ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

TRATAMENTE CONTABILE PRIVIND

LEASINGUL (IAS 17)

 
  

Politici si tratamente contabile privind leasingul (IAS 17)

 CUPRINS

INTRODUCERE – DE CE LEASING ?

CAPITOLUL I: ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE DE

LEASING
1.1 Definiţia leasingului
1.2 Standardele internationale de contabilitate asupra leasingului - IAS 17
1.3 Clasificarea operatiunilor de leasing
1.4 Elementele principale ale unui contract de leasing
1.5 Factorii care influenţează derularea operaţiunilor de leasing

CAPITOLUL II: CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE LEASING

REFLECTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORULUI
2.1 Leasing financiar
2.2 Leasing operational

CAPITOLUL III: CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE LEASING

REFLECTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARULUI
3.1 Leasing financiar
3.2 Leasing operational

CAPITOLUL IV: TRANZACŢIILE DE VÂNZARE şi LEASEBACK

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE – DE CE LEASING ?

2
 Unul din principalele motive pentru care leasing-ul este o alternativa financiara atat
de populara in lume este acela care sintetizeaza de fapt "filozofia" leasing-ului: Nu
proprietatea asupra mijloacelor fixe ci utilizarea lor efectiva este aceea care aduce profit.
Aspectul cheie este folosirea judicioasa a resurselor de capital: investirea banilor in ceea
ce genereaza "business" si aduce profit, cum ar fi publicitatea, pregatirea superioara a
personalului, stocuri, explorarea de noi piete, cercetare, dezvoltare, in locul blocarii lor
prin cumpararea de mijloace fixe.
Resursele financiare limitate, modaliatea greoaie si birocratica de acces la credite
de investitii, bugetele impuse de compania mama, sunt numai cateva din motivele care
restrictioneaza politica investitionala a celor mai multe firme, obligandu-le sa renunte la o
serie de proiecte de investitii pe care ar dori sa le realizaze. Leasing-ul este solutia care
permite depasirea acestor neajunsuri si obtinerea in folosinta, cu un minim de capital
investit, a unor echipamente moderne, performante, care maresc eficienta si atrag marirea
volumului afacerii si al activitatii, ceea ce inseamna in final mai mult profit.
In contextul economic actual din Romania avantajele utilizarii leasing-ului ca instrument
de finantare sunt legate in primul rand de necesitatile de dezvoltare rapida a firmelor, in
special a celor din sectorul privat. Urmatoarele aspecte specifice pietei de leasing din
Romania inclina net balanta deciziei investitorilor in favoarea alegerii leasing-ului:
Folosirea eficienta a resurselor: se atinge varianta optima de respectare a bugetului
stabilit, graficele de plati din contractul de leasing permitand esalonarea planului investi-
tional pe termen mediu;
Managementul taxelor: se pot folosi facilitatile fiscale legate de deductibilitatea platilor
aferente leasingului precum si cele legate de amortizare;
Posibilitate de finantare pe termen mediu si lung: o alternativa flexibila si accesibila unei
largi categorii de societati;
Rapiditate si accesibilitate: procedura de obtinere a unei finantari in sistem leasing este
mult mai simpla si mai accesibila decat in cazul procedurilor clasice de creditare.

3
 CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE

DE LEASING

1.1 Definiţia leasingului

Conform IAS 17, “Leasingul financiar este operatiunea de leasing care
transfera, in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente dreptului de
proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, in cele
din urma”.
Standardul defineşte leasingul ca fiind acel contract între locator şi locatar prin
care se transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun, pe o perioadă de timp determinată
în schimbul unei plăţi.
Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri
împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin
aceasta, leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea
beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea, leasingul ca tehnică de
finanţare vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii si
ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.
Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi
juridic.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care
permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.
Prima definiţie legală a leasingului în Europa continentală provine din Franţa,
referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea numindu-se credit-bail. Operaţiunile
de credit-bail sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri imobiliare in vederea
unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin efortul ei financiar, dacă
aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului să devină proprietarul
bunurilor fie printr-o promisiune unilaterală de vânzare, fie prin achiziţionarea directă ori

4
indirectă a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele
închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra construcţiilor
edificate pentru acel locator.
O definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune in evidenţă funcţiile
economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei
investiţii productive garantată de beneficiar.
In legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni
prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi, denumită
utilizator, să cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun mobil sau
imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia contra unei plăţi
numită redevenţă, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziţionării bunului (Legea
nr.53 din 25 noiembrie 2004 pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului
nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing si societăţile de leasing, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I. Nr. 1.153 din 1 decembrie 2004).
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare, pe
baza unui contract de leasing, în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru
întreaga investiţie. Pe toată durata contractului, închiriatorul-proprietar permite
utilizatorului-chiriaş să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a
efectua o serie de plăţi (rate de leasing) pe durata contractului. Câştigurile obţinute prin
Ieasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia.
O operaţie tipică de leasing decurge astfel: utilizatorul hotărăşte asupra echipamentului
de care are nevoie, asupra întreprinderii producătoare, a mărcii şi modelului. De
asemenea, specifică clar orice însuşire specială dorită a bunului, termenele de garanţie,
livrare, instalare şi service-ul.
Totodată, utilizatorul negociază preţul. După ce echipamentul şi aspectele
importante au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat, utilizatorul
încheie un contract de locaţiune cu finanţatorul-proprietar, negociind cu acesta durata
contractului, ratele de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare, instalare vor fi incluse in
preţul contractului, precum şi alte considerente opţionale. Termenul de leasing include o
varietate de tranzacţii de la cele în care leasingul reprezintă folosirea proprietăţii

5
închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la cele în care leasingul este, de fapt, un
mijloc de finanţare a utilizatorului-chiriaş pentru a achiziţiona bunul închiriat.
Privit din punctul de vedere al societătii de leasing, leasingul constituie o
cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Deci
leasingul este o operaţie de finanţare (creditare) pe baza unui contract prin care
utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea de a-1 cumpăra Ia finele locaţiei, după ce
a fost plătită chiria aferentă şi ultima tranşă de plată (preţul rezidual). Prin prisma
finalităţii, operaţiunea de leasing poate fi asemănată cu cea de vânzare-cumpărare cu
plata în rate, în cazul în care bunul trece în proprietatea beneficiarului. Deosebirea este
aceea că prin operaţiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani,
în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosinţă a bunului respectiv.
Din punctul de vedere al benficiarului, leasingul reprezintă o formă de creditare
în cadrul căreia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea acestuia,
iar rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing, şi, în final a preţului
rezidual. În această situaţie, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul
de proprietate se transferă odată cu achitarea preţului rezidual, respectiv odată cu
achitarea bunului.

1.2 Standardele internationale de contabilitate asupra leasingului

Standardele Internaţionale de Contabilitate asupra leasingului sunt stabilite prin

IAS 17 “ leasing “.
Se exclud din sfera de reglementare a standardului operaţiunile privind
exploatarea de resurse naturale, precum şi cele privind acordarea licenţelor pentru
exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală cum ar fi : filme, înregistrări, piese de
teatru, brevete.
Prezentul standard se aplica acelor contracte care transfera dreptul de utilizare a
bunurilor,chiar daca,pentru utilizarea sau intretinerea respectivelor bunuri,locatorului i se
poate cere efectuarea unor servicii substantiale si nu se aplica in cazul contractelor de
servicii care nu implica transferul dreptului de utilizare a bunurilor intre partile
contractante.

6
 Standardul defineşte leasingul ca fiind acel contract între locator şi locatar
prin care se transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun, pe o perioadă de timp
determinată în schimbul unei plăţi.
Potrivit standardului, leasingul financiar are ca trăsătură principală faptul că,
odată cu dreptul de utilizare al bunului, sunt transferate locatarului în mare măsură
riscurile dar şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra acelui bun.
Astfel, în afara dreptului de proprietate, locatorul nu mai deţine nimic pentru sine,
din punct de vedere practic, acest lucru înseamnă că singurul drept pe care locatorul nu îl
are este să vândă bunul. Titlul de proprietate poate fi transferat la finele contractului.
Leasing operational este operatiunea de leasing care nu intra in categoria
leasingului financiar.
Leasingul irevocabil reprezinta operatiunea de leasing care este revocabila doar:
 daca survine o contingenta a carei producere era putin probabila;
 cu permisiunea locatorului;
 in cazul in care locatorul contracteaza cu acelasi locator un nou leasing privind
acelasi bun sau unul echivalent;sau
 in momentul platirii,de catre locatar,a unei sume suplimentare,astfel incat,la
inceputul leasingului,continuarea lui este certa intr-o masura rezonabila.
Începutul contractului de leasing este cea mai devreme data la care se întocmeşte
contractul sau data la care părţile convin să respecte principalele prevederi ale
leasingului.
Durata contractului de leasingului reprezinta perioada de timp irevocabilă pentru
care locatarul a contractat bunul in leasing , precum şi orice alte perioade pentru care
locatarul are posibilitatea să continuie utilizarea bunului în regim de leasing ,cu sau fara
plata suplimentara, dacă această opţiune este în mod rezonabil cert că va fi efectuată de
locator.
Standardul defineşte plăţile minime de leasing ca fiind acele plăţi pe care
locatarul este obligat să le efectueze de-a lungul termenului de leasing , excluzand chiria
contingenta, costurile serviciilor si impozitele pe care locatorul le va plati si care se vor
rambursa acestuia,impreuna cu:

7
  in cazul locatarului-orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliata
locatarului
 in cazul locatorului-orice valoare reziduală garantată locatorului de catre locatar,
o parte afiliata locatarului sau de o terta parte idependena,capabila din punct de
vedere financiar sa satisfaca aceasta garantie în cazul opţiunii de cumpărare, dacă
există un grad rezonabil de certitudine că locatarul va achiziţiona bunul la finele
contractului.
Valoarea justa este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o
datorie,de buna voie, intre parti aflate in cunostinta de cauza,in cazul unei tranzactii in
care pretul este determinat obiectiv.
Durata de viata economica este:
-perioada de-a lungul careia se estimeaza ca un bun este utilizabil economic de catre unul
sau mai multi utilizatori;fie
-numarul unitatilor de productie sau al unitatilor similare care se estimeaza a se obtine
prin utilizarea bunului de catre unul sau mai multi utilizatori.
Durata de viata utila este perioada estimata care ramane, de la inceputul duratei de
leasing, fara a fi limitata la aceasta, pe parcursul careia se asteapta ca beneficiile
economice incorporate in bun sa fie consumate de catre intreprindere.
Valoarea reziduală garantata este:
 in cazul locatarului,acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau
de o altă parte afiliată acestuia(valoarea garantiei constituind valarea maxima ce
devine platibila,in orice situatie).
 in cazul locatorului,acea parte a valorii reziduale ce este garantata de locatar sau
de o terta parte neafiliata locatorului ce este capabila,din punct de vedere
financiar,sa onoreze obligatiile asumate prin garantie.
Valoarea reziduală negarantată , încasarea acestei valori de către locator nu este
certă sau este garantată parţial.
Investitia bruta in leasing este suma platilor minime de leasing aferente unui
leasing financiar,din punct de vedere al locatorului,si orice valoare reziduala negarantata
acumulata in contul locatorului

8
 Prin intermediul unui leasing financiar , locatorul urmăreşte să realizeze un venit
egal cu valoarea justă a bunului în regim de leasing. Acest venit va fi egal cu valoarea
actualizată la dobânda implicită a plăţilor minime de leasing, la care se adaugă valoarea
reziduală negarantată.
În acest contest, plăţile minime de leasing includ ratele de leasing achitate pe
parcursul contractului, precum şi valoarea reziduală garantată de locatar .
Investitia neta in leasing,este investitia bruta in leasing,mai putin venitul financiar
nerealizat.
Venitul financiar nerealizabil reprezinta diferenta dintre:
 suma dintre platile minime de leasing aferente unui leasing financiar,din punct de
vedere al locatorului,si orice valoare reziduala negarantata acumulata in contul
locatorului si
 valoarea actualizata a sumei anterioare,determinata la rata implicita a dobanzii din
contractul de leasing
Rata implicita a dobanzii din contractul de leasing este rata de actualizare care,la
inceputul leasingului,determina ca valoare actualizata cumulata a platilor minime de
leasing si a valorii reziduale negarantatesa fie egala cu valoarea justa a bunului in regim
de leasing.
Standardul defineşte, în plus, rata dobânzii marginale a locatarului ca fiind acea
dobândă la care locatarul s-ar putea împrumuta, la data de începere a contractului de
leasing cu o garanţie similară , fondurile necesare pentru a achiziţiona bunul sau dobânda
la care un leasing similar ca garanţie şi durată i-ar sta la dispoziţie.
Este definită şi chiria contingentă ca fiind acea chirie suplimentară care se
datorează în funcţie de un alt parametru decât scurgerea timpului, este cazul leasingului
auto care se percepe în cazul în care se depăşeşte un număr de kilometri parcurşi anual,
deci, este o plată compensatorie pentru utilizarea intensivă a bunului.

9
1.3 Clasificarea operatiunilor de leasing

Clasificarea operaţiunilor de leasing adoptată în acest Standard se bazează pe

măsura în care riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate a unui bun în regim
de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de a se
înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a bunului sau a uzurii morale
şi a unor variaţii ale venitului datorate modificării condiţiilor economice. Beneficiile pot
fi reprezentate de estimarea unei activităţi profitabile pe durata de viaţă economică a
bunului şi a unor câştiguri rezultate din creşterea valorii sau din realizarea valorii
reziduale.
O operaţiune de leasing este considerată ca fiind leasing financiar, dacă transferă,
în mare măsură, tote riscurile şi beneficile aferente titlului de proprietate. O operaţiune
de leasing este considerată leasing operaţional, dacă nu transferă, în mare măsură,
toate riscurile şi beneficiile aferente titlului de proprietate.

Întrucât tranzacţia dintre locator şi locatar se bazează pe un contract de leasing

comun ambelor părţi, este necesară utilizarea unor definiţii consecvente. Aplicarea
acestor definiţii în circumstanţe diferite celor două părţi poate determina, uneori, ca
acelaşi leasing să fie clasificat în mod diferit de locator şi, respectiv, de locatar.

Clasificarea unei operaţiuni de leasing financiar sau operaţional depinde mai

curând de fondul tranzacţiei decât de forma contractului. Exemple de situaţii în care o
operaţiune de leasing este clasificată, în mod normal, ca leasing financiar sunt :

(a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul
perioadei de leasing;
(b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic faţă
de valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul
leasingului, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată;
(c) termenul de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a
bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
(d) la începutul leasingului, valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing este cel
puţin egală cu aproape întreaga valoare justă a bunului în regim de leasing; şi

10
(e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel
încât numai locatarul le poate utiliza fără efectuarea unor modificări majore.
Aspecte care sa indice situatii care, in mod individual sau in combinatie, pot,
de asemenea, sa conduca la clasificarea unei operatiuni de leasing ca fiind leasing
financiar sunt:

- in cazul in care locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului

generate de rezilierea contractului revin locatarului,
- castigurile sau pierderile rezultate din variatia valorii juste reziduale sunt in sarcina
locatarului ( de exemplu, sub forma unei reduceri a chiriei echivalenta cu cea mai
mare parte a incasarilor din vanzari la sfarsitul contractului de leasing ), si
- locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru a doua perioada, la o chirie
substantial mai redusa decat chiria pietei.
Operatiunile de leasing care au ca obiect terenuri si cladiri sunt clasificate ca
leasing operational sau financiar, ca si operatiunile de leasing care au ca obiect alte
bunuri. Totusi, o caracteristica a terenurilor este ca acestea au, in mod normal, o durata de
viata economica nedeterminata si, daca nu se estimeaza ca locatarului ii va fi transferat
titlul de proprietate pana la sfarsitul termenului de leasing, atunci locatarului nu- revin, in
mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate. O suma platita
pentru un astfel de leasing reprezinta plati de leasing achitate in avans, care sunt
armonizate pe perioada de leasing in functie de beneficiile aduse.

1.4Elementele principale ale unui contract de leasing

 Locatorul transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun celeilalte părţi din
contract pe o perioadă determinată.
Finanţatorul (locatorul) - poate fi o companie financiară, un holding, o bancă de
investiţii sau comercială, societate de asigurare, o societate de leasing sau chiar
furnizorul.
Sunt situaţii în care aceasta atrage şi alte companii la finanţarea operaţiunii,
dacă valoarea bunului este ridicată (în cazul avioanelor sau a instalaţiilor
complexe).

11
 In cazul în care finanţatorul este o bancă, aceasta nu are controlul asupra
întreţinerii exploatării bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante
din împrumutul acordat (dacă la sfârşitul locaţiei bunul reintră în posesia
furnizorului).
 Utilizatorul preia dreptul de folosinţă, şi este în cele mai multe cazuri partea
responsabilă pentru alegerea , comandarea şi recepţionarea bunului.
 Obiectul contractului de leasing, bunuri mobile şi imobile aflate în circuitul
civil , dar nu şi bunurile din categoria activelor fixe necorporale ca de ex:
înregistrări audio-video, manuscrise, brevete, drepturi de autor. Rămân
nemenţionate în lege aplicaţiile de calculator şi suporturile magnetice de date.
Totuşi, dacă interpretăm legea în spiritul ei şi nu în litera ei, nici aceste bunuri
nu ar putea să facă obiectul unui contract de leasing.
 Rata de leasing reprezintă suma pe care utilizatorul o plăteşte către locator în
schimbul cedării folosinţei bunului. Această rată poate fi plătită lunar sau
trimestrial.
 Dreptul de opţiune, reprezintă dreptul utilizatorului de a achiziţiona bunul la
finele contractului de leasing , mai reprezintă dreptul utilizatorului de a prelungi
contractul de leasing, sau de a înceta raporturile contractuale. În lipsa acestui
drept de opţiune, contractul respectiv se transformă într-o închiriere simplă.
 Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care este achiziţionat bunul de către
locator care este şi finanţatorul, altfel spus , valoarea de intrare reprezintă costul
de achiziţie al bunului.
 Valoarea reziduală reprezintă o valoare a bunului dinainte convenită. La
expirarea contractului de leasing, utilizatorul are dreptul de a opta să
achiziţioneze bunul la valoarea reziduală. În cazul leasingului financiar valoarea
reziduală este restricţionată la maximum 50 % din valoarea de intrare.
 Valoarea totală a contractului de leasing reprezintă totalitatea ratelor de
leasing plus valoarea reziduală.
 Termenul contractului de leasing, care se mai numeşte perioadă de utilizare
nu poate fi mai mic de un an şi va fi precizat expres la încheerea contractului.

12
  Clauza de obligavitate a asigurării bunului revine locatorului care are
obligaţia să asigure bunul printr-o societate de asigurare.

1.5 Factorii care influenţează derularea operaţiunilor de leasing

Creşterea uluitoare a utilizării operaţiunilor de leasing arată ce puţină importanţă

acordă oamenii de afaceri conceptului legal de proprietate. Pentru omul de afaceri, ceea
ce contează este substanţa şi nu forma. Din această perspectivă, clientul este proprietarul.
Leasingul este opţiunea aleasă pentru un contract, în general pentru avantajele pe care le
prezintă atât pentru client cât şi pentru furnizor. Aceste avantaje se măsoară prin eficienţa
operaţiunii de leasing.
Astfel, pentru societatea de leasing, eficienţa rezultă din încasarea taxelor de
leasing, a căror nivel este de regulă ridicat: nivelul ridicat este justificat, în mare măsură,
de riscurile pe care le comportă aceste operaţiuni. Totodată, leasingul antrenează
exportul, prin vânzarea de maşini şi utilaje iar după expirarea perioadei de valabilitate a
contractului de leasing piesele de schimb necesare şi alte servicii, care au o rentabilitate
ridicată, în paralel cu operaţiunea de leasing.
In cuantificarea cât mai exactă a rentabilităţii exportului prin leasing este necesar
să fie luaţi în seamă o serie de alţi factori, cum ar fi perioada de închiriere, eşalonarea
ratelor de leasing, calculate pe diferite etape ale acesteia, facilităţile fiscale de care se
bucură circulaţia internaţională a mărfurilor prin leasing în comparaţie cu cea prin
vânzare-cumpărare, valorifîcarea finală a mărfii etc.
Pentru beneficiari, determinarea eficienţei operaţiunii de leasing (absolut necesară
în vederea fundamentării deciziei în politica de investiţii, a opţiunii către leasing) se face,
de regulă, prin comparaţie cu alte operaţiuni, ca de pildă, cumpărarea cash sau pe credit.
In condiţiile penuriei de capital, leasingul apare, oricum, ca alternativa cea mai potrivită
pentru cumpărătorii care nu dispun de capital propriu suficient pentru a realiza investiţiile
iniţiale.
Continuând ideea că factorul determinant al operaţiunii de leasing îl constituie
însăşi eficienţa sa, încercăm să prezentăm în continuare, subfactorii care, antrenaţi,
conduc la o operaţiune eficientă, sau după caz, ineficientă.

13
 Eficienţa operaţiunii de leasing poate rezulta dintr-o abordare comparată a
avantajelor şi limitelor pe care le prezintă atât pentru client cât şi pentru furnizor. Atunci
când se are în vedere realizarea unei operaţiuni de leasing, părţile realizante iau în
considerare factori precum: chiria (rata de leasing), perioada de închiriere, preţul real al
bunului, cotele de amortizare, modalităţi de plată etc.
Rata de leasing presupune următoarele:
 Determinarea preţului real de achiziţie a echipamentului ce va fi închiriat, la care
se adaugă cheltuielile efectuate cu transportul, plata taxelor de cumpărare şi alte
cheltuieli legate de achiziţionarea echipamentului;
 Determinarea comisionului ce revine societăţii de leasing, al cărui nivel depinde
de preţul echipamentului şi cheltuielile generale ale societăţii. Unele societăţi
stabilesc o taxă fixă, altele percep comisioane care variază între 5% şi 20%;
 Stabilirea cotelor de amortizare a echipamentului, care sunt exprimate procentual
şi aplicate asupra cheltuielilor de capital; cotele de amortizare asigură recuperarea
de la client a părţii din valoarea echipamentului ce corespunde perioadei de
închiriere;
 Determinarea profitului;
 Pe baza acestor elemente, stabilirea chiriei.
Pentru client, plata în sistem leasing, constituie un avantaj prin economisirea, în
faza iniţială, a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie. In derularea
operaţiunii de leasing, chiria e considerată o cheltuială a întreprinderii şi nu o investiţie,
astfel că, bilanţul firmei nu se modifică deoarece atât maşinile închiriate, cât şi obligaţiile
ce decurg din plata chiriei nu apar în bilanţ. De asemenea, un alt factor îl reprezintă, după
cum am spus, perioada de închiriere. Pentru client, un avantaj este acela că, perioada de
inchiriere poate fi astfel stabilită încât întreprinderea să fie dotată permanent cu maşinile
cele mai moderne şi cu cel mai bun randament. Un alt avantaj care decurge din aceşti
factori este acela că într-o perioadă relativ scurtă de utilizare a maşinilor pentru care nu se
justifică cumpărarea, se poate realiza o economie importantă.
Pentru furnizor, toţi aceşti factori se materializează în avantaje, astfel:
Funizorul are posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradiţional şi pe cel în
leasing, al cărui mecanism contribuie efectiv la extinderea cererii pentru o serie de

14
mărfuri de valoare ridicată;
 Atragerea de noi beneficiari care nu pot plăti preţul întreg, în cazul vânzărilor
cash, sau avansul în cazul vânzărilor pe credit;
 Câştigarea de noi clienţi şi ca atare rolul promoţional al leasingului se realizează,
de asemenea, prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat, pentru
a-1 convinge pe client de randamentul său, iar apoi în cazul unui rezultat pozitiv,
acesta poate achiziţiona echipamentul (leasingul experimental);
 Asigurarea obţinerii unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea
maşinilor şi utilajelor care au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere
de bază;
 Bilanţul nu este afectat de datorii, în ciuda refinanţării, deoarece vânzarea
creanţelor nu presupune o cerere de credit şi permite realizarea unor câştiguri de
închiriere, câştiguri care n-au ajuns însă la scadenţă.
Am prezentat până acum avantajele ce decurg din acţiunea factorilor de inf1uenţă,
atât pentru client cât şi pentru furnizor. Pentru ambele părţi, însă, leasingul comportă
unele riscuri şi prezintă anumite limite tot ca o rezultantă a aceloraşi factori. Printre
limitele pe care leasingul le prezintă pentru client, menţionăm:
 Este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul contractului de
leasing în toată perioada de închiriere;
 Adeseori este mai costisitor decât cumpărările pe credit, iar opţiunea pentru o
astfel de operaţiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte
domenii foarte rentabile;
 Pentru furnizor (exportator) leasingul comportă anumite riscuri:
 Instrăinează numai folosinţa, conservând proprietatea; uneori bunurile pot fi
deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare, iar cauzele sunt greu de stabilit;
 După prima închiriere este posibil să nu se mai găsească alţi utilizatori.
Dacă furnizorul doreşte să realizeze intrarea pe piaţă a unor produse noi în
condiţiile în care aceasta (piaţa) este deja acoperită (chiar saturată) cu produse de bună
calitate, atunci el va recurge la leasingul direct (sau experimental). Producătorul oferă
mai întâi produsele noi spre testare, spre încercare, contractul de leasing având un rol
simbolic (îndeosebi rata de leasing este foarte mică); după expirarea contractului iniţial

15
utilizatorul putând opta pentru:
 restituirea produsului;
 prelungirea contractului de leasing (evident de data aceasta rata de leasing va fi
cea normală);
 cumpărarea (dacă este posibil) a bunului respectiv.
In funcţie de conţinutul ratei de leasing raportată la preţul de export, distingem
leasing financiar şi leasing funcţional.
La produsele la care cererea este scăzută (şi deci posibilitatea apariţiei celui de-
al doilea client mică) atunci furnizorul va apela la prima formă: leasingul financiar.
Acesta presupune că în perioada de închiriere de bază (prima închiriere) să se amortizeze
întregul preţ de export al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum şi un
beneficiu. Contractul de leasing financiar se încheie.
In funcţie de modalitatea de plată, leasingul financiar poate să aibă două variante:
cu plata integrală şi cu plata parţială. In prima variantă, ratele sunt astfel calculate încât
după încheierea perioadei de bază întreprinzătorul să îşi poată acoperi cheltuielile de
producţie şi cele comerciale, plus alte cheltuieli suplimentare şi să realizeze valorificarea
capitalului investit plus un anumit beneficiu care sporeşte pe măsura creşterii duratei de
închiriere. In cea de a doua variantă, dacă apare deci un al doilea client, la sfarşitu1
perioadei de închiriere se determină valoarea reziduală a echipamentului folosit iar
clientul va plăti diferenţa dintre preţul de achiziţie şi valoarea reziduală plus dobânzile
aferente.
Dacă furnizoru1 (societăţi de leasing sau producători) dispune de mărfuri foarte
căutate pe piaţa mondială, atunci va alege o altă formă de desfăşurare a operaţiunilor de
leasing, şi anume, leasingul funcţional. Acesta presupune ca în perioada de bază să se
realizeze doar o parte din preţul de export al obiectului contractual. In acest tip de
leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing, neexistând, de
regulă, o relaţie directă între preţul la care a fost achiziţionat echipamentul de către
societatea de leasing şi chiria percepută. Societatea de leasing îşi asumă, de obicei,
riscurile uzurii morale şi răspunde de furnizarea pieselor de schimb, efectuarea
reparaţiilor, asigurarea echipamentelor şi plata diverselor taxe şi impozite. Leasingul
funcţional este realizabil, la cererea beneficiarului, formulată în avans faţă de data

16
expirării contractului. Ambele părţi au dreptul, după terminarea perioadei de bază, să
prelungească închirierea, fapt ce are loc de regulă în mod tacit.
Dacă proprietarul are dificultăţi financiare temporare va recurge la lease-back.
Acesta cuprinde operaţiunile prin care proprietarul îşi vinde întreprinderea unor societăţi
de leasing şi, simultan, o închiriază de la acestea. Scopul acestor operaţiuni, este, deci,
transformarea fondurilor imobilizate în fonduri disponibile. După expirarea perioadei
primei închirieri, în timpul căreia societatea de leasing reintră în posesia fondurilor
investite, proprietarul iniţial are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preţ dinainte
stabilit, în general relativ scăzut.
Sistemul prezintă două avantaje esenţiale: pentru client, îi permite să-şi acopere
nevoile plătind o rată de leasing mai mică (de câteva ori) decât rata normală şi pentru
societatea de leasing, prin utilizarea cât mai completă a bunului se obţine o rată totală de
leasing mult mai mare decât cea care s-ar putea percepe de la un singur beneficiar.
Pentru importator, avantajele se prezintă astfel: poate folosi utilaje costisitoare, de
mare randament, cu eforturi financiare minime; utilajele depăşite moral pot fi înlocuite
operativ; obţinerea de consultanţă în domeniul managementului etc.
In cadrul leasingului internaţional există posibilitatea apariţiei dublei impuneri
(supunerea la impozit a aceleiaşi materii impozabile şi în aceeaşi perioadă de timp de
către două autorităţi fiscale din două ţări diferite). Apariţia acesteia trebuie privită în
strânsă legătură cu particularităţile politice, fiscale şi ale sistemului de impozite întâlnite
într-o tară sau alta. De asemenea, pot conduce la apariţia dublei impuneri şi interesele
unor state de a utiliza impozitele pentru stimularea activităţii producătoare de venituri
impozabile sau, dimpotrivă, pentru frânarea acestora.
Dubla impunere internaţională poate fi evitată prin măsuri legislative unilaterale
(mai greu de realizat), ca de exemplu: acordarea de reduceri sau scutiri de impozite
pentru veniturile obţinute de rezidenţii unui stat în străinătate sau prin scăderea din
impozitul datorat în ţara de reşedinţă a impozitelor plătite de rezidenţii unui stat în
străinătate, sau prin acorduri bilaterale sau multilaterale între diferite state.
In ceea ce priveşte impunerea veniturilor, prin convenţiile încheiate între diferite
state au fost inserate mai multe soluţii dintre care enunţăm, cu referire la subiectul nostru
soluţia referitoare la categoria ce include şi taxa de leasing, adică venituri realizate sub

17
forma redevenţelor. Acestea se impun de regulă, în ambele state contractante, în
proporţiile stabilite de comun acord. Statului de origine a redevenţei i se limitează cota
de impozit pe care poată să o perceapă.
Creşterea utilizării operaţiunilor de leasing se explică atât prin eficienţa lor cât şi
prin faptul că, în condiţiile actualei revoluţii tehnico-ştiinţifice, când înnoirea produselor
şi uzura morală a maşinilor sunt deosebit de accelerate, leasingul se dovedeşte a fi o
altemativă avantajoasă pentru obţinerea unor utilaje costisitoare necesare extinderii şi
modernizării producţiei.

CAPITOLUL II: CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE LEASING

REFLECTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARULUI

2.1 Leasing financiar

Locatarii trebuie sa recunoasca operatiunile de leasing financiar in bilanturile lor

ca active si datorii la o valoare legala, la inceputul leasingului, cu valoarea justa a bunului
in regim de leasing sau cu valoarea actualizata a platilor minime de leasing, daca aceasta
din urma este mai mica. Pentru calcularea valorii actualizate a platilor minime de leasing,
se considera ca factor de actualizare rata

implicita a dobanzii din contractul de leasing, daca aceasta se poate determina ; in caz
contrar, trebuie utilizata rata dobanzii marginale a locatarului.

Tranzactiile si alte evenimente trebuie inregistrate si reflectate in concordanta cu

fondul lor si cu realitatea financiara, si nu numai cu forma juridica. In timp ce forma
juridica a unui contract de leasing reflecta faptul ca locatarul nu poate sa dobandeasca
titlul de proprietate a bunului inregim de leasing, in cazul operatiunilor de leasing
financiar fondul si realitatea financiara rezida in aceea ca slocatarul dobandeste
beneficiile economice din utilizarea bunului pe cea mai mare parte din durata de viata
economica, in schimbul unei obligatii de a plati pentru acest drept o suma aproximativ
egala cu valoarea justa a bunului si cheltuielile de finantare aferente.
Daca asemenea tranzactii de leasing nu sunt reflectate in bilantul locatarului,
resursele economice si nivelul obligatiilor unei intreprinderi sunt subevaluate,

18
denaturandu-se astfel indicatorii financiari, prin urmare este adecvata inregistrarea
leasingului financiar in bilantul locatarului atat ca un activ, cat si ca o obligatie de a
achita platile viitoare de leasing. La inceputul leasingului, activul si datoria pentru platile
viitoare de leasing se inregistreaza in bilant la valori egale.
Nu este adecvat ca datoriile bunurilor in regim de leasing sa fie prezentate in
situatiile financiare ca o deducere din activele aferente bunurilor in leasing. Intrucat
pentru prezentarea datoriilor in bilant datoriile curente sunt evidentiate separat de cele pe
termen lung, aceeasi distinctie se va utiliza si pentru datoriile generate de leasing.
Anumite activitati specifice aferente leasingului implica, adesea, aparitia unor
costuri directe initiale, cum ar fi cele legate de negocierea si incheierea contractelor de
leasing. Costurile identificate ca fiind atribuibile direct activitatilor efectuate de locatar
pentru un leasing financiar sunt incluse in valoarea inregistrata ca activ in baza
contractului de leasing.
Platile de leasing trebuie impartite in cheltuieli de finantare a leasingului si
reducerea datoriei neachitate. Cheltuielile de finantare trebuie alocate pe perioade de-a
lungul termenului de leasing, astfel incat sa se obtina o rata periodica constanta a
dobanzii la soldul datoriei ramase in fiecare perioada.
In pratica, in procesul de alocare a cheltuielilor de finantare pe perioade de-a
lungul termenului de leasing, se poate folosi o forma de aproximare pentru simplificarea
calculelor.
Un leasing financiar da nastere unor cheltuieli cu amortizarea aferenta bunului,
precum si unor cheltuieli financiare, in fiecare perioada contabila. Politica de amortizare
pentru bunurile inregim de leasing trebuie sa fie consecventa cu cea aplicata activelor
amortizabile detinute in proprietate, iar amortizarea inregistrata trebuie calculata in baza
prevederilor Standardelor Internationale de Contabilitate IAS 4, Contabilitatea
amortizarii si IAS 16, Terenuri si mijloace fixe. Daca nu exista in mod rezonabil
certitudinea ca locatarul ca obtine dreptul de proprietate pana la sfarsitul termenului de
lesing, activul trebuie amortizat in totalitate pe durata cea mai scurta dintre termenul de
leasing si durata de viata utila a acestuia.
Valoarea amortizabila a bunului in regim de leasing se aloca pe fiecare perioada
contabila de-a lungul perioadei estimate de utilizare pe o baza sistematica si consecventa

19
cu politica de amortizare adoptata de de locatar pentru activele detinute in proprietate.
Daca exista certitudinea ca locatarul va obtine dreptul de proprietate pana la sfarsitul
termenului de leasing, perioada estimata de utilizare este durata de viata utila a activului ;
astfel, activul se amortizeaza pe perioada cea mai scurta dintre termenul de leasing si
durata de viata utila.
Suma dintre cheltuielile cu amortizarea aferente activului si cheltuielile de
finantare aferente perioadei este rareori egala cu platile de leasing datorate aferente
perioadei si, de aceea, este inadecvata simpla recunoastere a platilor de leasing ca o
cheltuiala in contul de profit si pierdere. Prin urmare, este improbabil ca activul si datoria
aferenta sa fie egale ca valoare dupa inceputu leasingului.
Pentru a determina daca un bun ce constitue obictul leasingului s-a depreciat,
adica beneficiile economice estimate a se obtine in viitor din utilizarea bunului sunt mai
mici decat valoarea sa contabila, o intreprindere aplica Standardul International de
Contabilitate referitor la deprecierea activelor, care stabileste cerintele privind
modalitatea de revizuire de catre o intreprindere a valorii contabile a activelor sale,
determinarea valorii recuperabile a unui activ si momentul la care trebuie sa recunoasca
sau sa reia o pierdere din depreciere.
Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare : Prezentare si
descriere, in cazul unui leasing financiar, locatarul trebuie sa evidentieze urmatoarele :
a) pentru fiecare clasa de active, valoarea contabila neta la data bilantului ;
b) o reconciliere intre totalul platilor minime de leasing –la data bilantului –si
valoarea lor actualizata. In plus, intreprinderea trebuie sa prezinte totalul
platilor minime de leasing –la data bilantului – si valoarea lor actualizata
pentru fiecare din perioadele de mai jos :
 pana la 1 an ;
 intre 1 an si 5 ani ;
 peste 5 ani.
c) chiriile contingente inregistrate in veniturile aferente perioadei ;
d) totalul platilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obtine
in conditiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilantului ; si

20
 e) o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatarului,
incluzand, dar fara a se limita, la urmatoarele :
 baza determinarii chiriilor contingente ;
  existenta si termenii optiunilorde reinoire sau cumparare si a clauzelor de
escaladare ; si

 restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la

dividende, datorii suplimentare si alte operatiun de leasing.
In plus, cerintele de prezentare in conformitate cu IAS 16, Terenuri si mijloace
fixe, se aplica valorilor bunurilor ce fac obieactul contractului de leasing financiar si care
sunt contabilizate de catre locatar ca achizitii de active.

2.2 Leasing operational

Platile de leasing in cazul unui leasing operational trebuie recunoscute ca o

cheltuiala in contul de profit si pierdere liniar de-a lungul termenului de leasing, in cazul
in care o alta baza sistematica nu este reprezentativa pentru ritmul beneficiilor
utilizatorului.
In cazul leasingului operational, platile de leasing (excluzand costu serviciilor, cu
ar fi asigurarea si intretinerea) sunt recunoscute ca si cheltuieli in contul de profit si
pierdere, si mod similar, cu exceptia situatiei in care o alta baza sistematica este
reprezentativa pentru ritmul beneficiilor utilizatorului, chiar daca platile nu sunt efectuate
pe aceeasi baza.
Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare :Prezentare si
descriere, in cazul unui leasing operational, locatarul trebuie sa evidentieze urmatoarele :
a) totalul platilor minime de leasing previzionate a se obtine dintr-un leasing
operational irevocabil pentru fiecare din perioadele de mai jos :
- pana la 1 an ;
- intre 1 an si 5 ani ;
- peste 5 ani.
b) totalul platilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obtine
in conditiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilantului ;

21
 c) platile aferente contractului si subcontractului de leasing inregistrate in
venituri in perioada aferenta, cu evidentierea separata a platilor minime de
leasing, chiriilor contingente si a platilor aferente subcontractelor de leasing ;
d) o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatarului,
incluzand, dar fara a se limita, la urmatoarele :
 baza determinarii chiriilor contingente ;
 existenta si conditiile operatiunilor de reinoire sau cumparare si a clauzelor de
escaladare ; si
 restrictiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele legate de dividende,
datori suplimentare si alte operatiuni de leasing.

CAPITOLUL III: CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE LEASING

REFLECTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORULUI

3.1 Leasing financiar

Locatorii trebuie sa recunoasca in bilant bunurile detinute in regim de leasing

financiar drept creante, la o valoare egala cu investitia neta in leasing.

In cazul unui leasing financiar, locatorul transmite locatarului, in mare masura,

toate riscurile si beneficiile aferente titlului de proprietate, de aceea, ratele de incasat se
trateaza, de catre locator, ca rambursare al principalului si ca venit financiar aferent,
acesta din urma reprezentand recompensa locatorului pentru investitia si serviciile sale.
Recunoasterea venitului financiar trebuie sa se bazeze pe un model care reflecta o
rata periodica constanta a rentabilitatii aferente investitiei totale nete neamortizate a
locatorului, corespunzatoare leasingului financiar.
Locatorul urmareste alocarea venitului financiar pe termenul de leasing, pe o baza
sistemetica si raationala. Aceasta alocare a venitulu i se bazeaza pe un model care reflecta
o rentabilitate periodica constanta a investitiei neamortizate a locatorului,
corespunzatoare leasingului financiar. Platile de leasing aferente perioadei contabile,
excluzand costurile serviciilor, se deduc din investitia bruta in leasing in vederea
diminuarii valorii principalului si a venitului financiar nerealizat.
Valorile reziduale negarantate estimate utilizate in calcularea investitiei brute in
leasing realizata de locator se revizuiesc periodic. Daca a avut loc o diminuare a valorii

22
reziduale negarantate estimate, alocarea venitului de-a lungul termenului de lesing este
revizuita si orice diminuarea a sumelor deja acumulate se recunoaste imediat.
Costurile directe initiale, cum ar fi comisioanele si taxele juridice, sunt adesea
suportate de locatori la negocierea si perfectarea unui leasing. In cazul opeatiunilor
de leasing financiar, aceste costuri directe initiale sunt efectuate in vederea obtinerii unui
venit financiar si se inregistreaza imediat in venituri sau se aloca pe termenul de leasing
leasingului, scazandu-se din aceste venituri. Cea de-a doua varianta se poate realiza prin
recunoasterea cheltuielii in momentul realizarii acesteia si prin recunoasterea, in aceeasi
perioada, drept venit, a unei parti din venitul financiar nerealizat, in valoare egala cu
costurile directe initiale.
Locatorii care sunt producatori sau comercianti trebuie sa recunoasca profitul sau
pierderea din vanzare in rezultatul perioadei, in conformitate cu politica urmata in mod
normal de intreprindere in cazul vanzarilor directe. Daca se stabilesc in mod artificial rate
scazute ale dobanzii, profitul din vanzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, daca s-ar
aplica o rata comerciala a dobanzii. Costurile directe initiale trebuie recunoscute ca o
cheltuiala in contul de profit si pierdere la inceputul leasingului.
Producatorii sau comerciantii ofera adesea clientilor optiunea de a cumpara sau de
a inchiria un bun in regim de leasing. Un bun inchiriat in regim de leasing financiar de
locatori, producatori sau comercianti generaza doua tipuri de venit :
a) profitul sau pierderea echivalenta profitului sau pierderii rezultate din
vanzarea directa a bunulu in regim de leasing, la preturi de vanzare
normale, reflectand orice reduceri comerciale ; si
b) venitul financiar de-a lungul termenului de leasing .
Venitul din vanzare, inregistrat de un locator –producator sau comerciant, la
inceputul leasingului financiar, este valoarea justa a bunului sau, daca este mai mica,
valoarea actualizata a platilor minime de leasing adtorate locatorului, ccalculata la o rata
comerciala a dobanzii. Costul vanzarii, recunoscut la inceputul termenului de leasing,
este costul proprietatii in regim de leasing sau valoare contabila, daca aceasta difera de
costul bunului, mai putin valoare actualizata a valorii reziduale negarantate. Diferenta
dintre venitul din vanzari si costul vanzarii este profitul de vanzare, recunoscut in
conformitate cu politica privind vanzarile aplicata de intreprindere.

23
 Uneori, locatorii – producatori sau comercianti stabilesc in mod artificial rate
scazute ale dobanzii pentru atragerea clientilor. Utilizarea unei astfel de rate va face ca o
parte excesiva din venitul total din tranzactie sa fie inregistrat la momentul vanzarii. Daca
se stabilesc in mod artificial rate scazute ale dobanzii, profitul din vanzare trebuie limitat
la cel care ar rezulta, daca s-ar aplica o rata comerciala a dobanzii.

Costurile direacte initiale sunt recunoscute ca o cheltuiala la inceputul termenului

de leasing, deoarece ele sunt in princial legate de realizarea profitului din vanzare de
catre producator sau comerciant.

Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare : Prezentare si

descriere, in cazul unui leasing financiar, locatorul trebuie sa evidentieze urmatoarele :

a) O reconciliere intre totalul investitiei brute in leasing –la data bilantului –si
valoarea actualizata a platilor minime de leasing de incasat la data bilantului. In
plus, intreprinderea trebuie sa prezinte totalul investitiei brute in leasing si
valoarea actualizata a platilor minime de leasing la data bilantului, pentru fiecare
din perioadele de mai jos :
- pana la 1 an ;
- intre 1 an si 5 ani ;
- peste 5 ani.
b) venit financiar nerealizat ;
c) valorile reziduale neagarantate datorate in favoarea lcatorului ;
d) reducerile de valoarea cumulate pentru platile minime de leasing de primit, ce nu
pot fi incasate ;
e) chirii contingente inregistrate in venituri ; si
f) o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatorului.
Adesea, ca un indicator de crestere, este utila evidentierea investitiei brute mai putin
venitul nerealizat corespunzator unei noi activitati introduse in cadrul perioadei contabile,
dupa deducerea sumelor relevante aferente contractelor de leasing revocate.

24
 3.2 Leasing operational

Locatorii trebuie sa prezinte bunurile detinute in regim de leasing operational in

bilant, in conformitate cu natura acestora.

Venitul rezultat din leasingul operational trebuie recunoscut ca venit pe o baza

liniara, pe perioda de leasing, cu exceptia cazului in care o alta baza sistematica nu este
considerata mai reprezentativa pentru ritmul in care se diminueaza beneficiile generate de
utilizarea bunului.

Costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obtinerea venitului din leasing,

sunt recunoscute drep cheltuieli. Venitul din leasing (exclusiv incasarile din servicii
oferite precum asigurarea si intretinerea) se recunoaste ca venit pe o baza liniara pe
perioada de leasing, chiar daca incasarile nu sunt inregistrate pe aceasta baza, cu exceptia
cazului in care o alta baza sistematica este mai reprezentativa pentru ritmul in care se
diminueaza beneficile generate de utilizarea bunului in regim de leasing.

Costurile directe initiale suportate special pentru obtinerea venitului dintr-un leasing
operational fie se amana si se aloca la venituri pe perioada de leasing proportional cu
venitul inregistrat din chirie, fie se recunosc in contul de profit si pierdere ca o cheltuiala
in perioada in care se efectueaza.

Amortizarea bunurilor in regim de leasing trebuie sa se faca pe o baza consecventa

cu politica normala de amortizare a locatorului pentru bunuri similare, iar cheltuielile cu
amortizarea trebuie calculate in baza prevederilor Standardului International de
Contabilitate IAS 4, Contabilitatea amortizarii si IAS 16, Contabilitatea terenurilor si
mijloacele fixe.
Pentru a determina daca un bun ce face obiectul contractului de l easing s-a
depreciat, adica beneficiile economice previzionate a se obtine in viitor din utilizarea
bunului sunt mai mici decat valoarea contabila, intreprinderea va aplica Standardul
International de Contabilitate referitor la deprecierea activelor, care stabileste cerintele
privind modalitatea in care o intreprindere trebuie sa revizuiasca valoarea contabila a
activelor sale, modalitatea in care trebuie sa determine valoarea recuperabila a unui activ
si momentul la care trebuie sa recunoasca sau sa reia o pierdere din depreciere.

25
 In cazul unui leasing operational, un locator-producator sau comerciant nu
recunoaste intr-o operatiune de leasing nici un profit din vanzare, deoarece tranzactia de
leasing nu este echivalenta cu o vanzare.
Suplimentar fata de cerintele IAS 32, Instrumente financiare : Prezentare si
descriere, in cazul unui leasing operational, locatorii trebuie sa evidentieze urmatoarele :
a) pentru fiecare clasa de active, valoarea contabila bruta, amortizarea cumulata si
pierderea acumulata din depreciere la data bilantului ; si
-amortizarea recunoscuta in perioada aferenta ;ss
-pierderi din depreciere in perioada aferenta ;
-pierderi din depreciere reluate in perioada aferenta.
b) platile minime viitoare rezultate din leasing operational irevocabil, pe total si
pentru fiecare din perioadele de mai jos :
- pana la 1 an ;
- intre 1 an si 5 ani ;
- peste 5 ani.
c) totalul chiriilor contingente recunoscute la venituri ; si
d) o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatorului.

CAPITOLUL IV: TRANZACŢIILE DE VÂNZARE şi LEASE BACK

O tranzactie de vanzare si de lease back implica vanzarea unui bun de catre

vanzator si inchirierea catre vanzator a aceluiasi bun in regim de leasing. Platile de
leasing si pretul de vanzare sunt, de obicei, interdependente, intrucat sunt negociate
impreuna. Tratamentul contabil al tranzactiei de vanzare si de leaseback depinde de
tipul contractului de leasing.

Daca o tranzactie de vanzare si de leaseback are ca rezultat un leasing financiar,

orice surplus reprezentand diferenta dintre suma rezultata din vanzare si valoarea
contabila nu trebuie recunoscut imediat ca venit in situatiile financiare ale locatarului-
vanzator, ci trebuie amanat si amortizat pe parcursul termenului de leasing.
In cazul in care tranzactia de leaseback reprezinta un leasing financiar, tranzactia
este un mijloc prin care locatorul acorda finantare locatarului, bunul avand rol de

26
garantie. Din acest motiv nu se recomanda sa se considere drept venit diferenta dintre
sumele rezultate din vanzare si valoarea cotabila. Aceasta diferenta se amana si se
amortizeaza pe parcursul termenului de leasing.
Daca o tranzactie de vanzare si de leaseback are ca rezultat un leasing operational
si este evident ca tranzactia se face la o valoare justa, orice profit sau pierdere trebuie
recunoscuta imediat. Daca pretul de vanzare este mai mic decat valoarea justa, orice
profit sau pierdere trebuie recunoscuta imediat, cu exceptia cazului in care pierderea se
compenseaza prin plati de leasing viitoare cu o valoare sub pretul pietei si profitul sau
pierderea trebuie amanata si amortizata proportional cu platile de leasing, pe durata
estimata de utilizare a bunului. Daca pretul de vanzare este mai mare decat valoarea justa,
surplusul reprezentand diferenta dintre pretul de vanzare si valoarea justa trebuie amanat
si amortizat pe durata estimata de utilizare a bunului.
Daca tranzactia de leaseback este leasing operational, iar platile de leasing si
pretul de vanzare sunt stabilite la valoare justa, a avut loc, de fapt, o tranzactie normala
de vanzare si orice profit sau pierdere se recunoaste imediat.
In cazul unui leasing operational, daca valoarea justa, in momentul tranzactiei de
vanzare si de leaseback, este mai mica decat valoarea contabila a bunului, piarderea egala
cu diferenta dintre valoarea contabila si valoarea justa trebuie inregistrata imediat.
In cazul unui leasing financiar, nu este necesara o astfel de ajustare, decat daca a
avut loc o depreciere a valorii, caz in care valoarea contabila se reduce pana la valoarea
recuperabila, in conformitate cu Standardul International de Contabilitate referitor la
deprecierea activelor.
Cerintele legate de prezentarea informatiilor de catre locatari si locatori se aplica
si in cazul tranzactiilor de vanzare si de leaseback. Descrierea solicitata a contractelor
importante de leasing conduce la evidentierea unor clauze unice sau mai putin obisnuite
ale contractului sau a conditiilor de realizare a tranzactiilor de vanzare si de leasback.
Tranzactiile de vanzare si de leasback se pot circuscrie criteriilor referitoare la
prezentare stipulate in cadrul IAS 8, Profit net sau pierdere neta aferenta perioadei, erori
fundamentale si modificari ale politicilor contabila, paragraful 16.

Aplicarea retroactiva a acestui Standard este incurajata, dar nu obligatorie. In cazul

in care standardul nu este aplicat retroactiv, soldul oricarei operatiuni de leasing financiar

27
deja existente se considera a fi fost bine determinat de locator si trebuie contabilizat din
momentul aplicarii standardului in conformitate cu prevederile acestuia.
Practic, operaţia de lease-back constã în vânzarea unui activ şi preluarea imediatã
a acestuia în locaţie. Este evident cã, prin aceastã operaţie, situaţia realã a întreprinderii nu
se modificã, ea utilizând în continuare activul.

Operaţia de lease-back permite însã constatarea la rezultate, în anul vânzãrii, a

unui plus de valoare care, în realitate, va fi neutralizat de chiriile viitoare. În plus, prin
încadrarea contractului de închiriere în categoria leasingului operaţional, se evitã
constatarea unei datorii şi, în consecinţã, majorarea ratei îndatorãrii.

28