TEMA 2 SUBIECTELE DREPTULUI COMERŢULUI

INTERNAŢIONAL

PLAN:

1. Noțiunea și clasificarea subiectelor dreptului comerțului

internațional.
2. Subiecte ce aparţin ordinii juridice internaţionale.
3. Subiecte ce aparţin ordinii juridice naţionale.
4. Societăţile transnaţionale/multinaționale.
 TEMA 2 SUBIECTELE DREPTULUI COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
1. Lilia Gribincea. Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Editura Reclama, Chişinău,
2014.
2. Dragoş - Alexandru Sitaru. Dreptul comerţului internaţional, Tratat, Partea Generală,
Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
3. Alexandru-Şerban Stănescu, Dragoş - Alexandru Sitaru, Claudiu Paul Buglea.
Dreptul comerţului internaţional, Tratat, Partea Specială, Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
4. Macovei Ioan. Dreptul comerţului internaţional, vol.I, Editura C.H. Beck, București,
2006.
5. Macovei Ioan. Dreptul comerţului internaţional, vol.II, Editura C.H. Beck, București,
2009.
6. Dumitru Mazilu. Tratat privind dreptul comerțului internațional. Editura Universul
Juridic, București, 2011.
7.Regulamentul CE nr.2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul
Societății Europene (SE).
 1. Noțiunea și clasificarea subiectelor dreptului comerțului internațional.

Sub aspect terminlogic, vom utiliza noțiunea generică de „subiecte” pentru a

exprima toate categoriile de participanți care beneficiază de capacitatea de a
face acte și fapte de comerț internațional, atât în nume și pe cont propriu, cât
și în numele și/sau pe seama altor persoane.

Dreptului comerțului internațional, prin natura sa, implică subiecte ce aparţin

ordinii juridice internaţionale, subiecte ce aparţin ordinii juridice naţionale și
societăţile transnaţionale / multinaționale.

Subiectele de drept național participanți la raporturile juridice de comerț

internațional sunt comercianții din diferite state.
 2. Subiecte ce aparţin ordinii juridice internaţionale.

1. Statul ca subiect al dreptului comerţului internaţional.

În baza Cartei drepturilor şi obligaţiilor economice ale statelor, adoptată prin
Rezoluţia 3281 (XXIX) din 1974 a Adunării Generale a O.N.U., fiecare stat are
dreptul de a participa la comerţul internaţional şi la alte forme de cooperare
economică, indiferent de diferenţele din sistemele politice, economice şi sociale.
În exercitarea comerţului internaţional şi a altor forme de cooperare economică,
fiecare stat este liber să aleagă formele de organizare a relaţiilor sale economice
externe şi să încheie acorduri bilaterale şi multilaterale în concordanţă cu
obligaţiile sale internaţionale şi cu necesităţile cooperării economice
internaţionale.
În raporturile juridice de comerţ internaţional, statul pe de o parte, acţionează ca
titular de suveranitate, iar pe de altă parte, ca persoană juridică, putând încheia
acte de comerţ internaţional, deşi nu are calitatea de comerciant.
 3. Subiecte ce aparţin ordinii juridice naţionale.

Subiecţii de drept naţional, participanţi la raporturile juridice de comerţ

internaţional.

Participanţii cei mai des întâlniţi la raporturile juridice de comerţ internaţional sunt
comercianţii persoane fizice şi comercianţii persoane juridice.

Oricare ar fi statutul juridic al comercianţilor în diferite sisteme de drept există, totuşi,

trăsături comune ce caracterizează profesia de comerciant şi anume:
 exercită acte de comerţ prin natura sau prin forma lor;
 execută acte de comerţ în mod sistematic, permanent, cu titlu de profesiune obişnuită;
 acţionează în numele şi pe contul său, ceea ce înseamnă o independenţă corespunzătoare
şi asumarea unui risc.
 4. Societăţile transnaţionale/multinaționale.

Societăţile transnaţionale (multinaţionale) ca subiecţi ai dreptului comerţului

internaţional.
Societăţile transnaţionale sau multinaţionale sunt societăţi comerciale, care chiar
de la constituirea lor se fundează pe elemente fără caracter naţional, cum sunt:
capitalul ce provine de la asociaţi din diferite ţări, stabilirea uneori a mai multor
sedii principale în ţări diferite etc. şi care sunt lipsite de o legătură juridică cu un
anumit stat, astfel că în privinţa lor nu primeşte vocaţie nici una din legile
naţionale, iar litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicarea actelor lor constitutive
sunt scoase (total sau parţial) din competenţa instanţelor naţionale, pentru a fi
date spre soluţionare unor instanţe speciale.