Sunteți pe pagina 1din 11

SCURTE APRECIERI PRIVIND IMPORTANŢA

LEASINGULUI FAŢĂ
DE ALTE OPERAŢIUNI COMERCIALE
Conf.univ.dr. IOAN RUS

Universitatea „Dimitrie Cantemir“, Târgu Mureş

Rezumat
Articolul abordează probleme de interes şi prezintă pe scurt noţiunea de leasing, pentru a
realiza apoi o comparaţie între aceasta şi o succesiune de operaţiuni comerciale, ca de exemplu:
creditul, vânzarea cu plata în rate, împrumutul şi locaţia. Scopul articolului este de a trece în revistă
avantajele pe care le prezintă leasingul în comparaţie cu celelalte operaţiuni comerciale. După
toate cele prezentate ajungem la sfârşitul articolului la concluzia că importanţa operaţiunilor de
leasing faţă de celelalte operaţiuni comerciale rezidă din avantajele pe care acestea le prezintă
faţă de beneficiar, faţă de finanţator şi faţă de producător.
Termenul de leasing vine din englezescul „lease“ care înseamnă „a
închiria“. Acest termen s-a extins cu rapiditate, fiind acum cel mai utilizat
termen pentru a denumi aceste operaţiuni, chiar dacă el nu exprimă, în fapt o
închiriere.
Leasingul reprezintă o noţiune care a pătruns în toate dicţionarele
economice cu sensuri din ce în ce mai largi, fascinând prin simplitatea
operaţiunii şi avantajele ei. El reprezintă o tehnică de finanţare pe termen
lung pentru societăţile comerciale care doresc să îşi achiziţioneze utilaje şi
echipamente, dar nu au posibilităţi de finanţare. Această tehnică de finanţare
care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacţie agenţilor economici care
nu pot să obţină credite de la bănci, ori nu pot să-şi greveze patrimoniul prin
instituirea de ipoteci sau gajuri.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de
finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga
investiţie.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex
care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un bun fără a plăti imediat
preţul1 .
Schematic, această operaţiune se prezintă astfel:

1
D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operaţiuni de leasing, Bucureşti, Editura Lumina Lex,
1998, p. 7
Cumpără bunul Închiriază bunul
SOCIETATEA
FURNIZORUL DE LEASING BENEFICIARUL

Normele legale privind leasingul, prevăd: „leasingul este o operaţiune,


prin care o parte denumită locator/finanţator transmite pentru o perioadă
determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este,
celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing,
locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al
utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a
înceta raporturile contractuale“2 .
Alegerea leasingului ca formă de finanţare presupune o analiză profundă
având în vedere faptul că o firmă poate apela în condiţiile actuale la diverse
modalităţi de procurare a bunurilor: credit, împrumut, vânzare-cumpărare în
rate, închiriere. De aceea, se impune realizarea unei comparaţii între ceea ce
înseamnă leasing, care este pe undeva o combinaţie între formele menţionate
mai sus, şi fiecare formă în parte.
1. Leasing versus credit
Creditul este un element indispensabil în tranzacţiile comerciale, de
aceea funcţionează în prezent mecanisme de finanţare complexe, realizate de
regulă prin bănci; creditul este o formă de finanţare tradiţională, deoarece
pentru investiţii se apelează de obicei la credit.
Dacă analizăm leasingul, în forma sa clasică, putem spune că acesta este
asemenea unui credit de investiţii chiar dacă beneficiarul nu devine imediat
proprietarul acesteia. Din punct de vedere al finanţatorului, „leasingul este un
credit pe termen lung şi mediu, garantat de un drept de proprietate“; iar din
punct de vedere al beneficiarului, el „constituie o formă de creditare în cadrul
căruia sumele necesare achiziţionării bunului se obţin din exploatarea
acestuia, iar rambursarea lui se face eşalonat, sub forma ratelor de leasing şi
în final a preţului rezidual“. Creditul astfel obţinut este sub formă de
echipamente şi nu bănească, dar în realitate, cele două noţiuni prezintă
caracteristici diferite cu privire la: gradul de finanţare, forma de acordare,
garanţie, analiza documentaţiei financiare şi politica de creditare.
În ceea ce priveşte gradul de finanţare – în cazul creditului tradiţional,
beneficiarul contribuie cu 30%-50% din valoarea investiţiei, în timp ce în cazul
2
Culegere de acte normative după documente oficiale, Totul despre Leasing, actualizat
18 iulie 2005, Editura Meteor Press, p. 6
leasingului se asigură finanţarea integrală a investiţiei.
Cu privire la garanţie – în cazul creditului tradiţional, investiţia este
grevată de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă), iar la leasing, garanţia este
dată de chiar dreptul de proprietate asupra bunului închiriat.
Cu privire la forma de acordare, creditul tradiţional se acordă sub formă
bănească, iar la leasing, creditul se acordă sub formă de echipament.
Analiza documentaţiei financiare se efectuează astfel: în cazul
creditului tradiţional, finanţatorul acordă o mai mare atenţie analizei situaţiei
financiare într-o viziune postfaptică şi mai puţin previzională, în timp ce în
cazul leasingului, societatea de leasing, ca societate finanţatoare, acordă o mai
mare atenţie analizei rentabilităţii proiectului ce va fi finanţat prin leasing, deci
are o viziune previzională.
Referitor la politica de creditare, creditarea se face în cazul creditului
tradiţional, după o analiză foarte complexă efectuată de inspectorii de credite,
în timp ce la leasing, politica de creditare a societăţii de leasing este mult mai
dinamică, documentaţia şi analizele efectuate sunt mult mai simple.
Dacă luăm ca exemplu situaţia unei firme care doreşte să realizeze o
investiţie într-un utilaj, având posibilitatea să-şi finanţeze investiţia prin
credit sau prin leasing, ea va realiza o analiză în urma căreia să stabilească
care modalitate este mai avantajoasă. Analiza se bazează pe compararea
obligaţiilor financiare. Din analiza fluxurilor de numerar în cele două cazuri,
leasingul prezintă o importanţă sporită faţă de credit fiind preferabil din mai
multe motive:
– societatea de leasing are mai multe informaţii de specialitate, putând
oferi beneficiarului informaţii mai complete;
– chiria se înregistrează ca şi cheltuială, iar bunul care face obiectul
contractului este acceptat ca şi garanţie;
– capitalul firmei este protejat, deoarece leasingul asigură o finanţare de
100%;
– munca administrativă şi timpul necesar pentru obţinerea bunului prin
leasing sunt mai reduse decât cele pentru credit.
2. Leasing versus împrumut
Leasingul se aseamănă şi cu un împrumut, iar din compararea celor
două noţiuni, se desprind următoarele:
Împrumutul necesită garanţii din partea ambelor părţi.
Banca trebuie să stabilească sistem de rate, în general mai mari decât
cele de leasing, care nu sunt deductibile din profit (sumele deductibile se scad
din profitul impozabil al firmei).
Bunul cumpărat prin creditul obţinut aparţine beneficiarului şi va apărea
în bilanţul firmei; beneficiarul va suporta riscul uzurii morale a bunului,
degradarea în timp, din punct de vedere tehnic în comparaţie cu bunuri din
aceeaşi categorie, mai performante, apărute ulterior pe piaţă.
În ceea ce priveşte leasingul, garanţia o constituie bunul însuşi. Ratele
impuse de firma de leasing sunt mai mici (de asemenea avansul pentru
leasing este mai mic decât contribuţia utilizată în cazul în care soliciţi un
împrumut) şi se stabilesc în funcţie de preţul de pe piaţă al bunului dar şi în
funcţie de taxa pe valoarea adăugată, dobândă, profit. Ratele în sistemul de
leasing sunt deductibile din profit.
Bunul este folosit de beneficiar în regim de închiriere şi prin urmare nu
apare în bilanţ, însă beneficiarul poate cumpăra bunul la sfârşitul contractului
de leasing la o valoare marginală (costul se stabileşte în funcţie de perioada
rămasă până la deprecierea fizică a bunului), însă nu este obligat să o facă.
Importanţa bunului în regim de leasing, asigură plata ratelor cu banii
generaţi de folosirea bunului respectiv.
3. Leasing versus locaţiune (închiriere)
Se poate spune că leasingul, în forma sa incipientă s-a dezvoltat din
închiriere, şi totuşi s-a ajuns ca astăzi cele două tipuri de operaţiuni să fie
extrem de diferenţiate. Deşi contractul de leasing poate fi considerat o
variantă a contractului de locaţie, datorită scopului principal, acela de a
beneficia de folosinţa unui bun fără a fi proprietar de drept, trebuie făcută o
delimitare între cele două noţiuni deoarece există o multitudine de deosebiri,
iar printre acestea enumerăm:
Cu privire la numărul participanţilor la operaţiune, la închiriere apar
doi participanţi: cel care închiriază bunul şi chiriaşul; iar în cazul
operaţiunilor de leasing participă, de regulă trei părţi: furnizorul, societatea
de leasing şi beneficiarul.
În ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra bunului, în contractul
de locaţie, la sfârşitul perioadei, bunul închiriat nu poate trece în proprietatea
chiriaşului decât în baza unui contract separat de vânzare-cumpărare; iar în
ceea ce priveşte contractul de leasing, la sfârşitul perioadei de locaţie, bunul
poate trece în posesia beneficiarului în baza redevenţelor plătite şi a unui preţ
rezidual.
Referitor la dreptul de opţiune, în cazul contractului de locaţiune, după
încetarea locaţiunii, locatarul trebuie să restituie bunul în starea în care a fost
predat; iar în cazul contractului de leasing, locatarul are dreptul de a opta
pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului de leasing ori încetarea
raporturilor contractuale.
Cu privire la modul de achiziţie al bunurilor, la închiriere, între-
prinderea ce dă cu chirie achiziţionează bunul din proprie iniţiativă; la
leasing, bunul se cumpără de către societatea de leasing la cererea expresă a
beneficiarului, de aceea nu apare riscul de a nu putea închiria bunul.
Provenienţa obiectului tranzacţiei, creează următoarele aspecte:
– Contractul de închiriere obişnuită permite utilizatorului să beneficieze
de utilaje deja disponibile oricât doreşte şi pe durată optimă.
– Contractul de leasing presupune cumpărarea de utilaje pentru care
trebuie să se cunoască anticipat rentabilitatea, durata de utilizare şi
modalităţile de amortizare.
Referitor la structura obiectului tranzacţiei, se poate afirma:
– Societăţile care practică operaţiuni de închiriere obişnuită lucrează de
regulă cu utilaje standard: vagoane, aparatură medicală, centrale electrice de
putere mică.
– Societăţile de leasing închiriază pe termen mediu maşini cu un înalt
grad de specializare şi care se află sub incidenţa progresului tehnic galopant.
Cu privire la plata chiriei, putem afirma:
– La închiriere, beneficiarul plăteşte chirie atât timp cât are nevoie pentru
bunul respectiv, după care îl restituie, deci poate oricând revoca contractul;
– La leasing, beneficiarul plăteşte chirie până la data prevăzută în
contract, chiar dacă nu mai are nevoie de bunul respectiv; în timpul închirierii
de bază, în toate formele de leasing, contractul de leasing nu poate fi revocat
de nici una din părţi;
Calculul ratelor de plată, se poate realiza astfel:
– În situaţia contractului de locaţiune, ratele se stabilesc în funcţie de
condiţiile existente pe piaţă şi reprezintă contravaloarea dreptului de
folosinţă, deci nu se ţine neapărat seama de o recuperare a valorii bunului
prin nivelul lor.
– În cazul contractului de leasing, ratele se stabilesc în funcţie de preţul
de achiziţie al bunului cuprinzând cote-părţi din acesta şi de unele elemente
cum ar fi dobândă, profit, TVA. Important de reţinut este faptul că ratele de
leasing consumă din „substanţa“ bunului până îl duc la valoarea reziduală la
sfârşitul contractului.
Leasingul financiar, se îndepărtează şi mai mult de un contract de
locaţiune obişnuit, astfel că aici apar în plus încă două diferenţe semnificative
faţă de un contract de închiriere obişnuită, şi anume:
Cu privire la riscurile şi responsabilităţile privind bunul închiriat în
cadrul contractului de locaţiune, acestea nu se transferă utilizatorului, ci
aparţin proprietarului; acelaşi lucru este valabil şi pentru leasingul
operaţional, acesta fiind un criteriu important de delimitare a celor două tipuri
de leasing. Riscurile şi responsabilităţile privind bunul cedat în cadrul
contractului de leasing financiar se transferă utilizatorului; pe această cale se
aduce atingere concepţiei tradiţionale asupra proprietăţii şi se conferă
utilizatorului anumite drepturi reale.
În ceea ce priveşte rolul finanţatorului, de obicei, societăţile de leasing,
atunci când desfăşoară operaţiuni de leasing financiar, realizează o funcţie pur
finanţatoare, eventual asumându-şi riscul asigurării bunurilor închiriate.
Societăţile care practică închirierea obişnuită adaugă alte prestaţii, cum ar fi
cele de gestionare, întreţinere, consultanţă şi revizie periodică a utilajelor.
Operaţiunile de leasing operaţional au preluat astfel de caracteristici sub
denumirea generalistă de contract de tip „full-service“.
4. Leasing versus vânzare cu plata în rate
În cazul vânzării cu plata în rate, cumpărătorul îşi asumă obligaţia de a
plăti preţul unui bun din veniturile salariale realizate prin reţineri lunare.
Asemănarea cu leasingul survine numai prin prisma finalităţii operaţiunilor,
ambele constau în cedarea dreptului de folosinţă asupra bunului. Deosebirea
se poate concretiza în ceea ce priveşte: dreptului de proprietate, dreptul de
opţiune, durata, dobânda utilizată, fiscalitatea aplicată.
Cu privire la dreptul de proprietate, putem afirma că:
La operaţiunea de vânzare cu plata în rate, transmiterea dreptului de
proprietate către cumpărător are loc în momentul încheierii contractului, în
timp ce în cazul leasingului, finanţatorul rămâne în proprietatea bunului până
în situaţia în care utilizatorul îşi exercită dreptul de opţiune în favoarea
cumpărării bunului respectiv.
În ceea ce priveşte durata pe care se fac plăţile, putem afirma că:
În cazul vânzării cu plata în rate durata este de obicei mult mai scurtă,
pentru că se urmăreşte doar facilitarea achiziţionării bunului de către
beneficiar, iar la operaţiunile de leasing durata este mult mai mare, ideea
fiind cea de finanţare a clientului.
Referitor la dobânda practicată, putem afirma că:
Pentru vânzarea cu plata în rate, la calculul ratelor se percepe o dobândă
relativ mică pentru ratele neplătite încă, deci este un mod de calcul şi un
conţinut mult mai simplu faţă de cazul leasingului.
În ceea ce priveşte fiscalitatea se poate afirma că:
Din perspectivă fiscală, există o diferenţiere netă, deoarece în cazul
leasingului beneficiarul poate include redevenţele direct pe cheltuieli, iar în
cazul vânzării cu plata în rate, beneficiarul trece doar amortismentul periodic
pe cheltuieli, calculat prin deducerea din masa impozabilă a unui procent
anume stabilit de actele normative în vigoare.
Din cele prezentate putem concluziona că importanţa operaţiunilor de
leasing faţă de celelalte operaţiuni comerciale rezidă din avantajele pe care
acestea le prezintă faţă de beneficiar, faţă de finanţator şi faţă de producător.
Sintetizând avantajele faţă de fiecare operaţiune prezentată putem
prezenta o înşiruire a acestora pe fiecare dintre cei trei participanţi la
operaţiunile de leasing.
Importanţa pentru beneficiar este ilustrată prin câteva aspecte care ţin de:
mecanismele de negociere de plată a ratelor de leasing; posibilitatea utilizării
mai multor variante de leasing; accesul la tehnologii avansate de dezvoltare a
activităţii; programarea riguroasă a cheltuielilor şi lipsa garanţiilor
suplimentare; posibilitatea folosirii bunului şi după expirarea contractului la
chirii mai reduse sau cumpărarea acestuia la valoarea reziduală; plata unor
taxe şi accize pentru bunurile provenite din import la valoarea reziduală şi nu
în ultimul rând o finanţare avantajoasă cu bunuri (instalaţii, maşini, utilaje) şi
„know-how“ la preţuri modice.
Pentru societatea de leasing (finanţatorul) importanţa este ilustrată de
aspecte care ţin de: obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau
reînchirierea utilajelor după perioada de închidere de bază; păstrarea
dreptului de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing şi facilităţi la
cumpărarea acestora în cazul când se specializează pe anumite bunuri sau
cumpără de la acelaşi furnizor.
Pentru producător (furnizor) importanţa utilizării operaţiilor de leasing se
manifestă prin: atragerea şi câştigarea de noi beneficiari şi clienţi, este o
tehnică de marketing eficientă care a dus la apariţia pe lângă exportul
tradiţional şi a celui în leasing, depăşirea unor dificultăţi legate de legislaţie în
cazul importurilor, promovarea bunurilor de înaltă calitate, cu preţuri ridicate
şi implicit o rată a rentabilităţii mai mare în cazul vânzărilor tradiţionale.
Din analiza comparativă teoretică prezentată cu privire la leasing şi
celelalte operaţiuni comerciale, vom lua pentru exemplificarea practică
importanţa leasingului, respectiv a leasingului financiar, faţă de creditul
tradiţional, din perspectiva locatarului – beneficiarului.
Studiu de caz
Societatea comercială Terra doreşte achiziţionarea unui echipament
tehnologic în valoare de 48.000 lei pentru care nu are lichidităţile necesare la
momentul cumpărării. De aceea va apela la:
1. Varianta A – un credit bancar pe termen mediu.
2. Varianta B – un contract de leasing financiar pe o perioadă de 3 ani.
Varianta A
Obţinerea creditului bancar pe termen de 4 ani cu o dobândă anuală de
10%. Creditul şi dobânda se rambursează în tranşe lunare egale, iar în
contabilitatea societăţii comerciale se înregistrează următoarele operaţiuni:
– încasarea creditului în contul de disponibil:
5121 „Conturi la bănci în lei“ = 1621 „Credite bancare pe termen 48.000
lung“
– calcularea şi înregistrarea dobânzii în prima lună (48.000 × 10%) : 2 =
400:
666 „Cheltuieli privind = 1682 „Dobânzi aferente credit 400
dobânzile“ bancar pe termen lung“
– achitarea dobânzii în prima lună:
1682 „Dobânzi aferente credit = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 400
bancar pe termen lung“
– sau dacă dobânzile sunt achitate la scadenţă se poate face direct
formula:
666 „Cheltuieli privind = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 400
dobânzile“
– rambursarea primei rate de credit lunare (48.000:48=1.000):
1621 „Credite bancare pe termen = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 1.000
lung“
– pentru luna a doua calculele şi înregistrarea dobânzii va fi: 47.000 ×
10% : 12 = 381,66, achitarea dobânzii va presupune formula:
666 „Cheltuieli privind = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 391,66
dobânzile“
Se va proceda la rambursarea ratei a doua a creditului prin formula:
1621 „Credite bancare pe termen = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 1.000
lung“
Ultimele două formule se vor repeta până la achitarea integrală a
creditului şi a dobânzii aferente lunare, adică încă de 46 de ori.
Suma totală a dobânzilor plătite va fi de 9.600 lei.
După ce societatea comercială are banii în cont poate să treacă la
achiziţionarea echipamentului tehnologic de 48.000 lei astfel:
– înregistrarea facturii de cumpărare:
% = 404 „Furnizori de imobilizări“ 48.000
2131 „Echipamente tehnologice“ 40.336
4426 „TVA deductibilă“ 7.664
– achitarea datoriei faţă de furnizorul de imobilizări:
4040 „Furnizori de imobilizări“ = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 48.000
Apoi urmează operaţiunile de înregistrare a amortizării lunare –
amortizarea liniară.
În cazul variantei A nu s-a ţinut seama de cheltuielile necesare cu
întocmirea dosarului pentru credit, actele de ipotecă sau de gaj asupra
garanţiilor, precum şi de o serie de comisioane bancare sau eventualele
restanţe în plate ratelor şi a dobânzilor la scadenţe.
În cazul variantei B vom porni de la o dobândă egală cu dobânda
creditului tradiţional, iar relaţia contractuală este cea dintre rezidenţi
Varianta B
În cazul contractului de leasing financiar societatea comercială în
calitate de utilizator locatar va prelua echipamentul pe baza unui contract de
leasing financiar la un preţ de 48.000 lei achitând un avans de 7.200 lei
(15%) din suma totală, durata contractului este de 3 ani, iar dobânda anuală
este de 10%, valoarea reziduală de 9.600 lei (20%).
Societatea comercială va plăti dobânzi timp 36 de luni. Rata lunară de
rambursat este de 31.200 : 36 = 866,67 lei. Este denumită şi rata de capital.
Formulele contabile care trebuie întocmite în contabilitatea
utilizatorului (locatarului) sunt:
– primirea echipamentului tehnologic:
2131 „Echipamente tehnologice“ = 167 „Alte împrumuturi şi datorii 48.000
asimilate“
– datoria pentru dobânda datorată:
471 „Cheltuieli înregistrate în = 1687 „Dobânzi aferente altor împru- 4.680
avans“ muturi şi datorii asimilate“
– evidenţa extrabalanţieră a echipamentului tehnologic şi dobânzilor de
plătit:
8036 „Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate” 35.880
în debit“
– primirea facturii de la locator pentru avansul de plată:
% 404 „Furnizori de imobilizări“ 8.350
167 „Alte împrumuturi şi datorii = 7.200
asimilate“
4426 „TVA deductibilă“ 1.368
– achitarea avansului facturat, care cuprinde şi TVA-ul aferent
404 „Furnizori de imobilizări“ = 4121 „Conturi la bănci în lei“ 8.568
– diminuarea datoriei faţă de locator cu avansul plătit:
8036 „Redevenţe, locaţii de gestiune şi alte datorii asimilate“ se trece în
credit suma de 7.200 lei.
– amortizarea lunară a echipamentului tehnologic (48.000: 4 ani: 12
luni = 1.000 lei):
6811 „Cheltuieli de exploatare = 2813 „Amortizarea instalaţiilor, 1.000
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizărilor“ animalelor şi plantaţiilor“
– primirea facturii de la locator privind rata 1: Rata de leasing, sau rata
de capital, se calculează (48.000 – 7.200 – 9.600) = 31.200; 31.200: 36 luni =
866,67, iar dobânda la prima rată va fi 31.200 × 10%: 12 = 260 lei.
% = 404 „Furnizori de imobilizări“ 1.031,34
167 „Alte împrumuturi şi 866,67
datorii asimilate“
1687 „Dobânzi aferente altor 260,00
împrumuturi şi datorii
asimilate“
4426 „TVA deductibilă“ 164,67
– includerea în cheltuieli a dobânzii facturate de locator:
666 „Cheltuieli privind = 471 „Cheltuieli înregistrate în 260
dobânzile“ avans“
– achitarea facturii privind rata 1:
404 „Furnizori de imobilizări“ = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 1.031,34
– diminuarea datoriei faţă de locator cu rata achitată:
8036 „Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate“ 866,67
Ultimele 5 operaţii se repetă până la expirarea contractului de leasing.
– exercitarea dreptului de cumpărare pentru valoarea reziduală a
autocamionului:
% = 404 „Furnizori de imobilizări“ 11.132,7
167 „Alte împrumuturi şi datorii 9.600
asimilate“
4426 „TVA deductibilă“ 1.532,7
– achitarea facturii privind valoarea reziduală a autocamionului:
404 „Furnizori de imobilizări“ = 5121 „Conturi la bănci în lei“ 11.132,7
– scăderea valorii reziduale în contul extrabalanţier, care se soldează:
8036 „Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate“ 9.600
Din studiul de caz prezentat reies clar avantajele achiziţionării
echipamentului tehnologic prin leasing financiar de către locatar Varianta B
faţă de achiziţionarea aceluiaşi echipament printr-un credit bancar, Varianta
A:
– în exemplul nostru am luat în calcul aceeaşi rată a dobânzii, dar în
practică dobânda la leasing este mai mică (de regulă cu 2-3 procente);
– locatarul îşi poate constitui sursele proprii de finanţare prin
amortizarea echipamentului;
– suma dobânzilor plătite în cazul împrumutului este de 9.600 lei, mult
mai mare faţă de suma dobânzilor plătite la leasingul financiar de 4.680 lei;
– în cazul Variantei A garanţia este asigurată de un gaj material care
trebuie să acopere valoarea echipamentului (48.000 lei) şi a dobânzii (96.000
lei), pe când în cazul Variantei B, garanţia este asigurată chiar de dreptul de
proprietate asupra echipamentului închiriat.
Opinăm în încheiere că toate cele prezentate mai sus arată importanţa şi
avantajele de leasing financiar (se poate extinde şi pentru leasingul
operaţional), faţă de creditul tradiţional, dar exemplificarea poate merge mai
departe luând în analiză şi celelalte operaţiuni comerciale prezentate.
BIBLIOGRAFIE
1. *** Culegere de acte normative, după documente oficiale, Totul despre Leasing,
actualizat 18 iulie 2005, Editura Meteor Press
2. *** Legea nr. 571/2003. Codul fiscal actualizat, cu modificările şi completările
ulterioare
3. *** OMPF nr. 1752/17.11.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu obiectivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 1080 şi 1080
bis/30.10.2005
4. Achim, M., Leasing: avantaje şi riscuri. În: „Revista Tribuna Economică“, nr.
15/2001
5. Achim, M.V., Clocotici, D., Leasingul o afacere de succes, Bucureşti, Editura
Economică, 2005
6. Feleagă, N., Malciu, L., Politici şi opţiuni contabile, Bucureşti, Editura Economică,
2004
7. Gheorghiu, Gh., Operaţiuni de leasing, Bucureşti, Editura Lumina Lex, 1998
8. Matis, D. şi colectiv. Bazele contabilităţii. Aspecte teoretice şi practice, Cluj-
Napoca, Editura Alma Mater, 2005
9. Molico, T., Wunder, E. Leasingul o alternativă de finanţare, Bucureşti, Editura
CECCAR, 2002
10. Pântea, I.P., Bodea, Gh., Contabilitatea financiară românească conformă cu
Directivele Europene, Deva, Editura Intelcredo, 2007
11. Pop, A:, Contabilitatea financiară românească amortizată cu Directivele Contabile
Europene şi Standardele Internaţionale de Contabilitate, Deva, Editura Intelcredo,
2002
12. Rus, I., Bazele contabilităţii, Bucureşti, Editura Economică, 2005

S-ar putea să vă placă și