Cuprins:

I.) Noţiunea şi condiţiile închierii contractului........................................................................................3

II. Caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de antrepriză.......................................4
A. Caractere juridice............................................................................................................................4
B. Condiţiile de executare a contractului.............................................................................................5
III. Reguli generale cu privire la contractul de antrepriză........................................................................5
A. Problema riscurilor.........................................................................................................................5
B. Recepţia lucrării..............................................................................................................................6
C. Răspunderea antreprenorului..........................................................................................................6
D. Încetarea contractului......................................................................................................................7
IV. Reguli speciale privind antrepriza de construcţii...............................................................................7
1. Noţiune............................................................................................................................................7
2. Autorizaţii........................................................................................................................................7
V. Subantrepriza......................................................................................................................................8
VI. Acţiunea directă a lucrătorilor...........................................................................................................8
VII. Modificarea preţului.......................................................................................................................10
VIII. Noţiunea contractului de antrepriză în construcţie capitală...........................................................11
IX. Elementele contractului...................................................................................................................12
Bibligrafie..................................................................................................................................................15

1
I.) Noţiunea şi condiţiile închierii contractului

1. Notiune. În baza contractului de antrepriză, una dintre parţi, numita antreprenor, se

obligă să execute pe riscul său şi în mod independent o anumită lucrare pentru cealaltă parte,
numită client în schimbul unui preţ.

Întrucât Codul civil defineşte antrepriza prin referire la un "preţ determinat", în cazul lucrărilor
de mare amploare, contractul este nul dacă preţul nu este determinat sau cel puţin determinabil în
momentul încheierii contractului, instanţa neavând dreptul să stabilească preţul, aşa cum nu este
competentă nici să modifice preţul convenit de părţi. În schimb, în cazul lucrărilor de mai mică
importanţă, se admite ca determinarea preţului nu condiţionează încheierea contractului,
prezumându-se a CC eptarea de catre client a preţului practicat de antreprenor, în caz de
exagerare hotărând instanţa. Aceasta spre deosebire de contractul de vânzare-cumpărare, care
este lovit de nulitate în lipsa preţului determinat sau determinabil în momentul încheierii
contractului.

În toate cazurile însă, preţul (stabilit într-o sumă de bani sau o altă prestaţie), este un
element esenţial al antreprizei. În lipsa lui (serviciu gratuit), contractul nu mai este de antrepriză,
ci un act dezinteresat (contract cu titlu gratuit), dar nu liberalitate, nefiindu-i aplicabile regulile
speciale pentru aceasta din urma categoriei de acte juridice (reducţiune, raport, revocare şi alte
reguli caracteristice numai liberalităţilor).

Antrepriza prezintă o importanţă practică deosebită, întrucât pe baza acestui contract se

execută lucrări de mare valoare şi importanţă (construire de cladiri, lucrări de instalaăţii şi
reparaţii la construcţii etc.) şi, mai frecvent, aşa-numitele prestari servicii (confectionarea sau
repararea obiectelor de uz personal ori de uz casnic etc.). Regulile referitoare la antrepriză se
aplică - în lipsa unor reglementări speciale sau în completarea lor - şi lucrarilor (activităţilor)
intelectuale, de exemplu, meditaţii, consultaţii profesionale, inclusiv.

2. Deosebiri faţă de alte contracte. Datorită faptului că antrepriza se aseamănă cu anumite

contracte, este necesar să o deosebim de aceste contracte (de muncă, locaţiune, vânzare, mandat
şi depozit), întrucât regulile aplicabile sunt diferite (de exemplu, obligaţia de garanţie pentru
vicii, raspunderea în caz de neexecutare, suportarea riscurilor etc.).

a) În baza contractului de munca, salariul se plateşte după cantitatea şi calitatea muncii

depuse. În cazul antreprizei, se plateşte numai rezultatul muncii antreprenorului, predat
clientului.

Salariatul îşi execută obligaţiile de serviciu fiind în dependenţă -subordonare juridică -

totală faţă de patron şi obligat să respecte regulile stabilite de acesta (regulament de ordine
interioară, program de lucru etc.). Stabilindu-se un raport de prepusenie, comitentul răspunde
faţă de terţi pentru faptele persoanei încadrate în muncă (prepus), conform CC În schimb,
antreprenorul (care - spre deosebire de salariat - poate fi şi comerciant) se bucură de
independenţa juridică cât priveşte modul de executare a lucrării în conformitate cu comanda
primi-tă de la client (proiecte, planuri, masuri sau alte directive). În virtutea acestei
independenţe, el este liber să încredinteze executarea efectiva (materială) a lucrării - sub
îndrumarea sa nemijlocită, personală - unor lucrători, inclusiv subantreprenori. El organizează
munca dupa aprecierea sa şi, spre deosebire de contractul de muncă, o efectuează pe propriul său
risc. Întrucât antreprenorul pastrează toată independenţa în executarea lucrării şi între parţile
contractante nu se creează raport de subordonare (prepusenie), clientul nu răspunde de pagubele
cauzate de antreprenor sau lucrătorii săi terţilor şi, bineinteles, nici de pagubele pe care le-ar
2
putea suferi antreprenorul său lucratorii din cauza aCC identelor survenite în cursul executării
lucrării.

b) Antrepriza se deosebeste şi de locaţiune (locţio rei) prin faptul că preţul locaţiunii este
determinat în raport cu durata folosinţei, iar contractul de antrepriză nu serveşte drept temei
pentru folosinţa unui lucru. Antrepriza nu este o variantă a locaţiunii, ci un contract independent.

c) Când antreprenorul se obligă a procura pe lângă munca sa şi materialul necesar pentru

confecţionarea lucrului care face obiectul contractului preţul stabilit cuprinzând şi contravaloarea
materialului, operaţiunea juridică se aseamănă cu vânzarea unui lucru viitor, de confecţionat. În
acest caz, contractul va fi calificat antrepriza, dacă din intenţia parţilor rezultă că procurarea
materialului de către antreprenor nu constituie decât o clauză aCC esorie a contractului, al carui
obiect principal este realizarea lucrării, privită ca rezultat. Dacă, din contra, materialul procurat
de antreprenor este elementul esenţial al contractului, depăşind în mod vădit valoarea muncii,
operaţia juridică trebuie calificată vânzare a unui lucru viitor.

În toate cazurile însă, aprecierea trebuie să fie facută cu multă atenţie, nu prin compararea
pur aritmetică a valorii celor doua prestaţii. Astfel, de exemplu, în cazul reparaţiilor facute la
autovehicule, valoarea pieselor care se înlocuiesc nu trebuie să fie adăugată la valoarea
materialelor folosite. Iar dacă materialele necesare executării lucrării sunt procurate de client sau
dacă este vorba de executarea unor lucrări de construcţii pe terenul clientului (chiar cu
materialele antreprenorului), contractul este, în toate cazurile, de antrepriză.

d) Antrepriza se deosebeşte şi de mandat, întrucât mandatul are ca obiect principal

încheierea de catre mandatar de acte juridice (cu terţe persoane) pe seama mandantului pe care,
de regulă, îl reprezintă, iar antrepriza are ca obiect o lucrare (prestaţii materiale sau intelectuale)
efectuate de antreprenor pentru client, antreprenorul neavând putere de reprezentare. Din această
cauză contractele încheiate de antreprenor cu terţii, în afara cazurilor prevăzute de lege, nu
produc efecte faţă de client. Pentru că antreprenorul să-l reprezinte pe client (de exemplu, în
vederea obţinerii autorizaţiei de construcţii), el trebuie să primească împuternicirea
corespunzătoare din partea clientului, în baza unui contract de mandat separat.

e) În sfarşit, dacă materialele în vederea executării lucrării sunt procurate de client sau
lucrarea se execută asupra unui lucru corporal predat antreprenorului, operaţia juridică se
aseamănă şi cu depozitul, mai ales ca, uneori, şi depozitarul efectuează anumite lucrări în
vederea conservării lucrului depozitat. În aceste cazuri, fără a descompune operaţiunea juridică
dintre parţi în doua contracte distincte, calificarea operaţiei trebuie să se facă după cum
efectuarea lucrării sau pastrarea lucrului formează conţinutul principal al contractului. De altfel,
răspunderea pentru pastrarea lucrului se angajează după aceleaşi reguli în ambele cazuri.

II. Caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de antrepriză

A. Caractere juridice

Antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral) cu titlu oneros, comutativ, cu

executare suCC esivă şi consensual. Legea nu cere nici o formă specială pentru validitatea lui.
Antrepriza este un contract consensual (iar nu real), chiar dacă lucrarea se execută asupra unui
bun al clientului (reparaţii, transformări etc.), deoarece predarea bunului în vederea executării
lucrării poate avea loc şi după încheierea contractului. Cât priveste proba contractului, se aplică
regulile de drept comun.

3
 În principiu, antrepriza este un contract încheiat intuitu personae. Acest caracter vizează
însă numai organizarea şi conducerea lucrării de către antreprenor. Antreprenorul va fi obligat să
execute personal lucrarea numai dacă există clauza contractuală în acest sens sau rezulta din
imprejurări (de exemplu, tabloul comandat unui pictor renumit, intervenţia chirurgicală
contractată cu un medic etc.).

Cât priveşte proprietatea, dacă materialele sunt procurate de antreprenor, el ramâne

proprietarul lor şi al lucrării până la terminarea ei, după care clientul poate obţine predarea silită,
devenind proprietar. Dacă materialele sunt procurate de client, el pastreaza proprietatea lor (şi a
lucrării) şi în cursul executării, creditorii antreprenorului neavând asupra lor drept de gaj general.

B. Condiţiile de executare a contractului

Capacitatea părţilor contractante. Clientul trebuie să aibă, respectiv să îndeplinească

condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea fie a actelor de administrare, fie a actelor de
dispoziţie, dupa cum contractul reprezintă un act de administrare a patrimoniului (de exemplu,
reparaţii curente la un imobil) sau un act de dispoziţie (de exemplu, construirea unei case).

În schimb, antreprenorul trebuie să aibă, în toate cazurile, capacitate deplină de exerciţiu.

Întrucât antrepriza este un contract civil, iar nu de muncă, nu pot fi aplicate dispoziţiile privitoare
la capacitatea minorului de a încheia un contract de muncă.

III. Reguli generale cu privire la contractul de antrepriză

A. Problema riscurilor

1. Riscul lucrului. În materia contractului de antrepriză, potrivit regulilor generale, riscul

pieirii fortuite a lucrului (materialelor) este suportat de proprietar (res perit domino).

În acest sens "Când lucratorul dă materia, dacă lucrul piere, fie în orice chip, înainte însă
de a se fi trădat, dauna rămâne în sarcina sa...". Această dispoziţie se explică prin faptul că, după
cum am văzut, antreprenorul rămâne proprietarul materialelor până la predarea lucrării clientului
şi suporta pagubele rezultate din pieirea lor, în calitate de proprietar.

Dacă materialele au fost procurate de client, în calitate de proprietar, el suportă riscul

pieirii lor. Deoarece însă materialele se găsesc în detenţiunea antreprenorului, care este obligat să
ia toate măsurile necesare pentru păstrarea lor în bune condiţii, el va fi ţinut să facă dovada că
pieirea s-a produs fără culpa din partea sa".

2. Riscul contractului este suportat, în toate cazurile, de antreprenor, deoarece s-a obligat
pe riscul său şi este debitorul obligaţiei imposibil de executat (res perit debitori). Prin urmare,
dacă executarea contractului (predarea lucrării executate) devine imposibilă datorită cazului
fortuit sau forţei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata preţului (remuneraţiei), căci nu a
predat clientului rezultatul muncii sale. Clientul va fi obligat să plătească preţul numai dacă a
fost pus în întârziere în ceea ce priveşte obligaţia de a verifica (recepţiona) şi de a lua în primire
lucrarea executată. CC mai precizează că dacă lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor
procurate de client, antreprenorul are dreptul să pretindă plata preţului. În acest caz, de fapt, nu
mai este vorba de riscuri (căci pieirea nu se produce dintr-un caz fortuit sau de forţa majoră), ci
de suportarea pagubei rezultate din procurarea de către client a unor materiale
necorespunzatoare.

4
 Dacă lucrarea executată, în parte sau total, a pierit fortuit, dar executarea ulterioară (de
exemplu, reconstrucţia) n-a devenit prin aceasta imposibila, antreprenorul suporta riscul
contractului în sensul că, deşi a executat lucrarea (sau o parte din lucrare) de doua ori, clientul va
fi obligat să platească preţul numai o singură dată (cu excepţia celor doua cazuri menţionate:
punerea în întârziere a clientului şi viciile materialelor).

B. Recepţia lucrării

1. Reguli generale. Clientul este obligat să recepţioneze şi să ia în primire lucrarea după

terminarea ei integrală. În cazul unui lucru ce se masoară sau care are mai multe bucăţi, recepţia
se poate face şi pe părţi, iar părţile plătite de client se prezumă că au fost verificate, recepţionate.

Dacă clientul nu-şi execută obligaţia de a recepţiona şi de a lua în primire lucrarea

executată, se va putea angaja raspunderea lui potrivit dreptului comun (daune-interese pentru
cheltuieli de depozitare, conservare etc.), iar instanţa va putea constata executarea lucrării
potrivit cauzelor contractuale, cu toate consecinţele ce decurg din executare (de exemplu,
posibilitatea de a cere plata preţului, suportarea riscurilor de către client etc.).

Dacă părţile nu s-au înţeles altfel, clientul este obligat să platească preţul stabilit o dată cu
recepţionarea şi luarea în primire a lucrării. În cazul lucrărilor mai însemnate, dacă în contract s-
a prevăzut plata preţului pe masura executării lucrării, clientul poate invoca excepţio non
adimpleti contractus dacă antreprenorul nu-şi execută obligaţiile potrivit cauzelor contractuale.
Dacă lucrarea este terminată clientul poate cere instanţei constatarea executării ei şi predarea
silita, în calitate de proprietar.

C. Răspunderea antreprenorului

2. Răspunderea pentru neexecutare.

În caz de neexecutare culpabilă a lucrării antreprenorul răspunde faţă de client potrivit

dreptului comun cauza penală, daune - interese, fiind posibilă şi obligarea antreprenorului la
executarea lucrării sub sancţiunea plăţii daunelor cominatoru sau executarea în contul
debitorului-antreprenor cu autorizaţia justiţiei etc.).

3. Raspunderea pentru viciile lucrării. Precizăm, în primul rând, că recepţia lucrării din
partea clientului fără obiecţii şi rezerve - dacă nu a fost obţinută prin frauda (fraus omnia
currumpit) - echivalează cu descărcarea antreprenorului şi decade pe client din dreptul de a
invoca ulterior viciile aparente ale lucrării.

Pentru aceste vicii răspunderea antreprenorului poate fi angajată numai dacă, potrivit
legii sau contractului el datorează garanţie, în cadrul termenului stabilit, pentru lucrarea
efectuată.

Antreprenorul raspunde însă, în toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor
procurate de el şi ale lucrării, după ce a fost recepţionată de către client şi chiar dacă lucrarea nu
a fost executată de catre el personal.

Dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrări executate se prescrie prin
împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Dacă
viciile au fost ascunse cu viclenie, se aplică termenul general de prescripţie.
5
 Aceste termene de prescripţie încep să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai
târziu de la împlinirea unui an de la predare, acest termen de un an putând fi modificat prin
convenţia părţilor (garanţie convenţională).

D. Încetarea contractului.

1. Cazuri particulare. Potrivit Codului civil, contractul de antrepriză încetează ("se

desfiinţează") prin moartea meseriaşului, arhitectului sau antreprenorului. Întrucât contractul se
formează întâiu personal - aptitudinile antreprenorului avănd importanţa, chiar dacă nu executa
personal lucrarea - este firesc ca la moartea sa contractul să înceteze. Clientul este însă obligat să
plătească moştenitorilor antreprenorului valoarea lucrărilor executate şi a materialelor pregătite,
în proporţie cu preţul stabilit în contract, în măsura în care aceste lucrări şi materiale îi sunt
folositoare. În cazul în care contractul nu oferea elementele necesare, sumele de plătit se
determină prin experţi.

2. Reguli generale. În afară de aceste reguli speciale, cât priveşte încetarea contractului,
se aplica regulile generale. De exemplu, ca orice contract sinalagmatic, antrepriza poate fi
rezolvată la cererea uneia din parţi pentru neexecutarea obligaţiilor de către cealaltă parte. În caz
de imposibilitate fortuita de executare, dacă ea este temporară, se suspendă executarea, iar dacă
este definitivă, obligaţia se stinge, fiind aplicabilă teoria riscului contractului. Dacă obligaţia
antreprenorului este suCC esivă (de exemplu, lucrări de întreţinere) şi nu s-a prevăzut un termen,
contractul poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părîi, căci obligaţia nu poate fi veşnică.

IV. Reguli speciale privind antrepriza de construcţii

1. Noţiune.

Cel mai cunoscut gen de antrepriză este antrepriza de construcţii; construire

(reconstituire, consolidare, modificare, extindere etc.) de cladiri (edificii în terminologia CC ) şi
alte imobile (construcţii de orice fel, cum ar fi cai de comunicaţie, dotari subterane, imprejmuiri
etc.), precum şi lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii, inclusiv activităţile de proiectare a
lucrărilor de construcţii. În limbaj curent, prin antreprenor se inţelege persoana care se obligă să
execute lucrări de construcţii, cu materiale proprii sau cu ale clientului.

2. Autorizaţii.

În toate cazurile, executarea (şi desfiinţarea) construcţiilor se poate face (incepe)- cu

excepţiile prevăzute de lege (de exemplu, reparaţii şi zugraveli fără implicaţii asupra structurii de
rezistenţă sau a aspectului arhitectural) - numai în temeiul şi cu respectarea autorizaţiei eliberate
de delegaţia permanentă a consiliului judeţean sau de consiliul local al municipiilor, oraşelor sau
comunelor, după caz. Potrivit Legii privind calitatea în construcţii, act normativ de bază în
materie, autorizaţia de construire pentru lucrările prevazute se poate elibera numai pentru
proiecte verificate de catre specialişti verificători de proiecte atestate, alţii decît specialiştii
elaboratori ai proiectelor, fiind exceptate de la verificare proiectele cladirilor pentru locuinţe cu
parter şi parter plus un etaj şi anexele gospodareşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin
oraşelor, precum şi construcţii provizorii, în privinţa cărora se aplică dispoziţiile Legii.

Pe de altă parte, lucrările de construcţii pot fi realizate numai de persoane fizice sau
juridice autorizate. În toate cazurile, contractul urmează să fie încheiat în formă scrisă (ceruta ad
probationem).

6
V. Subantrepriza

Reguli aplicabile. În lipsa de stipulaţie contrară în contractul de antrepriză de construcţii,

antreprenorul are dreptul să încredinţeze executarea unor părţi din lucrarea unor subantreprenori,
încheind în acest sens, cu fiecare dintre ei (instalator, parchetar, electrician etc.), un contract de
subantrepriză.

În raporturile dintre antreprenor şi subantreprenor, se aplică regulile prevazute pentru

antrepriză, subantreprenorul având - în cadrul acestor raporturi - rolul de antreprenor.

Deoarece subantreprenorii contractează numai cu antreprenorul, clientul nu are nici o

acţiune contractuala împotriva lor. În schimb, antreprenorul răspunde contractual faţă de client
pentru toate lucrările executate de subantreprenori, la fel cum răspunde şi de lucrările oricărei
alte persoane pe care a folosit-o.

Precizăm că, intrucât subantreprenorii nu au calitatea de prepuşi, antreprenorul nu

răspunde în calitate de comitent pentru faptele lor ilicite cauzatoare de prejudicii terţilor (inclusiv
clientului), tot aşa cum nici clientul nu răspunde pentru faptele antreprenorului sau
subantreprenorului (ori antreprenorului de specialitate), faţa deterţii pagubiţi.

În sfîrşit, subliniem ca poziţia juridică a subantreprenorului nu trebuie să fie confundată

cu aceea a antreprenorului de specialitate, care contractează anumite lucrări de specialitate direct
cu clientul şi răspunde singur, în calitate de antreprenor, faţă de acesta pentru lucrările (partea
din lucrări) care formează obiectul contractului.

Tot astfel, dacă mai mulţi antreprenori - coantreprenori - se obligă să execute o lucrare de
ansamblu (complexă), contractând direct cu clientul, ei nu vor avea calitatea de subantreprenori,
chiar dacă unul dintre ei are rolul de coordonator şi îi reprezintă pe ceilalţi în raporturile cu
clientul în cursul executării lucrării. Fiind antreprenori, fiecare va răspunde pentru partea de
lucrare executată şi are dreptul la partea corespunzatoare din preţ, deoarece obligaţia civilă cu
pluralitate de părţi este conjunctă (divizibilă), dacă în contract nu s-a prevăzut solidaritatea sau
indivizibilitatea şi nici nu rezultă din natura prestatiei care formează obiectul contractului
(indivizibilitate naturală).

VI. Acţiunea directă a lucrătorilor

Noţiune. Efecte. Pentru ocrotirea lucrătorilor (zidari, lemnari şi alţi lucrători)

intrebuinţaţi la cladirea unui edificiu sau altă lucrare dată în antrepriză, Codul civil prevede că ei
pot reclama plata creantelor lor de la client, dar numai în masură în care acesta s-ar gasi dator
către antreprenor în momentul cererii.

Lucrătorii au deci o acţiune directă contra clientului, cu toate că raport juridic direct nu
există între ei (este deci o dispozitie derogatorie de la principiul relativităţii efectelor
contractelor). În lipsa acestei dispoziţii, lucratorii ar trebui sa-l acţioneze pe client în calitate de
creditori ai antreprenorului, adica pe calea acţiunii subrogatorii (oblice). Aceasta acţiune are însă
neajunsul de a-i pune pe reclamanţi în concurs cu ceilalţi creditori ai antreprenorului (de
exemplu, furnizorii de materiale) ceea ce înseamnă că şi ei ar trebui să suporte consecinţele
insolvabilităţii ori falimentului antreprenorului, proporţional cu valoarea creantelor.

Fiind o actiune directă, starea de insolvabilitate sau falimentul antreprenorului nu se va

rasfrânge asupra creantelor lucratorilor. Ei îl acţionează direct pe client şi, prin urmare, n-au a
7
suporta concursul celorlalţi creditori ai antreprenorului (dacă acestia n-au facut o oprire asupra
sumelor datorate de client în mainile acestuia, înainte de intentarea actiunii directe).

Această măsură de ocrotire se adaugă privilegiului imobiliar de care se bucură lucrătorii,

precum şi antreprenorii de construcţii, pentru garantarea creantelor neonorate de client.

Răspunderea antreprenorului pentru calitatea constructiei

1. Conţinutul şi termenul răspunderii. Codul civil prevede o singură regulă specială de

răspundere pentru calitatea construcţiei: antreprenorul (arhitectul) de clădiri sau alte lucrări
însemnate răspunde dacă construcţia se dărâmă în tot ori în parte sau ameninţă învederat
dărâmarea (cu care se asimilează viciul care face imposibila folosirea potrivit destinaţiei) din
cauza unui viciu de construcţie sau al terenului într-un termen de 10 ani din ziua terminarii
(recepţiei) lucrării.

În sfârşit, prin Legea privind calitatea în construcţii s-a prevăzut răspunderea

antreprenorului pentru viciile ascunse ale construcţiei ivite în termen de 10 ani de la receptia
lucrări, iar pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de
proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării ei răspunderea "pe toată durata de existenţă a
construcţiei" (ceea ce inseamnă, de regula, câteva secole).

După cum rezultă din această reglementare specială, termenul de 3 ani prevăzut de
Decretul pentru viciile ascunse ale construcţiei şi termenul de 10 ani prevăzut de CC pentru
ipoteza dărâmării, au fost înlocuite cu termenul de 10 ani pentru orice vicii ascunse, respectiv cu
durata de existenţă pentru viciile care afectează structura de rezistenţă a construcţiei de orice
categorie (şi instalaţiilor aferente acestora) - indiferent de forma de proprietate sau destinaţie -,
fiind exceptate însă cladirile pentru locuinţe cu parter şi parter plus un etaj şi anexele
gospodăreşti situate în mediul rural şi în satele ce aparţin oraşelor, precum şi construcţiile
provizorii. Pentru aceste construcţii, exceptate de la prevederile Legii, răspunderea
antreprenorului urmează să fie angajată potrivit dreptului comun.

În privinţa viciilor aparente ale lucrării, care în materie de antrepriză -ca de altfel şi în
materie de vânzare - nu pot fi reclamate după recepţie (predare-primire), se angajează
raspunderea antreprenorului numai dacă s-a stabilit un termen de garanţie. În acest sens, Legea
nr. 10/1995 prevede obligaţia executantului lucrărilor de construcţii "de a remedia, pe propria
cheltuială, a defectelor de calitate, aparute din vina sa... în perioada de garanţie stabilită potrivit
legii, fără a distinge după cum viciile sunt aparente sau ascunse.

2. Domeniu de aplicare.

Reglementarea speciala privind raspunderea antreprenorului (arhitectului) vizează numai

raporturile lui cu clientul şi cu suCC esorii lui în drepturi (de exemplu, cumpărătorul
construcţiei). Faţă de terţi (inclusiv locatarul construcţiei), pentru care contractul de antrepriza
este o res inter alios acta, răspunderea antreprenorului pentru pagubele cauzate (de exemplu, prin
ruinarea cladirii) poate fi angajată numai delictual. În schimb, terţii pot alege pe calea acţiunii
impotriva proprietarului (clientului sau suCC esorilor lui) pe teren delictual sau contractual (de
exemplu, locatarul), dupa caz. Dacă acţiunea a fost îndreptată împotriva clientului, el va avea
acţiune în regres împotriva antreprenorului, în măsura în care acesta este responsabil pentru
viciile lucrării care au determinat cauzarea prejudiciului.

3. Clauze contractuale de modificare a răspunderii pentru calitatea constructiei. Având în

vedere faptul că prin instituirea unei răspunderi agravante a antreprenorului de construcţii sunt
8
aparate nu numai interesele clientului, ci şi interese generale, publice, clauzele contractuale de
limitare sau de înlaturare a acestei răspunderi nu pot fi admise.

În orice caz, ele nu ar putea fi admise în privinţa viciilor care pot determina dărâmarea
sau ameninţarea de dărâmare a construcţiei (rezistenţa).Sunt permise, în schimb, clauze de
agravare a răspunderii antreprenorului pentru vicii.

4. Termenul de prescripţie.

Dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse, inclusiv viciile structurii de rezistenţă, se

prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu viclenie prin
împlinirea termenului general de prescripţie, în ambele cazuri termenul prescripţiei începând să
curgă de la data descoperirii viciilor în cadrul termenelor arătate.

5. Raspunderea arhitectului.

Răspunderea pentru vicii poate să revină nu numai antreprenorului care executa lucrarea,
dar şi arhitectului (proiectantului). Problema împarţirii răspunderii între antreprenor şi arhitect se
rezolvă în funcţie de clauzele din contract. Dacă arhitectul n-a făcut decât planurile construcţiei,
fără a se ocupa de executarea lucrării, el va răspunde numai dacă se va dovedi că viciul
construcţiei provine dintr-un viciu al planului (proiectului), iar antreprenorul va răspunde pentru
viciile de execuţie. Dacă arhitectul a luat parte şi la ridicarea constructiei sau viciile sunt
determinate şi de viciile proiectului, el va răspunde alături de antreprenor.

În acest din urmă caz, dacă daunele sunt suportate de unul dintre ei, solvens-ul va avea
acţiune în regres împotriva celuilalt, proportional cu gravitatea culpelor; în caz de egalitate,
pentru jumătate. Aceste reguli urmează să fie aplicate, în mod corespunzător, şi dacă lucrarea a
fost executată de doi sau mai mulţi coantreprenori, (inclusiv antreprenori de specialitate, dar nu
subantreprenori) şi răspunderea lor nu este divizibilă.

6. Sarcina probei.

Pentru angajarea răspunderii, clientul trebuie să dovedească numai existenţa viciului. În

prezenţa acestei dovezi, culpa contractuală a antreprenorului (arhitectului) este prezumată, ei
fiind obligaţi să dovedească existenţa unei cauze straine exoneratoare de răspundere (. Evident,
culpa subantreprenorilor nu poate fi invocată drept cauză de exonerare, antreprenorul fiind
responsabil contractual faţă de client şi pentru lucrarile executate în subantrepriza (cu drept de
regres în raport de culpa subantreprenorului). Subantreprenorul poate fi acţionat de către client
numai delictual, ei nefiind legaţi prin raporturi contractuale.

VII. Modificarea preţului.

1. Preţ forfetar. Antreprenorul sau arhitectul care s-a angajat să execute o clădire
(edificiu), după un plan stabilit cu clientul nu poate cere o sporire de preţ (nici cu titlu de
îmbogăţire fără justa cauză), pe inotiv că s-a marit preţul muncii sau al materialelor, nici pe
motiv că a efectuat modificări şi adaugări la planul iniţial, dacă aceste modificări şi adaugiri nu
au fost aprobate de client în scris şi modificările de preţ de asemenea stabilite cu clientul.
Întrucât lucrarea a fost contractată pe un preţ forfetar, global, antreprenorul, în schimbul unei
sume dinainte determinată, este obligat să execute şi să predea lucrarea în condiţiile prevăzute în
contract, afară numai dacă dovedeşte acordul scris (nu şi inceput de dovadă scrisă) al clientului

9
pentru modificările de plan şi acordul lui expres (dovedit potrivit dreptului comun) pentru
majorarea preţului.

2. Preţ de deviz. Întrucât "preţ determinat" nu înseamnă cerinţa unei sume de bani fixe,
invariabile, ci şi stabilirea criteriilor de determinare ulterioară a preţului, părţile se pot obliga şi
pe baza unui deviz, adică a unei preţuiri provizorii pe articole; această prevedere de cheltuieli se
poate modifica dupa preţul materialelor şi/sau muncii şi mai ales prin adaugarea de lucrări
suplimentare. Prin urmare, în aceasta ipoteză, preţul este fixat articol cu articol, iar nu în bloc,
fiecare portiune a lucrării având preţul ei deosebit. Preţul total al lucrării va depinde de cantitatea
lucrarilor efectiv executate şi nu va fi cunoscut şi stabilit decât după executarea integrală a
lucrării.

VIII. Noţiunea contractului de antrepriză în construcţie capitală.

Cel mai cunoscut gen de antrepriză este antrepriza de construcţii; construire (reconstruire,
consolidare, modificare, extindere etc.) de clădiri (edificii) şi alte imobile  (construcţii de orice
fel, cum ar fi căi de comunicare, dotări subterane, împrejmuiri etc.), precum şi lucrări de
instalaţii de proiectare a lucrărilor de construcţii. În limbaj curent, prin antreprenor se înţelege
persoana care se obligă să execute lucrări de construcţii, cu materiale proprii sau cu ale
clientului.Construcţia capitală din punct de vedere economic apare ca o activitate de creare şi de
menţinere a fondurilor fixe.

Se cunosc trei metode de realizare a construcţiilor capitale:

 Metoda gospodărească – în acest caz toate lucrările de construcţie şi montaj se exercită cu forţele
şi mijloacele investitorului.
 Metoda antreprizei – în acest caz toate lucrările se execută de agenţi economici specializaţi în
construcţii care acţionează permanent ca antreprenori.
 Metoda maxtă – îmbină formele susnumite.

Definiţia contractului de antrepriză în construcţie capitală:

În baza contractului de antrepriză în construcţie capitală, organizaţia antreprenorul se obligă
să construiască cu forţele şi mijloacele sale proprii şi să predee organizaţiei – client (benificiar)
obiectul prevăzut de contract în conformitate cu documentaţia de proiect şi deviza de cheltueli,
aprobat în termeni stabiliţi iar clientul se obligă să pună la  dispoziţia antreprinorului un
şantier de construcţii, să predea documentaţia de proiect şi deviza, să asigure finanţarea la timp
a lucrărilor de construcţie, să recepţioneze obiectul şi să achite costul lui (art.377 Cod Civil
R.M.).

Din difiniţia dată rese că contractul de antrepriză în construcie capitală este un contract:

 Bilateral;
 Consensual;
 Oneros;

În prezent reeşind din punctul libertăţii contractuale a decăzut caracterul planificat a acestui
contract.

1. contractul este bilateral sau sinalagmatic când părţile se obligă reciproc una către alta. Rezultă că
specificul contractului sinalagmatic constă în caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor
părţilor.
2. contractul cu titlu oneros este acela în care fiecare parte voieşte a-şi procura un avantaj. Mai
concret „se numeşte contract cu titlu oneros acela în care fiecare dinte părţi urmăreşte un folos, o
10
 contraprestaţie, în schimbul aceleia pe care o face ori se obligă  s-o facă, în favoarea celeilalte
părţi.”
3. contractele consensuale sunt acele contracte care se încheie prin simplu acord de voinţă al părţilor
(solo consensu).

Codul civil al Republicii Moldova a renunţat la caracterul imperativ al normelor ce

reglementează contractul de antrepriză în construcţie capitală, orientând părţile spre o
reglementare contractuală a raporturilor.

Totodată legea impune părţilor la încheiere contractul să înscrie în contract clauzele

referitoare la calitatea construcţiei (art. 8 Legea privind calitatea în construcţii). Conform acestui
articol în contract nu se pot înscrie niveluri şi cerinţe referitoare la calitatea inferioară.
Părţile vor fi obligate să respecte un şir de norme tehnico – normative cu privire la desfăşurarea
lucrărilor de construcţii.

IX. Elementele contractului.

Părţile contractului sunt:

 Antreprenorul.
 Clientul (investitorul).

- În calitate de antreprenor pot activa orice persoane fizice sau juridice,care dispun de licenţă
eliberată de ministerul dezvoltării teritoriului construcţiei şi gospodăriei comunale.
- în calitate de client activează în principiu orice persoană fizică sau juridică.

Deseori funcţiile clientului, în special funcţia de exercitare a controlului asupra executării

lucrărilor, se transmit unor organizaţii specializate care activează în calitate de reprezentant al
clientului. În aceste cazuri calitatea de client şi investitor e persoana care investeşte mijloacele
băneşti proprii sau împrumutate în construcţie. Investitorul încheie cu clientul un contract special
ce de cele mai dese ori e un contract special de mandat.
Obiectul.
Obiectul este rezultatul activităţii antreprenorului şi constă în construcţia unui obiect nou,
efectuarea unor lucrări de modernizare, transformare, reutilare etc.

Preţul.
Preţul se determină prin intermediul devizului. Devizul stabileşte volumul şi costul lucrărilor
executate şi a materialelor folosite.
Dacă la momentul încheierii contractului e posibil de a stabili cu certitudine volumul de lucrări
care urmează a fi făcute şi volumul de materiale atunci se întocmeşte un deviz fix, ce ulterior nu
poate fi modificat, dar dacă nu este posibil de a stabili volumul lucrărilor şi materialelor ce vor fi
utilizate, un deviz fix atunci se întocmeşte un deviz aproximativ ce se concretizează în procesul
executării contractului.
Forma contractului.

Forma contractului – normele Codului civil al Republicii Moldova reglementează contractul

de antrepriză în construcţii capitale şi nu conţine nici o referire referitor la forma contractului de
aceea vor fi aplicate prevederile generale.

11
 Termenul.
Termenul – în cazul contractul de antrepriză în construcţie capitală pot exista trei categorii de
termeni:

 Termenul de începere a lucrării.

 Termeni intermediari – în care are loc executarea unor lucrări.
 Termen final – termen în care are loc predarea obiectului clientului.

Premizele executării contractului de antrepriză în construcţie capitală .

Pentru realizarea contractului de antrepriză în construcţie capitală, clientul trebuie să obţină un

şir de autorizaţii de la organele de stat competente şi să pregătească anumite documente.

 Proiectul construcţiei.
 Certificat de urbanism.
 Autorizare de construire.
 Cartea tehnică a construcţiei.

- Conform art.13 al Legii privind calitatea în construcţii, lucrările în construcţii precum şi cele de
modernizare se exercită numai pe bază de proiect elaborat de către persoane autorizate în
domeniu şi verificat de specialişti verificatori. Proiectele se elaborează în baza unui contract de
antrepriză de executare a proiectelor încheiate între client şi proiectant.
Proiectul trebuie să dispună de licenţă şi de certificat de atestare eliberat de comisiile de atestare
specializate a inspecţiei de stat în construcţii.
Conform art.13 punctul 2 din aceiaşi Lege, proiectele elaborate de proiectanţi urmează a  fi
verificate şi expertizate tehnic de către specialiştii verificatori de proiecte.
Verificarea proiectului are drept scop asigurarea nivelurilor minime de calitate ce vor întruni
obligatoriu următoarele cerinţe esenţiale:

 Rezistenţă şi stabilitate.
 Siguranţă în exploatare.
 Siguranţă la foc.
 Igiena şi protecţia mediului ambiant.
 Protecţia împotriva zgomotului.

- Conform punctului 1 al regulamentului privind  certificatul de urbanism şi autorizare a

lucrărilor, executarea lucrărilor de construcţie se face cu respectarea procedurii lor de
autorizare prin certificatul de urbanism şi a autorităţii în construcţii.
Aceasta este actul emis de organele de administraţie publică locală prin care se face
cunoscut solicitantului elemente ce caracterizează regimul juridic economic, tehnic,
urbanistic, arhitectoral, a unui imobil. Certificatul de urbanizm se eliberează în baza
cererii solicitate în termen de 30 zile de la data înregistrării cererii. Valabilitatea acestuia
este de 3 la 24 de luni.

- Acesta va cuprinde elementele privind:

 Regimul juridic al imobilului – cu  referire la  situarea terenului la dreptul de proiect asupra
imobilului şi a dreptului ce limitează dreptul de proprietate.
 Regimul economic – destinaţia.
 Regimul tehnic – cu referire la echipare cu utilităţi (apă, canalizare, energie, gaz, etc.); în modul
de executare a construcţiei.
 Regimul urbanistic arhitectural – cu referire la – capacitatea  construcţiei, dimensiunea terenului,
înălţimea construcţiei, distanţele faţă de proprietăţile vecine.

12
- Autorizarea  de construcţie este actul emis de organele administraţiei publice locale prin care se
autorizează pe terenul administrat executarea construcţiei cu respectarea certificatului de
urbanism şi a documentaţiei de proiect. Pentru obţinerea autorizării de construcţie solicitantul
depune cererea, certificatul de urbanism, dovada titularului asupra terenului şi proiectul
construcţiei respective. Autorizaţia de construcţie trebuie avizată de arhitectorul şef, termenul de
valabilitate a autorizaţiei se stabileşte  de emitent dar se poate depăşi de 12 luni. Începerea
lucrărilor nu în termenul de valabilitate duce la nulitatea autorizaţiei.
- Cartea tehnică a construcţiei a actul ce cuprinde toată documentaţia tehnică privind realizarea
construcţiei începând cu etapa de proiect şi până la punerea în funcţionare a obiectului.
Are ca scop reflectarea documentaţiei şi a mersului executării construcţiei.
Ea cuprinde patru capitole.

 Capitolul privind execuţia construcţiei.

 Capitolul privind recepţia construcţiei.
 Capitolul privind exploatarea şi repararea construcţiei.

Răspunderea părţilor pentru neexecutarea clauzelor contractuale sau executarea

necorespunzătoare a acestora.

Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, părţile poartă

răspundere în ordinea şi cazurile prevăzute de lege şi contract.
Conform art. 381 Codul civil al Republicii Moldova partea ce nu a respectat sau nu a executat
obligaţiile contractuale sau le-a executat inexact plăteşte celeilalte părţi clauza penală. Reişind
din prevederile articolului concludem că clauza penală şi în cazul în care ea urmează a fi plătită
ea se stabileşte de părţi în contract.

Clientul va purta răspundere:

 Pentru neprezentarea la timp antreprenorului a documentaţiei tehnice şi a şantierului de

construcţie conform prevederilor contractului de antrepriză în construcţie capitală.
 Pentru neprezentarea materialelor de construcţie conform contractului şi nu la timpul indicat în
contract pentru începerea lucrărilor de construcţie.
 Pentru calitatea necorespunzătoare a materialelor prezentate pentru construcţia obiectului
contractului. La fel pentru predarea antreprinorului a materialelor pentru construcţie care nu sunt
corespunzătoare din punct de vedere tehnic pentru petrecerea normală a construcţiei, şi la fel aşa
punând în situaţie de alarmă mersul lucrării de construcţie şi punerea în pericol a vieţii omeneşti.
 Pentru neachitarea la timp a costului lucrării executate conform prevederilor contractuale.
Neachitarea la timp a costului lucrării sau reţinerea plăţii la fel va duce spre acel fapt de a pune
sub răspundere clientul pentru nerespectarea clauzelor şi prevederilor (obligaţiilor)contractuale în
timpul stabilit de contract.
 La fel va purta răspundere pentru nerecepţionarea la timp a obiectului contractual. Nu va fi
prezent în timpul stabilit la preluarea lucrării terminate.

Antreprenorul va purta răspundere pentru:

 Pentru executarea lucrării cu abateri de la proiect. Adică înfăptuirii lucrării prevăzute contractual
nu conform standardelor întărite şi aprobate la fel nu corespunzând proiectului întărit contractual
de către părţi.
 Pentru calitatea materialilor utilizate în procesul executării lucrării. Antreprenorul va trebui să
răspundă pentru calitatea necorespunzătoare a materialilor pentru construcţie pe cale le foloseşte
în construcţie.
 Pentru calitatea lucrărilor executate.
 Pentru viciile ascunse ale construcţiei apărute în termen de 5 ani de la  recepţia lucrării (art.30 al
Legii privind calitatea în construcţii).
13
  Pentru predarea nu la termen a construcţiei conform contractului şi conform datelor stabilite
pentru predare a construcţiei în contract.

Prescripţia pentru defectele în contractul de construcţie

Firma de constructii (antreprenorul), pe care o alegeti pentru a va realiza locuinta, va poate

construi casa fie cu materiale furnizate de dumneavoastra, fie cu materiale pe care si le achizitioneaza
aceasta. In cazul in care optati pentru cea de-a doua varianta (antreprenorul va construi cu materiale pe
care si le va procura singur) apar cateva mici probleme care pot fi clarificate daca le specificati in
contractul de antrepriza. Pretul de deviz (pret ce simbolizeaza o suma necesara materialelor de
constructii) se poate modifica in timp. Pentru a evita acest lucru (proprietarul sa fie nevoit sa ofere bani
mai multi sub pretextul ca materialele s-au scumpit intre timp), antreprenorul trebuie sa mentioneze in
contract si tipul materialelor pe care le va folosi, cerand totodata consimtamantul beneficiarului. Cu alte
cuvinte, tu - viitoarea gazda - vei sti de la bun inceput ce materiale se vor folosi in constructia casei fiind
constient de faptul ca acestea se pot scumpi si ca, daca acest lucru se va intampla, vei fi nevoit sa platesti
in plus.

Predarea şi primirea în exploatare a obiectelor ( construcţii )

Un alt lucru care se intampla foarte des in ziua de astazi este acela ca antreprenorii, dupa
realizarea lucrarii in cauza, pretind o suma mai mare decat cea stabilita la inceputul lucrarii (sub pretextul
unor modificari, in defavoarea lor, realizate pe parcursul santierului). Din acest motiv, in contractul de
antrepriza in constructii, trebuie sa se specifice clar obligatiile ambelor parti: antreprenorul se obliga sa
finalizeze un imobil, dupa un proiect clar stabilit, iar beneficiarul trebuie sa plateasca pretul fix pentru
serviciul primit. Firma de constructii nu poate cere o marire a pretului daca nu a realizat niciun lucru in
plus fata de ceea ce se prevede in proiectul arhitectural. Daca intr-adevar s-au facut modificari de la
planul initial (schimbari cerute de proprietar si aprobate de arhitect) atunci antreprenorul poate adauga la
pretul initial inca o suma de bani pentru lucrarile realizate in plus.

Bibligrafie

1. Prof. univ. dr. Francisc Deak “Tratat de drept civil”

2. Cantacuzino, M. Elemente de drept civil, Bucureşti 1921

3. Băicoianu Al. Tratat de drept civil romin vol.1 Bucureşti 1996

4. Popa N. Teorea generală a dreptului Bucureşti 1996

14
Universitatea de stat din Moldova

Facultatea de Drept
Catedra de drept civil

Referat
Contractul de antrepriza

A elaborat : Nemerenco Dumitru grupa 307

Chisinau 2014
15