DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

NOTE DE CURS

CONFERENTIAR UNIVERSITAR
DR. IOAN SCHIAU

CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERALE

1. CONCEPTUL DE DREPT AL COMERTULUI INTERNATIONAL

de specialitate
1.1. Notiunea de drept al comertului international este utilizata in doctrina
intr-o dubla accePtiune.
pe de o parte, privit ca o parte a dreptului obiectiv, dreptul comertului international a fost
definitl ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile de comert
stabilite intre
international si de cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala,
participantii la schimbul mondial de valorisi de cunostinte.
In acelasi timp, ca parte a stiintei juridice, dreptul comertului international este acea
disciplina care studiaza materia juridica a raporturilor comerciale internationale.

atat de drept
1.2. Dreptul comertului international opereaza cu doua categorii de norme:
si norme de
intern (drept comercial, drept civil) cit si de dreptu international (norme conflictuale
drept material uniform).
prin norme
Desi vom mai reveni asupra acestei chestiuni, este de precizat aici ca
conflictuale intelegem acele reguli specifice dreptului international
prin care se identifica
legislatia nationala aplicabila unui raport comercial international, atunci cand
ne aflam in
prezenta unui conflict de legi in spatiu, deci cind raportuljuridic este susceptibil de a
fi guvernat
de doua sau mai multe sisteme de drept nationale'
raportului
Spre deosebire de normele conflictuale, care determina doar legea aplicabila
juridic, normele de drept material uniform sunt acele norme care reglementeaza direct raportul
juridic de drept al comertului international, pe calea unei conventii internationale sau a unei
legi
aderente.
uniforme, transpuse in sistemul intern de drept al statelor semnatare sau
prin
Toate aceste norme juridice sint reunite in cadrul dreptului comertului international
raporturilor ce se nasc
obiectul lor social, economic sijuridic comun, care consta in disciplinarea

intemational, vol'1, Lumina Lex'

1
A se vedea in acest sens, Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul comeftului
Bucuresti 1994, P.13
1
 in cadrul schimburilor economice internationale.2

2.OBIECTUL DREPTULUI GOMERTULUI INTERNATIONAL

Obiectul dreptului comertului international este constituit din raporturile de comert

internationalside cooperare economica sitehnico-stiintifica internationala.
Pentru ca asemenea raporturi sa constituie obiectul de reglementare al dreptului
comertului international el trebuie sa intruneasca cumulativ doua caracteristici : sa aiba atat
caracter comercial cat si caracter international, atribute care sint analizate succint in continuare.

2. l.CARACTERUL COMERCIAL.
2'1.1. ln sens etimologic, denumirea de comert provine din cuvintul latin
COMMERCIUM, care reprezinta o rezultanta a juxtapunerii a 2 cuvinte CUM si MERX-MERCIS,
care inseamna "cu marfa".3
Caracterul comercial al unui raport juridic este prezent ori de cite ori raportul respectiv
are ca obiect un fapt sau un act de comert. Determinarea notiunii de act sau fapt de comert
implica intotdeauna realizarea unei operatiuni de calificare, care este intreprinsa prin prisma
reglementarilor specifice dreptului intern al fiecarui stat.
Comercialitatea unui act juridic este aceea trasatura care il distinge pe acesta de actele
civile sau de alta natura, avind drept consecinta plasarea respectivului act sub incidenta unui
regim juridic propriu, distinct. Doctrina de drept comercial a statuat ca urmatoarele criterii de
distinctie sunt de luat in considerare intre actele civile siactele de comert international:
-caracterul speculativ al actului sau faptului juridic, el fiind savarsit in scopul realizarii
unui profit;
-caracterul de interpunere in schimbul si circulatia internationala a valorilor si
cunostintelor, de la producator si pana la consumatorulfinal;
-caracterul de intreprindere a faptului juridic respectiv, ceea ce presupune o anumita
structura organizatorica atat a comerciantului cat si un sistem de raporturi de interpunere in
circulatia marfurilor; cu alte cuvinte, activitatea de comert este o activitate metodic organizata
avand ca obiect interpunerea in circuitul economic, in scopul obinerii unui profit.
-legatura, conexiunea economica a oricarui act sau fapt juridic cu cele ce intrunesc
criteriile mentionate mai sus.

2.1.2. In definirea comercialitatii unui raport juridic sunt cunoscute si aplicate

urmatoarele conceptii sau criterii :
A. Conceptia obiectiva are in vedere natura operatiunilor indeplinite sau obiectul
reglementarii; potrivit acestei conceptii, criteriul de determinare al comercialitatii unui act sau
fapt juridic il constituie forma, natura, obiectul sau scopul acestuia, adica elementele intrinseci
care definesc operatiunea.
In aceasta categorie sint incluse operatiunile privind circulatia capitalului (cum ar fi
vinzarea-cumpararea comerciala, consignatia cu vinzare, operatiuni bancare side bursa, s.a.) si
activitatea intreprinderilor de furnituri, fabrici, constructii, manufactura, spectacole, editura,
tipografie, transporturi, depozitare, etc.
Tot in conceptul de acte obiective de comert mai sint incluse si actele auxiliare de

'lon Rucareanu in O. Capatana, V. Tanasescu si altii, Institutii de drept comercial international, vol.1, Editura
Academiei, Bucuresti, 1973, p.43
" Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All 1995, p.1
comert, care faciliteaza aducerea si procurarea marfurilor pe piata (de ex.: operatiuni
comerciale de intermediere sau gajul constituit pentru acte de comert) si, potrivit opiniei unor
autori, actele de comert unilaterale, care au caracter comercial numai pentru una din partile
care participa la operatiune. (de ex.:asigurarile).

B. Conceptia subiectiva are in vedere calitatea de comerciant a participantului la

raportul juridic; in aceasta categorie se includ operatiunile efectuate de un comerciant in
exercitiul profesiunii sale. Din acest punct de vedere, definitorie pentru calificarea unui act sau
fapt de comert subiectiv este deci calitatea de comerciant a persoanei.
Legea instituie deci in seama comerciantilor o prezumtie legala de comercialitate,
considerind ca activitatile desfasurate de acestia constituie acte si fapte juridice comerciale;
acestea dobandesc deci comercialitate prin faptul savarsirii lor de catre un comerciant'
Ca o consecinta, intentia sau scopul urmarit prin incheierea operatiunilor nu prezinta
importanta, operind prezumtia legala de comercialitate a actelor unui comerciant. Desigur ca
aceasta prezumtie este relativa, putind fi inlaturata prin administrarea probei contrare, din care
sa rezulte ca respectivele nu au natura comerciala'

C. Gonceptia mixta imbina criteriul obiectiv cu cel subiectiv, potrivit acestei conceptii
actele de comert sint atit operatiunile care, prin elementele intrinseci ce le caraderizeaza,
constituie acte de comert cit si operatiunile realizate de un comerciant in exercitiul profesieisale.

2.1.3. Definirea comercialitatii in dreptul roman. In dreptul nostru anterior anului

1ggo, pentru caracterizarea comercialitatii actelor se folosea exclusiv criteriul obiectiv, consacrat
prin prevederile art.3 alin.1 din Legea nr.1l1971cu privire la activitatea de comert exterior si de
cooperare economica si tehnico-stiintifica a Romaniei, care enumerau, cu caracter enuntiativ,
operatiunile comerciale.
In prezent, prin aplicarea prevederilor codului comercial, care in aceeasi perioada,
mentionata mai sus, erau considerate a fi cazute in desuetudine si abrogate implicit, se poate
considera ca sistemul nostru de drept foloseste un dublu criteriu de calificare a comercialitatii,
acordand insa prepondrenta criteriului obiectiv: Astfel, art. 3 din Codul Comercial enumera, cu
caracter exemplificativ, actele pe care legea le considera fapte obiective de comert dar
reglementeaza, totodata, prin art. 4 o prezumtie relativa de comercialitate a actelor unui
comerciant, in masura in care acestea nu sunt civile sau daca din act nu rezulta contrariul'
De remarcat ca legiuitoriul roman foloseste notiunea de fapta de comert, dorind sa
reglementeze astfel nu numai actele de comert propriu-zise ci si faptele juridice licite si ilicite
savarsite de comercianti in legatura cu comertul lor.4 Altfel spus, cele doua concepte - acte si
fapte - au in conceptia legiuitorului aceeasi semnificatie: ele sunt mijloace juridice de infaptuire a
activitatii comerciale respectiv operatiuni comerciale privind circulatia marfurilor sau capitalului,
prestaride servicii, executaride lucrari si orice alte operatiuni de comert.

2.2.CARACTERU L I NTERNATIONAL.
Notiunea de internationalitate se defineste prin prezenta in cadrul acestor raporturi
comerciale a elementului de extraneitate.
Asemenea elemente de extraneitate sau de internationalitate pot fi domiciliul sau sediul
participantilor la un raport juridic comercial (atunci cand acestea se afla in state diferite), locul
incheierii si/sau executarii actuluijuridic (atunci cand actul este incheiat intr-un stat dar urmeaza

l.N. Fintescu, Curs de drept comercial, vol.l, Bucuresti 1929, p.32, citat in St.D. Carpenaru, op' cit.' p.22
o
 a se executa pe teritoriul altui stat), circuitul international de valori (respectiv miscarea marfurilor
vandute dintr-un stat in altul), moneda in care urmeaza a se face plata, etc.
Simpla prezenta a elementului de extraneitate in sine nu este insa suficienta pentru ca
un raport juridic comercial sa cada sub incidenta dreptului comertului international. Altfel spus,
nu orice element de extraneitate confera unui raport juridic internationalitate.s De exemplu,
incheierea unui contract de societate in vederea constituirii in Romania a unei societati
comerciale cu participare straina la capital, nu confera internationalitate acestui contracto, desi
printre asociati se numara si persoane fizice cetateni straini sau pesoane juridice de
nationalitate straina, cu domiciliulsau, dupa caz, sediul, in strainatate.
Este necesar, deci, ca prezenta acestor elemente sa fie examinata prin prisma
speciflcului operatiunii respective, avind relevanta numai acele elemente de extraneitate care,
adaugate naturii comerciale a unui act sau fapt juridic confera internationalitate raportuluijuridic,
care devine astfel susceptibil de a fi reglementat de doua sau mai multe sisteme de drept,
situatie ce poate conduce la un conflict de legi in spatiu.

3.NORMELE APLICABILE.

3.l.Principalele categorii de norme juridice aplicabile raporturilor patrimoniale decurgind

din activitatea de comert international sunt normele conflictuale si normele de drept material
uniform.

3.2.Prezenta unui anume element international in cadrul unor raporturi de comert face
ca aceste raporturi sa fie susceptibile de a fi carmuite de legislatiile nationale a mai multor state,
situatie cunoscuta sub denumirea de conflict de legi.
Pentru solutionarea conflictelor de legi, fiecare sistem national de drept a stabilit o serie
de reguli menite sa determine legislatia aplicabila unui raport juridic cu elemente de
extraneitate, norme cuprinse in cadrul dreptului international privat si cunoscute sub denumirea
de norme conflictuale.
In virtutea acestor norme conflictuale, un raport juridic de comert international poate fi
guvernat fie de legea nationala fie de o lege straina, fie, destul de des, atit de legea nationala cit
si de legea straina sau de mai multe legistraine.
Studiul normei conflictuale constituie obiectul privilegiat al dreptulul international privat.
Ne limitam aicisa remarcam ca normele conflictuale indica legea aplicabila in raport cu legatura
care exista intre un raport juridic si un anumit sistem de drept; cele mai frecvente puncte de
legatura sunt chiar cele enumerate mai sus ca elemente de extraneitate (domiciliul sau sediul
partilor, locul incheierii sau executarii contractului).
In materie comerciala cele mai cunoscute norme conflictuale, prin frecventa aplicarii lor,
sunt urmatoarele:
-lex loci executionis, potrivit careia raportuljuridic este supus legii locului de executare a
contractului;
-lex loci actus, potrivit careia atat forma raportului juridic cat si executarea sa este
supusa legii locului incheierii contractului;
-lex fori, potrivit careia locul unde se judeca litigiul determina legea procesuala aplicabila,
conform principiului ca instantele aplica legea nationala;

u
Tudor R. Popescu, Dreptul comertului intemational, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1g76, p.23
" Mircea N. Costin in Mircea N. Costin, Sergiu Deleanu, Dreptul Comertului lnternational, Ed. Lumina Lex, Bucuresti.
1994, p.32
I
I
 ln doctrina moderna se subliniaza ca evolutia dreptului comertului international tinde din
ce in ce mai mult sa consacre, ca lege aplicabila unui raport juridic comercial cu elemente de
extraneitate, legea partii care executa prestatiilor speciflce contractului'
fn dreptul roman, Legea nr.105t1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat constituie sediul materiei pentru majoritatea normelor conflictuale
reglementate de legiuitorul roman.
In materie comerciala, legea romana reglementeaza urmatoarele solutii pentru
eliminarea conflictelor de legi, in lipsa unei conventii a partilor privind legea aplicabila:
prezinta
-conditiile de fond ale contractului sunt supuse legii statului cu care acesta
isi are
legaturile cele mai stranse, respectiv legea statului unde debitorul prestatiei caracteristice
sediul'sau domiciliul la data incheierii contractului;
-vanzarca mobiliara este supusa legii statului in care vanzatorul are sediul la data
incheierii contractului; totusi contractul este supus legii statului in care isi are sediul
cumparatorul daca negocierile si perfectarea contractului s-au realizat in acel stat;
-in raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar se aplica legea statului in
presteaza serviciile cu
care intermediarul exercita imputernicirea; totusi, daca intermediarul isi
titlu profesional, se aplica legea sediului sau profesional;
-contractele de transport si asigurare sunt supuse legii sediului transportatorului sau
asiguratorului;
-pretentiile de reparatii intemeiate pe un act de concurenta neloiala sunt supuse
legii

statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator;

In fine, mai remarcam ca aplicarea normelor conflictuale este
posibila numai atunci cand
partile, in virtutea principiului libertatii de vointa, au omis sa indice chiar ele legea aplicabila
juridic nu este reglementat
raportului juridic (lex voluntatis) sau atunci cand respectivul raport
prin norme de drept material uniform.
In doctrina s-a exprimat si opinia ca dreptul comertului international este, in
esenta, un
drept material si de aceea nu include in continutul sau normele conflictuale. Acestea,
desi

intereseaza dreptul comertului international, sunt incluse in continutul dreptului

international
privat comercial, un domeniu special al dreptului international privat'7

3.3. pe langa norme conflictuale, sistemele juridice ale diferitelor state cuprind
si norme
care restring sau lichideaza conflictele de legi, reglementind direct si nemijlocit raporturile
juridice de comert international.
Aceste norme, denumite norme de drept material uniform, s-au nascut urmare eforturilor
comunitatii internationale de a inlatura raminerea in urma a dreptului comertului
international
fata de evolutia rapida a relatiilor economice internationale.
Actiunea de armonizare si uniformizare a reglementarilor de dreptul comertului
pentru Dreptul Comertului
international a fost incredintata UNCITRAL (Comisia Natiunilor Unite
serie de realizari
lnternational) constituita in 1966, a carei activitate reliefeaza, in acest sens, o
de statele
incontestabile, printre care si elaborarea unor legi uniforme, cum ar fi cel adoptate
lumii prin:
-conventia referitoare la prescriptie in materie de vinzare internationala de obiecte
mobile corporale, incheiata la New York in 1974;
-regulamentul de arbitral comercial international UNCITML (1976) recomandat
de

Adunarea generala ONU;

-conventia ONU privind vinzarea internationala de marfuri (Viena-1980)

Bucuresti 1996, pag 79

Dragos-Alexandru Sitaru, Dreptul comertului intemational, vol.l, Ed. ACTAMI,
7
 Aceste legi uniforme, fiind receptate in dreptul intern al statelor semnatare sau care au
ratificat ulterior respectivele conventii, inlatura sau restrang conflictele de legi in masura in care
aceeasi institutie sau concept juridic beneficiaza de o reglementare unitara si uniforma,
indiferent de legea chemata sa guverneze raportuljuridic.
O alta expresie a tendintei de a reglementa uniform, pe plan international, o serie de
raporturi comerciale, o constituie formarea dreptului comunitar, ansamblu de legi uniforme care
reglementeaza raporturile comerciale dintre participantii apartinand statelor membre ale Uniunii
Europene.

CAPITOLUL II. PARTICIPANTI TRADITIONALI LA COMERTUL INTERNATIONAL

(CAPITOLUL INCLUDE UN STUDIU DE DREPT COMPARAT DEDICAT SOCIETATILOR

COMERCIALE SI ALTOR VEHICULE SOCIETARE)

CAPITOLUL III, NOI PARTICIPANTI LA COMERTUL INTERNATIONAL. SOCIETATEA

EUROPEANA.

sEcTruNEA t. sEDtuL MATER|E|. GONCEPT, TRASATURT, FORME.

1.1. Sediul materiei. Regimul juridic al societdlilor europene (Socr'efas Europaea - SE)
este guvernat, pe plan comunitar gi nalional, de un ansamblu de reglementari:
- Regulamentul (CE) nr. 215712001 al Consiliului (Uniunii Europene) din 8 octombrie
2001 privind statutul societdfii europene (in continuare denumit "Regulamentul"), care
reglementeazd constituirea, organizarea, functionarea, situatiile financiare anuale, dizolvarea gi
lichidarea societdlilor europene;
- Titlul Vlll din LSC (intitulat "sociefatea europeand"),8 care vizeazd, in principal,
chestiuni privind dobdndirea personalitdliijuridice de cdtre o SE cu sediulin Romdnia precum gi
formalitdlile si consecinlele transferdrii sediului acesteia pe teritoriul unui alt stat membru;
- Directiva 20011861CE a Consiliului (Uniunii Europene) din 8 octombrie 2001 de
completare a statutului societdlii europene Tn ceea ce privegte implicarea lucrdtorilor,e (in
continuare denumitd "Directiva"), care urmdreste sd creeze un cadru legal care sd asigure
implicarea salariatilor in activitatea SE 9i sd elimine posibilitatea ca infiinlarea unei SE sd
restrdngd sau si limiteze formele de participare a salarialilor in activitatea societdlii europene, si
- Hotdrdrea Guvernului nr. 18712007 privind procedurile de informare, consultare 9i alte
modalitdli de implicare a angajalilor Tn activitatea societdlii europene, al cdrei rol este sd
transpund Tn legislalia nalionald prevederile Directivei 2001 186l CE.10

1.2. Definifie. Forme. Regulamentul nu oferd o definilie propriu-zisd a socetdfii

europene, dar prezintd trisdturile caracteristice ale acesteia. Prin raportare la acestea, credem
cd societatea europeand poate fi definitd ca o socrbtate comerciald pe acliuni, dotatd cu
personalitate juridicd, avdnd un capital minim de 120.000 euro, creatd pe teritoriul unui stat

8 Titlu introdus prin prevederile Ordonanlei de urgen!5

a Guvernului nr.5212008 pentru modificarea gi
completarea Legii nr. 31/1990 privind societd[ile comerciale gi pentru completarea Legii nr. 2611990 privind
legistrul comertului.
" At6t Regulamentul (CE) nr. 215712001 cdt gi Directiva 20011861CE a Consiliului (Uniunii Europene) din I
octombrie 2001au fost publicate in Jumalul Oficial al Comunitdtilor Europene (JOCE) nr. L294 din 10 noiembrie 2001.
'" Hotdrdrea Guvernului nr.18712007 a fost publicatd in Monitorul Oficial nr. 16'l din 7 martie 2007.
membru de cdtre asocialipersoane juidice (societati comerciale sau alte entita,ti iuridice
reglementate de dreptut pubtic sau privat), al cdror statut nalional este guvernat de legislaliile a
cel pu,tin doud state membre diferite, societate care are un scop 9i un obiect de activitate
depdgind interesele locale sau nalionale gi al cdrei regim iuridic este guvernat de prevederile
Regulamentului (CE) nr. 21 57/2001.
1.2.1. Societatea europeand este un comerciant -
persoand juridicd, intrucdt imbracd
forma unei societdti comerciale pe acliuni, constituitd cu un capital minim de 120.000 euro'
Societatea europeand dobdndegte personalitate juridicd pe data Tnregistrdrii sale in registrul
come(ului (sau, dupd eaz,in registrul nalional care asigurd evidenla comercianlilor). Potrivit art.
10 din Regulament, o societate europeand este tratatd in orice stat membru ca 9i cum ar fi o
societate pe acliuni constituitd in conformitate cu dreptul statuluiin care SE igi are sediul social.
Cu toate acestea, existd anumite elemente de particularizare a societdlii europene ca
societate pe ac{iuni, elemente independente de legislalia statelor membre. Astfel, indiferent de
statul in care este inregistratd, capitalul SE va fi exprimat Tn euro, chestiune care, pentru SE
inregistrate in Romania, reprezintd o derogare de la prevederile art. 10 9i 11 LSC, din care
rezultd cd societd{ile cu sediul in Romania au capitalul exprimat in lei iar acliunile 9i pd(ile
sociale emise de acestea reprezintd multipli sau fracliuni ale leului. De asemenea, filialele
societdlii europene, constituite la randul lor ca SE, sunt dispensate de obligalia de a avea cel
pulin doi asociali, aplicAndu-li-se, mutatis mutandis, legislalia care guverneazd societdlile cu
rdspundere limitatd cu asociat unic. In fine, sediul unei SE trebuie sd fie situat, in mod
obligatoriu, pe teritoriul aceluiasi stat membru unde este situatd 9i administralia sa centrald'
1.2.2. Societdlile europene se pot constitui in mai multe modalitdli si, sub aspect
structural 9i funclional, pot imbrdca mai multe forme:
(a) Societatea europeand poate fi infiinlatd prin fuziunea a cel pulin doud societdli pe
acliuni, guvernate de legislatiile unor diferite state membre; potrivit prevederilor arl. 17 alin. (2)
din Regulament fuziunea se poate produce atAt prin absorblie cAt 9i prin contopire.
(b) Societatea europeand poate fi infiinlatd ca un holding,ll prin asocierea a cel pulin
doud societdli pe acliuni gi/sau societdli cu rdspundere limitatd, (a) al cdror statut este guvernat
de legislalia a cel pulin doud state membre diferite sau (b) care detin, de cel pulin doi ani, o
filiald reglementatd de legislalia unui alt stat membru sau o sucursald pe teritoriul altui stat
membru.
(c) Societatea europeand poate fi constituitd, cu statut de filiald, de cdtre cel pulin doud
societdli comerciale gi/sau alte entitdlijuridice reglementate de dreptul public sau privat, (a) al
cdror statut este guvernat de legislalia a cel pulin doud state membre diferite sau (b) care delin,
de cel pulin doi ani, o filiald reglementatd de legislalia unui alt stat membru sau o sucursald pe
teritoriul altui stat membru.
(d) Societatea europeand poate fiinfiinlatd 9i prin transformarea unei societdli pe acliuni
constituitd pe teritoriul unui stat membru, cu condilia ca aceasta sd defind, de cel pulin doi ani, o
filiald reglementatd de legislalia unui alt stat membru sau o sucursald pe teritoriul altui stat
membru.
(e) in fine, societatea europeand poate fi constituitd pe teritoriul unui stat membru, cu
statut de filiald a unei alte SE, constituite pe teritoriul unui alt stat membru.

,, Un holding este, de reguld, o societate comerciald care controleazd mai multe societdli, prin delinerea
majoritilii actJunilor ori a pd4ilor sociale sau a drepturilor de vot in respectivele societd(i sau prin puterea de a
oeciOe asupra numirii gi revocdrii conducerii acestora; holdingul are, in principiu, un singur obiect de activitate 9i
acesta este administrarea participaliilor sale in societdlile controlate.
7
 sEcTtuNEA il. CONSTTTUTREA UNE| SOC|ETAT| EUROPENE.

11.1. Constituirea prin fuziune. Atunci cdnd societatea europeand se constituie prin
fuziune, sunt aplicabile prevederile care guverneazd fuziunea in statul membru unde igi are
sediul societatea absorbantd (care devine SE) sau pe teritoriul cdruia igi va avea sediul
societatea rezultatd din contopire (care ia nastere ca SE). Evident cd de primd aplicare sunt
prevederile nationale care guverneazd fuziunea transfrontalierd, in completarea cdrora se aplicd
prevederile de drept comun, armonizate cu exigentele Directivelor comunitare care guverneazd
materia.l2
Se parcurge astfel intregul traseu procedural al fuziunii implicAnd:
- redactarea unui proiect de fuziune, menlionAnd datele de identificare ale societdfilor
implicate in fuziune, raportul de schimb al acliunilor, drepturile conferite de acestea, statul SE gi
alte elemente de fundamentare a fuziunii;
- efectuarea unei publicitdfi ldrgite a condiliilor gi efectelor fuziunii, prin publicarea unor
date minimale prevdzute de Regulament;
- examinarea proiectului de fuziune de cdtre unul sau mai mulli expe(i, chemali sd igi
dea avizul de specialitate asupra condiliilor economice ale fuziunii;
- aprobarea proiectului de fuziune de adundrile generale ale fiecdrei societdti implicate in
fuziune;
- examinarea legalitdlii fuziunii, in fiecare din statele membre in care igi au sediul
societdlile implicate in fuziune 9i emiterea unui certificat care sd ateste indeplinirea condiliilor
legale si incheierea formalitdlilor premergdtoare fuziunii
- examinarea legalitdtii fuziunii, in statul membru Tn care se afld sediul SE beneficiard a
fuziunii, luAnd in considerare certificatele mentionate mai sus, proiectul de fuziune, statutul SE,
modalitdtile stabilite pentru implicarea salariatilor, respectarea dispozitiilor legale care
guverneazd incheierea fuziondrii.
- efectuarea publicitdlii fuziunii, atAt in jurnalul oficial national cAt ti in Juenalul Oficial
al Uniunii Europene.
Efectele constituirii SE prin fuziune sunt cele specifice fiecdrei forme de fuziune
(absorbtie gi contopire), implicdnd transferul patrimoniului societdlilor absorbite sau
contopite cdtre SE, dizolvarea fdrd lichidare a acestor societdti, emiterea 9i repartizarea de
acliuni ale SE cdtre aclionarii sau asocialii societdtilor dizolvate gi, dupi caz, transformarea
societdlii absorbante in SE. Aceste efecte se produc pe data inregistrdrii SE (rezultatd din
contopire sau transformatd ca urmare a absorbliei) in registrul come(ului -
pentru SE cu
sediul in RomAnia sau in ergistrul specificat de legislalia statului membru unde igi are
-
sediul SE.
Nulitatea unei fuziuni care are ca efect aparilia unei SE nu poate fi pronuntatd dupd
inregistrarea acesteia, ceea ce inseamnd cd actiunea in nulitate trebuie promovatd si
solulionatd Tnainte de data acestei inregistrdri.

11.2.Gonstituirea unei SE holding. Aceastd procedurd este similard procedurii de

I
drept comun a constituirii societdlii comerciale, cu menliunea cd prezintd anumite
particularitdli. Vocalia participdrii la o asemenea societate europeand apa(ine numai I
societd{ilor pe acliuni gi societdlilor cu rdspundere limitatd din statele membre, care vor
redacta un proiect de constituire, menlionAnd aspectele juridice gi economice ale constituirii

12
Directiva 78I855/CEE (asa numitd Directiva a 3-a privind fuziunea) si Directiva 2005/56/CE privind fuziunea
transfrontalierd a societdtilor de caoital.
r
I SE precum gi consecintele pe care aceastd operatiune le are asupra salarialilor 9i
aclionarilor/asociafilor fiecdrei societdti implicate. Proiectul de constituire se dd publicitilii cu

I cel pulin o lund inainte de data adundrii generale convocate, pentru fiecare societate
implicatd, in vederea aprobdrii constituirii. Dupd examinarea lui de cdtre expe(i
verifici, in primul rdnd, dacd raportul de schimb al acliunilor sau pdrlilor sociale este
- care

I pertinent
implicate.
9iechitabil - acest proiect este supus aprobdrii adundrii generale a fiecdrei societdli

I Elementul care face diferenla intre constituirea unei SE holding 9i constituirea unei
societdli de drept comun, este acela cd aportul aclionarilor viitoarei SE holding constd
exclusiv in acliuni sau participalii pe care le delin la societdlile care promoveazd constituirea

t holdingului, 9i care trebuie sd reprezinte peste 50% din drepturile de vot asupra fiecdrei
societili implicate in holding. Datoritd acestui specific, aclionarii SE holding nu vor fi
societdlile care prom oveazd constituirea, ci asocialii acestora, iar holdingul va deveni, in

I schimb, un asociat cu drept de control asupra fiecdrei societdli care a promovat constituirea
societdlii europene holding.
De aceea, asociatii societd{ilor implicate in constituirea SE holding vor avea la

I dispozilie un termen de 3 luni pentru a se pronunla cu privire la constituire 9i la procentul de

acliuni cu care intenlioneazdsd participe. SE holding se va constitui giinregistra numai dacd

I asocialii societdlilor care promoveazd operaliunea alocd procentul minim de acliuni sau pa(i
sociale delinut Tn fiecare societate in conformitate cu proiectul de constituire 9i in care toate
celelalte condilii legale privind constituirea unei societdli comerciale sunt indeplinite.

11,3. Constituirea unei filiale a SE. Examinarea acestei operaliuni impune o

F diferenfiere terminologici; astfel, filialele cu statut de SE pot fi constituite (a) fie de cel pulin
doud societdli comerciale sau entitdlijuridice de drept public sau privat, (b) fie, in mod direct,
de cdtre o societate euroPeand.
F 11.3.1. in primul caz, printre societdlile sau entitdlile care subscriu acliuni la filiala cu
statut de SE, trebuie sd se afle cel pulin doud al cdror regim juridic sd fie guvernat de

T legislaliile unor state membre diferite. De asemenea, fiecare societate sau entitate
subscriitoare trebuie sd delind, de cel pulin doi ani, o filiali reglementatd de legislalia unui alt

T stat membru sau o sucursald pe teritoriul altui stat membru'

11.3.2. in al doilea caz, SE care constituie una sau mai multe filiale cu statut de SE

!F (toate aceste filiale trebuind sa fie constituite, Tn mod obligatoriu, sub forma unei societali pe
acfiuni), este dispensatd de obligalia de a observa regulile nalionale potrivit cdrora o
societate pe acliuni trebuie sd aibd minimum 2 aclionari sau in conformitate cu care o
persoand nu poate avea calitatea de asociat unic, simultan, in mai multe societdli.
11.3.3. Pe ldngd respectarea condiliilor prezentate mai sus, constituirea unei SE cu
statut de filiald urmeazd procedura de drept comun aplicabild in statul membru in care se
constituie filiala.
T Transformarea unei societili pe acliuni in SE. O societate pe acliuni care
11.4.

lr detine de cel pulin doi ani o filiald reglementatd de legislalia unui alt stat membru se poate
transforma in SE. Pentru a aduce la indeplinire aceastd transformare, societatea (prin
administratorii sdi) va redacta un proiect de transformare 9i un raport explicativ gijustificativ

h privind aspectele juridice 9i economice ale transformdrii, menlionAnd consecinlele pe care

adoptarea formei de societate europeand le are asupra aclionarilor 9i salarialilor.
Proiectul de transformare se dd publicitdlii cu cel pulin o lund Tnainte de data adundrii
generale convocatd pentru a se pronunta asupra transformdrii. Unul sau mai mulli experli
F
F
independenli vor pregdti si prezenta adundrii generale un raport Tn care vor ardta dacd
societatea dispune de active nete cel pulin echivalente cu capitalul sdu. Adunarea generald
a societdlii aprobd proiectul de transformare, precum gi statutul SE. Transformarea formei
juridice fiind o modificare a actului constitutiv, decizia adundrii generale va fi adoptatd cu
cvorumul gi majoritatea cerute pentru validitatea hotdrdrilor adundrilor generale
extraordinare.

sEcTtuNEA ilt. oRGAN|ZAREA, FUNCTTONAREA 9r INCETAREA SOCIETATII

EUROPENE

lll.1. Adunarea generali. Societatea europeand este intotdeauna o societate pe

acliuni; de aceea, adunarea generald a SE i9i desfdsoard activitatea dupd regulilele care
guverneazd, in legislalia aplicabild sediului ei, societatea pe acliuni.
Adunarea generald are o competentd limitatd la atribuliile exclusive stabilite prin
Regulament, potrivit legii nalionale sau incredinlate prin actul constitutiv. Adunarea generald
se intrunegte cel pulin o datd pe an, in termen de 6 luni de la terminarea exerciliului financiar
si va putea fi convocatd de administratorii sau conducitorii SE precum 9i la cererea
aclionarilor care delin cel pulin 10% din capitalul acesteia. Convocatorul sau cererea de
convocare, dupd caz, trebuie sd cuprindd toate problemele care apar in ordinea de zi.
Adunarea generald decide, de reguld, cu majoritatea voturilor exprimate, in afara
cazurilor cdnd se discutd o modificare a actului constitutiv 9i cAnd Regulamentul cere o
majoritate calificatd de doud treimi din voturile valabil exprimate. Fiecare stat membru poate
reglementa, insd, cerinle de majoritate mai mari pentru adoptarea unei hotdrdri valabile a
adunirii generale.

lll.2. Administrarea, conducerea 9i supravegherea SE. Regulamentul permite

societdlii europene sd opteze fie pentru un sistem de conducere si supraveghere (sistem
dualist), fie pentru o formd simplificatd de administrare (sistem monist sau unitar).
1l1.2.1. Srsfemu/ duatist presupune (a) existenla unui organ de conducere compus din
unul sau mai mulli directori generali (un directorat, Tn termenii LSC), care asigurd gestiunea
curentd gi reprezentare SE 9i (b) existenla unui organ de supraveghere, care ii numegte pe
directori si controleazd activitatea organului de conducere.
O persoand nu poate cumula calitatea de membru al organului de supraveghere cu
cea de membru al organului de conducere, decit in situalia exceplionald a vacanfei unui
post de director, cAnd un membru al organului de supraveghere va putea fi numit, temporar,
in funclia de director, fiindu-i suspendatd calitatea de membru al organului de supraveghere.
intre organul de conducere 9i organul de supraveghere existd un raport de
subordonare, directorii fiind obliga{i sd informeze periodic organul de supraveghere cu privire
la activitatea SE, sd rdspundd oricdrei cereri de informare 9i sd permitd verificdrile dispuse
de acest organ. De asemenea, anumite operaliuni vor putea fi intreprinse de organul de
conducere numai cu autorizarea expresd a organului de supraveghere.
|',',.2.2. Sistemut monist presupune existenla unui singur organ de administrare, ai
cdrui membri sunt numili de adunarea generald sau prin actul constitutiv. Acegtia
administreazd SE, dar pot delega competenlele de gestiune unor directori administrativi, a
cdror activitate o controleazd si coordoneazd, actul constitutiv putdnd meliona operaliunile
care se pot realiza numai cu aprobarea organului de administrare. Membrii organului de
administrare se intAlnesc cel pulin o datd la trei luni.

10
I
t comune ambelor slsfeme de adminisfrare. Membrii organelor SE pot
111.2.3. Dispozi,tii
fi alegi pentru un mandat maxim de 6 ani. Ei pot fi atit persoane fizice c6t 9i persoane
r juridice, acestea din urmd avAnd obligalia de a desemna o pesoand fizicd pentru a le
reprezenta in organele de conducere, administrare sau supraveghere, dupd caz. Nu pot fi
membri ai organelor SE cei care, potrivit legislaliei nalionale a statului membru, nu pot fi

T membri ai organelor unei societdli pe acliuni.

Organele sau organismele SE iau decizii valabile in prezenla majoritdlii membrilor lor,

r cu majoritatea voturilor valabil exprimate. in caz de paritate de voturi, votul pregedintelui este
decisiv.

t lll.3. Transferarea sediului SE. in mod tradilional, transferarea sediului unei

persoane juridice pe teritoriul altui stat implica dizolvarea 9i lichidarea acesteia in statul din
care se transfera sediul !i infiinlarea unei noi persoane juridice in statul de destinalie'

t Transferarea sediului unei SE pe teritoriul unui alt stat membru nu are acest efect, SE
menlinAndu-gi personalitatea.
Traseul procedural debuteazd prin redactarea unui proiect de transfer, care se dd

I publicitilii13 9i care va menliona denumirea societdlii, sediul social 9i numdrul de inregistrare

actual al SE precum 9i sediul social preconizat al SE, eventual noua denumire 9i noul act
constitutiv, consecin{ele pe care transferul le poate avea asupra aclionarilor 9i asupra
I implicdrii salarialilor Tn SE, calendarul operaliunilor de transfer precum gi modul de
conservare a drepturilor prevdzute in materie de proteclie a aclionarilor gi a creditorilor' In
plus, organul de conducere sau de administralie intocmegte un raport explicdnd gijustificdnd
aspectele juridice gi economice ale transferului 9i explicdnd consecinlele transferului pentru
aclionari, creditori gi lucrdtori.
proiectul de transfer 9i raportul administratorilor va fi pus la dispozilia aclionarilor 9i
creditorilor SE la sediul acesteia, cu cel pulin o lund inainte de data la care este convocatd
adunarea generald ce urmeazd sd se pronunle asupra transferului. Adunarea generala va
putea aproba transferul numai dupd doud luni de la publicarea proiectului, cu o majoritate
reprezentand cel putin doud treimi din voturile exprimate'10
Inregistrarea SE la noul sediu se va face pe baza unui certificat emis de autoritSlile
competente din statul membru al vechiului sediu, care sd ateste indeplinirea legald a tuturor
formalitd{ilor de transfer al sediului. Acest certificat nu se va elibera decAt dacd societatea
face dovada cd interesele creditorilor beneficiazd de o proteclie corespunzdtoare, Tn
conformitate cu dispoziliile prevdzute de statul membru Tn care SE are sediul social anterior
transferului.l5
Pe data data inmatriculdrii SE in registrul de la noul sediul social, se produc efectele
legale ale mutdrii sediului, incluzAnd si radierea SE de la vechiul sediu, pe baza notificdrii
trimise de oficiul registrului de la noul sediu. Fald de te(i, transferul sediului este opozabil de
la data publicdrii noii inmatriculdri sau de la data radierii vechiului sediu, dacd SE nu

,tpotrivit prevederilor art.2702 ')LSC, proiectul de transfer, vizat de judecdtorul delegat, se publicd in Monitorul
pronunla asupra
Oficial, cu cel pulin 30 de zile inaintea datei gedinlei adundrii generale convocate pentru a se
transferului.
irFotriuii pr"vederilor ar1.2702 ") LSC, acfionarii care se opun transferului sediului SE in strdindtate pot sd igi
exercite dreptul de retragere, prelul acliunilor lor urmAnd a fi determinat de un expert autorizat independent.
E creoitori'si ate cdro"r creinl6 sunt anterioare datei publicdrii proiectului de transfer pot face opozilie, care
suspendd executarea operaliunii pdnd la data la care hotdrdrea judecdtoreascd devine irevocabild, in afard de
cazul in care societatea'debitoare'face dovada pla,tii,datoriilor sau oferd garanfii acceptate de creditori ori incheie
cu acegtia un acord pentru plata datoriilor (art.270' "'LSC.

11
dovedegte cd respectivii terti aveau cunogtinld de noul sediu social.
Autoritdlile unui stat membru se pot opune transferului sediului unei SE pentru motive
de interes public. in aceastd situalie, examinarea opoziliei se va realiza de instanla
competentd. Orice litigii ale SE care gi-a transferat sediul, izvor6nd din acte sau fapte
anterioare transferului, rdmdn de competenla instanlelor din statul membru in care SE in
cauzd era inregistratd anterior transferului, chiar dacd se intenteazd o ac{iune in justi{ie
impotriva SE dupd efectuarea transferului.

lll.4. Dizolvarea, lichidarea, transformarea 9i insolventa SE. Pe l6ngd cauzele

generale sau speciale de dizolvare reglementate de legislatia statului membru care
guverneazd regimuljuridic al SE, acestea se vor putea dizolva gi dacd nu respectd cerinla de
a avea atit sediul social cAt 9i administralia centrald pe teritoriul aceluiagi stat membru (art. 7
din Regulament). Regulamentul prevede gi o acliune in regularizare, prin care SE este
obligatd fie sd igi transfere administratia centrald inapoi in statul membru pe teritoriul cdruia
se afld sediul social, fie sd Tsi transfere sediul social pe teritoriul statului unde i9i are
administralia centrald.
Procedurile de dizolvare, lichidare si insovenld a SE sunt cele prevdzute de legislalia
statului membru unde aceasta isi are sediul gi trebuie sd beneficieze de publicitatea care
privegte actele SE.
O societate europeand poate sd inceteze 9i prin transformarea ei intr-o societate pe
acliuni, guvernatd de legea nalionald a sediului sdu. Procesul de transformare poate fi
declansat numai dupd trecerea unui interval de timp de cel pulin doi ani de la data constituirii
SE 9i nu conduce la dizolvarea 9i lichidarea societdlii sau constituirea unei noi persoane
juridice, av6nd ca efect doar pierderea calitdlii de SE.16 Transformarea se face in baza unui
proiect gi a unui raport justificativ redactate de organele SE, care se dau publicitalii 9i se
supun aprobddi adundrii generale, impreund cu un raport intocmit de unul sau mai mulfi
expe(i independenli autorizali, atest6nd faptul cd societatea dispune de active cel pulin
echivalente cu capitalul propriu.

sEcTruNEA rv. TMPLTCAREA SALARTATTLOR iru eCIUTATEA SOC|ETAT|I

EUROPENE.

Societatea europeand, constituitd ca societate pe actiuni 9i avAnd fie o dimensiune

comunitard, fie un obiect de activitate sau interese care depdgesc sfera locald sau nafionald,
utilizeazd, de reguld, un personal numeros. Pentru a se preveni posibilitatea ca infiinlarea
unei SE sd afecteze regimul informdrii, consultdrii si implicdrii salarialilor in activitatea SE a
I
fost adoptatd Directiva 20011861CE a Consiliului (Uniunii Europene) din octombrie 2001 de
completare a statutului societdlii europene Tn ceea ce privegte implicarea lucrdtorilor (in
continuare denumitd "Directiva"); pentru transpunerea ei, in Romania a fost emisd Hotdrdrea
Guvernului nr. 18712QQ7 privind procedurile de informare, consultare gi alte modalitd{i de
implicare a angajalilor in activitatea societdlii europene, ambele acte urmdrind sd creeze un
cadru legal care sd asigure implicarea salarialilor in activitatea SE gi sd elimine posibilitatea ca
infiinlarea unei SE sd restrdngd sau sd limiteze formele de participare a salariatilor in activitatea
societdtii europene.

16
Tocmai de aceea transformarea SE in societate pe ac[iuni de drept nalional reprezintd o modalitate de incetare
a SE Ei nu de incetare a existentei SE.

L2
 Pentru a proteja drepturile gi interesele legitime ale salarialilor unei SE in curs de
constituire, la nivelul societdlilor implicate, a filialelor sau sucursalelor acestora se constituie

I un grup special de negociere, alcdtuit din reprezentanli ai salarialilor, care vor elabora un
regulament propriu de organizare 9i funclionare, pe baza cdruia vor negocia cu organul de
conducere competent al societdlilor participante stabilirea modalitdlilor de implicare a

t salarialilor in cadrul unei SE. Grupul special de negociere 9i organele de conducere ale
societdlilor participante vor decide, impreunS, modalitdlile !i mecanismele de informare,

I consultare gi implicare a salarialilor in activitatea societdtii europene.

Rezultatul negocierilor dintre organele de conducere ale societdlilor participante 9i
grupul special de negociere este reflectat intr-un acord incheiat intre acegtia, cuprinzind

I dispozifii referitoare la informarea, consultarea 9i implicarea salarialilor, inclusiv prin

desemnarea unor membri ai organelor de administrare, conducere sau supraveghere ale

t
societdlii europene astfel constituite.
O societatea europeand nu va putea fi inregistratd in registrul nalional de evidenld a
comercianfilor, respectiv in registrul come(ului, in absenla unui asemenea acord.

I
I CAPITOLUL III. PARTICIPANTII LA COMERTUL INTERNATIONAL. GRUPURILE
EUROPENE DE INTERES ECONOMIC.

T sEcTluNEA l. DESPRE ORIGINEA NOTlUNll.

tT Grupurile europene de interes economic (GEIE) sunt reglementate prin Regulamentul

(CE) nr. 2137185 cu scopul de a se crea, pentru persoane fizice, societdli comerciale sau alte
entitali juridice, un cadru juridic care sd faciliteze adaptarea activitdlilor lor la condiliile
economice ale pietei comune precum si o cooperare eficienta la niveltransfrontalier.lT

!F
Ele sunt cunoscute, din aproximativ aceeasi epoca, si dreptului francez, in care
grupul de interes economic a fost reglementat pentru a permite intreprinderilor sd se
adapteze evoluliei unei piele in expansiune, organiz6nd 9i exploatdnd in comun anumite
activitdli, cum ar fi birouri de export-import, organisme de cercetare a pielei, structuri de
marketing 9i comercializare gi altele.18
Liantul care std la baza constituirii grupului de interes economic este interesul

I economic comun al membrilor fondatori, indreptat inspre facilitarea 9i dezvoltarea activitSlii

I
acestora in vederea ameliordrii sau cregterii rezultatelor economice ale acestor activitdfi'1s

Regulamentul (CE) nr.2137185 este publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L199/1, 17 vol.1,din
17

31.7.1985; in continuare, trimiterea la acest act normativ se va face prin mentiunea "Regulamentul" iar in cadrul
acestui capitol, trimiterea la articolele acestui Regulament se face intre paranteze.
i8
in acest'sens. Ph. Merle, Droff commercial. Sociefes commerciales, Dalloz, 7" edition,2000, p. 715.
1e
in Franla, grupurile de interes economic sunt constituite, mai ales, in domeniul construcliilor 9i al lucrdrilor
publice, al'coire(ului precum 9i in sectorul te(iar, al serviciilor.(bdnci, asigur6ri, cercetare de pia[d' e.tc)r U1

F bxemplu celebru
francez, prin
(Anglia),
'este'cel
al A-irbus tndustie care a fost constituit ca un grup de interes economic de drept
asocierea a patru parteneri de nalionalitate diferitd: Aerospatiale (Fran[a), -Bnfish Aerospace
'Deutsche
Aihus/M.B.B. (Germania) gi C.A.S.A. (Spania); in anul 2000, grupul a fost transformat in

F io"i"t"i" pe ac{iuni. in acest sens http://www.airbus.com. Un alt exemplu concludent, grupul de interes economic
GITOYEN, credtin g februarie 2001, este constituit de 5 furnizori de servicii Internet, care au decis sd pund in
comun competenlele gi mijloacele lor financiare cu scopul de a da nagtere unei noi entitdtj, furnizor de
infrastructurd pentiu acies li Intemet, pentru a oferi independen[a celor care vor sd se exprime f6rd a participa la

F operafiuni comerciale pe Intemet. ln acest sens, http://www.gitoyen'org.

1?

F
 sEcTtuNEA il. DEF|N|TIE gt TRASATURT DtSTtNCT|VE.

|1.1. Definitie. Spre deosebire de reglementarea trancezd a grupului de interes

economic, Regulamentul nu oferd o definilie grupului european de interes economic. De
aceea, subliniind principalele elemente ce configureazd individualitatea grupului european de
interes economic, mai ales in raport cu societdlile comerciale 9i persoanele juridice de drept
privat national, rezultd cd grupul european de interes economic este (de regula) o persoand
iuridicd cu scop patrimonial, constituitd prin asocierea unor persoane juridice de drept public
sau privat, avand sediul si administratia centrala pe teritoriul tJniunii Europene si/sau a unor
persoane fizice care isi desfasoara activitatea in cadrul acestui teritoriu, cu scopul de a
tnlesni, imbundtdli sau dezvolta activitatea economica a membrilor sdi.

11.2. Trisituri caracteristice. Aceastd definilie, la rdndul ei incompletd,2o permite

desprinderea acelor trdsdturi care conferd grupului european de interes economic o pozifie
distinctd fald de alte entitdti juridice; in ordinea importan{ei lor aceste trdsdturi sunt
examinate, succint, in continuare.

11.2.1. Este de relinut cd Regulamentul, desi considera ca GEIE trebuie sd fie ?nvestit
cu capacitate juridicd si sd se prevadd ca acesta sd fie reprezentat, in relatiile cu tertii, de
cdtre un organism independent din punct de vedere juridic de membrii sdi, lasa la aprecierea
statelor membre daca aceste entitati vor fi dotate sau nu cu personalitate juridica (art. 1
alin.3). Totusi, indiferent de aceasta optiune, de la data inregistrdrii sale, GEIE are
capacitatea ca in nume propriu sd fie titular de drepturi gi obliga{il de orice naturd, de a
incheia contracte sau alte acte juridice gi de a sta in justilie in nume propriu.
De aceea, intrucat aceste trasaturi sunt expresia obisnuita a personalitatii juridice,
GEIE sunt, de regula, constituite ca persoane juridice de sine statatoare. Aceasta este si
solutia pentru care a optat legiuitorul roman, prin reglementarea data in Cartea l, Tiflul V al
recentei Legi nr. 16112003 privind unele mdsuri pentru asigurarea transparentei in
exercitarea demnitd{ilor publice, a funcliilor publice gi Tn mediul de afaceri, prevenirea 9i
sanclionarea corupliei (menlionatd, in cadrul acestui capitol, drept "Legea").21
Potrivit legii romane, grupul de interes economic este o entitate dotatd cu
personalitate juridicd, pe care o dob6ndegte de la data Tnmatriculdrii sale in registrul
comertului, datd de la care are deplina capacitate juridicd, putdnd dobdndi gi asuma
drepturile gi obligatiile stabilite prin lege sau actul constitutiv. Prezenta personalitdlii juridice
este un element de distinclie a grupului de interes economic fald de societdtile civile
reglementate de art. 1491 9i urm. C. civ., cu care poate prezenta asemdndri sub raportul
obiectului de activitate gi, dupd caz, al absenlei elementelor de comercialitate, dar care sunt
I
lipsite de personalitate juridicd.
|''.2.2. GEIE este o entitate avdnd un scop patrimonial, trdsdturd ce o delimiteazd, in
primul r6nd, de persoanele juridice de drept privat fdrd scop patrimonial, cum sunt asocialiile
I
9i funda{iile (reglementate in legislatia romana prin Ordonanta Guvernului nr. 2612000 privind
asocia{iile 9i fundaliile). I
Scopul patrimonial al GEIE se relevd, in primul r6nd, din caracterul activitdfii sale,
care este indreptatd spre Tnlesnirea sau dezvoltarea activitdlii economice a membrilor sdi
20
Am eliminat din defini{ie acele elemente care sunt de natura, dar nu de esen{a grupului de interes economic
(cum ar fi prezenta sau absenla capitalului ori a calitd[ii de comerciant).
" Legea nr. 16112003 a fot publicatd in Monitorul oficial nr.279 din 21 aprilie 2003.

L4
I
I precum gi spre ameliorarea gi cregterea rezultatelor activitdlii respective (art.3 alin. 1).
Rezultd deci cd grupul de interes economic nu poate desfdgura activitdli in interes propriu,

I acestea trebuind sd aibi un caracter accesoriu fald de activitatea membrilor sdi. El nu poate
urmari obtinerea profitului pentru el insusi (art' 3 alin. 1)
ll.Z.3. Grupul de interes economic poate fi constituit prin asocierea a doud sau mai
multe persoane fizice sau juridice, dupa urmatoarele reguli:
(1) Pot fi membre ale unui grup numai:
(a) societdlile comerciale, precum gi alte entitdli juridice de drept public sau privat,
constituite Tn conformitate cu legislalia unui stat membru gi care i9i au sediul statutar sau
legal 9i administralia centrald pe teritoriul Uniunii Europene
(b) persoanele fizice care exercitd orice activitate industriald, comerciald,
megtegugdreascd ori agricold, o profesiune liberald sau servicii de altd naturd in Comunitate.
(2) Un grup trebuie sd cuprindd cel pulin:
(a) doud societdli sau alte entitdli juridice, care au sediul si administralia centrald in
state membre diferite sau
(b) doud persoane fizice, care T9i desfdgoard activitdlile principale in state membre
diferite sau
(c) o societate sau altd entitate juridicd si o persoand fizicd, dintre care prima are
administralia centrald intr-un stat membru, iar cea de-a doua igi desfdgoard activitatea
principald in alt stat membru.

SEGTIUNEA lll. AMBIVALENTA GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC.

pe l6ngd aceste trdsdturi definitorii, este interesant sd constatdm cd Regulamentul a

plaseze
conferit GEIE o ambivalenld conceptuald gi funclionald care permite acestora sd se
atdt in sfera civild cAt 9i Tn cea comerciald.

lll.1. Natura juridici. Astfel, GEIE poate avea atAt calitatea de comerciant cdt 9i pe
cea de necomerciant. GEIE au obligalia de a se Tnmatricula Tn registrele centrale prevazute
de legislatia fiecarui stat pentru evidenta comerciantilor sau apersoanelor juridice de drept
privat. Deci, calitatea de comerciant a unui grup de interes economic nu este prezumatd prin
Tnmatricularea sa in registrul come(ului; aceastd calitate trebuie sd rezulte din actul
constitutiv al GEIE, care trebuie sd precizeze natura comerciald sau necomerciald a activitdlii
sale.

lll.2. prezenla sau absenfa capitatului. O altd dimensiune a ambivalenlei GEIE este
conferitd prin permisiunea ca aceste grupuri sd se constituie atdt cu capital cdt 9i fdrd capital.
in cazul afectdrii unui capital, acesta se poate constitui prin aporturi de orice naturd, capitalul
urmand a fi impd(it in pd(i de interes, repartizate membrilor.
Regulamentul nu face nici o corelalie intre calitatea de comerciant 9i constituirea, cu
capital, a grupului de interes economic; astfel, un grup de interes economic neav6nd
calitatea de comerciant se va putea constitui cu capital, iar un grup de interes economic
av6nd calitatea de comerciant, se va putea constitui fdrd capital. Aceasta flexibilitate care
creeazd persoane juridice civile dotate cu capital 9i comercianli lipsili de capital, bulverseazd
totugi anumite concepte tradilionale privind rolul capitalului, ca sumd a aporturilor asociatilor,
prin6pal instrument de realizare a profitului 9i etalon in raport de care se determind
distributia dividendelor.
15
 Desigur cd lipsa capitalului nu poate conduce la concluzia cd un grup de interes
economic se poate constitui fdrd patrimoniu, dat fiind faptul cd existenla unui patrimoniu
propriu afectat realizdrii unui scop legal sau statutar este o condilie esenliald pentru
dobdndirea personalitdliijuridice. Rezultd cd membrii grupului constituit fdrd capital vor putea
realiza aporturi in numerar sau in naturd - gi chiar gi in industrie - care vor constitui
patrimoniul inilial al grupului de interes economic, dar care nu se vor capitaliza." In fond, in
aceastd situalie speciald a grupurilor de interes economic, capitalul are preponderent o
funclie internd, aceea de a comensura participarea membrilor si intinderea drepturilor ce
revin acestora; pentru terli, capitalul are o funclie strict informativd, de transparenfd, Tntrucdt
obligaliile grupului si, deci, creanlele lor sunt, oricum, garantate, de principiu, cu intreg
patrimoniul social gi cu rdspunderea nelimitatd 9i solidard a membrilor grupului.
Grupul de interes economic nu poate avea ca scop oblinerea de profit; totugi, in
situafia oblinerii unui profit, acesta se distribuie, in mod obligatoriu, cu titlu de dividende, intre
membrii grupului de interes economic. in lipsa de stipulafie contrard, aceste dividende vor fi
distribuite in mod egalintre membrii grupului.
latd, deci, ca nici o altd funclie tradilionald a capitalului, aceea de a fi un criteriu legal
de partajare a profitului Tntre asociali, propo(ional cu aporturile aduse la constituirea sau
majorarea capitalului social, nu mai este aplicabild, ca reguld, in cazul grupurilor de interes
economic.

lll.3. intinderea rispunderii membrilor grupului. Ca reguld generald, membrii

GEIE rdspund nelimitat gi solidar pentru obligaliile grupului (art.24 alin. 1); in aceastd
privinld, regimul rdspunderii lor este asemdndtor celui al asocialilor din societdlile in nume
colectiv sau al asocialilor/actionarilor comanditali.
Aceastd reguld urmdregte sd estompeze efectele constituirii unui GEIE fdrd capital
sau cu un capital nesemnificativ; rdspunderea nelimitatd 9i solidard a membrilor reprezintd,
pentru creditoriigrupului, un plus de credibilitate care ,,compenseazd" lipsa capitalului.
Regulamentul permite statelor membre sa determine consecintele unei asemenea
raspunderi; astfel, legiuitorul roman a decis ca membrii grupului de interes economic pot
deroga de la aceastd reguld a rdspunderii solitare, atdt sub aspectul inldturdrii rdspunderii
solitare fald de te(i, c6t gi sub aspectul rdspunderii nelimitate pentru obligaliile grupului,
ndscute anterior aderdrii unui membru; aceste derogiri trebuie insd sd fie exprese 9i sd li se
asigure o publicitate corespun zdtoare.

sEcTtuNEA rv. coNSTTTUtREA 9r iNMATRTCULAREA GEtE.

1V.1. Forma 9i conlinutul actului constitutiv. GEIE se constituie prin act sub
semnatura privata, care va cuprinde menliuni privind denumirea si sediul grupului, datele de
identificare ale membrilor fondatori, obiectul de activitate, durata grupului (cu exceptia
cazului cand acesta este constituit pentru o durata nelimitata).

Inregistrare si publicitate. Actul constitutiv al GEIE se inregistreazain registrul

1V.2.
determinat de statul membru pe teritoriul caruia isi are sediul grupul. In acelasi registru se
depun si actele privind modificarea actului constitutiv sau schimbarile importatnte care

22
in Franta, este uzual ca membrii grupului sd pldteascd o anumitd cotiza{ie; cf. Paris 4 dec. 1990, Butt. Jolly
1991, p. 197, no.63, D. Lepeltier, citatin Ph. Merle, op. cit.,p.721.

L6
privesc viata sociala a grupului (numirea sau revocarea administratorilor, revocarea
publica si
acestora, nulitatea grupului, dizolvarea si lichidarea lui, etc). Toate aceste acte se
in monitorul oficial al statului membru.

1V.4. incdlcarea cerinlelor legale privind constituirea. Nulitatea grupului.

Asemenea incdlcdri ale cerin{elor legale pot imbrdca forma unor neregularitdli constatate
anterior sau ulterior Tnmatriculdrii grupului, neregularitdli (omisiunea unor menliuni obligatorii,
neTndeplinirea unor cerinle imperative ale legii, incdlcarea unor interdiclii sau exigenle
legale) care beneficiazd de un tratament juridic similar cu cel reglementat de LSC
(respingerea inmatriculdrii dacd nu s-au remediat neregularitdtile, dreptul fiecdrui membru de
a cere realizarea formalitdtilor de inmatriculare neindeplinite la termen, acliunea in
regularizare).
|V.4.1. Nutitatea GEIE va putea fi declaratd sau pronuntata (art. 15), in conditiile
reglementate de legislatia statului membru pe teritoriul caruia isi are sediul GEIE.
Cu tiilu exemplificativ, potrivit legii romane, nulitatea grupului se
poate declara numai
dacd acesta este Tnmatriculat in registrul come(ului, pentru urmdtoarele cauze:
a) lipsegte actul constitutiv sau acesta nu a fost incheiat in forma autenticd;
b) tolifondatorii au fost incapabili la data constituiriigrupului;
c) obiectul grupului este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipsegte Tncheierea judecdtorului delegat de Tnmatriculare a grupului;
e) lipsegte autorizarea legald administrativd de constituire a grupului, prevdzutd de
anumite legi speciale (precum cele necesare pentru activitatea instituliilor de
credit
sau de asigurdri);
al grupului.
0 actul constitutiv nu prevede denumirea, sediulgi obiectul de activitate pdnd la
Aceastd nulitate este declaratd de tribunalul competent 9i poate fi acoperiti
termenul acordata de instanta competenta pentru a se face regularizarea.
produce
Efectele acestei nulitdli sunt similare cu cele ale nulitdlii societdlii comerciale:
efecte numai pentru viitor, grupul se dizolvd gi se lichideazdiar actele incheiate,
in numele sdu,

pdnd la declararea nulitdlii, rdm6n valabile. Nulitatea este opozabila tertilor numai de
la data
inregistrarii in registrul desemnat a hotararii de declarare a nulitatii'

sEcTtuNEA V. FUNCTTONAREA, DIZOLVAREA 9l LICHIDAREA GEIE.

V.i. Adunarea generali a membrilor. Este organul suprem al GEIE si poate lua
adunari fiecare
orice decizie prin care sa se realizeze obiectivele grupului. In cadrul acestei
membru dispune. in principiu, de un vot, indiferent de marimea participatie sale; cu toate
acestea, adunarea poate conveni sa confere mai multe votrui unui membru,
cu conditia ca
niciun membru sa nu detina majoritatea voturilor'
Adunarea ia decizii cu unanimitate de voturi pentru validitatea modificdrii obiectului
pentru
grupului, a numdrului de voturi repartizat fiecdrui membru, a condiliilor prevdzute
pentru prelungirea
adoptarea hotdrArilor, a aportului membrilor la capitalul social precum 9i
cu majoritate in
duratei grupului si pentru orice modificare a actului constitutiv si poate decide
alte chestiuni, daca actul constitutiv prevede astfel'

V.2. Administrarea grupului gi drepturile membrilor sunt gi ele guvernate de

principiile gi regulile aplicabile societdlilor Tn nume colectiv, fdrd diferenle notabile.
r'7
 V.2.1. Calitatea de administratoro poate avea o persoand fizicd sau una juridicd; in
acest din urmd caz, se incheie un contract de administrare prin care persoana juridicd igi
desemneazd cel pu{in un reprezentant permanent, persoandfizicd.
Dacd sunt mai mulli administratori, fiecare este indreptalit sd incheie, in numele I
grupului, acele operaliuni care se inscriu in limitele obignuite ale exerciliului comerlului; dacd
aceste limite sunt depdgite, administratorul Tn cauzd, inainte de Tncheierea operaliunii, va
incunogtiinla pe ceilalli administratori, sub sancliunea suportdrii eventualelor pierderi, pentru I
ca acegtia sd decidd, cu majoritate, asupra realizdrii operaliunii respective.
Dacd actul constitutiv dispune cd administratorii vor lucra impreund, atunci decizia lor
se va lua Tn unanimitate , in caz de divergenfd, va hotdri adunarea generald, cu majoritate de
I
voturi.
V.2.2. Membrii grupului au un drept de control asupra gestiunii acestuia, putAnd
consulta 9i obfine copii de pe documentele menlionate, in acest scop, in actul constitutiv;
I
dreptul lor de control este ocrotit printr-o acliune speciald, pdn care pot cere instanlei
competente sd dispund administratorilor grupului sd permitd exercitarea controlului gi sd I
rdspundd eventualelor sesizdri ale membrilor, sub sancliunea pldlii unor sume de bani pentru
fiecare zi de intArziere.
Membrii sunt obligati solidar 9i nemdrginit pentru operaliunile Tndeplinite in numele t
grupului de reprezentanlii sdi legali; orice hotdrdre pronunlatd impotriva grupului este
opozabild fiecdrui membru.
Cesiunea pdrlii de interes se poate face cu acordul unanim al membrilor, fdrd ca
I
cedentul sd fie liberat de ceea ce mai datoreazd grupului din aportul sdu de capital; el
rdspunde de pierderi 9i are dreptul la beneficii pdnd in ziua cesiunii. I
V.3. Modificarea sediului GEIE. Atunci cand modificarea sediului antreneaza
schimbarea legislatiei nationale care guverneaza statutul GEIE, aceasta modificare se face
cu respectarea conditiilor de inregistrare si publicitate cerute pentru infiintarea GEIE.
I
Dupa publicarea propunerii de schimbare a sediului, curge un termen de doua luni in
care orice autoritate competenta din statulde inregistare poate contesta modificarea sediului
pe teritoriul unui alt stat membru; modificarea sediului este opozabila tertilor numai dupa
t
inregistrarea noului sediu.
I
V.4. incetarea calitilii de membru. Calitatea de membru inceteazd prin demisia,
decesul sau lichidarea acestuia precum si prin incetarea indeplinirii conditiilor cerute T
persoanelor juridice sifizice pentru a fifondatori ai GEIE.

T
V.5. Dizolvarea gi lichidarea GEIE urmdresc, gi ele, indeaproape, modelul
societdlilor comerciale in nume colectiv.
T
Grupul se va dizolva atunci cind i-a expirat durata, cAnd gi-a realizat obiectul de
activitate sau acesta a devenit imposibil. De asemenea, se va dizolva GEIE declarat nul
precum gi GEIE in privinta caruia exista, in acest sens, o hotdrdre irevocabild a instanlei
competente sau o hotdrdre a adundrii membrilor, adoptatd cu unanimitate de voturi.
I
Lichidarea grupului de interes economic trebuie terminatd Tn cel mult 3 ani de la data
dizolvdrii iar radierea acestuia din registrul come(ului trebuie cerutd - sub sancliunea unei
T
-
amenzi civile de 100 de lei pentru fiecare zi de intdziere in termen de 15 zile de la
terminarea lichidarii. T
1B

I
 t
de legislatia statului
T Lichidarea grupului se realizeazd potrivit conditiilor reglementate
membru pe teritoriul caruia isi are sediul GEIE dizolvat'

T
CAP. V. INCHEIEREA CONTRACTELOR
T COMERCIALE INTERNATIONALE
i

I 1. NOTIUNIGENERALE

procesul de formare a contractelor comerciale internationale se finalizeaza prin

I
se incheie cu respectarea conditiilor
incheierea acestora. Raporturile contractuale internationale
pentru validitatea conventiilor.

2. ELEMENTELE CONTRACTULUI

2.1. Conditiile de incheiere a contractului

presupune respectarea unor
lncheierea valida a contractelor comerciale internationale
conditii de fond si de forma.
Acestea difera, in functie de legea nationala care
va guverna respectivele raporturi
juridice, asa numita lex contractus'

2.2. Legea a plicabi la i ncheieri i contractu I ui

Conformprincipiu|uilibertatiicontractualesiaautonomieidevointa,|egeanationala
de partile raportului juridic; daca
aplicabila contractului contractului urmeaza a fi determinata
rex fori.
partire nu au determinat-o ea va fistabirita de catre organur de jurisdictie, cu apricarea
IndomeniuIcontracte|orcomercia|einternationale,|excontractusguverneaza
caracter exclusiv'
ansamblul operatiei comerciale, dar fara a avea un
Astfe|,capacitateadeacontractaestesupusa|egiipersona|easubiectu|uidedrept,
incheierii sau executarii contractului' Legea
indiferent care este legea contractului sau de locul
de criteriile subiective sau obiective
personala poate fi leidomicilii sau lex patriae, in functie
respectiv cetatenia unui subiect de
forosite de fiecare stat pentru a determina nationaritatea,
drept.
cirmuite de legea contractului' in
Consimtamintul, obiectul si cauza contractului sunt
sub aceste aspecte'
raport de care se va aprecia validitatea raportuluijuridic, -
Forma contractului este determinata, de regula, de legea locului unde s-a incheiat actul
lex loci actus.

3. MOMENTUL INCHEIERII CONTRACTULUI

sa facem deosebirea dupa

ln stabilirea momentului incheierii contractului este necesar
cum partile sunt prezente sau absente'

3.1. Incheierea contractului intre prezenti

loc, contractu| se considera
Atunci cind parti|e Se gasesc la aceeasi data, in ace|asi
incheiat in momentul semnarii lui'
19
 3.2. Incheierea contractului intre absenti.
ln cazul ca partile intre care se incheie contractul se afla,
al aceeasi data, in tari diferite,
se deosebesc urmatoarele situatii:
- partile au desemnat in mod expres legea aplicabila
contracturui.
- partile nu si-au exercitat dreptul de a desemna legea aplicabila.
In prima situatie, legea contractului va fi cea care va determina
momentul incheierii
contractului, potrivit regulilor sale specifice; in cea dea doua
situatie, va fi mai intii necesar a se
determina care este legea contractului si numai dupa aceea
se va putea stabili momentul
incheierii contractului.

3.3. sisteme privind momentur incheierii contractutui

In determinarea momentului incheierii contractului intre absenti
sunt cunoscute patru
sisteme, consacrate de diferite legislatii nationale.

a). Sistemul emisiunii sau declaratiunii de vointa

In sistemulemisiunii, contractulse considera incheiat in
momentul cind destinatarul unei
propuneri de a contracta si-a manifestat vointa de
a accepta oferta.

b). Sistemul expedierii sau transmisiei declaratiei

In sistemul transmisiei declaratiei, contractul se socoteste incheiat
in momentul in care
destinatarul ofertei a expediat emitentului ofertei acceptarea sa.
Sistemul se aplica in dreptul
englez, american, spaniol.

c). Sistemul receptiei

In sistemul receptiei, contractul este considerat incheiat in
momentul in care acceptarea
ajunge la ofertant, fiind indiferent daca acesta a luat sau nu cunostinata
de ea.
I
De-a lungul anilor, partizanii teoriei receptiei au fost mai ales juristii germani.
Aceasta
solutie este consacrata in materia vanzarii internationale de marfuri
Viena din 1980, la care a aderat si Romania in 1991.
si de Conventia ONU de la I
d). Sistemul informatiei
In sistemul informatiei, contractul se socoteste incheiat in momentul
cind ofertantul ia
I
cunostinta despre acceptarea destinatarului.
O examinare a acestor teorii permite desprinderea unor concluzii
- sistemele emisiunii si informatiei folosesc criterii subiective
interesante :

de calificare a momentului
I
incheierii raportului juridic, pe care il leaga de unele manifestari
facut;
a caror proba este dificil de
- dimpotriva sistemele expeditiei si receptiei au in vedere criterii obiective
I
manifestate in actiuni ale subiectului, care pot fi relativ usor dovedite;
de calificare,
I
I
3.4. Momentur incheieriicontracturui in dreptur roman
In stabilirea momentului incheierii contractului intre absenti,
dreptul roman a admis teoria
informatiei.
Solutia este consacrata expres de catre legiuitor. Dupa cum rezultadin
Cod civil si art.35 alin.1 din Cod comercial, contractul se incheie
cunostinta de acceptare. Din cauza inconvenientelor care le prezinta,
art.g14 alin.1 din
cind ofertantul a luat efectiv
sistemul informatiei a fost
I
amendat de practica, in sensul ca atunci cind acceptarea a
ajuns la destinatar exista o
I
t
20
prezumtie relativa ca ofertantul a luat cunostinta de raspuns. In acest fel, sistemul informatiei se
confunda cu sistemul receptiei. Momentul incheierii contractului este socotit formal momentul
informatiei, iar practic momentul receptiei.
In practica Curtii de Arbitral Comercial International de la Bucuresti este consacrat
criteriul receptiei.

3.5. Momentul incheieril contractului in practica internationala

ln comertul international normele de drept materia uniform s-au orientat, de principiu,
catre teoria receptiei.
Astfel, defunctele Conditiile generale de livrare CAER 196811975, care s-au aplicat
peste 20 de ani intre fostele tari socialiste, consacra sistemul receptiei acceptarii'
Conditiile generale de vinzare practicate intre subiecti apartinatori Comunitatii
Economice Europene au adoptat, in majoritatea lor, tot teoria receptiei'
ln fine, Conventia de la Viena privind vanzarea internationala de marfuri (1e80)
consacra si ea sistemul receptiei.

3.6. lmportanta momentului incheierii contractului

Momentul incheierii contractului extern prezinta o deosebita importanta teoretica si
juridice:
practica. ln functie de stabilirea acestui moment se apreciaza urmatoarele consecinte
- posibilitatea de revocare a ofertei sau a acceptarii. Daca revocarea acestora
produce
soseste la destinatie inainte sau impreuna cu oferta sau acceptarea, ea
efectele juridice urmarite de revocant, invalidind manifestarea anterioara de vointa.
Daca revocarea este receptionata dupa intilnirea vointei celor doua parti, ea
juridic
echivaleaza cu o rezolutie sau reziliere a contractului si urmeaza un regim
diferit.
- caducitatea ofertei ori a acceptarii; astfel acceptarea ofertei dupa expirarea
termenului fixat in acest scop nu va produce efecte juridice, deci contractul nu se va
forma.
- valabilitatea incheierii unui contract, in caz ca oferta care mentiona, de exemplu,
existenta unui stoc limitat de marfuri, a fost adresata mai multor persoane, care au
accePtat-o succesiv;
- capacitatea partilor, existenta viciilor de consimtamint si a cauzelor de nulitate sau
anulabilitate a raportului juridic;
- producerea efectelor contractului, daca partile sau legea nu au fixat alt termen;
- determinarea pretului curent, din ziua contractarii;
- calculultermenelordeprescriptie;
- determinarea locului incheierii contractului;
- legea aplicabila contractului, in caz de conflict de legi in timp.

4. LOCUL INCHEIERII CONTRACTULUI

lntre cele doua elemente, loc si moment, exista o strinsa legatura. Daca partile nu au
determinat chiar ele aceste elemente, momentul formarii implica si o localizare
in spatiu, care
indica incheierea contractului.

4.1. Determinarea locului Incheierii contractului

In situatia cind partenerii sunt prezenti, contractul se incheie in locul unde se gasesc
partile.

2I
 In cazul ca partile sunt absente, locul incheierii contractului poate fi diferit, dupa sistemul
juridic respectiv. In sistemul emisiunii si expeditiei, contractul se incheie in localitatea in care se
gaseste acceptantul. In sistemul receptiei si informatiei, locul incheierii contractului va fi acolo
unde se afla ofertantul.

4.2. Locul incheieriicontractului in dreptul roman

Locul incheierii contractului intre prezenti este in localitatea unde se afla partile. In
contractele perfectate prin telefon, locul incheierii este acela in care se afla ofertantul.
Locul incheierii contractului intre absenti, prin adeziunea dreptului nostru la sistemul
receptiei, se considera la domiciliul ofertantului.
Rezulta ca definirea locului incheierii contractului este o problema de calificare, ce se
face dupa legea contractului, fiind necesar in primul rind sa se stabileasca momentul incheierii
contractului.

4.3. lmportanta locului incheierii contractului

Determinarea locului incheierii contractuluiare urmatoarele semnificatii:
- determina competenta teritoriala a instantelor
- precizeaza cutumele comerciale locale aplicabile;
- indica legea aplicabila, in caz de conflict de legi in spatiu;
- faciliteazainterpretarea contractului.

4.4.Legea locului incheierii contractului

Determinarea locului incheierii contractului permite folosirea normei conflictuale lex loci
actus, ca fiind unul dintre punctele clasice de legatura a raportuluijuridic cu un anumit sistem
I
de drept.
Locul incheierii actului juridic este luat in considerare ca element susbsidiar de
determinare a legii contractului deoarece, prin aplicarea acestei norme conflictuale, contractul
I
va fi cirmuit de o singura lege, avind ca avantaj siguranta si unitatea normelor aplicabile. El
poate fi usor cunoscut de parti si de tertele persoane interesate in contractele intre prezenti. I
Cu toate acestea, lex loci contractus prezinta si inconveniente, fiind adesea un fapt
intimplator si neprevazut. De exemplu, cind padile se intilnesc si contracteazaintr-o a treia tara,
din motive care nu au nicio legatura cu raportul lor juridic. I

5. FORMA INCHEIERII CONTRACTULUI

I
5.1. Notiunea de forma
Prin forma contractuluise inteleg acele elemente care exteriorizeaza contractul.
I
5.2. Legea aplicabila formei contractutui
Cu privire la forma contractului majoritatea sistemelor nationale de drept aplica regula
I
potrivit careia forma actuluijuridic este reglementata de legea locului incheierii lui (locus regit
actum). I
In legislatia noastra, regula locus regit actum si-a gasit consacrarea in art.2 alin.3 din
Codul civil, care prevede ca forma exterioara a actelor este supusa legilor tarii unde se face
actul. I
5.3. Forma contractului in practica internationala
I
11

I
I
I In praclica comertului international, cu toate ca formalismul ar putea frina
operatiunilor comerciale intemationale, caraclerizate prin rapiditate, se admite
justifica prin
perfectarea
necesitatea
incheierii contractelor in forma scrisa. Aceasta cerinta se
complexitatea si valoarea mare a tranzactiilor comerciale internationale, care
necesita o
F
IT
I
probatiune facila si eficienta.
sa
Cerinta inscrisului constatator nu implica ca intotdeauna raporturile contractuale
imbrace forma unui contract.
contractuale
Modalitatile prin care se considera ca se pot constata in scris raporturile
exteme sunt urmatoarele.
- oferta ferma urmata de accePtare;
- cererea de oferta urmata de oferta si confirmarea ofertei;

l. -

I
comanda urmata de confirmarea de comanda;
- redactarea in comun a unui inscris unic'

S.4. Tendinte de simplificare a incheierii contractului in forma scrisa

modalitatilor de
ln comertul intemational se manifesta si unele incercari de simplificare a
incheiere a contractului in forma scrisa.
5.4.1. Contractele cadru
F lntre partenerii, continuitatea legaturilor comerciale se asigura prin inchierea de

t contracte cadru. scopul unui contract este de a determina clauzele esentiale

intelegeri ulterioare.
5.4.2. Contractele standard izate
ale unei serii de

lr Contractul standardizat cuprinde un numar de clauze prefigurate, care

juridice prin semnarea lui de catre acceptant'
produc efecte

in care principiul
O specie a acestor contracte sunt asa numitele contracte de adeziune,

l
practic, optiunea
libertatii contractuale si al autonomiei de vointa sufera un corectiv major;
neconditionata a
destinatarului unei asemenea propuneri de contract se reduce la acceptarea
acesteia sau resPingerea ei.
5.4.3.contracte|e.tipsiconditii|egenera|edeIivrare
Contractele{ip si conditiile generale de livrare constituie procedeul cel mai
uzitat in
juridic,
practica internationala si care intruneste o preferinta majoritara. Ele formeaza un cadru
unei operatiuni
care faciliteaza intr-un minim de timp configurarea clauzelor contractuale ale
comerciale.
In practica, oferta unui exportator poate fi insotita si de conditiile de livrare. Conditiile
F precizeazacontinutul ofertei si elementele viitorului contract. Contractul{ip cuprinde
elemente, in forma standardizata, ale unei tranzactii comerciale. Clauzele
principalele
contractuale sunt
calitatea'
tratate in bloc, partile stabilind numaitermenul de livrare, cantitatea si uneori,

E
It
F
23

F
 I
CAP. VI. CONTINUTUL CONTRACTULUI T
COMERCIAL INTERNATIONAL

1. CLASIFICAREA CONTRACTELOR DE COMERT EXTERIOR

I
Contractele comerciale internationale au fost clasificate in doctrina in functie de cele mai
diverse criterii.
I
a) Astfel, dupa natura si obiectul operatiei comerciale, deosebim contracte de I
vinzare-cumparare, contracte de cooperare in productie, contracte de executare de lucrari,
contracte de prestari de servicii, contracte de depozit, contracte de mandat, contracte de
reprezentanta comerciala, contracte de asistenta tehnica si seryice, contracle de transporturi si
I
expeditii internationale, contracte de societate, contracte de asigurari, contracte de turism,
contracte de leasing, contracte de franciza, cpntracte de facloring, contracle de know-how,
contracte de engineering, precum si alte tipuride contracte mai putin uzitate in practica.
I
b) Dupa modulde incheiere, intilnim:
- contracte consensuale - in care simplul acord de vointa al partilor este suficient
t
pentru perfectarea valabila a contractului si in cazul carora forma scrisa este
necesara doar ca un mijloc de proba (ad probationem) si nu reprezinta o conditie de T
validitate a conventiei (ad validitatem).
- contracte solemne - in privinta carora legea prescrie o anumita forma, ca o conditie
T
de validitate a contractului.
- contracte reale - in care incheierea actuluitrebuie insotita si de remiterea bunului ce
consituie obiectul material al contractului (transport marfuri si depozit). T
c) Dupa caracterul reciproc sau unilateral al obligatiilor asumate:
-
-
contracte sinalgamatice (bilaterale) - contract de vinzare cumparare;
contracte unilaterale - contractul de imprumut.
I
d) Dupa efecte: T
- contracte constitutive sau translative de drepturi reale
- contracte generatoare de drepturide creanta (raporturide obligatii)
t
e) Dupa scop:
- -
contracte oneroase in care fiecare parte urmareste realizarea unui avantaj
materialsi in cadrul carora intilnim ca subdiviziuni:
I
- contractele comutative (la care existanta si intinderea prestatiilor se cunoaste in

-
momentul incheierii contractului);
contracte aleatorii - in care existenta si intinderea prestatiilor depind de un
t
eveniment viltor si incert:

f) Dupa durata:
I
- contracte cu executare imediata
- contracte cu executare succesiva. I
g) Dupa gradul de independenta:
I
24

I
 - contracte principale
- contracte accesorii.

h) Dupa masura in care sunt reglementate in legislatia civila:

- contracte numite
- contracte nenumite (sui-generis).

2. CONTINUTUL CONTRACTULUI

Contractul extern contine, in principal, urmatoarele elemente:

- identificarea, cu acuratete, a partilor si a reprezentantilor lor imputerniciti sa
semneze contractul:
- determinareaobiectuluicontractului:
- durata contractului, termenele si locul de executare a obligatiilor, modalitatile de
receptie si de rezolvare a eventualelor reclamatii;
- pretul si modalitatea de plata, masurile pentru prevenirea unor eventuale deprecieri
monetare;
- garantiile privind calitatea marfii, conditiile de ambalaj, marcare si etichetare,
expediere si transport;
- clauze asiguratorii corespunzatoare, tinind seama de tendintele conjuncturii externe
si interesele economiei nationale;
- raspunderile contractuale ale partilor, legislatia aplicabila si jurisdictia competenta,
precum si orice alte clauze necesare, care se vor conveni de catre parti.

3. CLAUZE SPECIFICE CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

3.1. Contractul comercial international nu este un simplu contract de drept intern la care
se adauga unele elemente de extraneitate.
El are o natura distincta, originala si de aceea comporta caracteristici proprii, regasite si
sub aspectul unor clauze specifice.
Principalele clauze specifice contractelor financiare internationale sunt enumerate si
prezentate in continuare:

3.2. Determinarea legii contractului. Este o clauza specifica de importanta deosebita,

intrucit indicarea legii aplicabile contractului conduce la determinarea sistemului de drept care
va cirmui contractulsi in baza careia se vor solutiona litigiile.

3.3. Clauza de forta majora. Reglementarea acestei clauze este cu atit mai necesara
cu cit sistemul nostru de drept nu da o definitie cazului de forta majora, limitindu-se doar la
identificarea consecintelor si efectelor juridice ale unui asemenea caz. Doctrina de specialitate
si practica comerciala internationala au delimitat 3 modalitati de definire contractuala a clauzei
de forta majora:
- formula sintetica, care consta in enumerarea caracteristicilor esentiale care califica
evenimentul survenit drept caz de forta majora. Astfel, din acest punct de vedere, situatia de
forta majora reprezinta un eveniment imprevizibil, insurmontabil, inevitabil, independent de
vointa partilor, aparut dupa incheierea contractului si care impiedica, in totul sau in parte,

25
executarea contractului.
- formula analitica, care consta in enumerarea principalelor evenimente care pot fi
calificate drept situatii de forta majora: conflicte de munca, insurectii, embargo-uri, interdictii de
transfer devize, calamitati naturale si altele.
- formula mixta, care dupa ce enumera caracteristicile esentiale ale unei situatii de forta
majora, exemplifica prin folosirea unor elemente ce tin de formula analitica.

3.4. Glauzele de atenuare a efectelor riscurilor.

- -
Actvitatea comerciala si mai ales cea internationala este supusa, in mod inerent,
unor riscuri. Riscul este, din aceasta perspectiva, un pericol care, putand afecta orice raport
juridic, este cu atat mai acut cu cat executarea contractului se prelungeste in timp. El vizeaza
indeplinirea obligatiilor contractuale asumate de ambele parti si realizarea lui genereaza un
prejudiciu sau un inconvenient care se localizeaza in patrimoniul uneia dintre pafti, daca
acestea nu au prevazut stipulatii contractuale care sa indeparteze sau sa reduca riscurile sau,
cel putin, sa distribuie in mod echitabil, intre parti, efectele negative ale riscurilor.
In comertul international, riscurile pot fi valutare (legate de deprecierea monedei
contractului in raport cu alte monede de referinta) si nevalutare (comerciale, constand in lipsa
lichiditatilor comerciantului, economice sau conjucturale, constand, de exemplu, in modificarea
raportului dintre cerere si oferta sau modificarea costului materiilor prime si politice, constand in
efectele unor masuri de politica economica sau restrictiide natura militara).
Pentru a atenua efectele riscurilor, in comertul international au fost concepute o serie de
clauze care urmaresc prezervarea echilibrului contractual convenit de parti la incheierea
contractului, clauze care, dupa caz, pot produce fie efecte suspensive, fie rezolutorii.
lndiferent de natura riscurilor, aceste clauze au fost distribuite de doctrina dreptului
comertului international in doua mari categorii: clauze de mentinere a valorii contractului si
clauze de adaptare a contractului.

A. Clauze de mentinere a valorii contractului.

Clauzele de mentinere a valorii contractului sunt clauze specifice, a caror necesitate se
releva cu preponderenta, mai ales in contractele cu executare succesiva, prin formularea lor
urmarindu-se prezervarea ech ilibrulu i contractual.
Aceste clauze, indiferent de forma pe care o imbraca, au o finalitate identica, urmarind
repartizarea echitabila a riscurilor monetare intre parti, fie prin intermediul indexarii (prin
raportare la un etalon monetar sau valutar), fie prin intermediul optiunii monedei liberatoare, fie
prin revizuirea sau adaptarea pretului in functie de evolutia costurilor si preturilor la unele materii
prime, transporturi, asigurari, taxe vamale.
Clauzele pur monetare sunt menite sa evite riscurile decurgand din fluctuatiile valorii de
schimb a monedei de plata fata de moneda de referinta, Clauzele de neutralizare a riscurilor
vizeaza doar riscurile imprevizibile la momentul incheierii contractului.
Clauzele de mentinere a valorii contractului sunt (A) clauze valutare si (B) clauze de
adaptare a pretului.

(A.1) Clauzele valutare. Cele mai des intalnite clauze valutare sunt urmatoarele:

a) Clauza monovalutara este o clauza menita sa mentina valoarea contractului,

indiferent de fluctuatiile de curs ale monedei de plata in raport cu cea de cont (de referinta).
Prin aceasla clauza partile aleg 2 monede diferite; una in cont sau de referinta si care,
de regula, este mai stabila si alta de plata, liberatorie, care, de regula, este mai fluctuanta.
I
26
Moneda de cont este un etalon la care se raporteaza moneda de plata.
Moneda de plata este un instrument de exprimare a pretului sitotodata de evaluare a
prestatiei pecuniare asumate de debitor fata de creditor. Clauza monovalutara este o clauza
de indexare valutara. Partile stabilesc paritatea dintre moneda de cont cu moneda de plata
de la data incheierii contractului. In cazul in care ea se schimba la data platii in sus sau in
jos, cantitatea de moneda de plata va fi ajustata coerspunzator. Uneori partile convin ca
numai in cazul in care fluctuatia inregistreaza anumite cote sa se produca ajustarea. Pdn
continutul clauzei monovalutare se da expresie mecanismului convenit de parti pentru
mentinerea valorii contractului in conditiile de variatie de curs a monedelor de plata si de
cont. Ca regula aceasta clauza actioneaza automat, dar se pot conveni si negocieri. Uneori
prin acorduri bilaterale este stabilit procentul in care se poate produce fluctuatia monetara
care sa atraga dupa sine intrarea in functiune a clauzelor monovalutare. De retinut ca daca
moneda de cont nu este nici ea stabila (asa cum se prezinta ea acum), clauza monovalutara
nu-si gaseste eficienta asa incat sunt recomandabile clauze plurivalutare, bazate pe cosuri
valutare stabilite de parti sau de institutii internationale.

b) Clauza plurivalutara sau multivalutara se fundamenteaza pe un cos valutar,

sintagma care desemneaza mai multe valute stabile, in raport de care se stabileste paritatea
monedei de plata, urmand ca la scadenta se se pastreze aceste paritati, calculate pe baza
unei formule convenite de parti; ca o varianta se utilizeaza un cos valutar institutionalizat (cum
ar fi DST - drepturile speciale de tragere, un instrument de evidenta si decontare utilizat de
Fondul Monetar International);
c) Glauza aur: partile exprima pretul intr-o valuta luandu--se aurul ca etalon al acelei
valute; este necesar ca moneda de plata sa aiba o paritate oficiala cu aurul, dar in perioada
recenta multe monede au renuntat la convertibilitatea in aur, ceea ce confera un aer usor
desuet acestei clauze;

d) Glauza de optiune a monedei liberatorii: partile exprima pretul contractual in mai

multe monede, in raport de paritatea acestora la data incheierii contractului, urmand ca la
scadenta, creditorul sau debitorul, potrivit conventiei partilor, sa fie autorizat sa opteze pentru
moneda in care va face plata; aceasta clauza nu elimina riscurile nevalutare ci le plaseaza fie
in sarcina debitorului. fie in sarcina creditorului.

e) Glauza de optiune a locului de plata: o combinatie intre clauza monovalutara si

clauza de optiune a monedei liberatorii, acesta clauza permite creditorului sau debitorului sa
opteze, la scadenta, pentru plata pretului, exprimat intr-o moneda prestabilita (moneda de
cont), intr-unul din locurile convenite de parti in acest scop; ca efect al aplicarii acestei clauze,
se modifica si valoarea prestatiei monetare, fiecare loc de plata presupunand si modificarea
monedei de plata (yeni la Tokio, DM la Berlin, franci la Paris).

(A.2) Clauzele de adaptare a pretului. Printre acestea se numara:

a) Clauzele de revizuire sau recalculare a pretului sunt acelea prin care partile
convin ca in functie de evolutia costurilor si preturilor la unele materii prime, transporturi,
asigurari, taxe vamale, servicii, sa revizuiasca de comun acord pretul, pebaza unei metode de
recalculare, stabilita inca de la incheierea contractului.
Aceasta revizuire se poate realiza fie prin indexarea unica a pretului (care se

2'7
rapofteaza la momentul incheierii contractului la valoarea unei anumite materii prime, in raport
de evolutia careia se indexeaza pretul), fie prin indexarea cumulativa (atunci cand pretul se
raporteaza la un complex de elemente de referinta: materii prime, servicii, forta de munca,
etc.), fie prin indexarea globala (atunci cand partile apeleaza la un indicator sintetic ce
exprima puterea de cumparare globala a monedei de plata pe o anumita piata cum ar fi -
indexul DOW JONES pentru SUA sau NIKKEI pentru Japonia).

b) Clauza clientului cel mai favorizat, este o stipulatie contractuala prin care partea
care executa prestatia specifica contractului se obliga sa ofere celeilalte parti conditii la fel de
favorabile cu conditiile cele mai favorabile oferite sau acordate oricarui alt tert sau pe care le-ar
acorda., eventual, in viitor. Ca efect al aplicarii acestei clauze, de exemplu, vanzatorul care pe
parcursul executarii contractului ofera unui tert, pentru acceasi marfa si in aceleasi conditii
contractuale, un pret mai scazut, va fi nevoit sa admita aceleasi conditii si pentru contractul
deja incheiast; de regula, adaptarea pretului se produce ex nunc, chiar din momentul incheierii
contractului care prevede conditii mai favorabile;

c) Glauza ofertei concurente, exprima conventia partilor prin care executantul

prestatiei specifice isi asuma obligatia de a acorda celeilalte parti aceleasi conditii cu cele
oferite acestuia de catre alti competitori; aceasta clauza, specifica contractelor de
aprovizuionare pe termen lung, permite beneficiarului sa se prevaleze de conditii mai
favorabile oferite de furnizori cunoscuti, seriosi si care actioneaza independent de grupul
beneficiarului clauzei. Nu sunt luate in calcul ofertele de complezenta sau provenite de la un
ofertant necunoscut sau neserios. Potrivit clauzei, la invocarea unei oferte concurente,
executantul prestatiei specifice va putea fie sa alinieze conditiile sale la cele ale ofertei fie sa
ceara desfi intarea contractului.

(B) Glauze de readaptare a contractului.

Spre deosebire de clauzele valutare de mentinere a valorii contractului, clauzele de

readaptare a contractului au in vedere globalitatea mecanismului contractual si ele se aplica ori
de cite ori imprejurarile avute in vedere la incheierea contractului se modifica de asa natura
incit s-a produs un dezechilibru contractual grav, care qeeaza o situatie deosebit de grea
pentru una dintre parti (hardship).
Clauza de hardship (sau de impreviziune) se caracterizeaza prin generalitate (imbraca
ansamblul cauzelor si imprejurarilor contractuale), exterioritate (se refera la situatii imprevizibile
si extrinseci contractului) si mutualitate (beneficiaza ambele parti). Intrucat impreviziunea nu
este consacrata pe plan international, includerea acestei clauze in contractul international este
necesara pentru a da valenta principului rebus sic stantibus, in dauna principiului prea
restrictiv, pacta sunt servanda.

3.S.Glauza primului refuz. Potrivit acestei clauze, partile sau una dintre partile unui
contract se obliga, in favoarea celeilalte parti, sa nu realizeze o anumita operatiune de
comert international decat pe baza unui raport juridic incheoat cu cealalta parte; daca
aceasta va refuza oferta, atunci ofertantul va fi dezlegat de obligatia asumata prin clauza
primului refuz si va putea contracta respectiva operatiune cu orice alt tert, dar in aceleasi
conditii cu cele oferite primului sau cocontractant.
Aceasta clauza exprima un antecontract (unilateral sau sinalagmatic), afectat de o
conditie suspensiva potestativa simpla din partea promitentului; este un antecontract
2B
deoarece da nastere obligatiei promitentului de a acorda beneficiarului preferinta fata de alt
potentiali cococntractanti si este afectat de o conditie suspensiva potestativa simpla intrucat
obligatia promitentului se n naste numai daca acesta se decide sa efectueze acea
operatiune comerciala internationala..

3.6. Clauza de arbitraj. In comertul international, arbitrajul constituie principala cale de

solutionare a litigiilor ivite intre partile contractante si de aceea, clauza arbitrala, sau, dupa caz,
compromisul arbitral, trebuie sa cuprinda o serie de elemente:
- sa prevada efecte obligatorii pentru parti, acestea obligindu- se in acest sens sa
respecte si sa execute intocmai sentinta arbitrala;
- sa prevada expres competenta arbitrajului desemnat, cu excluderea competentei
instantelor de drept comun;
- sa acorde puterile necesare arbitrilor pentru solutionarea litigiilor;
- sa permita organizarea unei proceduri care sa se poata finaliza prin hotarire.

CAP. VII. VINZAREA CUMPARAREA IN

COMERTUL I NTERNATIONAL

SECTIUNEA l.CONTRACTUL DE VINZARE

INTERNATIONALA DE MARFURI

{.1. Notiune. Reglementare. Definitie

Vinzarea internationala de marfuri constituie operatiunea care, atit prin frecventa si

complexitatea sa cat si prin valoarea bunurilor si cunostintelor transmise, constituie cea mai
importanta componenta a comertului international. Contractul de vinzare internationala de
marfuri reprezinta instrumentul juridic prin care se realizeaza operatiunile comerciale de
interpunere in circulatia internationala a marfurilor de la producator la consumator.
Datorita importantei sale exceptionale pentru relatiile comerciale cu caracter
international, vanzarea internationala de marfuri a facut obiectul mai multor reglementari
internationale care cuprind norme de drept uniform privind formarea contractului, efectele
contractului si prescriptia extinctiva in materie de vanzare internationala de marfuri.23
Astfel, in ordine cronologica, au fost adoptate :

-Conventia de la Haga privind Legea uniforma a vanzarii internationale de bunuri mobile

corporale, adoptata in 1964;
-Conventia de la Haga privind Legea uniforma asupra formarii contractului de vanzare
internationala de bunuri mobile corporale, adoptata in 1964,
-Conventia UNCITRAL (Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul Comertului
lnternational) asupra prescriptiei extinctive in materie de vanzare internationala de marfuri,
adoptata la New York in 1974;
-Conventia ONU asupra contractului de vanzare internationala de marfuri, adoptata la
Viena in 1980.
Aceasta ultima conventie internationala, numita in continuare Conventia de la Viena,

,.Asevedea MirceaN.Costin,Dictionardedreptinternational al afacerilor,vol.l,Ed.LuminaLex,Bucuresti 1996,

pag.AtQ

29
care de altfel le inlocuieste pe cele adoptate la Haga in 1964, constituie principala reglementare
internationala in materie; ea a intrat in vigoare in 1991 iar Romania a aderat la aceasta
conventie in 1991, incepand sa o aplice cu data de 1 iulie 1992.24
Conventia de la Viena reglementeaza numai formarea si executarea contractului de
vanzare internationala de marfuri, respectiv drepturile si obligatiile partilor, nascute in temeiul
unui astfelde contract. (art.a)
Conventia de la Viena nu da o definitie a contractului de vanzare internationala de
marfuri, dar trasaturile esentiale ale acestuia converg spre concluzia ca acesta este actuljuridic
cu caracter comercial si international, prin care vanzatorul se obliga sa stramute, in favoarea
cumparatorului, proprietatea unei marfi, in schimbul uneisume de bani numita pret.

I .2. Car actere ju rid ice

Contractul de vinzare-cumparare in comertul intemational, potrivit definitiei date, prezinta
un numar de caracteristicijuridice. Ele se pot grupa in doua categorii, dupa cum coincid cu cele
din dreptul comun sau sint specifice. I
a) Caractere juridice comune:
-este un contract sinalagmatic, bilateral, dind nastere la obligatii reciproce pentru ambele I
parti.
-este un contract cu titlu oneros, partile urmarind interese patrimoniale.
-este un contract comutativ, intinderea drepturilor si obligatiilor fiind cumoscuta din
momentul perfectarii acordului de vointa.
-este un contract translativ de proprietate

Caractere juridice specifi ce:

(A) Contractul de vinzare internationala de marfuri are caracter comercial, fiind
deci un instrument de interpunere in circulatia marfurilor, in scopul realizarii unui profit; in acest
sens Conventia de la Viena prevede ca ea nu se aplica marfurilor cumparate pentru folosinta
personala sau casnica a cumparatorului sau familiei sale.
(B) Gontractul de vinzare-cumparare are caracter international, intrucat cuprinde
elemente de extraneitate.
In acest sens, Legea uniforma asupra vinzarii intemationale de bunuri mobile corporale
de la Haga, adoptata in 1964, prevedea in art. 1 ca se aplica contractelor de vinzare-cumparare
incheiate intre parti care isi au sediul sau resedinta obisnuita pe teritoriul unor state diferite, in
oricare din urmatoarele cazuri:
- cind contractul prevede ca marfa vinduta face sau va face obiectul unui transport, din
teritoriul unui stat, in teritoriul altui stat:
- cind actele care constituie oferta si acceptarea sint indeplinite pe teritoriul unor state diferite;
I
- cind predarea lucrului vindut urmeaza sa se realizeze pe teritoriul unui stat, altul decit acela
in care s-au indeplinit actele constituind oferta si acceptarea contractului. T
In cadrul Legii uniforme, sediul partilor contractante reprezenta deci un criteriu principal
si stabil caruia i se atasa si un element complementar sau secundar si anume:
- miscarea obiectelor vindute; I
- locul incheierii contractului;
- locul predarii lucruluivindut.
I
2a
Pentru o analiza aprofundata a Conventiei de la Viena si a contractului de vanzare internationala de marfuri a se
vedea Dragos-Alexandru Sitaru, op.cit, vol.ll, Ed. ACTAMI, p.233 si urm. I
30
I
 Inovand si simplificand, Conventia de la Viena prevede ca ea se aplica (a) intre parti
care isi au sediul in state diferite, atunci cand acestea sunt state contractante precum si (b)
atunci cand normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.
Expresia "stat contractant" se refera desigur la statele semnatare ale Conventiei sau care au
aderat sau au ratificat, aceptat ori aprobat Conventia ulterior.
Deci, potrivit Conventiei de la Viena singurul element de extraneitate care confera
internationalitate contractului sunt sediile partilor, atunci cand acestea sunt localizate in state
diferite; elementele de extraneitate care se refera la nationalitatea partilor sau la caracterul civil
ori comercial al contractului nu sunt retinute ca elemente care sa atraga aplicarea conventiei.
Mai mult chiar, nici alte criterii traditionale de internationalitate care prezinta conexitate cu
raportuljuridic - cum ar locul incheierii contractului, tranzitul international al marfurilor sau locul
executarii contractului- nu sunt explicit mentionate de conventie.
Aceste elemente pot primi insa semnificatie prin aplicarea celuilalt criteriu prevazut de
conventie, atunci cand normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat
contractant, dar numai cu conditia ca sediul partilor sa se afle in state diferite, chiar daca nici
unuldintre acestea nu este un stat contractant.
Astfel. tranzitul international al marfurilor sau locul incheierii ori executarii contractului nu
confera internationalitate contractului atunci cand partile au sediul in acelasi stat contractant. Ele
pot insa atrage aplicarea Conventiei atunci cand partile au sediul in state diferite, contractante
sau necontractante, iar legea de drept international privat a forului trimite, prin unul din aceste
puncte de legatura, la legea unuistat contractant.

1.3. Forma contractului

Contractul de vanzare internationala este un contract consensual care nu este supus
nici unei conditii de forma. In consecinta si proba lui se poate face prin orice mijloace, inclusiv
martori, conform principiului libertatii probei care domina materia comerciala. Cu toate acestea,
necesitatea asigurarii securitatii tranzactiilor internationale si valoarea ridicata a acestora au
impus in practica forma scrisa a contractului.

1 .4.Obiectul contractu lui

Obiectul material al contractului de vinzare internationala de marfuri il formeaza mar'fa
vinduta, in schimbul careia cumparatorul plateste vinzatorului pretul stabilit. Desi Conventia de
la Viena nu defineste notiunea da marfuri ea se contureaza pe de o parte prin faptul ca aceasta
conventie inlocuieste pe cele de la Haga care privea vanzarea internationala de bunuri mobile
corporale precum si prin faptul ca o serie de tipuri speciale de vanzari nu sunt carmuite de
Conventie.
Astfel Conventia de la Viena nu se aplica marfurilor cumparate pentru folosinta
personala, vanzarilor prin licitatii, vanzarilor de valori mobiliare, de efecte de comert si monede,
de vapoare si aeronave, de electricitate.
Aceasta excludere nu inseamna ca aceste bunuri nu pot face obiectul unei vanzari
internationale, dar formarea si efectele contractului nu vor fi carmuite de Conventia de la Viena.

1.5. Formarea contractului

Pentru contractele incheiate intre absenti, deci atunci cand partile nu se atlafizic fata in
fata, momentul incheierii contractului urmeaza a fi determinat potrivit sistemului receptiei, deci
contractul va fi considerat valabil incheiat in momentul primirii de catre ofertant a acceptarii
emise de destinatarul ofertei.
Acelasi sistem urmeaza a fi aplicat si pentru determinarea efectelor ofertei si a revocarii

3l-
 I

sale. I
1 Efectele contractului
.6.
Efectele contractului de vinzare internationala de marfuri se concretizeaza prin obligatiile
care se qeaza in sarcina partilor si transmiterea proprietatii si a riscurilor.

1.6.1. Transmiterea proprietatii si a riscului

Conventia de la Viena nu reglementeaza efectele pe care contractul international de
vanzare de marfuri poate sa le aiba asupra proprietatii marfurilor vandute. ln aceste conditii, in
absenta unei legi alese de parti, urmeazaa se aplica normele de drept international privat ale
forului, care vor determina legea aplicabila, urmand ca transferul dreptului de proprietate sa fie
supus prevederilor acelei legi.
In dreptul nostru, transmiterea proprietatii marfii asupra cumparatorului are loc prin
simplul efect al incheierii contractului. Regula, prevazuta de art. 1295 din Codul civil este insa
facultativa, partile putind deroga de la dispozitiile ei.
Diversitatea solutiilor adoptate de alte reglementari nationale poate fi grupata in
urmatoarele doua categorii :

- proprietatea se transmite in momentul realizarii acordului de vointa;

- transmiterea proprietatii se produce in momentul predarii mar.fii vindute.
In practica comertului international, stabilirea momentului transmiterii proprietatii marfii,
ca urmare a unui contract de vinzare-cumparare, are un caracter simplificat. Momentul
transferului proprietatii este stabilit de parti in functie de specificul contractului, prin intermediul
clauzelor de tip uzuale sau prin vointa partilor.
In principiu, odata cu transferul proprietatii se transmite si riscul lucrului (res perit
domine). ln conformitate cu reglementarile aplicabile, riscul va fi suportat de cumparator fie din
momentul incheierii contractului, fie din momentul traditiei lucrului, fie din alt moment stabilit de
parti.
Conventia de la Viena leaga acest moment de cel al predarii marfurilor (art.67-69)
facand insa distinctie intre situatiile care implica un transport al marfurilor (riscurile sunt
transferate cumparatorului in momentul predarii marfurilor catre transportatorul desemnat, la
locul desemnat) si celelalte situatii (riscurile se transmit atunci cand marfurile sunt predate
cumparatorului sau, dupa caz, sunt puse la dispozitia acestuia, atunci cand cumparatorul nu I
le-a preluat la termenul stabilit).
In practica comertului international, partile determina transmiterea riscului prin
includerea in contract a clauzelor tipcare reglementeaza diverse tipuri de vanzare. In principiu, I
fiecarei modalitati de vinzare ii corespunde un anumit moment in care are loc transferul
riscurilor.
Astfel de uzante standardizate sunt cele cunoscute sub denumirea de INCOTERMS
I
-
(lnternational Rules for the lnterpretation of Trade Terms Reguli internationale pentru
interpretarea uzantelor comerciale) sau R.A.F.T.D. (The Revised American Foreign Trade T
Definitions - Definitiile americane de comert exterior, revizuite).
Intre cele doua transferuri, al riscului si al proprietatii, nu exista insa o corelarea
obligatorie. Momentul transmiterii riscului si cel al transmiterii proprietatii pot fi considerate si ca I
momente independente.
Partile pot sa prevada in contract si alte momente de transfer a riscurilor. In aceasta
imprejurare, intentia partilor trebuie sa se manifeste clar si precis. In absenta unei clauze I
exprese, transferul riscurilor este supus legii aplicabile contractului, lex contractus.

T
32