DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL.

SINTEZE
PREDAREA I1

DEFINITIE

Dreptul Comercial Internaţional reprezintă ansamblul normelor de drept

"care cîrmuiesc relaţiile comerciale ce depăşesc cadrul intern sau naţional al
unui stat şi cu aderenţe internaţionale, cu două sau mai multe sisteme de drept
naţionale"2.

CARACTERELE normelor dreptului comerţului internaţional:

- comercialitate şi
- internaţionalitate,

CARACTERELE dreptului comerţului internaţional :

- interdisciplinaritatea - la confluenţa dintre sistemele naţionale de drept, ca
totalitate a normelor de drept intern ale statelor care reglementează în
materia comerţului exterior şi dreptul internaţional public.
- pluridisciplinaritatea - disciplina cuprinde norme de drept civil, comercial,
fiscal, financiar, vamal, etc..

Relaţiile de comerţ mondial se stabilesc între:

- state, suverane şi egale în drepturi; între state şi comercianţi (persoane
fizice sau persoane juridice) aparţinând unor alte state sau
- între comercianţi din state diferite.

Obiectul :
- raporturile juridice patrimoniale care prezintă caractere de comercialitate şi
internaţionalitate.

1
TOATE PREDARILE POSTATE PE PLATFORMA VALORIFICA ŞI MATERIALUL „DREPTUL
COMERTULUI INTERNATIONAL”, autor AIDA DIANA DUMITRESCU, Editura C H Beck, Bucuresti,
2014. Materialele sunt postate exclusiv pentru a fi studiate de studenţii Academiei de Poliţie în vederea
pregătirii examenului. NU ESTWE PERMISA UTILIZAREA ACESTORA DECAT EXCLUSIV
STUDENTIILOR PENTRU STUDIUL IN VEDEREA PREGATIRII EXAMENULUI.

2
T.R. Popescu, Dreptul comerţului internaţional, Bucureşi, 1975, p.15;

1
 « Comercialitate »:

- Concepţia subiectivă, specifică sistemului de drept german apreciază

comercialitatea prin raportare la calitatea de comerciant a persoanei participante
la raportul juridic, considerând comerciale acele acte săvârşite de către
comerciant .

- Concepţia obiectivă, specifică statelor de influenţă romanistă (Franţa),

apreciaza că actele sunt comerciale, dacă această situaţie rezultă din natura
actului sau faptului respectiv.

Caracterul „internaţional” al raporturilor juridice:

- generat de prezenţa unui element străin, internaţional,
- intensitatea acestui element de extraneitate trebuie să inducă o incertitudine
pentru subiecte şi să facă posibilă supunerea respectivului raport juridic,
concomitent, faţă de cel puţin două sisteme de drept diferite.
!!!!
Existenţa unui element de extraneitate nu califică automat raportul juridic ca fiind
internaţional, ci doar supune raportul în cauză normelor de drept internaţional
privat.

METODE DE REGLEMENTARE:.

Metoda dreptului uniform.

Metoda specifică - metoda dreptului uniform,

- concretizată în efortul comunităţii internaţionale în vederea elaborării de
instrumente interstatale.

Instrumente statale, prin intermediul cărora se realizează un drept uniform şi uneori

chiar unificat, sunt:
- Convenţiile de la Geneva (1930 – 1931) privind legea uniformă aplicabilă cambiei,
biletului la ordin şi cecului;
- Convenţia de la New York (1958) privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor
arbitare străine;
- Convenţia de la Washington (1965) privind soluţionarea litigiilor născute în legătură
cu investiţiile străine între un stat şi un investitor străin;
- Convenţia de la Haga (1978) privind legea aplicabilă intermedierii;
- Convenţia de la Seul (1985) privind Agenţia multilaterală de garanţie a investiţiilor
străine;
- Convenţia de la Haga (1986) privind legea aplicabilă vânzării internaţionale;

2
 - Convenţia de la New York (1988) privind cambia şi biletul la ordin internaţionale;
- Convenţia de la Ottawa (1988) privind contractul internaţional de factoring;
- Convenţia de la Ottawa (1988) privind contractul internaţional de leasing financiar
etc.

Metoda conflictuală: conflictul de lege se soluţionează prin aplicarea normelor de

drept internaţional privat.

PRINCIPII FUDAMETALE

Principiul libertăţii comerţului

- se referă la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, dar şi crearea

cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
- libertatea comerţului se aplică in multe domenii: minimizarea restricţiilor,
eliminarea privilegiilor, libertatea de a revinde şi a obţine profit, descurajarea
politicilor monopoliste, controlul prin mijloace financiar bancare.
- contribuie la dezvoltarea capacităţii comerciale naţionale, echilibrarea
balanţei comerciale şi creşterea profitului la nivel statal.
- se realizeaza inclusiv prin mijloace financiar bancare: gamă variată de
mijloace, începând cu taxele, impozitele şi până la licenţele de import –export.

Principiul concurenţei loiale.

- creează premisele pentru liberul acces pe piaţă, libertatea cererii, ofertei şi

în general a economiei,
- contribuie la prevenirea şi sistarea actelor anticoncurenţiale,
- participa la repararea prejudiciilor izvorâte din abuzul de libertate în
schimburile comerciale.

!!!!! RENUNTARE TEMPORARA LA CONCURENTA

Printr-o clauză contractuală un debitor se poate obliga să renunţe temporar la
competiţia pe piaţă, adică să permită încheierea unor convenţii anticoncurenţiale
dacă acesta respectă libertatea comerţului, libertatea convenţiilor, ordinea publică
şi bunele moravuri.

Principiul egalităţii juridice a părţilor

3
 - părţile au libertatea să acţioneze potrivit voinţei lor, de pe poziţii de
egalitate juridică.
- părţile sunt libere să aibă iniţiative, să decidă cu privire la circulaţia
mărfurilor şi serviciilor
- participanţii acţionează ca subiecte de drept privat, raporturile sunt de jure
gestionis, între subiecte egale.

Principiul bunei credinţe

- părţile trebuie să acţioneze în limita moralităţii şi să nu recurgă la acţiuni
prin care să-şi fraudeze partenerul.
- convenţiile trebuie executate cu bună credinţă.
- respectat în tranzacţiile comerciale internaţionale.

IZVOARELE

- jurisprudenţa : izvor de drept în sistemele de drept common-law, iar în

celelalte sisteme de drept, deşi nu are valoare de izvor de drept, este un punct de
referinţă..
Izvoare interne :
- legea civilă, uzurile şi practica judecătorească.

Izvoare internaţionale
- convenţiile internaţionale încheiate sub diverse forme .

Principalele izvoare:
- izvoare interne ;
- izvoare internaţionale ;
- uzanţe comerciale;
- principii generale ;
- doctrina.

Sisteme de drept

►Sistemele de drept roman:

- au optat pentru unitate, fie pentru dualitatea dreptului privat,

- au ca izvor principal legea

► Sistemul common-law (anglo –american) :

- Anglia, Irlanda, Ţara Galilor şi Statele Unite ale Americii,

4
 - apărut în insulele britanice, fără a se aplica însă pe toată întinderea geografică
a acestora
- guvernează teritorii întinse ce depăşesc cu mult teritoriul Marii Britanii.
(Scoţia are sistem propriu).
- dreptul englez aduce o contribuţie mare în sistemul common-law graţie
dominaţiei pe care Marea Britanie a impus-o asupra comerţului mondial.
- în perioada antică, comerţul în colonii era foarte avantajos pentru metropole,
prin reglementările specifice.
- izvorul principal de drept al sistemului common –law este reprezentat de
precedentul judecătoresc.
- soluţia pronunţată de o instanţă este obligatorie în litigiile similare soluţionate
de instanţe inferioare sau de acelaşi grad

SUNT 3 sisteme common law:

- sistemul common-law stricto-sensu (sumă a precedentelor),
- equity (reguli de drept pronunţate de curţi speciale)
- statutory-law (reguli de drept create prin legi care în sistemul de drept englez se
cheamă statut sau act).

► Sistemele religioase (islamic).

- in sistemul islamic, izvorul principal de drept îl reprezintă prevederile
Coranului şi Sunnah (tradiţia Profetului).
- legea islamică (sharia) permite profitul, dar interzice dobânda,
- băncile islamice nu au dreptul să acorde împrumuturi cu dobândă, acestea
fiind asimilate cămătăriei.

Convenţiile:

Convenţii bilaterale.
- statele convin asupra modalităţilor concrete ale realizării schimburilor
comerciale (acord de plată, convenţie pentru evitarea dublei impuneri etc.).
- tratatul reprezintă acordul a două sau mai multe state prin care se convine o
anume reglementare în sfera relaţiilor reciproce.
- documentul se poate concretiza sub diverse forme (acord, proces verbal,
compromis, declaraţie, notă diplomatică, protocol, convenţie, ed memoire
sau gentlemens agreement, modus vivendi etc.)
- documentul se poate referi la aspecte generale sau speciale.
Exemplu:
Carta O.N.U

5
 - înfiinţează Organizaţia Naţiunilor Unite, semnat la Conferinţa Naţiunilor
Unite privind organizaţia internaţională de la San Francisco din 26 iunie 1945
de către 50 de state.
- reglementează principiul cooperării, principiul egalităţii suverane a statelor şi
principiul ,,pacta sunt servanda.’’

Tratatele pot contine:

- clauza naţiunii celei mai favorizate: statele îşi acordă reciproc facilităţi comerciale la
fel de favorabile ca oricărui alt stat terţ.
- clauza regimului naţional: străinii care desfăşoară activităţi de comerţ pe teritoriul
statului partener, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca naţionalii.

Uzanţele comerciale.

- se caracterizează prin „continuitate, constanţă şi uniformitate",

- -sunt practici, atitudini, comportamente repetate de multe ori în contractele
pe care părţile le încheie şi derulează, facilitând schimburile comerciale
dintre participanţii

Categorii de uzante:
- uzanţe locale, determinate după un criteriu geografic;
- uzanţele speciale (uzanţele de cereale, de profesie etc.);
- uzanţe generale se aplică tuturor relaţiilor comerciale, independent de
obiectul contractului, ramura de activitate, profesiunea părţilor etc..
- uzanţe specifice, utilizate în anumite domenii şi aplicabile tuturor mărfurilor
- uzanţele de drept (legale sau normative) şi uzanţele convenţionale sau de fapt.
- uzanţele comerciale sunt în esenţa lor profesionale deoarece atât formularea
lor cât şi participarea lor (cu caracter de masa) se realizeaza cu participarea
subiecţilor de drept implicaţi în derularea comerţului.

Uzanţele normative (cutume)

- cutuma este cel mai vechi izvor de drept nescris.

- practica îndelungată, repetată urmată de subiecţi cu caracter de
obligativitate.

Uzanţele convenţionale

- au originea în voinţa contractanţilor, care au deplină libertate, în virtutea

autonomiei de voinţă,
- se formează de regulă spontan, la iniţiativa unui partener contractual.

6
 - având un caracter spontan, uzanţele convenţionale prezintă inconvenientul de a
fi incerte şi imprecise.
- caracter colectiv, implică o practică de masă, nascută din preluarea şi repetarea,
în alte ocazii, a aceloraşi acte sau practici, de către părţi contractante, de obicei
în aceeaşi ramură de activitate sau categorie profesională (Uzanţele sunt
reguli de conduită, codificate, de regulă facultative, care devin obligatorii
doar dacă comercianţii fac referire expresă la ele.
- uzurile sunt reguli de conduită locale, regionale sau naţionale.

Ipoteze şi soluţii privind conflictele dintre uzanţe sau uzanţe şi lege

Conflictul dintre :
- două uzanţe convenţionale se soluţionează în favoarea uzanţei mai
apropiate existente la mometul încheierii contractului.
- o uzanţă convenţională şi o uzanţă normativă, se soluţioneză prin
aplicarea uzanţei convenţionale.
- o uzanţă convenţională şi o lege imperativă, se soluţioneză prin aplicarea
normelor legii imperative.
- o uzanţă convenţională şi o lege supletivă, se soluţioneză prin aplicarea
uzanţei convenţionale.
- o uzanţă normativă şi o lege imperativă, se soluţioneză în considerarea
forţei juridice a legii pe care o completează uzanţa şi de caracterul special
sau general al regulilor care intră în conflict.
- o uzanţă convenţională şi o lege uniformă, se soluţioneză prin aplicarea
uzanţei convenţionale.
- o uzanţă convenţională sau normativă şi o convenţie expresă a părţilor
sau norme de ordine publică, se soluţioneză prin aplicarea fie a convenţiei
exprese a părţilor, fie a normelor de ordine publică.