III. Clauza clientului celui mai favorizat
O parte ( promitent) se obliga ca, in ipoteza in care va incheia cu un tert un contract similar in conditiile mai
favorabile, sa aplice acele conditii imediat si celeilalte parti ( beneficiarul ), contractul final astfel adaptat
corespunzator
Ex: contractul de aprovizionare de materii prime
- Poate actiona unilateral sau bilateral

- Poate fi comparata cu clauza ofertei concurente
- Au ca scop adaptarea contractului. Mecanismul este diferit – clauza ofertei concurente este o
oferta mai favorabila din partea unui tert
- Contractul mai favorabil incheiat de o parte cu un tert -: initiativa vine de la o parte catre tert
- Este o aplicare a clauzei natiunii celei mai favorizate
- Conditie – un contract mai favorabil facut de o parte cu un tert
IV. Clauza de impreviziune- in codul civil vechi- principiul fortei obligatorii a contractului ( pacta sunt
servanda)
- Art 1271 NCC

- Principiile UNIDROIT 2001
- Clauza tip de hardship( camera de comert din Paris) din 2003
Definitie –clauza prin care partile prevad obligatia de a renegocia contractul daca pe parcursul
executarii contractului se produce o imprejurare fara culpa unei parti care afecteaza grav
echilibrul contractual iar executarea contractului este ingreunata pentru cel putin o parte
Conditii:
1) Sa intervina un risc pe durata contractului

Clauza are caracter de generalitate si se aplica pentru riscurile necomerciale dar se poate
aplica si pentru riscurile valutare
2) Riscul sa ife independent de culpa vreuneia dintre parti
Daca este culpa nu exista risc, ci raspundere pentru culpa

Eveniment aparut dupa incheierea contractului in mod rezonabil si nu se putea prevedea
la incheierea contractului , independent de controlul partile , partile sa nu-si fi asumat
riscul.
Criteriu- cum s-ar fi comportat un comerciant prudent si diligent in aceeasi situatie (

criteriul obiectiv si abstract)
3) Evenimentul va produce o ingreunare substantiala pentru executarea contractului (

substantial hardship )
-apare o crestere a costurilor de executare a contractului de cel putin 1%

- descresterea contraprestatiei ceielalte parti ( scadere de profit)
4) Conditie de echitate- sa fie inechitabil cu sarcina ingreunarii, sa fie raportata de catre o

parte
Nu este determinanta pentru contract ci trebuie sa duca la adaptarea contractului (
reechilibrarea contractului)
43
Hardship si forta majora
-forta majora tipica roman

-harship- dreptul anglo saxon
Asemanari- intervine un eveniment independent de culpa si este imprevizibil
Deosebiri- forta majora nu este doar imprevizibila ci este si insurmontabila
- Forta majora are ca scop incetarea efectelor contractului in cazul in care evenimentul se
produce si rar duce la suspendarea efectelor; hardshipul urmareste reasezarea echilibrului
- Forta majora este o clauza de incetare a efectelor contractului si exoneratoare de raspundere
; harshipul echilibreaza contractul
Mecanism:
- Partea notifica cealalta parte si se procedeaza la renegocierea contractului

- Nu opereaza automat ci doar prin renegocierea contractului
- Se poate apela la un expert sau un arbitru
- Foarte rar se poate pronunta rezilierea contractului
V. Clauzele privind continuarea raporturilor contractuale ( clauzele de optiune)
- Acele clauze prin care partile convin continuarea raporturilor contractuale cand anumite
evenimente se produc
1) Promisiunea de a contracta (antecontract)
Definitie- este promisiunea pe care o face o parte de a incheia in viitor in conditiile

prestabilite un contract cu beneficiarul promisiunii daca acesta isi va exprima optiunea in
acest sens intr-un anume termen – este unilaterala
Promisiunea bilaterala- obligatie pe seama ambelor parti

In comert cel mai des intalnim promisiunile unilaterale
2 Etape de timp- 1) intre momentul incheierii promisiunii si expirarii semestrului I al anului

2020 (clauza este in asteptare) –rezulta ca beneficiarul are un drept pe care il poate
transfera cand se incheie un titlu de valoarea
-2) in momentul in care beneficiarul isi exprima optiunea de cumparare –
contractul se socoteste incheiat automat, insotit fiind imediat de efectele sale ex nunc.
2) Clauza primului refuz ( de preemptiune ) sau pactul de preferinta- first refusal clauze
Definitie – o parte se obliga ca in ipoteza in care decide sa incheie in viitor intr-un termen stabilit anume un contract,
sa acorde preferinta celeilalte parti in conditii egale cu ale ofertei date tertei persoane aflate intr-o situatie
comparabila si daca beneficiarul refuza sa incheie contractul, atunci promitentul poate sa incheie contractul cu tertul
V
De exemplu, in cazul vanzarii actiunilor
Natura juridica – este un antecontract unilateral afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla din
partea promitentului
44
Da nastere obligatiei promitentului de a acorda preferinta beneficiarului fata de alti clienti ai sai. Promitentul se
obliga sa acorde preferinta numai daca in viidor promitentul decide sa isi vanda actiunile
Potestativa simpla---realizarea conditiei adica decizia porimentului nu este voluptoara ci depinde de

imprejurarile exterioare
Etapele de timp :
1) din momentul incheierii clauzei de optiune pana cand promitentul devide sa vanda –conditia suspensiva nu s-a
realizat ( pendente conditione) –contractul este in stand-by ; beneficiarul are un drept pe care il poate transmite
daca nu e intuitu personae
2)Conditia se realizeaza- promitentul trebuie sa acorde preferinta beneficiarului si sa ratifice contractul in acaest
sens
Vanzarea catre beneficiar se face in conditiile pietei.
Daca promitentul vinde unui tert fara sa il notifice pe benficiar, va suporta daune-interese (damnum
emergens si lucrum cesans) . In acest caz,nu se poate pronunta o hotarare care sa tina loc de contract, ci se poate
bloca vanzarea catre tert chiar prin ordonanta presedintiala.
Vezi Suport de curs- Contractul de distributie
45
CURS 10
17.12.2019
Exonerarea de raspundere in cazul fortei majore
Conventia de la Viena nu recunoaste forta majora pentru ca este recunoscuta doar in dreptul romanist.
 O parte este exonerata de raspundere daca e intervenit o piedica de natura a o impiedica sa o execute
 Conditii pt piedica:
o Sa fie independenta de vointa partii care nu executa
o Sa fie fortuita
o Sa fie imprevizibila si insurmentabila
 Partea trebuie sa notifice cealalta parte imediat ce este posibil
 Daca nu anunta => partea nu este decazuta din dreptul de a invoca dar va suporta prejudiciul pe care
cealalta parte l-ar fi putut evita daca ar fi fost anuntata
Regulile INCOTERMS (clauze de conventii internationale)
 Adoptate de ICC Paris in perioada interbelica, in 1928, apoi dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, in mai
multe momente esentiale : 1953, 1967, 1976, 1980, 1990 si 2010
 Ultima varianta in vigoare – cele din 2010 pana in 01.01.2020
 Natura juridica: sunt o codificare de uzante in vanzarea internationala de marfuri intocmita de experti din
ICC
 Sunt clauze standard
 Forta juridica: - soft law => nu se impun partilor
- Se aplica facultativ daca exista trimitere la ele expres sau implicit
 Sunt 11 reguli in vigoare
 Ex.: livrarea marfii se face FOB (free on board) Constanta
 Obiectul – reglementarea vanzarii internationale de marfuri in peste 70% din vanzari
 Importanta:
- Asigura o mare economie de timp si spatiu contractual, rapiditatea circuitului comercial
- Sporirea sigurantei circuitului comercial si al tranzactiilor comerciale
 Nu exista contradictii intre clauze
 Obiectul regulilor : reglementarea si obligarea vanzatorului si cumparatorului - legat de incheierea unor acte
accesorii (transport, asigurare)
 La fiecare tip de vanzare obligatiile sunt notate de la a1 la a10, iar pt cumparator de la b1 la b10; dintre
acestea 4 sunt esentiale:
- Obligatia de predare a marfii – in momentul livrarii. Nu reglementeaza transferul
proprietate ci doar transferul riscurilor.
- Cine suporta cheltuielile de export din tara vanzaratorului, tranzitul, cheltuielile de import
in tara cumparatorului
- Cui revine obligatia de a incheia contract de transport
- Cui revine obligatia de asigurare a marfii pe parcursul drumului
 Primele reguli (EXW) – din fabrica implica cele mai putin obligatii pt vanzator, sunt cele mai oneroase pt
cumparator
 Ultima regula (DDP) – livrat cu taxe vamale platite – este cea mai oneroasa pt vanzator
 Alegerea uneia sau alteia din cele 11 se face in functie de pozitia economica pe piata a fiecarei parti
 Daca e o piata a vanzatorului sunt putine marfuri si multi cumparatori => mai multe obligatii pt cumparator
46
I Regula EXW (livrat la fabrica)
 Livrarea se face la sediul vanzatorului => riscurile la predarea marfii

 Obligatia de export revine cumparatorului
 Pt vanzator este o vanzare interna; singura vanzare interna in INCOTERMS
 Tranzitul si importul => cumparatorului
 Trasportul => de regula il incheie cumparatorul
 Asigurarea => cumparatorul, daca este necesara
II Regla FCA (free carrier)
 Livrarea si transferul riscurilor – cand marfa este predata primului transportator

 Exportul – suportat de vanzator
 Tranzitul si importul – cumparator
 Cheltuielile de transport – cumparatorul
 Asigurarea – nu e prevazuta, dar revine cumparatorului
III Regula CPT (carriage paid to)
 Livrarea – in momentul predarii catre transportator pe cheltuiala vanzatorului

 Exportul – vanzator
 Tranzit, import – cumparator
 Asigurare – cumparator
IV Regula CIP (carriage insurance paid to)
 CIP = CPT + asigurare platita de vanzator
V Regula DAP (delivered at place)
 Livrarea – cand ajunge la cumparator

 Descarcarea – cumparatpr
 Export si tranzit – vanzator
 Import – cumparator
 Contract de transport – vanzator
 Asigurare – nu e prevazuta, de regula vanzatorul
VI Regula DPU (delivered at place unloaded)
 Livrare – la destinatie + descarcare

 Export si tranzit – vanzator
 Import – cumparator
 Transport – vanzator
 Asigurara – nu e prevazut
VII Regula DDP (delivered duty paid)
 Livrat cu taxe vamale platite – cea mai oneroasa pt vanzator

 Livrare – la destinatie, incarcat
 Export, tranzit, import – vanzator
 Asigurare – nu e prevazut
47
 Transport – vama fara descarcare (?)
Urmatoarele 4 reguli – doar pt transport maritim
VIII Regula FAS (free alongside ship)
 Livrarea – in portul de incarcare

 Export – vanzator
 Transport – cumparator
 Asigurare – nu e prevazuta
IX Regula FOB (free on board)
 Livrarea – marfa este depusa la bordul vasului in portul de incarcare convenit

 FOB stivuit – stivuirea revine vanzatorului
 Export – vanzator
 Transport – cumparatpr
X Regula CFR (cost fright)
 Navlu si cost CFR = FOB + navlu

 Vanzatorul incheie contractul de transport
XI Regula CIF (cost insurance fright)
 CIF = FOB + navlu + asigurare (toate pt vanzator)
48

Dreptul Contractelor Comerciale Internationale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul Contractelor Comerciale Internationale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1- 16.10.

Contractele comerciale international se caracterizeaza prin comercialitate si internationalitate.

Comertul - operatiuni efectuate cu marfa

- operatiuni de cooperare ( lato sensu)

Elementul formal al subiectelor de comert international –participantii sunt inregistrati in Registrul

Operatiunea de cooperare nu implica neaparat operatiuni cu marfa, fiind un ansamblu de operatiuni de

 Banci,transfer de tehnologie, marci,brevete know-how, marketing,management (comun) realizarea in

Caracterul commercial poate exista si la cooperarile interne.

Destinatie contractelor ocmerciale international se face dupa criteria

Criteriul obiectiv- conventia international din material transporturilor ( conventia de la Hamburg

Izvoarele dreptului contractelor comerciale international -5 izvoare

1. Conventiile internationale (multilateral si bilateral)

Conventia asupra prescriptiei in materie de marfuri, New York

4. ? Reglementarile de soft law

-sunt adoptate de catre organismele international care nu au character de conventie international

- Principalii ,,autori de Soft law”

II . INSTITUTUL INTERNATIONAL PENTRU UNIFICAREA DREPTULUI PRINCIPIILOR UNIDROIT

Constituit la Roma in 1926

- A adoptat conventia international si reglementari uniforme

IV. Camera de comert international din Paris

- Regulile incoterms- pentru interpretarea termenilor comerciale ( 2010)

!!!!La 1 ianuarie 2020 intra in vigoare incoterms 2020.

Reglementeaza peste 70% din vanzarea international de marfuri :

V. Uzantele din comertul international

Sunt practice- un ansamblu de atitudini prin care se indeplinesc 3 caracteristici

b) Au un character colectiv de generalitate si impersonalitate

Uzantele se aplica in 2 moduri :

Aspecte legate de clarificarea contractelor comerciale internationale

Clasificarea contractelor de comert international

I. Criterii de natura civila - au o aplicatie specifica la nivelul contractelor comerciale internatioanale

1) dpdv al modului lor de formare contractele se impart in:

2) dupa continut si scop contractele se clasifica astfel:

Dpdv al subclasificarii contractelor cu titlu oneros, marea majoritate a contractelor in comertul

In comert exista toate aceste 3 tipuri de contracte

4) dupa perioada pentru contractul se incheie:

5) dupa modul de executare:

6) dupa corelatia care exista intre contracte:

7) dupa felul obligatiei care intra in continutul contractului

a) dupa obiectul obligatiei

b) dupa felul obligatiei

- contracte care au in continutul lor obligatii de rezultat ( marea majoritatea a contractelor )

1. Dupa natura operatiunilor care formeaza obiectul contractului

2. Dupa complexitatea lor

contract de turism ( contract comercial complex )

• Statul / organizatiile statale

In contractele statale, statul actioneaza ca un comerciant obisnuit ( DE IURE GESTIONES ) si nu ca putere

INCHEIEREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

Reguli speciale privind incheierea contractelor la distanta

In legatura cu incheierea contractelor la distanta sunt in vigoare 2 acte normative:

a) O.U.G nr.34/2014 - drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionistii

Obiect O.U.G. : contractele incheiate la distanta intre un consumator si un profesionist

Procedura de incheiere a contractelor la distanta

1) profesionistul trebuie sa furnizeze consumatorului in mod clar si inteligibil informatiile esentiale

2) etapa comenzii ( emisa de consumator; initiativa contractului provine de la consumator; consumatorul

Procedura este similara ( vezi etapele de mai sus ).

Contractele incheiate prin mijloace electronice

Temei juridic: lg. 365/2002 - comertul electronic

Procedura ( etape similare; informare, comanda, acceptarea comenzii, incheierea contractului )

CONTINUTUL CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

Clasificarea clauzele contractuale

I. Clauze generale in contractele comerciale internationale

I. Clauze generale in contractele comerciale internationale

1. Referitoare la preambulul contractului

2. Cu pvirire la partile contractante