Master Ştiinţe penale aprofundate Curs/seminar 14.03.

2012

Prin decizia nr. VII din 20 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 475
din 1 iunie 2006, Secţiile Unite, în aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. 1 lit. a din Codul
de procedură penală, au decis că „Neverificarea de către instanţă, în cursul
judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major
înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160 b alin. 1 din
Codul de procedură penală, a inculpatului minor între 14 şi 16 ani înainte de
expirarea duratei de 40 de zile prevăzută în art. 160 h alin. 2 din Codul de
procedură penală, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de
expirarea duratei 40 de zile prevăzută în art. 160 h alin. 3 din Codul de procedură
penală, atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate faţă de
inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate.”

Prin decizia nr. XXVIII din 18 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial
nr. 190 din 20.03.2007, Secţiile Unite, în aplicarea prevederilor art. 160 h alin.1 din
Codul de procedură penală, au decis că: „În cazul învinuiţilor sau inculpaţilor
minori între 14 şi 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege în accepţiunea
reglementării din articolul menţionat se înţelege pedeapsa prevăzută în textul
care incriminează fapta săvârşită în forme consumate, fără luarea în
considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 109
din Codul penal.”

Prin decizia nr. LVIII (58) din 24 septembrie 2007, Secţiile Unite au decis că:
„Dispoziţiile art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a şi pct. 2 lit. b şi c din Codul de
procedură penală se interpretează în sensul că:
În cazul în care partea vătămată este minor, cheltuielile judiciare
ocazionate de judecarea cauzei vor fi suportate de minorul parte vătămată, prin
reprezentant legal.”

Prin decizia nr. 31 din 2 iunie 2008, Secţiile Unite au decis că:
„Dispoziţiile art. 483 alin. 3 raportat la art. 485 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală se interpretează în sensul în care inculpatul minor la data
săvârşirii faptei, a devenit major, indiferent de momentul intervenirii
majoratului, judecata va avea loc în şedinţă nepublică.”

Prin decizia nr. XXXV din 6 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr.
368 din 30 mai 2007, Secţiile Unite, în aplicarea dispoziţiilor art. 18 1 din Codul penal,
au decis că „în cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte
concurente care, în accepţiunea textul de lege menţionat, nu prezintă gradul de
pericol social al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter
administrativ, conform dispoziţiilor art. 91 din Codul penal”.

Prin decizia nr. XXX din 16 aprilie 2007, Secţiile Unite au decis că, şi în
situaţia cererii întemeiată pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură
penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i
s-au aplicat, atât pedepse, cât şi măsuri educative acestea se contopesc
conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei
mai grele.

Prin decizia nr. LI (51) din 4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 769 din
13 noiembrie 2007, Secţiile Unite au decis că pedeapsa accesorie prevăzută de

1
Master Ştiinţe penale aprofundate Curs/seminar 14.03.2012

art. 71 raportat la art. 64 lit. a, b şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d din
Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare
va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să
devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

Prin decizia nr. LXXV (75) din 5 noiembrie 2007, Secţiile Unite au decis că:
„Dispoziţiile art. 1101 din Codul penal se interpretează în sensul că în
cazul suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere sau sub
control aplicată inculpatului minor, instanţa va stabili un termen de încercare în
condiţiile art. 110 din acelaşi cod şi nu potrivit art. 86 2 alin. 1 din Codul penal.”

Prin decizia nr. II din 23 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 867 din 27
septembrie 2005, Secţiile Unite au decis că „raportul sexual cu o persoană de sex
diferit, care este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea
acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima
voinţa, constituie atât infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 şi alin. 2
lit. b1 din Codul penal, cât şi infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din
acelaşi cod, în concurs ideal”.

Prin decizia nr. 17 din 10 martie 2008, Secţiile Unite au decis că:
„1. Raportul sexual săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale,
atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau
profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, atât
înainte cât şi după ce aceasta a împlinit 15 ani, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2
lit. b1 şi alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
2. Infracţiunea de viol, în modalitatea raportului sexual, prev. de art. 197
alin. 1 din Codul penal raportat la alin. 2 lit. b 1 şi alin. 3 teza I din Codul penal,
cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal se va reţine în concurs cu
infracţiunea de incest prev. de art. 203 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin.
2 din Codul penal.”

Prin decizia nr. XVI din 19 martie 2007, Secţiile Unite, în aplicarea dispoziţiilor
incriminatorii ale art. 329 din Codul penal şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001
privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, au decis că
"1. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12
şi respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de
art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al
celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de
legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor
prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea
de voinţă şi acţiune a persoanei iar în cazul infracţiunii de proxenetism
prevăzută de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de
convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existenţă
2. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa
constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase
de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore săvârşeşte
infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal.
3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează
persoane majore pentru prostituţie ori trafică persoane majore în acest scop,

2
Master Ştiinţe penale aprofundate Curs/seminar 14.03.2012

fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I şi II din Codul penal.
4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau
primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori
înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori
profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru
obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei
persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de
persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin
modalităţile arătate la punctele 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând
foloase de pe urma practicării, de bună voie, a prostituţiei, iar ulterior
acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul
textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine atât săvârşirea infracţiunii
prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I şi II din
Codul penal, după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr.
678/2001, în concurs real."

Prin decizia nr. 49 din 4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 775 din
15 noiembrie 2007, Secţiile Unite au decis că traficul de persoane incriminat prin
dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor
subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune
unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2008, Secţiile Unite, în aplicarea dispoziţiilor
art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire
şi ale art. 12 alin. 1 şi art. 13 alin. 2 din Legea nr. 687/2001 privind prevenirea şi
combaterea traficului de persoane, au decis că:
„1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau
primeşte o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul
exploatării constituie infracţiunea complexă de trafic de persoane prevăzută de
art. 12 alin. 1 din Legea nr. 687/2001, nefiind incidente şi dispoziţiile art. 189
alin. 1-3 din Codul penal.
2. Aceeaşi faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau
primirea unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia
constituie infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 2 din Legea
nr. 687/2001, nefiind incidente dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din
Codul penal.”