PARTICIPANȚII LA ACTIVITATEA DE COMERȚ INTERNAȚIONAL

CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................3
I. Participanții la activitatea de comerț
internațional....................................................................4

1
II. Statele.....................................................................................................................................5
III. Organizațiile interguvernamentale........................................................................................7
Concluzii.....................................................................................................................................8
Bibliografie.................................................................................................................................9

2
 INTRODUCERE

În dreptul comerțului internațional, participanții la activitatea de comerț se împart în

două categorii, și anume: subiecte de drept intern, care aparțin ordinii juridice naționale și
subiecte de drept internațional, care provin ordinii juridice internaționale.
Statele au un rol esențial în crearea și funcționarea relațiilor economice internaționale,
dintre toți participanții la activitatea de comerț. De asemenea, organizațiile
interguvernamentale sunt expresia acordului de voință a două sau mai multe state suverane,
care au la bază o convenție internațională și astfel au o capacitate internațională cu un rol
esențial în dreptul comerțului internațional.
Dreptul de a realiza activități de comerț este unul dintre drepturile fundamentale ale
participanților la această activitate, dar prezintă importanță mai ales sub aspectul statelor și
organizațiilor interguvernamentale. În privința statelor, dreptul de a face comerț este un drept
ce nu poate fi restrâns, acestea au dreptul de a participa la comerțul internațional și la alte
forme de cooperare economică, fiind liber să aleagă modalitățile de organizare a relațiilor sale
economice externe, potrivit Cartei drepturilor și îndatoririlor economice ale statelor.
În activitatea desfășurată de state, ca participante la activitatea de comerț se derulează
raporturi complexe între economic și politic. Astfel, statele acționează în raporturile juridice
internaționale de natură economică și comercială încheiate între ele și persoane fizice sau
juridice străine, ca putere suverană. Dar, sunt situații în care statele acționează ca subiecte de
drept privat, pe o poziție de egalitate juridică cu cealaltă parte contractantă, care poate fi, fie o
persoană fizică, fie o persoană juridică. Aceste situații își găsesc aplicabilitatea atunci când
statul este parte contractantă în comerțul internațional sau la un litigiu pe tărâm contractual de
comerț internațional.

3
 I. Participanții la activitatea de comerț
Participanții la activitatea de comerț internațional se împart în două categorii, subiecte
de drept intern ce sunt subiecte ale dreptului comerțului internațional ce aparțin ordinii
juridice naționale și subiecte de drept internațional ce aparțin ordinii juridice internaționale.
Subiectele de drept intern pot fi de naționalitate română sau străină, astfel statutul lor juridic
la activitatea de comerț internațional se determină în conformitate cu legislația fiecărui stat. În
cadrul participanților la raporturile de comerț internațional sunt incluse și alte entități juridice,
cum ar fi regiile autonome, grupurile de interes economic, societățile cooperative,
organizațiile cooperatiste, societățile europene, grupurile europene de interes economic. 1
În orice stat, activitatea în domeniul relațiilor comerciale externe este coordonată,
sprijinită și îndrumată de guvern, care își exercită atribuțiile printr-un organ având diferite
denumiri: ministerul comerțului, ministerul comerțului exterior, ministerul industriei și
comerțului, ministerul economiei naționale, ministerul finanțelor și comerțului. Importanța
acestora este aceea de a dispune de structuri organizatorice specializate în operațiuni de
coordonare a politicii comerciale externe, în conformitate cu directivele guvernului. 2
Schimburile de bunuri și servicii cu subiecte străine cad sub incidența legilor
economiei de piață astfel, coordonarea politicii comerciale externe nu se poate înfăptui în
condiții optime decât prin folosirea mijloacelor economice adaptate legilor economice
obiective care guvernează comerțul internațional. Măsurile administrative subiective, care au
izvorât din statele autoritare, au puterea de a stânjenii dezvoltarea relațiilor economice
internaționale, soldându-se cu dezavantaje pentru economia națională.
În alte state, participanții de drept intern la raporturile de comerț internațional sunt
comercianții persoane fizice și entități colective, iar activitatea lor se desfășoară în condițiile
legii și în limitele actelor constitutive. În tara noastră, subiectele raporturilor juridice de
comerț internațional pot fi persoane fizice sau persoane juridice, potrivit codului civil,
comercianții sunt profesioniști care exploatează o întreprindere, indiferent dacă are sau nu
scop lucrativ. Participanții la activitatea de comerț internațional au aptitudinea de a avea
drepturi și obligații. În calitate de subiecte ale raporturilor de drept al comerțului internațional
aceștia beneficiază de capacitatea de a exercita operațiuni de comerț internațional. 3
În cadrul participanților la comerțul internațional, o poziție distinctă și importantă atât
pe plan economic cât și pe plan politic, o prezintă statele și organizațiile interguvernamentale.
Comerțul internațional se derulează în condițiile unor raporturi complexe, între
economic și politic pe plan mondial. Statele intervin direct în domeniul comerțului
internațional, devenind subiecți ai vieții economice. Tot astfel, ele intervin în mod indirect în
încheierea de tratate internaționale menite să influențeze și să stimuleze dezvoltarea relațiilor
multilaterale. 4

II. Statele
1
I. Macovei - Tratat de drept al comerțului internațional, Editura Universul Juridic, București, 2014, pg. 71
2
I. Stoian – Comerț Internațional, Vol. I, Editura Caraiman, 2001, pg 54
3
I. Macovei - Tratat de drept al comerțului internațional, Editura Universul Juridic, București, 2014, pg. 71
4
Ioan Popa – Tranzacții de comerț exterior, Editura Economică, 2002 pg 17

4
 Statul, ca subiect central în conducerea afacerilor internaționale, își exercită
suveranitatea și responsabilitatea în ceea ce privește conducerea politicii comerciale și
promovarea intereselor economice naționale. Principalele funcții ale statului în comerțul
internațional includ negocierile comerciale, implementarea politicilor comerciale, rezolvarea
disputelor comerciale și promovarea investițiilor străine. Prin intermediul acestor funcții,
statul își protejează industria națională, stimulează exporturile și contribuie la stabilitatea și
prosperitatea economică a țării.
Statele au ca element definitoriu calitatea de titular de suveranitate. Sunt constituite
prin voința lor proprie și prin acest temei ele dobândesc calitatea de subiecte originare ale
ordinii juridice internaționale. În comerțul internațional intervenția lor poate îmbrăca două
direcții mari de acțiune.
În primul rând, ca titular de putere normativă, statul poate interveni instituind norme
care privesc derularea operațiunilor de afaceri cu elemente de extraneitate sau prin care se
stabilește statutul juridic al subiectelor de drept național participante la asemenea operațiuni.
În al doilea rând, statul poate participa efectiv la operațiuni de comerț internațional
într-un mod similar entităților de drept privat, prin încheierea de contracte ca orice subiect de
drept, astfel asumându-și drepturi și obligații.
Statul posedă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter internațional.
Complexitatea personalității sale juridice se manifestă prin raporturi externe de natură diferită. 5
În raporturile juridice internaționale, statul acționează ca putere suverană, iar actele
încheiate de stat ca titular de suveranitate vor beneficia de imunitate de jurisdicție și de
executare. Dacă celălalt participant este o altă entitate suverană sau o organizație
internațională, statul apare ca subiect de drept internațional. În această calitate, acesta
stabilește condiția juridică a celorlalte subiecte de drept și participă la realizarea convențiilor
internaționale. 6
Atunci când cealaltă parte este o persoană fizică sau juridică străină, statul apare ca
subiect de drept constituțional, administrativ, financiar-valutar sau vamal. Raporturile juridice
intervin în legătură cu aplicarea politicii comerciale, controlul exportului și importului,
regimul investițiilor străine, instituirea unui regim vamal care să asigure o balanță comercială
activă. 7
În dreptul român, calitatea de persoană juridică a statului este prevăzută de Codul civil,
care potrivit prevederilor art. 191, statul are calitatea de persoană juridică de drept public, însă
statului nu îi sunt aplicabile dispozițiile de drept comun referitoare la persoanele juridice. 8
Deși statul nu are calitatea de comerciant, în raporturile de comerț internațional, acesta
poate participa nemijlocit ca titular de drepturi și obligații, astfel potrivit art. 223 alin (1) Cod
civil, statul acționează prin Ministerul Finanțelor Publice, dacă prin lege nu se prevede un alt

5
I. Macovei - Tratat de drept al comerțului internațional, Editura Universul Juridic, București, 2014, pg. 73
6
Idem
7
Idem
8
Idem

5
organ. Ministerul Finanțelor Publice apare ca un reprezentant al statului și nu ca un organ
central al administrației de stat cu personalitate de sine stătătoare. 9
Calitatea statului de subiect de drept privat raporturile de comerț internațional este
consecința directă a calității sale d titular al dreptului de proprietate publică așa cum este
prevăzut în art. 136 din Constituție. Aceasta prevede faptul că, statul are dreptul de a
concesiona ori închiria bunurile care fac obiectul proprietății publice. 10
Raporturile de comerț internațional în cadrul cărora, participă statul, au în marea
majoritate caracter contractual, iar aceste raporturi se pot încheia fie sub forma unor acorduri
internaționale, cum sunt acordurile de cooperare financiară și de asistență financiară
nerambursabilă, fie prin contracte propriu-zise, cum ar fi contractele de concesiune sau de
închiriere privind bunuri sau servicii care aparțin proprietății publice.11
În privința raporturilor de cooperare economică și tehnico-științifică internațională,
statul are o dublă calitate, astfel el este titular de suveranitate, dar și un subiect de drept privat,
iar obligațiile asumate privesc subvenționarea de investiții din străinătate, garantarea de
credite în vederea realizării unor investiții sau garantarea investițiilor străine realizate pe
teritoriul nostru.12
Există domenii în care statul participă la raporturile de comerț internațional ce privesc
contractarea de împrumuturi externe, emisiunea de titluri în valută pe piețele financiare,
afectarea de fonduri pentru stimularea activității de comerț exterior și astfel asigurarea
creditelor de export-import.13
În cazul unor litigii, ce rezultă din raporturile de comerț internațional, statul are
calitatea de parte în astfel de litigii, iar pentru soluționarea acestora poate fi desemnată atât o
instanță judecătorească, cât și o instanță arbitrală. 14

9
I. Macovei - Tratat de drept al comerțului internațional, Editura Universul Juridic, București, 2014, pg. 73
10
Dragoș-Alexandru Sitaru – Dreptul comerțului internațional, Tratat, Universul Juridic, pg. 351
11
I. Macovei - Tratat de drept al comerțului internațional, Editura Universul Juridic, București, 2014, pg. 73
12
Idem
13
Idem
14
Idem

6
 II. Organizațiile interguvernamentale
Organizațiile interguvernamentale sunt subiecte derivate ale ordinii juridice
internaționale, ce își au sursa în convenții internaționale multilaterale încheiate de state.
Acestea au un statut juridic propriu, fixat prin convențiile de constituire, nu au un teritoriu și
nici o populație, sunt lipsite de suveranitate. 15 Organizațiile internaționale guvernamentale au
capacitatea de a fi titulare de drepturi și obligații internaționale, necesare îndeplinirii funcțiilor
și realizării scopurilor pentru care au fost create.
Ca și în cazul statelor, rolul organizațiilor interguvernamentale poate fi unul dublu,
astfel acestea pot interveni cu reglementări care să asigure un cadru adecvat pentru
schimburile economice internaționale și pot dispune și dobândi bunuri mobile și imobile și pot
derula operațiuni economice, încheind contracte fie cu statele, fie cu operatori privați. Atunci
când aceste operațiuni generează un contencios, acestea se pot prevala de imunitate de
jurisdicție si de executare, prevăzute în actele lor constitutive sau în diferite convenții
internaționale . 16
Individualizarea organizațiilor interguvernamentale de subiecții de drept intern se
realizează prin anumite particularități de care acestea dispun, cum ar fi: participarea pluri-
statală la crearea lor, desfășurarea unei activități de interes pentru mai multe state și existența
unui act constitutiv, reprezentat de o convenție internațională sau de un tratat internațional.
Dintre organizațiile interguvernamentale, putem exemplifica: Organizația Mondială a
Comerțului, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Banca Mondială, Fondul
Monetar Internațional, Agenția Spațială Europeană, Organizația Mondială a Proprietății
Intelectuale, Organizația Maritimă Internațională. 17
Organizația Mondială a Comerțului este principala organizație interguvernamentală
responsabilă cu reglementarea si promovarea comerțului internațional. Oferă un cadru legal și
instituțional pentru negocierile comerciale și rezolvarea disputelor între statele membre.
Administrează acorduri comerciale, cu ar fi Acordul General privind Tarifele și Comerțul
(GATT) și Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS). Promovează transparența și
durabilitatea în comerțul internațional prin intermediul monitorizării politicilor comerciale ale
statelor membre.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a fost constituită cu
scopul de a accelera reconstrucția Europei și de a promova cooperarea economică și
dezvoltarea durabilă între statele membre și alte economii. Fondul Monetar Internațional,
acționează în cadrul ONU și are ca misiuni promovarea cooperării monetare internaționale,
facilitarea expansiunii și creșterii armonioase a comerțului internațional, promovarea
stabilității schimburilor, scurtarea duratei și reducerea dezechilibrelor din balanțele de plăți ale
statelor membre. 18

15
Elena Alina Oprea – Dreptul Comerțului Internațional, Editura Hamangiu, 2023, pg. 138
16
Idem
17
Idem
18
Elena Alina Oprea – Dreptul Comerțului Internațional, Editura Hamangiu, 2023, pg. 138

7
 CONCLUZII

Comerțul internațional reprezintă un pilon esențial al economiei globale, facilitând

schimburile de bunuri și servicii între state și contribuind la creșterea economică și
dezvoltarea durabilă. În acest context, atât statul cât și organizațiile interguvernamentale joacă
roluri importante în gestionarea și promovarea acestui proces complex.
Statul, ca actor central în conducerea afacerilor internaționale, își exercită
suveranitatea și responsabilitatea în ceea ce privește conducerea politicii comerciale și
promovarea intereselor economice naționale. Principalele funcții ale statului în comerțul
internațional includ negocierile comerciale, implementarea politicilor comerciale, rezolvarea
disputelor comerciale și promovarea investițiilor străine. Prin intermediul acestor funcții,
statul își protejează industria națională, stimulează exporturile și contribuie la stabilitatea și
prosperitatea economică a țării.
Organizațiile interguvernamentale oferă asistență tehnică și capacitare statelor în
dezvoltarea capacităților comerciale și în respectarea normelor și regulilor comerciale
internaționale.
Organizațiile interguvernamentale oferă un cadru instituțional și legal pentru
gestionarea și reglementarea comerțului internațional. Aceste organizații facilitează
negocierile comerciale, promovează cooperarea între state și asigură respectarea normelor și
regulilor comerciale internaționale. Prin intermediul activităților lor, organizațiile
interguvernamentale contribuie la crearea unui mediu comercial mai transparent, echitabil și
predictibil. Împreună, statul și organizațiile interguvernamentale lucrează pentru a promova
creșterea economică, dezvoltarea durabilă și stabilitatea în cadrul comerțului internațional.
În concluzie, relația dintre state și organizațiile interguvernamentale în domeniul
comerțului internațional este una de colaborare și interdependență. Prin intermediul
negocierilor, implementării politicii și cooperării instituționale, aceste entități lucrează
împreună pentru a promova creșterea economică și prosperitatea globală prin intermediul
comerțului internațional. Este esențial ca această colaborare să continue și să se dezvolte într-
un mod care să țină cont de schimbările din economia globală și de nevoile în continuă
schimbare ale statelor membre.

8
 BIBLIOGRAFIE
Doctrină
Dragoș-Alexandru Sitaru – Dreptul comerțului internațional, Tratat, Universul Juridic
Dragoș-Alexandru Sitaru – Dreptul comerțului internațional-Tratat- Partea Generală, Lumina
Lex, București, 2004
Elena Alina Oprea – Dreptul Comerțului Internațional, Editura Hamangiu, 2023
I. Macovei - Tratat de drept al comerțului internațional, Editura Universul Juridic, București,
2014
I. Stoian – Comerț Internațional, Vol. I, Editura Caraiman, 2001
Ioan Popa – Tranzacții de comerț exterior, Editura Economică, 2002