CURSUL 1 13.02.

2024
DREPTUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL

BIBLIOGRAFIE: Tratat Dragoș Alexandru Sitaru, 2017,

Universul juridic

EXAMEN: o variantă din 3 posibile

ASPECTE INTRODUCTIVE
I NOȚIUNEA DE COMERȚ INTERNAȚIONAL
Accepțiunea noțiunii se referă la:
1. STRICTO SENSU reprezintă totalitatea operațiunilor de
import export cu mărfuri, lucrări, servicii, desfășurarea de
persoane fizice/juridice cu parteneri de naționalitate
străină/referitoare la bunuri aflate in tranzit internațional
(operațiuni pe piețe străine).
Aceste operațiuni se găsesc in faza de distribuire a
economiei, etapa intermediară dintre producție și schimb,
respectiv consum, numai dacă se desfășoară peste granița
unui stat/ un alt element de extraneitate. Discutăm despre
acte si fapte juridice de comerț internațional, anume
 contracte speciale internaționale ( vânzare-cumpărare,
conform Convenției de la Viena, 1980), dar și incidentele in
afara voinței juridice, de care legea leagă nașterea de
efecte ( e.x.: producerea unui risc asigurat/ forța majoră
pe teritoriul României pentru o marfă în tranzit.

2. LATO SENSU reprezintă cooperare economică

internațională.
Aceasta este ansamblul de relații juridice, de
conlucrare, bi/multi laterale între persoanele cu
cetățenie/naționalitate diferite care implică: fie transferul
de marfă, prestare servicii, executarea de lucrări, dar NU
neapărat peste o frontieră de stat.
Obiectul colaborării îl reprezintă eforturile conjugate
de realizare a unor operațiuni de comerț/ conexe,
eșalonate în timp ce pot implica producție, schimb,
servicii, antepriză și altele conexe.

!!! Observație: operațiunile ce intră în obiect sunt acte și

fapte de cooperare economică internațională:

- fie contracte cadru de cooperare internațională,

încheiat la nivel direct între persoane fizice, juridice
din mai multe state ( joint-venture, off-set).
 - Contracte de constituire al unei societăți comerciale
cu capital/ persoane străine.

II DEFINIȚIE:
Comerțul internațional este un ansamblu de norme care
reglementează relațiile patrimoniale cu caracter de
internaționalitate desfășurat fie în cadrul operațiunilor de
import-export, fie în cadrul operațiunilor de cooperare
economică internațională între persoane fizice și persoane
juridice române și străine care sunt profesioniști comercianți,
între acestea și un stat (care acționează în dreptul privat), aflate
pe aceeași poziție de egalitate juridică.

III OBIECTUL: constă în raporturile juridice patrimoniale

desfășurate în cadrul IMPEX/ cooperării internaționale care
implică cel puțin un criteriu de internaționalizare și se produc în
executarea unei inteprinderi economice.
Izvorul acestor raporturi sunt actele și faptele care fie
prin natura obiectului/ conținutului, fie prin subiectele lor intră
în noțiunea de internațional/ cooperare economică.
IV TERMINOLOGIA:
1. Operațiunea de comerț internațional sunt importul și
exportul de mărfuri, servicii, lucrări care au un criteriu
de internaționalizare. Au ca obiect de drept
profesioniștii comercianți, dar pot avea și o parte civilă.
E.x.: vânzarea, închirierea, concesiunea internațională,
participațiile străine la o societate națională,
intermedierea, antepriza, depozitul, operațiunile
bancare, precum și faptele juridice licite/ ilicite.

2. Operațiunea de cooperare economică internațională se

realizează în multiple domenii și au ca izvor acordurile
economice dintre state/ cooperarea economică dintre
privați și străini.

Îmbracă 2 forme:
Caracterul pur care se realizează cu un puternic
caracter de interdependență dat de scopul lor și/
realizarea obiectului (e.x.:contractul master/
cadru/ memorandum și urmate de mai multe
contracte aplicate).
Constituirea unei societăți comerciale cu capital
mixt.
 3. Caracterul internațional este dat de existența, în cadrul
raportului juridic, a cel puțin 1 element de extraneitate
impus fie de contract, fie de sistemul de drept aplicabil
operațiunii.

Legea română stabilește 2 criterii alternative:

a) Criteriul SUBIECTIV dat de domeniul/ sediul părților în
state diferite, e.x.: Convenția de la Viena din 1980 privind
vânzarea internațională de mărfuri, se aplică doar părților
din state diferite.

b) Criteriul OBIECTIV marfa, lucrarea, serviciul să treacă cel

puțin o frontieră de stat ( se regăsește la contractile și
convențiile privind transportul, transportul pe șosele-
CMR, feroviar-CIM, maritime-NAVLOSIRE).

4. Caracterul general al participării României la comerțul

internațional.
România este parte la diferite organism și convenții
internaționale care au o componentă economică și
juridică:

a) UNCTAD – Convenția Națiunilor Unite privind

comerțul și dezvoltarea.
 b) GATT- Acordul general privind tarifele și
comerțul.
Ratificat de România în anul 1971 are ca scop dezvoltarea
unei piețe fără taxe vamale/ impedimente. În cadrul multiplelor
întâlniri ale statelor membre la acord în 1994 în Uruguay s-a
decis constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),
având ca scop liberalizarea comerțului și cadrul legal de
negociere, încheiere și soluționare a contractelor și
diferendelor din cooperare economică internațională.

c) Fondul monetar internațional creează împreună

cu banca internațională pentru reconstrucție și
dezvoltare (BIRD) cooperare monetară și pune
la dispoziție resurse către statele aflate în
nevoie contra dobândă și garanții.
FMI a creeat drepturi speciale de tragere ca monedă
fiduciară de tragere folosit ca instrument de plată ori în clauzele
contractuale contra riscurilor valutare (devalorizarea monedei
naționale).

d) Tratatele de aderare la U.E., din 2007 în

vigoare, care stabilește libertățile
 fundamentale, libera circulație a mărfurilor,
capitaluri, servicii, persoane.

e) Tratatul de la Lisabona care instituie piața

internă a Uniunii.

f) Acordul de participare la Spațiul Economic

European.

V PRINCIPIUL LIBERTĂȚII COMERȚULUI INTERNAȚIONAL:

1. NOȚIUNE – raporturi juridice comerciale, ca obiect al
comerțului internațional, se realizează între subiecții de
drept privat, în cadrul statelor cărora aparțin. Statele
intră în rapoarte uni/ bi/ multinaționale și multilaterale
cu alte state pentru a creea privaților cadrul necesar și
legislația pentru realizarea principiului.

2. IZVOARELE PRINCIPIULUI - Constituția României care

reglementează principiul libertății comerțului, al cărui
specie este comerțul internațional.
- Tratatul de aderare la U.E.
- Participarea la Organizația Națională a Comerțului
 3. CONȚINUTUL PRINCIPIULUI – implică 2 direcții de
aplicare:

a) Cel extern prin care se realizează accesul liber al

străinilor pe piața românească.
b) Cel intern reprezintă capacitatea recunoscută de
legea română comercianților naționali de a fi subiecți
ale comerțului internațional și de a participa la orice
relație economică bucurându-se de cele 3 entități
fundamentale.

I NOȚIUNE:
Ca regulă importul și exportul sunt libere în România, grație
privind libertatea comerțului.
Prin excepție licențele și autorizațiile sunt instrumente
speciale ale politicii statului român de control și supraveghere,
a desfășurarii acțiunii economice în România. Se emit pentru
scopuri de interes general, de control ori supraveghere, statul
impunându-le limitări la import-export ( devenind excepții de la
principiul libertății comerțului).
 Condițiile implementării acestora este ca restricțiile să fie
conform regulilor impuse de OMC, de Tratatele la care România
este parte și reglementările U.E.

II LICENȚELE:
1. COMPETENȚĂ DE EMITERE:
- Ministerul Comerțului ( în orice denumire s-ar regăsi),
emite în principal pentru mărfurile care fac obiectul
unui contingent tarifar la import, reprezintă o anumită
cantitate admisă dintr-un bun/ serviciu, permis a intra
în România la un anumit tarif preferențial/ scutit de
impozit, per an.

- Ministerul Afacerilor Externe eliberează pentru

armamente militare, chimice, etc.

- Alte ministere de profil

2. PROCEDURA DE ELIBERARE:
Titularii cererii sunt numai agenții economici cu sediul în
România, care desfășoară activități de comerț
internațional. Marfa se individualizează conform
nonesclatorului tarifar și statistic conform A TARIFULUI
COMUN AL U.E., care fac referire la Convenția privind
sistemul armonizat de denumire și codificare a marfurilor
(Bruxelles 1963).
Competența de emitere și soluționare revine
ministerelor/ organizațiilor din cadrul acestora, e.x.:
Comisia de Comerț Internațional de la Ministerul
Comerțului.

Valabilitatea licențelor urmăresc următoarele principii:

- TEMPORAL: se eliberează până la finalul anului în curs

putând fi prelungite doar prin Ordin de Ministru.

- SPAȚIAL: se eliberează pentru un anumit teritoriu/

întreaga țară și pentru fiecare partener separat pe
baza unei cereri.

- MATERIAL: se eliberează pentru fiecare marfă în parte

determinată și încadrată într-o poziție tarifară.

- PERSONAL: se eliberează intuito-persone titularului

fiind netransmisibilă.
III AUTORIZAȚIILE:
Sunt acte administrative, diferite de licențe, reglementate
prin act normative, emis de către autoritațile publice, pentru
tranzitul transfrontarier pentru anumite categorii de marfuri.
Trm avizate – avize, permise, certificate, etc.
Se eliberează pentru anumite domenii/ activități economice
cu impact major – semințe, animale vii, industrie alimentară,
farmaceutic și medicale, pietre prețioase și metale , alcool și
tutun.
Natura juridică a autorizațiilor este de act administrative cu
caracter individual. Sunt norme imperative de drept
administrativ.
D.p.d.v. al dreptului internțional privat sunt norme de
imediată aplicare care înlătură conflictul de legi.
Interdicțiile la import-export se emit oficial pentru
protejarea, respectiv, ordinea și siguranța public pentru că
vizează natura special a mărfurilor și impactul lor.
Interdicțiile pot fi permanente, vizând:
- Fie cumulat importul și exportul, e.x.: nucleare,
deșeuri, fie doar exporturile, e.x.: patrimonial cultural,
fie doar importurile, e.x.deșeurile.
 Publicitatea autorizațiilor este obligatorie și implică
indicarea regimurilor, întinderii și procedura de obținere.
Emiterea unei autorizații refuzată, când (alternativ, oricare
din ele):
- Solicitantul nu poate executa comerț internațional /
este aplicată o sancțiune
- Contingentul tarifar pentru marfa respectivă s-a
epuizat
- Condițiile eliberării nu sunt îndeplinite
- Când mărfurile complet interzise (opiaceele)
OBS: concret în contractele de comerț internațional dintre
privați sau ca urmare a incidenței unei uzanțe comerciale în
raportul juridic concret, obligația obținerii autorizației pentru o
anumită marfă revine părții române pentru a se elibera numai
celor cu sediu în țară.
Obligația de obținere este una de mijloace, ca regulă. Poate
deveni obligație de rezultat prin voința părților or ca urmare a
unei uzanțe, caz în care se asimilează fideiusiunii/ promisiunii
pentru fapta altuia. În caz de litigiu, instanța de contencios va
analiza refuzul eliberării actului administrativ, iar instanța de
drept comun natura obligației contractuale.
Paginile: 11,12, 14-17, 18-23, 27-29, 33-37, 101, 107-112, 37-45, 52-
53 (ultimele 2 secțiuni reglementează licențele și autorizațiile)