Procedura extrădării din România – Cursul nr.

4
(continuare)
Solicitarea extrădării de către România

Concursul de cereri de extrădare

 Este posibil ca extrădarea unei persoane să fie cerută de mai multe state, pentru aceeaşi infracţiune
sau pentru infracţiuni diferite.
 Convenţia europeană de extrădare prevede, în articolul 17, că partea solicitată va statua, în acest caz,
ţinând seama de toate împrejurările şi în mod deosebit de gravitatea şi de locul săvârşirii
infracţiunilor, de datele conţinute în cererile de extrădare, de naţionalitatea persoanei a cărei
extrădare se cere şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către un alt stat.
 Legea română privind asistenţa judiciară internaţională reproduce dispoziţiile din Convenţia
europeană în articolul 39, precizând că, dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru
aceeaşi faptă, fie pentru fapte diferite, statul român hotărăşte, ţinând seama de toate împrejurările şi,
în mod deosebit, de gravitatea şi de locul săvârşirii infracţiunilor, de data depunerii cererilor
respective, de cetăţenia persoanei extrădabile, de existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu
statul român şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat solicitant.
 În această situaţie, Ministerul Justiţiei stabileşte, dacă este cazul, cărui stat solicitant îi va fi predată
persoana extrădată, potrivit obligaţiilor internaţionale asumate de România prin tratatele
internaţionale în materie la care este parte sau care decurg din statutul de membru al Uniunii
Europene, ţinând seama de hotărârile judecătoreşti definitive cu privire la fiecare dintre cererile de
extrădare, precum şi de criteriile prevăzute.
 Ministerul Justiţiei va înştiinţa de urgenţă autorităţile competente ale statelor solicitante despre
existenţa concursului de cereri de extrădare.

Soluţionarea cererii de extrădare

A. Pronunţarea hotărârii de către curtea de apel. Soluţionarea cererii de extrădare de către curtea de apel
este reglementată prin dispoziţiile articolului 52 al legii.

 Atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare, curtea de apel hotărăşte admiterea
cererii de extrădare, dispunând totodată menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării,
până la predarea persoanei extrădate.
 Hotărârea prin care s-a dispus extrădarea se motivează în termen de 5 zile de la data pronunţării.
 Dacă instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, respinge cererea şi dispune
punerea în libertate a persoanei a cărei extrădare fusese cerută.
 Hotărârea se motivează în acest caz în 24 de ore şi este transmisă procurorului general al parchetului
de pe lângă curtea de apel, care o remite, de îndată, compartimentului de specialitate al Ministerului
Justiţiei.
 În fine, legea prevede că hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs la Secţia penală a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de procurorul general competent (din oficiu sau la cererea
ministrului justiţiei) şi de persoana a cărei extrădare a fost cerută, în termen de 5 zile de la
pronunţare.
 Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de extrădare este suspensiv de
executare, ca şi recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea, cu excepţia
dispoziţiilor referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării.

B. Judecarea recursului şi comunicarea hotărârii. Potrivit dispoziţiilor articolului 53 din lege, recursul
declarat în condiţiile arătate se judecă cu prioritate, într-un termen de cel mult 10 zile, de un complet format
din 3 judecători.
 Dosarul cauzei se restituie curţii de apel în cel mult 3 zile de la soluţionarea recursului.

1
  În ceea ce priveşte hotărârea definitivă asupra extrădării, aceasta se comunică procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în primă instanţă şi compartimentului de
specialitate din Ministerul Justiţiei. Toate aceste prevederi sunt în acord deplin cu dispoziţia din
articolul 37 alineatul 2 din lege: „Procedura de extrădare pasivă are un caracter urgent...”.

Punerea în executare a hotărârii de extrădare

A. Predarea extrădatului. Convenţia europeană de extrădare prevede în articolul 18 reguli cu privire la

predarea persoanei extrădate, arătând că partea solicitată va comunica părţii solicitante hotărârea sa asupra
extrădării, precizând că orice respingere totală sau parţială trebuie motivată, iar în caz de acceptare, partea
solicitantă va fi informată despre locul şi data predării şi asupra duratei detenţiei executate în vederea
extrădării de către persoana a cărei extrădare s-a cerut.

 Cu excepţia cazului de forţă majoră care împiedică predarea sau preluarea persoanei extrădate, dacă
preluarea nu are loc la data fixată, persoana va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de
15 zile socotit de la această dată şi va fi, în orice caz, pusă în libertate la expirarea unui termen de 30
de zile, când partea solicitată va putea refuza să o extrădeze pentru aceeaşi faptă.
 Dacă există un caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei ce urma să fie
extrădată, partea interesată va informa despre aceasta pe cealaltă parte şi ambele se vor pune de
acord asupra unei noi date de predare, fiind aplicabile dispoziţiile privitoare la termenele în care
trebuie să aibă loc predarea persoanei extrădabile.
 Aceste prevederi ale Convenţiei se regăsesc în dispoziţiile articolelor 56 şi 57 din legea română, care
precizează că, pentru predarea extrădatului este necesar şi suficient un extras al hotărârii
judecătoreşti definitive prin care se dispune extrădarea.
 Ministerul Justiţiei informează de îndată Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din
cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care stabileşte, în termen de 15 zile, locul şi data
predării şi asigură predarea sub escortă a persoanei extrădate. Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române asigură, prin Biroul Naţional
Interpol, predarea şi informează despre aceasta Ministerul Justiţiei şi curtea de apel competentă.
 Legea română precizează, de asemenea, că Ministerul Justiţiei aduce la cunoştinţă de urgenţă
autorităţii competente a statului solicitant soluţia adoptată asupra extrădării, comunicându-i totodată
un extras de pe hotărârea definitivă.
 Locul predării va fi un punct de frontieră al statului român.
 Persoana extrădată va putea fi pusă în libertate dacă nu a fost preluată în 15 zile de la data stabilită,
termen ce nu poate fi prelungit decât cu încă cel mult 15 zile.

B. Predarea amânată sau condiţionată. Potrivit articolului 19 din Convenţie, partea solicitată va putea,
după ce a statuat asupra cererii de extrădare, să amâne predarea persoanei cerute, pentru a putea fi urmărită
de ea însăşi sau, dacă persoana a fost deja condamnată, pentru a o pune să execute, pe teritoriul său, o
pedeapsă aplicabilă pentru un alt fapt decât acela pentru care este cerută extădarea.

 Tot Convenţia prevede că, în loc de a amâna predarea, partea solicitată va putea preda temporar părţii
solicitante persoana cerută, în condiţii determinate de comun acord între părţi.
 Legea română privind cooperarea judiciară internaţională penală reglementează această materie prin
dispoziţiile articolului 58, intitulat „Predarea amânată” şi ale articolului 59, intitulat „Predarea
temporară sau sub condiţie”.
 Cazul tipic este acela în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere există un proces penal în
faţa autorităţilor judiciare române sau când persoana respectivă se află în executarea unei pedepse
privative de libertate. În această situaţie nu este obiectiv posibilă extrădarea.
 Legea prevede că extrădarea poate fi amânată, ea devenind efectivă numai după ce procesul penal a
luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a
fost executată sau considerată ca executată.

2
  În afară de aceste situaţii, legea prevede că predarea persoanei extrădate poate fi amânată şi atunci
când se constată, pe baza unei expertize medicale, că aceasta suferă de o boală care i-ar putea pune
viaţa în pericol. Acest nou caz de amânare, neprevăzut în Convenţie, se justifică din raţiuni
umanitare.
 Legea prevede că, în cazul amânării predării, instanţa emite un mandat de arestare provizorie în
vederea extrădării.
 Dacă persoana ce urmează să fie extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub
puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile
judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data
încetării motivelor care au justificat amânarea.
 Atunci când există vreunul dintre cazurile care împiedică extrădarea, legea prevede că persoana a
cărei extrădare se cere poate fi predată temporar, în cazul în care statul solicitant face dovada că
amânarea predării ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi împlinirea termenului prescripţiei, cu
condiţia ca această predare să nu dăuneze desfăşurării procesului penal în curs în România, şi ca
statul solicitant să dea asigurări că, o dată îndeplinite actele procesuale pentru care a fost acordată
extrădarea, va retrimite extrădatul autorităţilor române.
 Această predare temporară se aprobă, la cererea statului solicitant, printr-o încheiere dată în camera
de consiliu, de către preşedintele secţiei penale a curţii de apel care a judecat cererea de extrădare.
 În vederea soluţionării cererii, instanţa va analiza îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege pentru
aprobarea amânării predării persoanei extrădate (existenţa unui proces în curs sau a unei pedepse în
curs de executare), solicitând şi avizul autorităţii judiciare pe rolul căreia se află cauza ori, după caz,
al instanţei de executare.
 Dacă persoana predată temporar se află în executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă,
executarea acesteia se consideră suspendată de la data când persoana a fost predată autorităţilor
competente ale statului solicitant şi până la data când este retrimisă autorităţilor române.

C. Remiterea de obiecte. Convenţia europeană de extrădare prevede în articolul 20 că, la cererea părţii
solicitante, partea solicitată va reţine şi va remite, în măsura permisă de legislaţia sa, obiectele:

a) care pot fi folosite ca elemente doveditoare; sau

b) care, provenind din infracţiune, au fost găsite în momentul arestării în posesia persoanei a cărei
extrădare se cere sau au fost descoperite ulterior.

 Legea română cuprinde dispoziţii privind remiterea de obiecte şi de bunuri în articolul 17 şi reflectă
prevederile Convenţiei europene.
 Se precizează că obiectele şi bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definitive
pronunţate în acest sens de autoritatea judiciară competentă.

D. Extrădarea repetată. Legea română (articolul 55) prevede extrădarea din nou a persoanei extrădate care,
după ce a fost predată statului solicitant, fuge înainte de soluţionarea cauzei sau de executarea pedepsei
pentru care a fost acordată extrădarea, şi se întoarce pe teritoriul României.

 Persoana va fi din nou arestată şi predată, în baza unui mandat emis de autoritatea judiciară
competentă a statului solicitant. Legea prevede însă că extrădarea din nou nu va avea loc în cazul în
care statul solicitant a încălcat condiţiile în care extrădarea a fost acordată.
 Deşi legea nu prevede, constatarea încălcării de către statul solicitant a condiţiilor sub care a fost
acordată extrădarea nu se poate face decât de curtea de apel care a pronunţat hotărârea asupra
extrădării, la sesizarea procurorului competent.

3
Tranzitarea extrădaţilor

 În reglementarea extrădării, un loc aparte îl ocupă tranzitul persoanelor aflate pe teritoriul altor state
în ipoteza în care statul solicitat nu are frontieră comună cu statul solicitant.
 De aceea, Convenţia europeană de extrădare prevede în articolul 21 anumite reguli privitoare la
tranzit şi anume că se va încuviinţa la cererea adresată pe aceeaşi cale ca şi cererea de extrădare, cu
condiţia să nu fie vorba despre vreo infracţiune considerată de partea solicitată pentru tranzit ca
având un caracter politic ori pur militar, ţinând seama de dispoziţiile articolului 3 şi articolului 4 din
Convenţia privitoare la infracţiunile politice şi la infracţiunile militare.
 Statul solicitat va putea refuza tranzitul unui resortisant al său.
 Pentru încuviinţarea tranzitului sunt necesare aceleaşi documente ca şi pentru admiterea extrădării,
adică cererea şi actele anexe pe care le-am examinat anterior.
 Situaţia este deosebită în cazul în care tranzitarea se face pe cale aeriană, când Convenţia prevede
dispoziţii speciale în raport cu următoarele situaţii:

a) când nu va fi prevăzută o aterizare, partea solicitantă va înştiinţa partea peste al cărei teritoriu se
va zbura şi va atesta existenţa unuia dintre documentele prevăzute la articolul 12 punctul 2 litera (a),
adică o hotărâre de condamnare definitivă sau un mandat de arestare.
 În caz de aterizare forţată, această notificare va produce efectele arestării provizorii în
vederea extrădării, iar partea solicitantă va adresa o cerere formală de tranzit;

b) când va fi prevăzută o aterizare, partea solicitantă va adresa o cerere formală de tranzit.

 Convenţia prevede însă că o parte poate declara, odată cu semnarea convenţiei sau la
depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, că nu va încuviinţa tranzitul unei
persoane decât în aceleaşi condiţii cu cele ale extrădării sau cu unele dintre ele. În aceste
cazuri, se va putea aplica regula reciprocităţii.
 În fine, Convenţia prevede că tranzitul persoanei extrădate nu se va efectua prin traversarea unui
teritoriu unde ar fi motive să se creadă că viaţa sau libertatea sa ar putea fi ameninţate pentru motive
legate de rasa, religia, naţionalitatea sau opiniile sale politice.
 Legea română reglementează tranzitarea extrădaţilor prin dispoziţiile articolului 60, care consacră
dispoziţiile Convenţiei europene examinate anterior, raportate la condiţiile legislaţiei române.
 Legea prevede regula generală potrivit căreia tranzitul pe teritoriul României al unui extrădat care nu
este cetăţean român poate fi acordat cu condiţia ca să nu existe motive de ordine publică de opunere
la aceasta şi să fie vorba de o infracţiune care permite extrădarea conform legii române.
 Dacă extrădatul este cetăţean român, legea precizează că tranzitarea este încuviinţată în situaţiile în
care este autorizată extrădarea pentru cetăţenii români.
 Sub aspectul condiţiilor formale, legea prevede că tranzitul se încuviinţează la cererea statului
interesat, la care se anexează cel puţin mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a
pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.
 Hotărârea asupra tranzitului este luată de Ministerul Justiţiei, care o comunică de îndată autorităţii
competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
 Cu privire la tranzitul aerian, se prevede că, atunci când nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul
statului român, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a statului solicitant
Ministerului Justiţiei al României.
 Aşa cum se prevede şi în Convenţia europeană, legea prevede că, în caz de aterizare forţată, această
notificare va produce efectele cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, iar statul solicitant
va adresa de îndată o cerere formală de tranzit, care se soluţionează după procedura examinată
anterior.
 În fine, legea română precizează că persoana extrădată aflată în tranzit rămâne în stare de arestare
provizorie pe perioada şederii sale pe teritoriul statului român.

4
 Solicitarea extrădării de către România

Condiţii pentru solicitarea extrădării

A. Obligaţia de a solicita extrădarea. Sub acestă denumire, legea română enumeră, în articolul 62, condiţiile
care fac necesară solicitarea de către statul român a extrădării unei persoane, fie a extrădării zise procesuale,
fie a extrădării zise executive. Aceste condiţii sunt:

a) emiterea de către autorităţile judiciare române competente fie a unui mandat de arestare preventivă
(în cazul extrădării procesuale), fie a unui mandat de executare a pedepsei închisorii sau a unei
măsuri de siguranţă, aplicate persoanei respective (în cazul extrădării executive);
b) identificarea acestei persoane pe teritoriul unui stat străin;
c) îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea extrădării.

B. Cadrul juridic pentru solicitarea extrădării. Potrivit legii (articolul 63), acest cadru este constituit din
dispoziţiile articolelor 18-35 din aceeaşi lege, privitoare la condiţiile cerute de lege pentru acordarea
extrădării pasive.

 Legea română consideră că extrădarea activă trebuie să aibă loc în aceleaşi condiţii ca şi extrădarea
pasivă. Aceasta înseamnă că nu va putea fi solicitată extrădarea pentru infracţiunile care sunt
exceptate de la extrădare şi nici dacă nu sunt îndeplinite condiţiile privitoare la extrădare, la
gravitatea pedepsei prevăzută de lege şi la pedeapsa aplicată, la persoanele supuse extrădării şi la
cele exceptate, precum şi la principiile privitoare la drepturile fundamentale ale omului care trebuie
să fie respectate în procedura extrădării.
 Legea română prevede în plus o condiţie privitoare la solicitarea extrădării în vederea efectuării
urmăririi penale şi anume că, în afara condiţiei privitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută în
articolul 26 al legii (o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an) se cere ca împotriva
persoanei în cauză să fie pusă în mişcare acţiunea penală, în condiţiile prevăzute în Codul de
procedură penală.

Procedura de solicitare a extrădării

A. Formularea cererii de extrădare, în numele statului român, şi transmiterea ei se fac de către Ministerul
Justiţiei. Este de remarcat că în cazul extrădării active legea a dat în competenţa Ministerului Justiţiei şi nu a
curţii de apel problema solicitării extrădării.

B. Procedura. Potrivit legii române (articolul 65), în cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de
executare a pedepsei nu poate fi dus la îndeplinire întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe
teritoriul României, instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă sau instanţa de executare, după caz,
la propunerea procurorului, emite un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, care se
transmite Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei
Române, în vederea difuzării prin canalele specifice.

 Emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării nu presupune întocmirea unei

încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională.[1]

[1] Decizia nr. 30 din 2 iunie 2008 a Î.C.C.J.-Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 230 din 08.04.2009.

 Acest mandat poate conţine şi cererea de arestare provizorie în vederea extrădării. Semnalarea
introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat de urmărire internaţională în
vederea extrădării.
 De îndată ce este informată despre faptul că persoana care face obiectul mandatului a fost localizată
pe teritoriul unui stat străin, instanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare

5
 preventivă apreciază, printr-o încheiere motivată, asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege
pentru a solicita extrădarea.
 Încheierea se dă în camera de consiliu, de un singur judecător, fără citarea părţilor, însă cu
participarea procurorului. Încheierea poate fi atacată de procuror cu recurs în termen de 24 de ore de
la pronunţare, dosarul fiind înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore.
 Recursul va fi judecat în termen de 3 zile de către instanţa superioară în grad, iar dosarul va fi
înapoiat primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.
 Când încheierea care constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, însoţită de actele
stabilite la articolului 36 alineatul 2 din lege, este definitivă, se comunică de îndată Ministerului
Justiţiei.
 Încheierea prin care instanţa a hotărât că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se solicita
extrădarea se comunică, în termen de 3 zile de la pronunţare, Ministerului Justiţiei.
 În termen de 3 zile de la data primirii încheierii definitive cuprinzând constatarea întrunirii
condiţiilor pentru a se solicita extrădarea, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, efectuează
un examen de regularitate internaţională, potrivit art. 38, şi, în funcţie de rezultatul acestui examen,
formulează cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de actele anexe, autorităţii competente a
statului solicitat sau întocmeşte un act prin care propune ministrului justiţiei, motivat, să sesizeze
procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. în vederea iniţierii procedurii de revizuire a
încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării, informând în ambele situaţii Centrul de
Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.
 Atunci când, în urma examenului de regularitate, constată că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se
solicita extrădarea, ministrul justiţiei sesizează procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
în vederea iniţierii procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea
extrădării.
 Ministrul justiţiei nu poate reitera şi alte motive de revizuire decât cele de iregularitate internaţională.
 Cererea de revizuire se face în 3 zile, dacă persoana a cărei extrădare este dorită este arestată în
vederea extrădării către România. În toate celelalte cazuri cererea se face în termen de cel mult 15
zile. Termenul curge de la data la care procurorul general primeşte cererea prin care ministrul
justiţiei îi solicită să promoveze revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a constatat că
sunt îndeplinite condiţiile pentru solicitarea extrădării.
 Competentă să judece cererea de revizuire este instanţa de executare sau instanţa care a emis
mandatul de arestare preventivă.
 În cazul în care persoana solicitată este arestată în vederea extrădării către România, cererea de
revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere. În toate celelalte cazuri, cererea de revizuire se
soluţionează în termen de cel mult o lună de la data înregistrării cauzei.
 Instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează încheierea atacată.
 Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, menţinând încheierea
atacată. Hotărârea instanţei de revizuire este definitivă şi se comunică în termen de 24 de ore de la
pronunţare ministrului justiţiei şi procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
 Atunci când extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunţate printr-o hotărâre
dată de instanţele române în lipsă, prin cererea de extrădare formulată de Ministerul Justiţiei statul
român va da asigurări, la cererea statului solicitat, în condiţiile articolelor 32 alin. 1 şi 69 din lege,
privind rejudecarea cauzei în prezenţa persoanei extrădate.

Efectele extrădării în România

A. Preluarea persoanei extrădate. Cu privire la acest aspect al extrădării active, legea română prevede că el
se desfăşoară în acelaşi mod ca şi în cazul extrădării pasive, cu deosebirea că, de data aceasta este vorba de
preluarea persoanei extrădate de la organele competente ale statului solicitat.
 În cazul în care extrădarea a fost acordată sub condiţie, instanţa care a solicitat extrădarea ia măsurile
necesare pentru respectarea condiţiei impuse de statul solicitat şi dă garanţii în acest sens.

6
  În cazul în care condiţia impusă este retrimiterea persoanei extrădate pe teritoriul statului solicitant,
instanţa dispune însoţirea acesteia la frontieră, în vederea preluării de către autorităţile competente
ale statului solicitant.

B. Primirea extrădatului. Legea prevede că persoana extrădată, odată adusă în România, va fi predată de
urgenţă, după caz, administraţiei penitenciare (în cazul extrădării executive) sau autorităţii judiciare
competente (în cazul extrădării procesuale).

 În cazul extrădării executive, dacă persoana extrădată fusese condamnată în lipsă, aceasta va fi
rejudecată, la cerere, cu respectarea drepturilor prevăzute la articolul 32 alin. 1 din lege referitor la
judecarea în lipsă.

C. Comunicarea soluţiei. Ministerul Justiţiei informează autoritatea judiciară română competentă despre
modul în care a fost soluţionată cererea de extrădare de către statul solicitat şi, atunci când este cazul, despre
durata arestării provizorii în vederea extrădării, pentru a fi computată potrivit articolului 15 din lege referitor
la computarea arestării.

Dispoziţii comune privind extrădarea

Cheltuielile ocazionate de extrădare

 Potrivit prevederilor articolului 24 din Convenţia europeană de extrădare, cheltuielile ocazionate de

extrădare pe teritoriul părţii solicitante vor fi în sarcina acestei părţi.
 În ceea ce priveşte tranzitarea extrădaţilor, Convenţia prevede că vor fi în sarcina părţii solicitante
cheltuielile ocazionate de tranzitul pe teritoriul părţii solicitate pentru tranzit.
 În deplin acord cu prevederile Convenţiei europene, legea română prevede, în articolul 76, că se
suportă de statul român cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României,
prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de atribuţiile conferite fiecăreia dintre
acestea prin aceeaşi lege.

Frauda la extrădare

 Legea română caracterizează, prin dispoziţiile articolului 77, ca fraudă la extrădare predarea unei
persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau altă măsură de acelaşi fel şi o
interzice ca atare ori de câte ori ascunde voinţa de a se eluda regulile de extrădare.
 Această faptă este în mod justificat caracterizată ca dăunătoare cooperării internaţionale în lupta
împotriva criminalităţii, deoarece sustrage de la răspunderea penală persoane care ar putea face
obiectul unei cereri de extrădare şi care, prin eludarea regulilor de extrădare, împiedică înfăptuirea
justiţiei în statul pe al cărui teritoriu a fost săvârşită infracţiunea sau împotriva intereselor căruia au
fost comise infracţiuni internaţionale.