Curs 3

Izvoarele de drept ale comertului international

I. Convenții internaționale la care România este parte:

1. În materia contractelor, Convenția Națiunilor Unite Viena 1980 privind contractele de vânzare
internațională de mărfuri și Convenția asupra prescripției extinctive New York 1974;
2. În materia transporturilor, Convențiile CMR (Transport pe șosele), Convenția CIM (transport fe
roviar), Convenția Europeană aeronautică și Convenții maritime;
3. În materie financiar-bancară avem Acordurile GATT, Organizația Mondială a Comerțului și Fon
dul Monetar Internațional;
4. În domeniul vamal, Convenția asupra transportului internațional de mărfuri (TIR) și Convenția
privind sistemul armonizat al denumirilor și codificărilor mărfurilor Bruxelles 1983;
5. Convenția asupra Registrului European al Comerțului;
6. În materia Arbitrajului Comercial Internațional:
- Convenția de recunoaștere și executare a sentințelor arbitrale străine New York 1958;
- Convenția Europeană de Arbitraj Comercial Internațional Geneva 1961;
- Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și persoane din alt
e state, Washington 1965.

II. Reglementarile UE

Aderarea la UE conduce la aplicarea directa a regulamentelor si la armonizarea dr roman cu cel European in ce

priveste directivele.

III. Izvoarele nationale

Devin izvoare normele interne atunci cand legea romana este aplicabila rapoartelor si actelor juridice.

Exista izvoare specifice care contin majoritar norme de comert international ( Legea investitiilor straine, Legile
privind import-export, Regimul personalului strain si al pj cu capital strain) ; exista si izvoare
nespecifice,respective articole de lege din acte normative cu vocatie interna,care reglementeaza aspect
internationale (Legea 31/1990, titlurile IV si VII din Codul Civil, Codul Fiscal,etc )

IV. Reglementarile de soft law

Implica uniformizarea dreptului comertului int in cadrul organismelor internationale specializate. Procesul de
elaborare a unor reglementari mondiale uniforme se face de catre anumite organizatii internationale ,care
elaboreaza reguli ce nu au forta juridica de lege ,dar pot fi adoptate de catre un stat ,fie prin legiferare ,fie prin
practica instantelor ,fie ca urmare a vointei partilor .

Exista 3 feluri de uniformizare :

1. Uniformizarea in cadrul O.N.U prin intermediul Comisiei Natiunilor Unite pt Dreptul

Comertului international
Activitatea Comisiei a dat nastere la Conventia de la Viena din 1980 si la Conventia de la NY 1974 ,respectiv
produce modele privind arbitrajul comercial international si reguli sau modele tip destinate oricaror state
interesate .

2. Uniformizarea sub egida Institutului Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat

(UNIDROIT)
Elaboreaza conventii int si modele de legi si contracte ,reprezentand seturi de reglementary sintetizate si comune
tuturor sistemelor de drept Mondial.
Rolul UNIDROIT este de a creea un substitut pentru legea nationala ,cand sistemele de drept nu sunt aplicabile
sau partile nu au facut referire la acestea, altfel sunt doar mijloc de interpretare si completare a tratatelor
internationale si legilor interne.

3. Uniformizarea in cadrul Camerei de Comert internationala din Paris. (CCI Paris )

Este un organ cu vocatie internationala neguvernamental ,pj franceza.
Atributiile sunt in principal unificarea si codificarea uzantelor generale si locale ,respective organizarea Curtii
Internationale de arbitraj .
Principala publicatie recunoscuta international sunt : regulile internationale de interpretare a termenilor
contractuali comerciali,prescurtata INCOTERMS 2020.

V. Uzantele din comertul international

1. Izvoarele
a. Noul cod civil art 1 alin 6 ,care se refera la uzante si obiceiuri
b. Conventii internationale la care Romania este parte (exemplu art.9 din Convenția de la Viena din 1980).

2. Definitie
Sunt practici sociale.prin natura lor nescrise ,cu un cunoscut grad de vechime,repetabilitate si stabilitate ,intre
un nr nedifinit de parteneri comerciali,fie pe o anumita arie geografica ,fie intr-un domeniu de activitate
comerciala,care reprezinta izvor de drept si se aplica ca o obligatie juridica ,fie in temeiul legii ,fie al vointei
partilor dintr-un raport juridic international.

3.Caracteristicile uzantelor:

a. Contin un element obiectiv ,adica constituie o practica sociala (=acte si fapte materiale) ,constand in
actiuni (positive ) sau omisiuni (negative) repetate in timp. De esenta lor sunt
vechimea,repetabilitatea,stabilitatea si contiuitatea, devenind uzante tocmai pt ca practicile s-au repetat
in timp in forma similara.
b. Au caracter colectiv fiind generale,impersonale si aplicabile unui numar nedefinit de
comercianti ,respectiv intalnindu-se fie pe un teritoriu determinat ,fie intr-o anumita profesie ,fie la
anumite categorii de produse ,dar pot fi si generale.
c. Sunt izvor de drept ,adica au caracter normativ cand legea romana este aplicabila raportului sau
actului juridic international. Conditia esentiala sa dobandeasca caracter normativ este elementul de
natura subiectiva : sentimentul de obligativitate al participantilor ,care intra sub incidenta
zonei ,profesiei,produselor,etc sa o respecte ca pe o lege ,astfel ca ea capata forta coercitiva egala cu
legea.

4.Comparatie
Uzantele comerciale se aseamana cu obiceiurile/cutumele din dreptul civil ambele avand un obiect subiectiv si
unul obiectiv.
Daca legea este opera fortei statului,atunci uzantele spre deosebire ,sunt opera participantilor la comert prin
vointa lor.

Clasificare

1. Dupa domeniul de aplicare :

a. Locale ,aplicabile intr-o arie geografica anume
b. Speciale = aplicabile intr-o anumita ramura a economiei (comert ,transporturi,vanzare de
marfuri ,etc ) , pentru anumite produse (diamante ,cereale,medicamente) sau intr-o anume profesie
(uzurile profesionale ale burselor sau ale porturilor ).
c. Generale = aplicabile tuturor relatiilor comerciale (solidaritatea codebitorilor ,punerea in intarziere a
comerciantilor etc )

2. Dupa izvorul lor :

 a. Uzante normative
b. Uzante conventionale

5.Rolul uzantelor

Ca regula uzantele determina drepturi si obligatii pt parti la fel ca si legea ,in urmatoarele moduri :
- Reglementeaza rapoartele de drept neprevazute de lege
- Interpreteaza si completeaza dispozitiile legii
- Se aplica impotriva unor dispozitii legale supletive ,daca partile au trimis la acele uzante expres sau
tacit in actul lor .

Momentele in care se aplica uzantele:

- in faza de negociere a contractelor (cand si cate secrete profesionale se pot divulga )
- in faza incheierii actelor juridice (stabilesc momentul incheierii manifestarii de vointa)
- in faza executarii actelor (completeaza sau interpreteaza clauzele ,atrag incalcari ,sanctiuni ,nasteri sau
stingere a termenelor.

Forta juridica a uzantelor

A. Uzantele normative conform Codului civil roman

Toate uzantele legale si conventionale sunt izvoare de drept,asadar daca indeplinesc conditiile unei uzante au
forta juridica de lege .
Pot fi uzante normative generale (solidaritatea codebitorilor si punerea in intarziere ,etc) sau locale ,uzantele
porturilor sau ale burselor.
Forta juridica este aceea a unei norme supletive speciale.

Aplicabilitate :
a. In materiile reglementate se aplica doar daca legea speciala trimite la aceasta ,prin urmare izvorul este
legea speciala ,iar uzanta fiind inclusa in dispozitia normei, imprumuta forta sa .
b. In materiile nereglementate se aplica cu prioritate fata de alte izvoare ,anume fata de normele supletive
generale ,dispozitiile legale similare sau principiile generale de drept .

Consecintele aplicarii sunt :

- in raport cu legea uzanta prevaleaza ca norma supletiva (niciodata peste o norma imperativa )
- in raport cu contractul fiind cuprinsa intr-o norma se impune partilor chiar daca nu au trimis la uzanta
sau nu le-au cunoscut ; dar partile le pot elimina prin vointa lor expresa sau tacita .
- in raporturile procesuale ,uzanta rastoarna sarcina probei si se poate invoca din oficiu prezumanduse a
fi cunoscuta .

Uzantele conventionale - se aplica atunci cand partile au trimis la acestea prin vointa lor ,chiar daca nu au
valoare normative si nu sunt prevazute de lege .
Temeiul autoritatii uzantelor conventionale este principiul fortei obligatorii a contractului.
Acordul partilor privind aplicarea uzantelor conventionale poate fi :
a. expres - realizat printr-o clauza de trimitere la acea uzanta (incoterms sau contractile si clauzele model
ale CCI Paris)
b. tacit/implicit cand se deduce din anumite indicii intrinseci ( o practica locala indelungata ) sau
extrinseci (acte aditionale ,manifestari de vointa din care se deduc efecte si prezentului contract ) .

Consecintele aplicarii uzantelor conventionale

- in raport cu legea pot prevala peste o norma supletiva si peste o uzanta normative
- in raport cu contractul partile determina intinderea si efectele prin vointa lor expresa sau tacita
! In conflictul dintre o clauza contractuala neechivoca si o uzanta conventionala prevaleaza prima .

Pag : 127-146 ; 149-163 .