Titlul tezei de doctorat: “Cadrul uniform al contractului de comerţ

internaţional”
Coordonator ştiinţific : prof. univ. dr. Brânduşa Ştefănescu

Teza publicatǎ Bogdan Cristian Trandafirescu, Cadrul uniform al contractului

de comerţ internaţional, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2019, ISBN 978-606-39-
0470-7

Cuvinte cheie : contract de comerţ internaţional, regimul juridic al contractului

de comerţ internaţional, legea aplicabilă contractului de comerţ internaţional, drept
uniform legal, convenţie internaţională (interesând contractul de comerţ internaţional),
cadru uniform legal material (al contractului de comerţ internaţional), cadru uniform
legal conflictual (al contractului de comerţ internaţional), drept unificat, drept uniform
contractual, practici ale participanţilor la comerţul internaţional, instrumente de fixare
şi standardizare a practicilor comerciale (interesând contractul de comerţ
internaţional)

Rezumat
Cea mai dificilă problemă ridicată de contractele de comerţ internaţional este
regimul lor juridic, căci elementul de internaţionalitate provoacă, inevitabil, un
conflict de legi. Prin lucrarea noastră am urmărit să analizăm detaliat toate
componentele cadrului uniform al contractului de comerţ internaţional.
Analizând problema definiţiei contractului de comerţ international, am ajuns la
concluzia că, la momentul actual, este necesară o revizuire a acesteia. În opinia
noastră prin noţiunea de contract de comerţ internaţional se înţelege acel contract cu
titlu oneros (în realizarea unei activităţi economice), încheiat între doi sau mai mulţi
participanţi la comerţul internaţional şi care conţine, în mod necesar, un element de
internaţionalitate (de natură a crea un conflict de legi).
Din perspectiva dreptului internaţional privat, demersul demersul nostru a fost
vertebrat în jurul obiectivului identificării principiilor conflictuale privind
determinarea legii aplicabile contractului de comerţ internaţional. Am urmărit să
extragem acele principii comune tuturor sistemelor de drept internaţional privat, sau
cel puţin cele care sunt comune majorităţii acestora, fără însă să trecem cu vederea
diferenţele, căci nu de puţine ori progresul unor instituţii juridice a fost determinat nu
de uniformitatea soluţiilor, ci de concurenţa unor soluţii diferite.
Cadrul uniform al contractului de comerţ internaţional reprezintă totalitatea
normelor uniforme, elaborate de către state sau alte entităţi acţionând în planul
relaţiilor internaţionale, aplicabile contractelor de comerţ internaţional. Astfel pot fi
identificate două mari componente ale cadrului uniform al contractului de comerţ
internaţional: cadrul uniform legal şi cadrul uniform contractual.
Cadrul uniform legal cuprinde convenţiile internaţionale având ca părţi
statele în calitatea lor de deţinătoare ale suveranităţii, deci de subiecte de drept
internaţional public. Ori de câte ori, domeniul de reglementare al unei convenţii se
suprapune domeniului comerţului internaţional, acordul respectiv este izvor
internaţional al dreptului comerţului internaţional. Clasificarea convenţiilor
interesând contractul de comerţ internaţional poate fi făcută după mai multe
criterii, însă o diferenţiere fundamentală trebuie să se facă în funcţie de natura
normelor conţinute. După acest criteriu sunt a) convenţii de drept uniform
conflictual şi b) convenţii de dreptuniform material.
Cadrul uniform contractual al contractului de comerţ internaţional
Terminologia presupusă de acest concept este una relativ largă, conţinând diverse
expresii (practici, obiceiuri, uzuri, uzante etc.), care la o primă vedere par a avea
semnificaţii asemănătoare. În mod esenţial, toate aceste notiuni exprimă o realitate
socială, luată în considerare de ordinea juridică, fiind rezultatul repetării unora şi
aceloraşi operaţii, care în genere iau naştere in mod spontan. La început uzurile au fost
simple practici stabilite între părţile contractante şi le obligau numai pe acestea. Pe
măsură ce practica respectivă s-a generalizat la nivelul unei pieţe, ea a devenit o
uzanţă pentru piaţa respectivă. Practicile comerciale se fixează prin instrumente
standardizate (condiţii generale, contracte standard, contracte cadru, contracte tip,
ghiduri de contractare), elaborate de către participanţii la comerţul internaţional. Este
vorba de acei participanţi care desfăşoară o activitate constantă şi de amploare într-un
anumit domeniu.

The uniform framework of the international trade contract

Scientific coordinator: Professor Brânduşa Ştefănescu

KEY WORDS: international trade contract, juridical regime of the

international trade contract, law applicable to the international trade contract, uniform
legal law, international convention (regarding the international trade contract),
material uniform legal law,conflictual uniform legal law, unified law, contractual
uniform law, practices of the participants to international trade, instruments of fixation
and standardisation of trade practices (regarding the international trade contract)

Abstract The most difficult problem posed by international trade contracts is

their juridical regime, given the fact that the element of internationality inevitably
triggers a conflict of laws. The purpose of the paper is to analyse in detail all the
components of the uniform framework of the international trade contract.
First chapter- The international trade contract After analyzing the issue of
defining the international trade agreement, I concluded that, currently, its revision is
required. We may say that the notion of international trade contract signifies an
onerous contract (for the realisation of an economical activity regarding international
trade), signed by two or more participants in the international trade and necessarily
containing an element of internationality (which is bound to cause a conflict of laws).
Second chapter - The law applicable to the international trade contract The
research carried out within this chapter was built around the aim of identifying the
conflictual principles concerning the determination of the law applicable to the
international trade contract. Our purpose was to extract those principles which are
common to all systems of private international law or, at least, those which are
common to the majority of the systems, though without omitting the differences,
because quite often the progress of certain juridical institutions was determined not by
the uniformity of solutions, but rather by the combination of different solutions.
The following chapters (III-V) are dedicated exclusively to the uniform
framework of the international trade contract. The uniform framework of the
international trade contract represents the ensemble of uniform norms created by
states or by other entities acting in the realm of the international relations, norm which
are applicable to international trade contracts. Thus, we can identify two major
components of the uniform framework of the international trade contract: the uniform
legal framework and the uniform contractual framework.
The uniform legal framework comprises the international conventions which
have as signatories states in their quality of sovereignty owners, that is, of subjects of
private international law. A classification of the conventions regarding the
international trade contract can be done according to several criteria; however, a
fundamental differentiation must be made taking into account the nature of the norms
they contain. According to this criterion, there are a) conventions of uniform
conflictual law and b) conventions of uniform material law.
The uniform contractual framework of the international trade contract The
terminology involved by this concept is relatively wide as well, containing various
phrases (practices, habits, customs, usages, etc.) which seem at first to be having
similar meanings. Essentially, all these notions express a social reality taken into
account by the juridical order and being the result of the repetition of certain
operations which generally occur spontaneously. At first, usages were simple
practices established between contracting parties, which were obligatory only to them.
As the particular practice became generalised for an entire market, having, within
these limits, a general character, it became a general usage for that particular market.
Trades usages are fixed by means of standard instruments (general conditions, type
contracts, framework contracts, standard contracts, contracting guidelines) created by
participants in the international trade, meaning those who have a constant and large
activity in a certain domain.