Prelegerea 8
Leasing-ul
termenul de ”leasing” își are dezvoltată existența
în normele Codului civil (art. 923-930), precum și
într-o lege specială (nr. 59 din 28.04.2005 cu
privire la leasing).
Termenul de "Leasing" provine din limba
engleză, de la substantivul "leasing" și de la
verbul "to lease" care se traduce prin "a
închiria".
Definirea leasingului
Leasingul este definit ca operațiunea prin care o
parte, denumita locator/finantator, transmite pentru
o perioadă determinată dreptul de folosință asupra
unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părți,
denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia,
contra unei plăți periodice, denumită rata de leasing.
La sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul
se obligă să respecte dreptul de opțiune al
locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a
prelungi contractul de leasing fără a schimba natura
leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
Obiectul leasing-ului
Cel mai des, auzim termenul de leasing pentru
automobile.
Potrivit legii, obiect al leasingului pot fi orice
bunuri mobile sau imobile, cu excepţia:
- bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror
circulaţie este limitată prin lege;
- terenurilor agricole;
- bunurilor consumptibile;
- obiectelor proprietăţii intelectuale care nu pot fi
cesionate.
Finanțarea prin leasing
Leasingul este un pas înainte în finanțarea întreprinderilor care
doresc să-și achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu
au posibilități financiare.
Aceasta tehnică de finanțare care nu presupune un risc ridicat,
vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să
obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze activul prin
instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta
activitatea acestora.
Interesul practic al leasing-ului este de a asigura înființarea
integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții fără ca
beneficiarul să constituie măsuri asigurătorii. Prin aceasta
leasing-ul se distinge de tradiționala finanțare a investitiilor,
unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea
investiției.
Interpretări economice privind leasing-ul
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o
operațiune de finanțare în care finanțatorul asigură
fondurile necesare pentru întreaga investiție.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract
complex care permite unei persoane să obțina și să utilizeze
un lucru fără a plăti imediat prețul.
Termenul de leasing este susceptibil de interpretări diferite
și mai ales de extinderea la alte operațiuni care nu fac parte
din sfera sa, cum ar fi închirierea sau vânzarea afectată de
termen. Echivocul subzistă și urmare a diferențelor de sens
ale termenului de leasing chiar în țările anglo-saxone, unde
desemnează multiple tranzacții, dar din care doar 'financial
leasing' corespunde operației cu acest înțeles.
Istoricul leasingu-lui
Inca din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obținute prin
folosința unui lucru, având mai puțină importanță cine deține titlul de
proprietate. Aristotel exprima ideea ca 'bogăția nu se măsoară prin
titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă
sunt proprietatea altora'.
Leasingul îsi află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o
constituia în dreptul roman 'fiducia': împrumutătorul își rezervă pentru
garanția creanței sale proprietatea unui lucru.
Există o mare asemănare a leasingului și în special a modalității 'sale
and lease-back' cu forma arhaică a gajului din dreptul roman 'fiducia
cum creditare'.
In cadrul operațiunii 'fiducia cum creditare', împrumutatul (fiduciant)
transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil in patrimoniul
împrumutatorului (fiduciar), cu titlu de garanție a împrumutului primit.
La rândul sau fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea
datoriei.
Istoria modernă a leasingului
In epoca modernă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, aveau loc
in SUA primele operațiuni care prefigurau leasingul.
Paralel cu puternica dezvoltare a utilizării leasingului în SUA,
această operațiune a fost preluată de statele occidentale
Europei – după cel de-al doilea război mondial – începând cu
Anglia, apoi Germania, Franța, Olanda, Belgia și Italia
pătrunzând sub diverse denumiri, cum ar fi: ”credit bail”
(Franța), “location financement” (Belgia), “locatione finanziaria”
(Italia).
In 1877 aparatele de telefon au fost inchiriate abonaților, iar
acest contract avea să fie denumit 'lease'. Insă nu din zona
bunurilor mobile avea să se nască noua figură juridica.
La inceputul anilor ’80 se estima ca leasingului ii revenea 8% din
investițiile totale.
Forme de leasing
Există trei forme de leasing:
(1) leasing operational,
(2) leasing financiar
(3) vanzare și leaseback.
precontractarea,
contractarea
cumpararea,
închirierea
lichidarea.
Precontractarea
1. Precontractarea
Operatiunea este initiata de beneficiar, care dorește
închirierea unui echipament și care se adresează unei
societăți de leasing cu o cerere de ofertă, însoțită de un
dosar de finanțare, care trebuie să conțină: o scurtă
prezentare a activității și evoluției firmei, copii dupa
actele de constituire a firmei, bilanțul contabil pe ultimii
2-3 ani, balanța de verificare a ultimei luni
calendaristice, situația patrimoniului, studiul de
fezabilitate al proiectului de finanțare, situația creditelor
și angajamentelor de plată și fluxul de numerar
previzionat pe durata locației.
Contractarea
2. Contractarea
Societatea de leasing, după studierea și
acceptarea cererii procedează la stabilirea
contractului cu producătorul bunului solicitat, în
vederea achiziționarii lui. În acest proces este
implicat direct și viitorul beneficiar, societatea de
leasing încredințându-i mandatul de negociere cu
furnizorul bunului, în urma negocierilor cu furnizorul
acesta va emite o ofertă fermă, iar societatea de
leasing va lansa către furnizor o comandă fermă,
care va fi baza contractului dintre cele două părți.
Cumpărarea
3. Cumpararea
Urmează încheierea contractului de leasing și
cumpărarea bunului de către societatea finanțatoare
în vederea punerii lui la dispoziția beneficiarului.
Pentru a preveni pierderile cauzate de degradarea,
distrugerea sau furtul bunului, precum și pentru
penalitățile datorate din incapacitatea de plată a
beneficiarului, se face o asigurare a bunului sau o
asigurare generală a tranzactiei cu o societate
specializată.
Închiderea și lichidarea
4.Închiderea si lichidarea
La sfârșitul perioadei de valabilitate a contractului
beneficiarul are 3 opțiuni:
să prelungească contractul,
să înapoieze bunul societatii de leasing sau
să achizitioneze bunul la valoarea reziduală.
Sistemul opțiunilor, care a căpătat o largă utilizare în
domeniul pieței financiar-bancare a început să fie tot
mai utilizat și în cazul operatiunilor de leasing.